Sectiunea Pregatire Profesionala
Pregatire juridica
STAREA DE NECESITATE
Conditiile starii de necesitate
Ivirea pericolului
Inevitabilitatea pericolului
Conditiile efectuarii actiunii de salvare
Limitele starii de necesitate
Efectele starii de necesitate
In desfasurarea vietii social-umane se ivesc uneori situatii de fapt , provocate fie de oameni , fie de cauze fortuite , care pun in pericol valori sociale ocrotite de lege , iar salvarea acestora de la pericol nu este posibila decat prin savarsirea unei fapte care in mod obisnuit este socotita ca ilicita . In astfel de situatii fapta savarsita pentru salvarea valorilor sociale aflate in pericol se considera comisa in stare de necesitate . Cand fapta necesara salvarii este prevazuta de legea penala , starea de necesitate constituie in anumite conditii o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei care exclude existenta infractiunii si a raspunderii penale. Legiuitorul a prevazut si astfel de situatii si prin art . 45 Cod penal reglementeaza starea de necesitate . Astfel, conform art . 45 " Nu constiuie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate. Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel , viata , integritatea corporala sau sanatatea sa , a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul in care a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat . "
Intre starea de necesitate si legitima aparare exista unele asemanari . La starea de necesitate , ca si la legitima aparare , fapta prevazuta de legea penala este savarsita pentru a se inlatura un pericol ; si intr-un caz si in celalalt actiunea de inlaturare a pericolului poate fi efectuata fie de catre persoana expusa pericolului fie de catre o alta persoana ; in ambele cazuri depasirea limitelor face ca fapta savarsita sa-si pastreze caracterul penal . Deosebirea intre starea de necesitate si legitima aparare consta, in primul rand , in natura cauzei care da loc pericolului . La starea de necesitate pericolul este creat de diferite "intamplari de simple " accidentalitati " , pe cand la starea de legitima aparare pericolul izvoraste dintr-un " atac " . In al doilea rand , legitima aparare se deosebeste de starea de necesitate in privinta subiectului pasiv al faptei prin care se inlatura pericolul. La legitima aparare subiect pasiv este agresorul , autorul atacului , iar la starea de necesitate este , de cele mai multe ori , o persoana care nu are nici o vina in producerea pericolului . Inlaturarea caracterului penal al faptei in cazul starii de necesitate isi gaseste explicatia si justificarea , ca si in cazul legitimei aparari , in existenta constrangerii pe care pericolul amenintator o exercita asupra vointei persoanei care efectueaza actiunea de salvare. Cel care actioneaza sub presiunea incoercibila a necesitatii de a 656g62g inlatura pericolul este , in mod firesc , lipsit in acel moment de posibilitatea de a-si determina si dirija liber vointa si lucreaza ,deci , fara vinovatie .
Fapta savarsita in stare de necesitate nu este infractiune deoarece aceasta fapta nu este savarsita cu vinovatie, faptuitorul fiind constrans de necesitatea apararii impotriva unui pericol iminent si care nu putea fi inlaturat in alt mod.
Pericolul care ameninta valorile sociale ocrotite in cazul starii de necesitate poate fi generat de : inundatii, cutremure, incendii si nu de atacul unei persoane, situatie specifica legitimei aparari.
Conditiile starii de necesitate
Starea de necesitate este prevazuta ca o cauza care exclude infractiunea in dispozitia art . alin. 1 Cod pen . Pentru existenta starii de necesitate , cu efecte de cauza care exclude infractiunea, trebuie sa fie indeplinite , potrivit art . 45 Cod pen . , urmatoarele conditii : sa se fi ivit un pericol iminent / pericolul sa ameninte vreuna din urmatoarele valori sociale ( viata , integritatea corporala ori sanatatea unei persoane sau un bun important al unei persoane/ ori a unui bun obstesc) / pericolul sa nu poata fi inlaturat intr-un alt fel si fapta savarsita pentru salvarea de la pericol sa fie prevazuta de legea penala .
Ivirea pericolului
Asa cum am precizat si in cazul legitimei aparari , pericolul este generat de un eveniment accidental . Pericolul poate proveni din orice imprejurare si din orice fapte , poate fi chiar urmarea unei fapte savarsite de insasi persoana aflata in pericol . In legatura cu crearea situatiei de pericol de catre insasi persoana amenintata , in practica si literatura juridica s-a discutat daca printre conditiile starii de necesitate trebuie sa se numere si absenta culpei faputitorului la ivirea pericolului .Sunt numeroase cazurile in care faptuitorul are un rol important , uneori determinant , in nasterea situatiei de pericol . Neglijenta , imprudenta , usurinta si de multe ori chiar intentia persoanei pot fi identificate la baza crearii situatiei periculoase in care aceasta se gaseste la un moment dat . Avand in vedere ca neaplicarea beneficiului starii de necesitate , ori de cate ori pericolul creat este consecinta unei fapte voluntare , este o restrangere a sferei de aplicare a acestei institutii , cu consecinte grave in practica s-a aratat ca , pentru a se decide ca un pericol este voluntar cauzat , criteriul cauzalitatii eficiente imediate este insuficient Cine produce un incendiu produce in mod voluntar pericolul ; cine il provoaca din neglijenta nu l-a voit si , ca atare , nu va fi exclus de la beneficiul starii de necesitate , pentru faptele savarsite in aceste imprejurari . Doctrina moderna socoteste ca absenta culpei nu trebuie sa constiuie o conditie a starii de necesitate . Din punctul de vedere al dreptului penal , faptul de a fi cauza starii de necesitate este , in principiu , indiferent . Criticandu-se unele jurisprudente , s-a subliniat ideea de baza a dreptului penal potrivit careia , pentru a caracteriza o fapta ca infractiune , trebuie sa te plasezi in momentul cand ea a fost comisa si nu dupa conduita anterioara a faptuitorului ; altfel, ar insemna o largire nejustificata a raspunderii penale .
Pericolul poate proveni din orice imprejurare si din orice fapte , chiar din fapta celui care a fost salvat de la pericol ( de exemplu salvarea unei persoane accidentate din propria sa imprudenta ) . Forma juridica a unei fapte se contureaza pe baza imprejurarilor obiective si subiective din momentul comiterii lui . Dupa cum nici in legitima aparare atacul injust impotriva celui ce se apara nu isi pierde acest caracter in cazul provocarii de catre cel atacat , tot asa nici in starea de necesitate pericolul iminent si inevitabil din momentul savarsirii faptei , imprejurare obiectiva , nu poate fi ignorat pe motivul ca fara culpa faptuitorului pericolul nu s-ar fi nascut . Faptuitorul savarseste o fapta necesara , careia legea ii inlatura caracterul penal pe considerentul existentei unei constrangeri provocate de pericolul amenintator . Sub presiune, in acel moment , el actioneaza fara vinovatie . Starea de necesitate este deci , in primul rand , o stare de fapt obiectiva . Ea nu poate fi ignorata pe considerente izvorate dintr-o culpa cu previziunea survenirii ei . Ea exista ca atare sau nu exista . Nu se poate refuza beneficiul starii de necesitate persoanei care , rasturnand din vina ei barca , creaza pericolul de inec , pentru toti ocupantii , daca sub presiunea constrangerii , loveste pe un altul pentru a se salva
Iminenta pericolului. Starea de necesitate incepe sa existe din momentul in care pericolul a devenit iminent , amenintator , in sensul ca producerea consecintelor vatamatoare este imediat realizabila . Starea de necesitate nu dainuieste decat atata timp cat pericolul este iminent sau actual ; acolo unde pericolul nu mai este iminent sau actual dispare necesitatea de a savarsi fapte de natura celor lipsite de caracter penal prin institutia analizata .
Conditia actului iminent sau actual pune in evidenta faptul ca un pericol departat , chiar apropiat , sau trecut ori viitor , nu realizeaza starea de necesitate .Aceasta conditie este consecinta fireasca a fundamentului acestei institutii - constrangerea psihica . Persoana care savarseste fapte prevazute de legea penala trebuie sa dovedeasca ca , in conditiile date , nu a avut la dispozitie un interval de timp suficient care sa-i permita sa recurga la alte masuri de salvare . Numai iminenta pericolului (amenintarea imediata cu survenirea raului ) si actualitatea lui ( persoana este pusa in situatia de a suporta raul ) justifica urgenta si modul in care s-a comis actiunea de salvare .(Exemplu : in caz de incendiu sau inundatie , o persoana care ar buscula ori calca in picioare pe alta sub amenintarea pierderii vietii este in stare de necesitate . Daca insa amenintarea ar fi apropiata , dar nu iminenta , intrucat , de exemplu , masurile de salvare luate de pompieri sunt pe cale sa duca la salvarea persoanei expuse pericolului sau daca acea persoana poate evita pericolul iesind din casa in flacari sau reusind sa scape de furia apelor , ar comite atunci faptele de violenta amintite , acea persoana nu mai poate invoca starea de necesitate , intrucat pericolul , in primul caz , nu era iminent , iar , in al doilea caz , trecuse) .
Inevitabilitatea pericolului
Condtia iminentei pericolului trebuie analizata in stransa legatura cu conditia inevitabilitatii lui, in sensul ca acesta nu ar putea fi inlaturat decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala . Existenta vreunui alt mijloc prin care persoana s-ar fi putut sustrage pericolului respectiv reprezinta o cauza care inlatra necesitatea actiunii faptuitorului. Nefolosirea acestei posibilitati dezvaluie o culpa din partea faptuitorului , care il priveaza de beneficiul lipsei de raspundere.
In starea de necesitate fapta persoanei care incearca sa evite un pericol iminent prin producerea alteia , de cele mai multe ori inocente in crearea pericolului , va trebui sa fie rational , in posibilitatile de salvare , care se ofera in circumstantele date , pentru ca altfel , in cazul in care pericolul putea fi inlaturat in alt mod , va disparea si insasi necesitatea care justifica actiunea.
Posibilitatea evitarii pericolului prin alt mijloc trebuie analizata ca o conditie absoluta, pe baza unor criterii abstracte , si tinandu-se seama de toate conditiile obiective in care s-a gasit faptuitorul , precum si de aptitudinea acestuia in momentul de tulburare de a judeca cu claritate situatia in care se afla si mijloacele de a se salva . Aceasta deoarece in conditii perfect identice oamenii pot reactiona diferit potrivit starii lor psihice. Fata de cele analizate rezulta cel care poate evita pericolul prin fuga si prefera sa savarseas fapta prevazuta de lege este exclus de la beneficiul starii de necesitate , fuga neimplicand nici o dauna morala pentru el si nici incurajare pentru cauza pericolului.
Conditiile efectuarii actiunii starii de salvare
Necesitatea actiunii de salvare .Existenta pericolului iminent si inevitabil constrange pe faptuitor sa savarseasca un act necesar evitarii consecintelor ce-l ameninta .. Nefiind vorba de o alterare a facultatilor mintale care sa-l puna practic in imposibilitate de a evalua atat pericolul , cat si calitatea milloacelor de salvare pe care le are la indemana , faputitorul sub impulsul necesitatii , actioneaza voluntar , dar constrans . Este o constrangere relativa nu absoluta . Actul necesar in asemenea conditii poate fi de natura defensiva sau agresiva. El poate sa conste dintr-o actiune dirijata contra cauzei care genereaza pericolul , faptuitorul aparandu-se , de exemplu , de un atac din partea unei persoane , care nu imbraca caracterul de atac injust pentru a indreptati o legitima aparare (iresponsabili, minori ) sau impotriva unor animale . El poate lua si forma unei actiuni agresive indreptate impotriva persoanelor , fie asupra bunurilor cu totul straine de cauzarea pericolului , prin lezarea carora faptuitorul gaseste singura solutie de a se salva. Caracterizarea actiunii ca necesara , spre deosebire de actiunea de aparare din legitima aparare rezulta din inevitabilitatea ei in conditiile date , ca fiind singura posibilitate de evitare a pericolului . Existenta unei alte posibilitati , tinand seama de toate elementele obiective si subiective , ridica necesitatea actiunii de salvare . Atunci cand faptuitorul a putut concepe si o alta posibilitate de evitare a pericolului , cu consecinte mai putin pagubitoare , nu va beneficia de efectele starii de necesitate Doctrina necesitatii analizata mai sus isi gaseste campul de aplicare restrans , prin vointa legiuitorului care fixeaza anumite limite , stabilite in raport cu proportia dintre urmarile pricinuite fata de cele evitate .
Natura activitatii de salvare Nu orice actiune de salvare intereseaza institutia starii de necesitate din dreptul penal . Pentru a se pune problema inlaturarii caracterului penal al unei fapte comise in conditiile starii de necesitate , trebuie ca in mod necesar acea fapta sa fie prevazuta de legea penala . Daca actiunea de aparare nu este prevazuta de legea penala , nemaifiind in discutie problema inlaturarii caracterului penal al acesteia , ramane fara interes , din punctul de vedere al legii penale , sa se mai analizeze celelalte conditii ale starii de necesitate . Ceea ce intereseaza deci , in primul rand , este ca actiunea de aparare sa constea dintr-o fapta prevazuta de legea penala . Este , de asemenea , fara importanta , calificarea ei juridica , in conditiile starii de necesitate putand fi savarsite fapte de o mare varietate , inceptnd cu omorul si terminand cu cea mai putin grava fapta de insusire , de distrugere sau de degradare a bunului altuia , ori de inlcare a unor reguli de circulatie . In concluzie , pentru a se putea discuta despre existenta starii de necesitate , actiunea de salvare trebuie sa constea dintr-o fapta care , daca nu s-ar incadra in conditiile analizate ar antrena raspunderea penala a faptuitorului .
Interventia in salvarea celui expus pericolului. Ptrivit art . 45 C.pen . este in stare de necesitate si cel ce savarseste fapta prevazuta de legea penala pentru salvarea vietii , integritatii corporale , sanatatii , bunurilor altor persoane Sfera persoanelor care pot interveni pentru a salva o alta persoana a fost largita , orice persoana putand interveni , fara exceptie . Justificarea acestei prevederi este ideea de solidaritate umana, care determina individul sa nu stea pasiv cand are posibilitatea de a interveni pentru salvarea unei valori amenintate . Actiunea textului este practic tot o rezultanta a constrangerii , dar care nu izvoraste din instinctul sau de conservare, ci dintr-o suma de elemente moral- afective , de solidaritete intre oameni, care-l impiedica sa ramana indiferent in fata nenorocirii altuia. Ceea ce caracterizeaza fapta de interventie este imprejurarea ca ea este comisa fara vinovatie , mobilul faptei excluzand atiutdinea psihica comdamnabila a unui infractor . In actiunea de interventie se pot ivi doua situatii : cazul unei singure persoane in pericol si cazul mai multor persoane in pericol .
In cazul unei singure persoane in pericol intervenientul pote actiona in favoarea celui in pericol la solicitarea acestuia sau din initiativa proprie daca persoana amenintata ignora pericolul . Este posibil ca intervenientul sa efectueze actiuni de salvare chiar impotriva refuzului persoanei amenintate . Este cazul ajutorului dat pentru salvare unei persoane care a incercat sa se sinucida . In cazul mai multor persoane in pericol se pot ivi situatii cand mai multe persoane sunt amenintate de acelasi pericol . Intervenientul , animat de dorinta de a da ajutor , nu poate fi util tuturor. S-a pus intrebarea daca poate interveni in favoarea uneia dintre ele . Raspunsul nu pote fi decat afirmativ , cu o conditie insa : actiunea intreprinsa de el pentru salvarea persoanei respective sa nu inrauteasca situatia celorlalti . Conditia este logica fiindca pericolul in care se gaseau toate persoanele in stare de necesitate nu poate fi amplificat , fara sa atraga raspunderea persoanei care nu se afla in aceasta situatie exceptionala , dar produce prin fapta sa aceasta inrautatire. De asemenea, s-a spus ca intervenientul nu poate inversa situatia a doua persoane in pericol , dintre care una vrea sa se sacrifice in favoarea celeilalte , salvand tocmai pe aceea care are intentii altruiste. Cu ocazia unei catastrofe sau calamitati care genereaza stari de necesitate persoanele insarcinate cu atributii de a asigura ordinea pot savarsi fapte abuzive pentru care nu se va putea invoca starea de necesitate . Aceste persoane in exercitarea atributiilor lor vor trebui sa urmareasca salvarea tuturor celor amenintati de pericol sau sa limiteze pe cat posibil efectele catastrofei, respectand instructiunile date in eventualitatea unor astfel de evenimente . Orice abuz din partea lor este le va angaja raspunderea .
Concluzia este ca persoana obligata sa infrunte pericolul trebuie sa actioneze alegand solutiile cele mai bune in exercitarea obligatiilor ce-i incumba in actiunea de salvare pe care o intreprinde . orice abuz sau neglijenta din partea sa ii antreneaza raspunderea .
Limitele starii de necesitate
Starea de necesitate , este conditionata de anumite cerinte indispensabile , in lipsa carora aceasta " stare " nu se poate realiza . Aceasta nu inseamna ca , intrunirea tuturor conditiilor ce caracterizeaza starea de necesitate conduc la justificarea oricarei actiuni de salvare pentru evitarea pericolului . Legea care a ridicat caracterul penal al faptei savarsite in conditiile starii de necesitate a impus si anumite limite actiunii de salvare , a fixat o anumita relatie de proportie intre bunul salvat si cel sacrificat , in afara carora i se va refuza faptuitorului beneficiul starii de necesitate . Inlaturarea unui rau mai mic prin cauzarea constienta a unui rau mai mare reperezinta o activitate careia legiuitorul nu putea sa-i acorde beneficiul apararii de raspundere penala , chiar in situatia in care faptuitorul se gasea sub influenta unei constrangeri.Ca si in cazul legitimei aparari cerinta unei proportii deriva , ea insasi , din ideea de constrangere psihica. Daca in legitima aparare , in care persoana atacata , prin reactia sa , provoaca un rau agresorului , trebuie sa respecte o anumita proportionalitate intre consecintele atacului si urmarile apararii , cu atat mai mult in starea de necesitate, o asemenea proportie intre consecintele pericolului si raul produs prin actiunea de salvare se impune , fiind vorba de prejudicierea , de cele mai multe ori , a unei persoane inocente . In literatura juridica au fost discutii chiar in cazul in care in loc de proportionalitate exista egalitate (este vorba de situatia celui care sacrifica viata altuia pentru a si-o salva pe a sa ).
Se poate intampla uneori ca urmarea pricinuita prin actiunea de inlaturare a pericolului sa nu fie mai grava decit cea care s-ar fi produs daca pericolul nu s-ar fi inlaturat , dar sa fie in schimb mai grava decit aceea care ar fi fost suficienta pentru inlaturarea pericolului . In astfel de cazuri , daca cei care au efectuat actiunea de inlaturare a pericolului nu si-au dat seama de depasirea necesitatii , fapta lor va fi considerata ca fiind savarsita in stare de necesitate ; in caz contrar ei vor beneficia de circumstanta atenuanta.
In operatia de stabilire a depasirii necesitatii va trebui , ca si la legitima aparare , sa se tina seama de conditia psihica in care se gasea cel care a efectuat actiunea de inlaturare a pericolului si in cazul in care s-ar constata acesta , datorita imprejurarilor , s-a aflat sub stapanirea unei puternice tulburari sau temeri depasirea limitei de necesitate va fi socotita ca justificata , adica ca un rezultat al constrangerii
Mentinerea unei proportii intre urmarile provocate si urmarile ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat rezulta din prevederile art . 45 C.pen., potrivit carora " nu este in stare de necesitate persoana care in momentul in care a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari mai grave decat cele la care s-ar fi expus daca pericolul nu era inlaturat Conditia proportionalitatii este ceruta , in actuala reglementare, pentru orice situatie vizata de starea de necesitate atat in conditiile de salvare a vietii , integritatii corporale sau sanatatii ,cat si in cele referitoare la bunuri importante ori la interesul obstesc. Ingaduinta legii nu inceteaza decat in cazul in care se produc urmari vadit mai grave decat cele evitate . Pentru provocarea unor urmari egale sau mai grave , avandu-se in vedere ca circumstantele in care se gasea faptuitorul , nu s-a mai considerat util ca fapta respectiva sa fie pedepsita. Actuala reglementare tine deci seama de esenta starii de necesitate , cauza de excludere a caracterului penal al faptei , care isi gaseste fundamentarea stiintifica in ideea constrangerii psihice in care a actionat faptuitorul , caruia nu cai se poate cere evaluari reci , matematice .
Nu se considera in stare de necesitate persoana care , datorita functiei sau profesiei sale , este obligata sa infrunte pericolele inerente functiei sau profesiei respective . Este vorba de un caz special de excludere de la incidenta juridica a starii de necesitate , deoarece situatia la care se refera aceasta excludere nu priveste lipsa vreuneia dintre conditiile cerute pentru existenta starii de necesitate .In acest caz ceea ce lipseste este insusi temeiul care justifica inlaturarea caracterului penal al faptei, adica perzenta constrangerii . Legea nu recunoaste existenta constrangerii atunci cand persoana expusa pericolului are obligatia sa infrunte acel pricol , fiind cel indatorat sa infrunte un pericol nu se poate considera constrans . Acest caz special de excludere isi afla temeiul juridic in normele legale care reglementeaza activitatea anumitor , profesii sau indeletniciri , al caror rol social este de a combate si a infrunta grave si frecvente pericole ; de exemplu , medicii , personalul sanitar , pompierii . marinarii , cadrele militare in timpul actiunilor militare . Excluderea starii de necesitate se limiteaza insa numai la acele pericole care sunt inerente acestor profesii sau functii, ori care sunt posibile in sfera exercitarii lor . Persoanele exceptate nu pot invoca starea de necesitate in cazul cand fapta a fost savarsita pentru propria salvare ; dar , beneficiaza de aceasta cauza de excludere a raspunderii penale atunci cand au savarsit o fapta prevazuta de legea penala , in exercitiul profesiei , functiei sau indeletnicirii respective , pentru a inlatura insa pericolul grav si iminent la care au fost expuse alte persoane.
Efecte starii de necesitate
Starea de necesitate cand este concret constatata atrage inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite, excluzand astfel raspunderea penala a autorului faptei . Aceasta excludere a raspunderii penale nu conduce de regula si la excluderea raspunderii civile . De cele mai multe ori fapta savarsita in stare de necesitate aduce vatamare unei alte persoane , careia nu i se poate reprosa nimic cu privire la producerea pericolului care a determinat starea de necesitate . Daca persoana vatamata prin fapta savarsita de cel aflat in stare de necesitate a contribuit intr-un fel oarecare la producerea acestei stari , atunci va fi inlaturata si raspunderea civila fata de aceasta persoana. Starea de necesitate fiind o cauza de inlaturare al caracterului penal al faptei intemeiata pe lipsa de vinovatie , rezulatata din existenta constrangerii , efectele sale se produc subiectiv .Cand actiunea de inlaturare a pericolului a fost efectuata de mai multe persoane , existenta constrangerii va fi cercetata separat pentru fiecare participant la actiune.
|
