Pluralitatea de faptuitori
Exista trei forme:
a) Pluralitatea naturala
b) Pluralitatea constituita
c) Pluralitatea ocazionala (participatia)
a) Pluralitatea naturala
Exista atunci când participarea a doua sau mai multe persoane la savârsirea faptei este ceruta de chiar natura infractiunii.
Ex: infractiunea de încaierare (art. 322, cod penal), infractiune de bigamie, infractiunea de incest
Pluralitatea naturala nu cere însa, ca toti paritcipantii sa actioneze cu vinovatie. E posibil ca unii dintre participanti sa se afle în eroare si nu raspund penal.
b) Pluralitatea constituita
Exista atunci când textul de incriminare sanctioneaza constituirea unei asocieri ori sprijinirea acesteia, daca scopul celor ce s-au asociat consta în savârsirea de infractiuni.
Ex:
Art. 323, cod penal - asocierea pentru comiterea de infractiuni
Art. 167, cod penal - complotul 19219b118t
Infractiunile caracterizate de o pluritate constituita pot fi, uneori, comise si de o persoana. Astfel, avem ipoteza în care o persoana vine cu ideea de a constitui o asociatie în vederea contrabandei.
c) Pluralitatea ocazionala (participatia)
Exista participatie atunci când doua sau mai multe persoane, în baza unei legaturi subiective participa la savârsirea unei infractiuni cu acte materiale sau intelectuale, fara ca aceasta participatie sa fie ceruta de continutul natural sau legal al infractiunii.
Conditii:
Existenta a doua sau mai multe persoane.
Aceste persoane pot sa actioneze în calitate de autori, coautori, instigatori sau complici. Atunci când toate aceste persoane actioneaza cu intentie suntem în prezenta participatiei propriu-zise. În ipoteza în care unele persoane actioneaza din culpa sau fara vinovatie avem de a face cu o participatie improprie.
Legatura subiectiva între faptuitori.
Aceasta legatura se stabileste în functie de forma de participatie, înainte sau în timpul savârsirii actelor de executare.
Daca aceasta legatura se stabileste dupa consumarea faptei, nu mai avem participatie, ci infractiune de sine statatoare.
Participarea cu acte materiale sau intelectuale.
Natura acestor acte difera în functie de forma de participatie. Autorul sau coautorul participa întotdeauna cu acte de executare. Complicele poate participa cu acte materiale sau intelectuale, care înlesnesc sau ajuta la producerea infracti-unii. Instigatorul participa cu acte intelectuale având ca rezultat determinarea autorului sa treaca la savârsirea faptei.
Savârsirea de participanti a aceleiasi infractiuni.
Pentru toti participantii fapta se califica în functie de actiunea sau inactiunea comisa de autor sau coautor.
Daca autorul se afla la prima fapta si primeste amenda contraventionala, complicele care se afla la a doua fapta nu va fi condamnat cu pedeapsa prevazuta pentru infractiune, pentru ca nu poate exista complicitate fara infractiune. Daca fapta autorului este contraventie si fapta complicelui este tot contraventie.
Daca autorul se afla la a doua fapta i se va aplica pedeapsa pentru infractiune. În cazul complicelui sau aflat la prima fapta exista doua situatii:
- Daca acesta stia ca va contribui la o infractiune va fi sanctionat ca pentru o infractiune.
- Daca nu stia ca e o infractiune, acesta se afla în eroare de fapt si va raspunde doar contraventional.
Participarea mai multor persoane sa nu fie ceruta de continutul natural sau legal al infractiunii.
Nu avem participatie în prezenta unei fapte de încaierare. De asemenea, la pluralitatea naturala participatia nu este posibila sub forma coautoratului. Este posibila participatia la infractiunea caracterizata de pluralitatea naturala în forma instigarii sau complicitatii.
În cazul pluralitatii constituite se considera în doctrina ca nu este posibil participatia în nici una din formele sale. Asta pentru ca legea incrimineaza ca acte de executare si acele acte care, potrivit naturii lor, ar constitui acte de instigare sau de complictate.
Autoratul
Este autor persoana care savârseste, în mod nemijlocit, fapta prevazuta de legea penala. Autorul poate sa actioneze atât cu vinovatie, cât si fara vinovatie. Daca actioneaza cu vinovatie si aceasta vina îmbraca forma intentiei, avem o participatie propriu-zisa. Daca autorul actioneaza din culpa sau fara vinovatie avem o partici-patie improprie.
Coautoratul
Exista coautorat atunci când doua sau mai multe persoane participa cu acte de executare la savârsirea aceleiasi infractiuni. Legatura subiectiva în cazul coautora-tului poate sa se stabileasca atât anterior începutului actului de executare, cât si pe parcursul desfasurarii actului de executare.
Ex: Coautorii se pot hotarî dinainte sa mearga sa jefuiasca o banca, dar se pot hotarî si în timpul consumarii faptei.
Sub aspectul laturii subiective, în cazul coautoratului e suficient ca toti coautorii sa participe cu acte de executare, dar nu este necesar ca actiunea fiecaruia privita în mod izolat sa produca rezultate prevazute de norma de incriminare.
În cazul infractiunii complexe în care exista doua actiuni sau inactiuni este posibil ca unul dintre coautori sa savârseasca o actiune iar al doilea pe cealalta.
Nu este absolut necesar ca fiecare coautor sa lezeze ambele obiecte juridice, fiind posibil ca un coautor sa comita actiuni prin care se aduce atingere obiectului secundar iar celalalt, o actiune care vizeaza obiectul principal. E posibil ca actiunea fiecarui autor privita izolat sa nu produca rezultatul, producerea acestuia fiind determinata de efectul conjugat a actiunii coautorilor.
Va exista coautorat si în situatia în care rezultatul a fost cauzat în mod nemijlocit de actiunea unuia dintre autori, în masura în care toti au participat cu acte de executare.
Exista actiuni care nu pot fi savârsite în coautorat.
Ex: Infractiunile caracterizate de o pluritate constituita - Toti cei care participa la asemenea acte sunt autori.
Alaturi de aceste fapte exista actiuni nesusceptibile de coautorat.
Ex: Infractiunile cu autor unic (care se comit în persoana proprie)
- Prostitutia, vagabondajul, evadarea, dezertarea, marturia mincinoasa etc.
Coautoratul nu e posibil la infractiunile din culpa. În cazul acestor infractiuni nu poate exista legatura subiectiva dintre participanti. Coautoratul nu este posibil la actiunile omisive, atunci când prin inactiune fiecare încalca o obligatie personala.
Ex: Nedenuntarea
Coautoratul este posibil la actiunile comisive prin omisiune.
Ex: Parintii care nu-si hranesc copiii
Unii autori sustin ca nu poate exista coautorat la viol.
Instigarea
Consta în determinarea cu intentie a unei persoane sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala.
Dupa numarul de persoane care instiga:
a) Instigare cu un singur instigator
b) Coinstigatori
Instigarea poate fi:
explicita
implicita
perfecta
imperfecta
În raport de conditiile generale de participare si sub aspectul legaturii subiective stabilite între participanti:
- Priveste momentul pâna la care se poate realiza legatura subiectiva.
- În cazul instigarii legatura subiectiva nu se poate realiza decât înainte de luarea hotarâri de catre autor. Legatura subiectiva este anterioara executarii, dar nu dupa momentul luarii hotarârii.
- În ceea ce priveste posibilitatea existentei instigarii, ea este posibila la toate infractiunile, cu exceptia celor caracterizate de pluritatea constituita.
În raport de rezultatul care îl produce actiunea instigatoare, instigarea poate fi:
- perfecta (urmata de executare)
- imperfecta (neurmata de executare)
Suntem în prezenta instigarii urmate de executare atunci când autorul a luat hotarârea si a savârsit fapta la care a fost instigat.
Avem o instigare neurmata de executare atunci când autorul nu a trecut la executarea actiunii cerute de instigator. Acestei situatii îi este asimilata din punct de vedere sanctionator si ipoteza în care autorul trece la executare, dar se desista, comitând o tentativa nepedepsita.
Doar instigarea urmata de executare este un act de participatie. Instigarea neurmata de executare constituie o infractiune de sine statatoare ce cunoaste limite de pedeapsa specifice.
În cazul instigarii neurmate de executare instigatorul savârseste o infractiune de sine statatoare. Aceasta actiune se pedepseste cu o pedeapsa cuprinsa între minimul general al pedepsei si minimul special prevazut de lege la actiunea la care s-a insitigat.
Ex: Daca instiga la o fapta prevazuta cu o pedeapsa de la 5 - 10 ani, pedeapsa insitigatorului va fi cuprinsa între 15 zile (minimul general) si 5 ani (minimul special al pedepsei).
În masura în care legea prevede detentiunea pe viata la infractiunea la care s-a instigat, pedeapsa aplicabila este între 2-10 ani (art. 29 (1), cod penal).
Insitigarea neurmata de executare nu se pedepseste în situatia în care pentru fapta la care s-a insitigat legea prevede o pedeapsa cu închisoarea de pâna la 2 ani sau pedeapsa cu amenda (art. 29 (2), cod penal).
Totusi, instigarea neurmata de executare se va sanctiona cu pedeapsa prevazuta pentru fapta efectiv comisa, daca pâna în momentul desistarii autorul a savârsit o alta infractiune.
Ex: Instigatorul îl determina pe autor o fapta prevazuta de legea penala ce se pedepseste cu o pedeapsa de la 3 luni la un an.
Daca autorul comite o tentativa si se desista, dar comite o infractiune pedepsita cu închisoarea de la o luna la 3 luni, autorul este pedepsit pentru aceasta, iar instigatorul va fi pedepsit si el dupa aceeasi pedeapsa.
Ex: Autorul comite o tentativa de furt urmata de desistare, însa comite si violare de domiciliu. Insitigatorul va fi pedepsit cu pedeapsa prevazuta pentru violarea de domiciliu.
Complicitatea
Complicele - Persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea actiunii.
Este complice si cel care înainte sau în timpul savârsirii actiunii promite ca va tainui sau favoriza, chiar daca ulterior nu îsi respecta promisiunea.
În raport de modalitatile de realizare, complicitatea poate fi:
a) Materiala
b) Intelectuala
a) Complicitatea materiala
Se realizeaza prin procurarea de catre complice a mijloacelor de savârsire a infractiunilor, prin înlaturarea unor piedici pe care le-ar putea întâmpina autorul ori prin ajutarea acestuia în orice mod.
Este complice persoana care procura arma, persoana care îl ajuta pe infractor sa escaladeze un gard pentru a intra în incinta de unde va sustrage bunuri, casierul care lasa deschisa casa de bani etc.
Actul complicelui poate fi în sine un act fara relevanta penala.
Ex: Împrumutarea unui vehicul cu care autorul va savârsi infractiunea
Actul complicelui poate constitui prin el însusi o fapta prevazuta de legea penala.
Ex: Transmiterea unor documente cu caracter secret
Pentru a fi în prezenta complicitatii materiale este necesar ca mijloacele procurate de complice sa fie puse efectiv la dispozitia autorului. În plus, este necesar ca aceste mijloace sa fie folosite de autor la savârsirea infractiunii.
b) Complicitatea intelectuala
Se realizeaza prin întarirea rezolutiei infractionale a autorului fie prin încurajari, fie prin asistarea în timpul savârsirii faptei, fie prin promisiunea anterioara sau concomitenta de tainuire sau de favorizare.
Este un act de instigare înainte ca acesta sa fi luat hotarârea si este un act de complicitate atunci când intervine dupa ce hotarârea a fost luata.
Sub aspectul efectelor, actul de insitigare este cel care îl determina pe autor sa ia hotarârea, în timp ce complicitatea intelectuala îi întareste hotarârea deja luata.
Spre deosebire de instigare, complicitatea nu se pedepseste decât în masura în care autorul a trecut la executare. Nu exista o fapta de complicitate neurmata de executare.
Complicitatea negativa - Se realizeaza atunci când complicele asista la savârsirea actiunii de catre autor, fara ca între ei sa existe o legatura subiectiva.
Suntem în prezenta complicitatii negative atunci când o persoana asista la o infractiune (furt), dar nu face nimic pentru a o împiedica.
În dreptul românesc, complicitatea negativa nu se pedepseste. Prin exceptie, uneori, complictatea negativa este sanctionata ca infractiune de sine statatoare.
Ex: Infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni (art. 262, cod penal), omisiunea sesizarii organelor judiciare (art. 263, cod penal).
În masura în care nu exista legatura subiectiva avem complicitate negativa. Daca exista o legatura subiectiva, suntem în prezenta unei complicitati intelectuale.
În caz de participatie tuturor participantilor li se aplica aceleasi limite legale de pedeapsa.
Între formele de participatie exista o ierarhizare sub aspectul periculozitatii. În ordine descrescatoare a gradului de pericol formele de participatie pot fi ierarhizate începând cu autoratul si coautoratul, continuând cu instigarea si terminând cu complicitatea.
Importanta ierarhizarii
Formele de participatie au caracter absorbant, ceea ce înseamna ca forma mai putin grava se absoarbe în forma mai grava de participatie. Ierarhizarea formelor de participatie nu se impune în mod obligatoriu în ceea ce priveste pedeapsa concret aplicata. Astfel, desi autoratul este o forma mai grava decât instigarea, e posibil ca, în caz concret, instigatorul sa primeasca o pedeapsa mai severa decât autorul.
În acest caz se are în vedere scopul urmarit de instigator, experienta de viata a instigatului si a instigatorului.
Sub aspectul limitei legale de pedeapsa, toti autorii raspund la fel. Aceasta regula este susceptibila de anumite exceptii. Aceste exceptii sunt determinate de circumstante reale si personale si de modul lor de comunicare între participanti.
Aceste circumstante sunt împrejurarile care privesc fapta sau persoana faptuitorului si care influenteaza raspunderea penala în sensul agravarii sau atenuarii ei.
Circumstantele reale sunt împrejurari care privesc fapta si care, potrivit art. 28, cod penal se rasfrâng asupra tutror participantilor în masura în care le-au cunoscut sau le-au prevazut. Constituie circumstante reale savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna, savârsirea pe timpul noptii, într-un loc public.
Circumstantele personale sunt împrejurari care tin de persoana unui participant. Circumstantele personale pot fi clasificate în:
a) Circumstante subiective
Sunt cele care privesc starea sau pozitia psihica a autorului (participantului) fata de urmarea faptei savârsite. Ele nu se rasfrâng niciodata asupra altor participanti.
b) Circumstante de individualizare
Se refera la anumite calitati ale unui participant. Sunt susceptibile sa se rasfrân-ga si asupra altor participanti, în masura în care le-au cunoscut si le-au prevazut.
Ex: calitatea de gestionar
|
