Pluralitatea de infractiuni

Definitie: pluralitatea de infractiuni este situatia īn care o persoana savārseste doua sau mai multe infractiuni. Astfel exista un singur infractor si mai multe infractiuni savārsite de acesta.

Pentru a fi īn prezenta pluralitatii de infractiuni nu intereseaza daca infractiunile au fost definitiv judecate, dac 11311u2012l 59; sunt fapte intentionate sau din culpa si nici momentul savārsirii acestor fapte. Toate aceste elemente sunt importante pentru delimitarea formelor pluralitatii de infractiuni.

Formele pluralitatii de infractiuni: potrivit art. 32 Cod Penal, pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva. Acest enunt este criticabil, deoarece formele pluralitatii de infractiuni nu se limiteaza īn realitate la concurs si recidiva. Astfel, chiar Codul Penal reglementeaza īn art. 40 o alta forma a pluralitatii care nu e nici concurs si nici recidiva si pe care doctrina a numit-o pluralitate intermediara.

Exista si alte forme de pluralitate nereglementate expres īn Codul Penal si care nu constituie nici concurs, nici recidiva si nici pluralitate intermediara. De exemplu, cānd un infractor, dupa executarea pedepsei pentru o infractiune comisa din culpa, savārseste o alta infractiune din culpa. Īn acest caz nu avem nici una din cele trei pluralitati mentionate mai sus.

Concursul de infractiuni

Definitie: concursul de infractiuni este situatia īn care o persoana savārseste doua sau mai multe infractiuni īnainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele.

Conditiile de existenta a concursului de infractiuni: pentru a exista concurs trebuiesc īndeplinite cumulativ conditiile:

1. Sa existe acelasi infractor, adica toate infractiunile sa fie savārsite de aceeasi persoana; asta nu īnseamna ca faptele nu pot fi comise īn participatie, sau ca autorul nu-si poate schimba calitatea īn care participa la comiterea infractiunilor (el poate fi o data autor, apoi instigator, apoi complice etc.).

2. Savārsirea de catre infractor a doua sau mai multe infractiuni: este necesar ca el sa fi comis cel putin doua fapte care īntrunesc cele trei conditii pentru a fi infractiuni. Īn acest sens nu vor constitui concurs de infractiuni faptele comise sub incidenta art. 18¹ sau cele comise īn legitima aparare. Īnsa, poate intra īn structura concursului o infractiune sanctionata de Codul Penal.

Aceste prime doua conditii sunt comune tuturor formelor pluralitatii de infractiuni

3. Infractiunile sa fi fost savārsite īnainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele (aceasta conditie e caracteristica doar concursului). Pentru a verifica īndeplinirea acestei conditii trebuiesc avute īn vedere doua momente:

Momentul īn care o hotarāre de condamnare ramāne definitiva: acest moment se determina potrivit art. 416, 416¹ si 417 din Codul de Procedura Penala.

Momentul savārsirii infractiunii: acesta se determina īn functie de natura infractiunilor:

- infractiunile formale se savārsesc īn momentul īn care are loc actul de executare;

- infractiunile de rezultat se savārsesc īn momentul īn care se produce rezultatul;

- infractiunile cu durata de consumare se savārsesc īn momentul īn care are loc ultimul act de executare, atunci cānd īnceteaza actiunea sau inactiunea. Īn aceste cazuri, daca infractiunea se consuma īnainte de ramānerea definitiva a hotarārii de condamnare atunci sunt īntrunite conditiile concursului de infractiuni. Daca se consuma dupa aceasta data va fi recidiva sau pluralitate intermediara.

furt hotarārea definitiva de condamnare

infractiunea continua

concurs recidiva, pl. intermediara

O situatie aparte este atunci cānd a existat o hotarāre de condamnare definitiva care ulterior a fost desfiintata. Īn acest caz se ia īn considerare data noii hotarāri definitive, care īi ia locul celei desfiintate.

furt hotarārea def. desfiintata noua hotarāre def.

infractiunea continua

concurs recidiva, pl. intermediara

O hotarāre definitiva este susceptibila de a fi atacata printr-o cale extraordinara de atac: revizuire, contestatie īn anulare, recurs īn anulare. Se sustine īn doctrina ca mai exista si alte cai extraordinare de atac: recurs īn interesul legii si recurs extraordinar. Īnsa, īn cazul primei cai de atac, aceasta nu duce la modificarea deciziei luate, iar cea de-a doua cale era posibila doar pāna īn 1993. Pentru a avea efect īn legatura cu pluralitatea de infractiuni, calea extraordinara de atac trebuie sa se īndrepte īmpotriva acelei parti din hotarārea judecatoreasca ce se refera la condamnare. Deci, īn caz de atac pentru cheltuieli de judecata, pentru onorariul avocatului acestea nu conteaza īn raport cu pluralitatea de infractiuni si, deci, se tine cont de data primei hotarāri definitive de condamnare.

4. Cel putin doua dintre infractiuni sa atraga condamnarea faptuitorului (aceasta conditie este formulata de unii autori prin posibilitatea de judecare a faptuitorului, īnsa prof. Florin Streteanu considera ca trebuie sa atraga condamnarea acestuia).

Īn realitate aceasta nu este o conditie de existenta a concursului ci o conditie pentru aplicarea tratamentului sanctionator prevazut de lege pentru concurs. Īnsa ratiunea pentru care s-a reglementat institutia concursului rezida tocmai īn instituirea unui tratament sanctionator specific. Daca nu se poate aplica acest tratament sanctionator, concursul de infractiuni, desi existent, nu prezinta nici o importanta (cazul īn care un infractor savārseste infractiunile de furt si insulta; daca pentru insulta, persoana vatamata nu depune plāngere, el nu poate fi condamnat pentru acesta fapta si, īn concluzie, nu e nici concurs de infractiuni). De aceea aceasta ultima conditie de existenta se analizeaza alaturi de celelalte conditii de existenta a concursului de infractiuni, desi se refera la tratamentul sanctionator.

Situatiile īn care o infractiune nu atrage condamnarea:

- atunci cānd punerea īn miscare a actiunii penale se face numai la plāngerea prealabila a partii vatamate sau cu sesizarea ori autosesizarea organelor competente (la infractiunile pe calea ferata, actiunea se pune īn miscare doar sa sesizarea C.F.R., la infractiunile militare actiunea este pusa īn miscare la sesizarea comandantului Unitatii Militare)

- atunci cānd pentru una dintre fapte a intervenit prescriptia sau amnistia

- atunci cānd pentru una dintre fapte opereaza o cauza de nepedepsire, cum ar fi o tentativa urmata de desistare sau de īmpiedicarea producerii rezultatului.

Formele concursului de infractiuni: concursul de infractiuni poate fi clasificat dupa mai multe criterii:

I. Dupa numarul actiunilor sau inactiunilor care stau la baza infractiunilor concurente:

1. Concurs real: atunci cānd o persoana savārseste doua sau mai multe infractiuni prin actiuni sau inactiuni diferite, īnainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna dintre ele. Concursul real cunoaste doua modalitati:

1) Concursul real simplu, care se caracterizeaza prin aceea ca īntre faptele concurente nu exista o alta legatura, cu exceptia legaturii in personam data de identitatea subiectului infractiunilor.

2) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate, care presupune savārsirea unei infractiuni pentru a īnlesni sau ascunde o alta infractiune. La rāndul sau, concursul caracterizat cunoaste doua modalitati:

Concurs real cu conexitate etiologica: se caracterizeaza prin aceea ca o infractiune este comisa pentru īnlesnirea savārsirii altei infractiuni. Acest tip de concurs prezinta doua caracteristici principale: - ambele infractiuni sunt comise cu intentie directa

- Rezolutia infractionala privind savārsirea infractiunii scop trebuie sa ia nastere anterior savārsirii infractiunii mijloc

Rezulta din cele de mai sus ca exista īn cazul concursului real cu conexitate etiologica doua tipuri de infractiuni, una scop(uciderea unei persoane) si una mijloc(procurarea armei cu care a fost ucisa victima).

Daca se cere sa se faca diferenta īntre concursul de infractiuni si infractiunea complexa se tine cont daca infractiunea mijloc e necesara mereu in abstracto pentru savārsirea infractiunii scop. Daca este necesara e infractiune complexa, iar daca nu, e concurs de infractiuni.

Concurs real cu conexitate consecventiala sau consecventionala:

se caracterizeaza prin aceea ca infractorul savārsesteo infractiune pentru a ascunde o alta infractiune savārsita anterior. Particularitatile acestui tip d econcurs:

- Prima infractiune poate fi comisa atāt cu intentie cāt si din culpa; īn schimb, cea de-a doua e īntotdeauna comisa cu intentie directa, pentru ca are un scop special, constānd īn ascunderea primei infractiuni

- Hotarārea privind savārsirea celei de-a doua infractiuni poate lua nastere atāt īnainte cāt si dupa savārsirea celei dintāi (printr-o infractiune de delapidare infractorul sustrage niste bunuri din gestiune si apoi da foc depozitului- ideea incendierii poate fi luata īnaite de furt, sau dupa furt).

Prin exceptie, hotarārea privind comiterea celei de-a doua infractiuni ia nastere īntotdeauna dupa comiterea primeia, īn doua situatii:

a) Atunci cānd prima infractiune este comisa din culpa (hotarārea de a parasi locul accidentului de circulatie comis din culpa)

b) Īn ipoteza īn care cea de-a doua infractiune este susceptibila sa o absoarba pe prima (tatal, enervat de comportamentul fiului sau, l-a lovit īn stomac, comitānd infractiunea de vatamare corporala; apoi, pentru a ascunde aceasta infractiune, tatal īsi arunca fiul īn rāu si acesta se īneaca; dupa parerea prof. Florin Streteanu vatamarea corporala se absoarbe īn infractiunea de omor). Pentru a avea īn astfel de situatii concurs cu conexitate consecventiala trebuie sa avem date ca infractorul ia o noua hotarāre, diferita de cea initiala (A hotaraste sa comita o tālharie asupra lui B, īnsa acesta īl recunoaste si īl ameninta pe infractor ca-l va denunta; atunci A ia hotarārea de a-l omorī pe B, pentru a nu fi demascat).

2. Concurs ideal sau formal: atunci aceasi actiune sau inactiune, datorita īmprejurarilor īn care s-a savārsit sau urmarilor pe care le-a produs, īntruneste elementele constitutive a doua sau mai multe infractiuni. De exemplu, infractorul conduce neatent si loveste trei pietoni. Vor exista trei capete de acuzare de vatamare corporala din culpa , deci vor fi trei infractiuni (daca cei trei ar fi decedat ar fi fost o singura infractiune de omor). Īn mod similar vor exista mai multe infractiuni de ultraj atunci cānd infractorul a īnjurat o patrula de politie (atātea infractiuni cāti politisti erau īn componenta patrulei).

Delimitarea īn practica dintre concursul real si cel ideal: vom exemplifica prin speta īn care infractorul, care nu poseda permis de conducere, conduce īn stare de ebrietate pe drumurile publice. Este evident ca sunt doua infractiuni: conducere fara permis si conducere īn stare de ebrietate. Īn speta de fata este un concurs ideal, deoarece avem o singura actiune, aceea de a conduce masina pe drumurile publice. Īn absenta acestei actiuni, cele doua fapte nu constituie infractiuni.

Din cele de mai sus rezulta ca criteriul de delimitare este urmatorul: se īnlatura actiunea si, daca īn urma acestei operatiuni nu mai avem nici o infractiune, īnseamna ca suntem īn prezenta unui concurs ideal. Daca īn urma īnlaturarii actiunii avem totusi o infractiune, īnseamna ca suntem īn prezenta unui concurs real.

II. Dupa natura infractiunilor:

1. Concurs omogen: cānd infractiunile savārsite sunt de acelasi fel (doua violuri)

2. Concurs eterogen: cānd infractiunile comise sunt de natura diferita (un furt si o insulta). Importanta acestei clasificari: concursul omogen ridica probleme sub aspectul delimitarii lui de infractiunea continuata.

Sanctionarea concursului de infractiuni: de-a lungul timpului au fost implementate mai multe sisteme de sanctionare:

1. Sistemul cumulului aritmetic: este un sistem traditional, care presupune ca pentru fiecare din infractiunile savārsite instanta stabileste o pedeapsa, iar infractorul trebuie sa execute suma pedepselor. Acest sistem cunoaste doua variante:

a) Cumulul nelimitat, potrivit caruia inculpatul trebuie sa execute suma pedepselor stabilite, indiferent care ar fi aceasta; este aplicat īn unele state din S.U.A., īn Africa de Sud, Australia

b) Cumulul limitat, potrivit caruia inculpatul va executa o pedeapsa egala cu suma pedepselor stabilite, īnsa fara a depasi o anumita limita. Aceasta limita se poate stabili fie prin indicarea unui maxim general, fie prin raportarea la pedeapsa cea mai grea.

2. Sistemul absorbtiei: inculpatul va executa doar pedeapsa stabilita pentru infractiunea cea mai grava, considerāndu-se ca aceasta le absoarbe pe cele mai putin grave. Si acest sistem are doua variante:

a) Instanta judeca toate infractiunile comise, stabilind cāte o pedeapsa pentru fiecare dintre ele si apoi dispune sa se execute doar pedeapsa cea mai grea.

b) Instanta judeca doar infractiunea susceptibila sa atraga pedeapsa cea mai grea.

Acest sistem prezinta marele inconvenient de a-i conferi infractorului care a comis o infractiune grava inpunitate pentru orice alte infractiuni mai putin grave pe care le-ar savārsi ulterior.

Sistemul absorbtiei este aplicat īn numeroase coduri penale īn materia concursului ideal.

3. Sistemul cumulului juridic: se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita īn anumite limite prevazute de lege. Aplicarea sporului poate fi obligatorie sau facultativa, iar sporul poate fi variabil sau fix.

Legislatia romāna a consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ si variabil. Sistemul este aplicabil īn cazul ambelor forme ale concursului, lucru extrem de rar.

Īn dreptul nostru sanctionarea concursului de infractiuni presupune parcurgerea mai multor etape:

1. Stabilirea pedepsei pentru infractiunile concurente: fiecare dintre infractiunile comise este judecata si pentru fiecare se stabileste o pedeapsa, facānd abstractie de existenta celorlalte infractiuni

2. Aplicarea pedepsei pentru pluralitatea de infractiuni. Aceasta a doua etapa cunoaste mai multe momente:

Alegerea pedepsei de baza: pedeapsa de baza este pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infractiunile concurente.

Modul de stabilire a pedepsei cele mai grele: īn primul rānd se are īn vedere specia de pedeapsa. Astfel, detentiunea pe viata este mai grea decāt īnchisoarea, care e mai grea decāt amenda. Daca pedepsele sunt de aceeasi specie se are īn vedere durata sau cuantumul acestor, fiind mai grea cea cu durata sau cuantumul mai mare. Daca pedepsele sunt de aceassi specie si au aceeasi durata sau acelasi cuantum, pedeapsa de baza va fi cea care are maximul special cel mai ridicat.

Instanta va proceda la majorarea pedepsei de baza. Trebuie precizat ca aceasta majorare este facultativa si va fi facuta doar daca instanta considera ca pedeapsa de baza nu este suficienta pentru īndreptarea infractorului. Tocmai īn acesta consta avantajul acestui sistem, si anume faptul ca el poate permite atingerea limitei de pedeapsa stabilita prin sistemul absorbtiei, dar si atingerea limitei stabilite prin sistemul cumulului aritmetic.

Majorarea pedepsei de baza se face īn doua etape:

a) Instanta poate ridica aceasta pedeapsa pāna la maximul special prevazut pentru pedeapsa de baza. Nu este obligatoriu ca aceasta pedeapsa sa atinga maximul special, ea poate fi majorata si pana la o limita mai mica decāt acest maxim.

b) Adaugarea unui spor de pāna la 5 ani, daca pedeapsa majorata anterior nu e suficienta.

Aici se īncheie stabilrea pedepsei pentru concursul de infractiuni si aceasta va fi pedeapsa rezultanta care va fi executata de infractor.

Īn literatura de specialitate s-a discutat mult īn legatura cu posibilitatea aplicarii sporului īnainte de a se atinge maximul special, fiind diferite opinii contradictorii. Oricum, nerespectarea ad literam a celor doua etape nu atrage nelegalitatea deciziei luate. Ceea ce conteaza īn acest sens este ca pedeapsa rezultanta sa nu depaseasca maximul special al pedepsei de baza adunat la sporul de 5 ani.

Ipoteze de sanctionare a concursului īn raport de specia pedepselor aplicabile pentru infractiunile concurente(art. 34 Cod Penal)

1. Cānd pentru una dintre infractiuni s-a stabilit detentiunea pe viata, iar pentru celelalte pedeapsa cu īnchisoarea sau amenda, potrivit art. 34 lit. a), se aplica doar detentiunea pe viata. Numai īn acest caz este consacrat sistemul absorbtiei īn legislatia romāna. Exista totusi o diferenta īntre tratamentul sanctionator la detentiunii pe viata pentru concurs de infractiuni si cel al detentiunii pe viata pentru o infractiune singulara. Cel pentru concurs este evident mai sever, infractorul neputānd beneficia de unele facilitati, cum ar fi eliberarea conditionata sau altele.

2. Cānd pentru toate infractiunile s-a stabilit pedeapsa cu īnchisoarea, potrivit art. 34, lit. b), se alege pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pāna la maximul special, iar daca nu e īndestulator se mai poate adauga un spor de pāna la 5 ani.

3. Cānd pentru toate infractiunile concurente s-au stabilit pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi majorata pāna la maximul ei special, iar daca e neīndestulator, se poate adauga un spor de pāna la jumatate din acest maxim( art. 34, lit. c)).

4. Cānd pentru o infractiune s-a stabilit pedeapsa cu īnchisoarea, iar pentru alta o pedeapsa cu amenda, se va aplica pedeapsa īnchisorii la care instanta poate adauga amenda īn tot sau īn parte( art. 34, lit. d)).

5. Cānd s-au stabilit mai multe pedepse cu īnchisoarea si mai multe pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa rezultanta obtinuta prin contopirea īntre ele a pedepselor de aceeasi specie, iar apoi contopirea rezultantelor partiale astfel obtinute( art. 34, lit. e)).

Limitele pedepsei rezultante aplicabile pentru concursulu de infractiuni

Exista trei limitari principale:

1. Niciodata pedeapsa rezultanta nu poate depasi totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente

2. Pedeapsa rezultanta nu va putea depasi maximul special al pedepsei de baza adunat la sporul de 5 ani.

3. Art. 80 Cod Penal precizeaza ca atunci cānd pentru niciuna dintre faptele concurente maximul special nu depaseste 10 ani, pedeapsa rezultanta nu poate depasi 25 de ani, indiferent de cauzele de agravare.

Daca pentru cel putin una dintre faptele concurente legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, pedeapsa rezultanta nu paote depasi 30 de ani, deoarece acesta este maximul general al pedepsei īnchisorii.

Aplicarea pedepsei īn cazul judecarii separate a infractiunilor concurente

De regula, infractiunile concurente se judeca īmpreuna de catre aceeasi instanta. Totusi, prin exceptie, se poate ca infractiunile concurente sa fie judecate separat, fie datorita competentei instantei, fie datorita descoperirii la date diferite a infractiunilor.

Īn cazul judecarii separate este necesara aplicarea pedepsei īn asa fel īncāt situatia infractorului sa fie precum ar fi fost īn cazul judecarii īmpreuna a infactiunilor.

Īn art. 36 Cod Penal e reglementata institutia contopirii pedepselor aplicate prin hotarāri de condamnare diferite. Exista doua ipoteze reglementate de acest articol si una nereglementata de catre Codul Penal:

1. Situatia īn care, dupa condamnarea definitiva pentru o infractiune, infractorul e judecat pentru o alta infractiune concurenta. Īmtr-un asemenea caz instanta va proceda la stabilirea pedepsei pentru cea de-a doua infractiune si apoi o va contopi potrivit art. 34, cu pedeapsa aplicata anterior pentru prima fapta. Aceasta prima pedeapsa se bucura de autoritate de lucru judecat, astfel ca instanta nu va putea sa o modifice.

2. Ambele infractiuni concurente au fost definitiv judecate, dar prin hotarāri distincte. Īn acest caz instanta care face contopirea va trece peste prima etapa( cea a stabilirii pedepselor pentru faptele concurente), si va proceda la contopirea acestora.

3. Nereglementata expres de cod e situatia contopirilor partiale, adica ipoteza īn care infractiunile concurente au fost judecate īn grupe de catre doua sau mai multe, prin hotarāri distincte. Īn acest caz nu se va proceda la contopirea celor doua rezultante partiale, ci la contopirea celor patru, sau mai multe, pedepse stabilite pentru infractiunile concurente.

Autoritatea de lucru judecat al sporului aplicat cu ocazia contopirilor partiale: sporul trebuie mentinut, sau poate fi majorat atunci cānd pedeapsa de baza ramāne aceeasi ca la contopirea partiala. Daca pedeapsa de baza s-a schimbat instanta poate sa mentina sporul, sa-l majoreze, sa-l diminueze sau sa-l īnlature. Īn realitate ceea ce se bucura de autoritate de lucru judecat este pedeapsa rezultanta aplicata cu ocazia contopirii partiale, caci rezultanta finala nu poate fi mai mica decāt rezultantele partiale.