Sectiunea I Prevenirea si combaterea
reciclarii fondurilor in
Dupa schimbarea sistemului socioeconomic dupa decembrie 1989, criminalitatea la nivel national s-a amplificat si totodata si fondurile obtinute în urma desfasurarii acestor activitati ilegale. S-au înregistrat sustrageri masive de active si capital din proprietatea statului prin delapidari, furturi, înselaciuni, iar în privatizarea sectorului de stat, datorita actelor de coruptie prin subevaluarea activelor supuse privatizarii, s-au înregistrat importante prejudicii.
Un alt izvor de prejudicii pentru bugetul de stat l-au constituit actele de contrabanda cu tigari, cafea si alcool. Traficul cu autoturisme de lux furate, infractiunile de prostitutie si proxenetism, furturile de produse petroliere si traficul cu valuta falsa, au fost alte surse importante de bani murdari. Toate aceste fonduri provenite din activitatile ilicite ale membrilor crimei organizate din România, precum si fondurile masive provenite din strainatate au necesitat operatiuni specifice de reciclare.
In lupta împotriva spalarii banilor, statul român a adoptat pentru prima oara la data de 21 aprilie 1999, Legea nr. 21 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, însa acest act normativ a fost precedat si de alte acte normative care au incriminat fapte generatoare de bani murdari.
Astfel, în 1992 România a aderat la Conventia de la Viena contra traficului de stupefiante si substante psihotrope din 1988. Mai mult, prevederile acestei conventii au fost stipulate si în legislatia interna, fiind incriminate o serie de fapte ca infractiuni distincte în Codul Penal si Legea nr. 73 din 1996 privind regimul juridic al substantelor toxice si stupefiante si Legea nr. 143 din 2000 pentru combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Mai mult, în baza aceleiasi conventii, România a creat conventii si acorduri de cooperare în lupta împotriva traficului de substante stupefiante si psihotrope cu mai multe tari din Europa, Asia, America etc.
Este important de mentionat ca toate aceste acorduri si conventii prevad si schimburi de informatii referitoare la sistemele de reciclare si transferare a profiturilor rezultate din traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope, precum si din delictele conexe.
De asemenea, România a ratificat mai multe întelegeri internationale multilaterale referitoare la prevenirea si combaterea actelor de spalare de bani:
. Conventia europeana cu privire la controlul achizitionarii si detinerii armelor de foc, ratificata prin Legea nr. 116 din 1997;
. Conventia europeana cu privire la reprimarea terorismului, ratificată 333i86d ; prin Legea nr. 19 din 1997;
. Conventia europeana revizuita, cu privire la patrimoniul arheologic, ratificata prin Legea nr. 150 din 1997;
. Conventia europeana de extradare si protocoalele 1 si 2 ratificate prin Legea nr. 80 din 1999;
. Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg, la 20 aprilie 1959 si protocolul aditional adoptat în anul 1978, Conventia reglementeaza conditiile în care pot avea loc sechestrarea de obiecte, confiscari si retinerea acestora de catre partea solicitanta.
In iulie1997 Parlamentul României a adoptat o alta lege importanta care a dat tonul în lupta împotriva spalarii banilor murdari, Legea nr. 136 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord referitor la retinerea si confiscarea bunurilor provenite si a instrumentelor folosite la comiterea infractiunilor. Acest act juridic creeaza cadrul juridic necesar pentru cele doua tari în ce priveste investigarea, identificarea si retinerea în vederea confiscarii bunurilor provenite din comiterea de infractiuni.
Mai mult, acest act normativ defineste confiscarea, instrumentele folosite la savârsirea de infractiuni, bunurile provenite din savârsirea de infractiuni, proprietatea, retinerea etc. si în plus, sunt stabilite în mod clar autoritatile desemnate pentru cooperare si aducerea la îndeplinire a ordinelor de confiscare.
Se face o reglementare în amanunt a continutului solicitarilor (scrierea lor, autoritatea care face cercetarea, faptele si legile relevante, scopul, procedurile sau caile de actiune, modul de stabilire a identitatii persoanelor implicate).
Se prevad si cazurile în care cererea de asistenta poate fi respinsa respectiv daca aceasta ar putea prejudicia suveranitatea, securitatea sau interesele nationale ale partii solicitate, sau daca cererea ar contraveni legislatiei acesteia, sau ar prejudicia o investigatie care deja se afla în desfasurare, daca s-ar pune în pericol siguranta sau integritatea unei terte persoane.
Acest acord prevede în amanunt pâna si modul de folosire a dovezilor si informatiilor, modul concret de acordare a asistentei judiciare, obligatiile partilor privind cheltuielile, limba folosita, autentificarea si limitele teritoriului de aplicabilitate samd.
Pâna la aparitia Legii nr. 21/1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, faptele legate de reciclarea fondurilor provenite din infractiuni erau dificil de cercetat si de încadrat juridic. Organele de control si cele de urmarire penala atunci când instrumentau cauze legate de operatiunea de spalare de bani, erau obligate sa apeleze la artificii juridice, cercetând aceste fapte prin prisma infractiunilor conexe referitoare la obtinerea de valori si bunuri ilicite, însa de cele mai multe ori operatorii implicati în operatiuni propriu-zise de spalare de bani scapau nepedepsiti.
Categoric, aparitia Legii nr. 21/1999, ca prim act normativ din istoria dreptului penal românesc, a reprezentat un urias pas înainte în ceea ce priveste instrumentele avute la dispozitie de catre stat pentru lupta împotriva acestui flagel.
Aceasta lege, desi a avut o scurta perioada de aplicabilitate (pâna în decembrie 2002 când a aparut Legea nr. 656 pentru prevenirea si sanctionare spalarii banilor), a fost primul mijloc eficient de lupta împotriva spalarii banilor, fenomen care începuse sa puna serios în pericol integritatea si stabilitatea fragilului nostru sistem financiar-bancar, care si asa a fost greu încercat în ultimii 17 ani.
Apoi, se impunea aparitia acestei legi si datorita eforturilor facute în ultimii ani de catre autoritatile statului nostru pentru integrarea europeana si euroatlantica, or una dintre cerintele esentiale ale acceptarii tarii în aceste structuri o constituia reforma justitiei si a sistemului afacerilor interne si lupta hotarâta impotriva criminalitatii organizate transnationale.
Aparitia acestui act normativ a fost oarecum facilitata si de celelalte instrumente juridice pe care deja statul român le avea la dispozitie - incriminarea de catre Codul Penal român a unor infractiuni ca: falsul, uzul de fals, înselaciunea, delabidarea, prostitutia, proxenetismul, traficul de arme, încalcarea regimului jocurile de noroc etc.
Este de mentionat ca si alte legi penale speciale anterioare au contribuit decisiv la prevenirea si combaterea infractiunilor conexe infractiunii de spalare de bani, prin incriminarea unor fapte ca: evaziunea fiscala, contrabanda, bancruta frauduloasa etc.
Modificarea Codului de Procedura Penala a creat noi oportunitati în lupta impotriva reciclarii fondurilor provenite din activitati ilegale, prin aparitia "confiscarii speciale" care creeaza posibilitatea legala a confiscarii bunurilor si valorilor care au servit la savârsirea unei infractiuni sau care sunt rezultatul unei infractiuni.
De asemenea, aparitia Legii nr. 21/1999 a creat baza legala a aparitiei unui instrument modern si eficace împotriva spalarii banilor - Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Aceasta institutie este un organ de specialitate cu personalitate juridica care se afla, înca de la înfiintare, în subordinea Guvernului si al carui principal scop îl reprezinta activitatea de prevenire si combatere a spalarii banilor.
In acest scop, aceasta institutie primeste în mod permanent, analizeaza si prelucreaza informatiile primite din sistemul financiar-bancar românesc si sesizeaza, atunci când este cazul, organele de urmarire penala cu privire la eventuale cazuri de spalare de bani.
Desi în mod incontestabil Legea nr. 21/1999 a avut meritele sale, a avut totusi si o serie de imperfectiuni care au condus de altfel la abrogarea sa implicita în anul 2002, prin aparitia noului act normativ în acest domeniu.
In primul rând, aceasta nu cuprindea nici un fel de protectie juridica a functionarilor Oficiului National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, în sensul ca acestia ar putea fi oricând actionati în instanta pentru faptele comise în legatura cu exercitarea profesiei.
Daca, de exemplu, o banca primea o dispozitie de la un client sa transfere în strainatate suma de 50.000 de euro pentru a achita un credit sau o creanta, banca era obligata, potrivit legii mentionate, sa raporteze în 24 de ore Oficiului cererea clientului.
Ori, de cele mai multe ori, acest termen a fost insuficient pentru functionarii Oficiului pentru a putea derula toate activitatile aferente de verificare ale operatiunii suspecte.
Pentru aceasta, potrivit Legii nr. 21/1999 lucratorii Oficiului trebuie sa formuleze o cerere motivata catre Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a se prelungi perioada cu inca trei zile, timp in care suma de 50.000 de euro va fi blocata de catre banca respectiva.
Problema apare dupa momentul blocarii fondurilor, intrucat in legea mentionata este reglementat clar ca in cazul in care cererea se dovedeste a fi neintemeiata (cererea de transfer nefacand parte din categoria operatiunilor de spalare de bani), atunci Oficiul va raspunde civil de pierderea financira sau alte daune aduse persoanei fizice sau juridice titulare a contului.
Sectiunea a II- a. Instrumentele juridice ale statului roman in lupta de prevenire si combatere a spalarii banilor
Unul dintre cele mai importante acte normative avute la dispozitie de catre statul român a fost Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor.
Fata de actul normativ precedent aceasta a adus cu sine o serie de importante modificari în activitatea Oficiului si a institutiilor bancare. Astfel, fata de vechiul act normativ, daca salariatul unei banci sau al unei institutii financiare are suspiciuni ca o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are ca scop spalarea banilor sau finantarea actelor de terorism, este obligat prin noul act normativ sa informeze unul din managerii bancii, care va sesiza imediat Oficiul de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, obligat sa confirme primirea sesizarii.
Oficiul are dreptul potrivit legii, daca apreciaza necesar, sa dispuna suspendarea efectuarii operatiunii financiar-bancare pentru o perioada de 72 de ore.
Suma pentru care s-a dispus suspendarea operatiunii va ramâne blocata in contul titularului pâna la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, dupa caz, pâna la dispunerea altei masuri de catre Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Daca Oficiul considera ca perioada de 72 de ore nu este suficienta, poate solicita, motivat, înainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie prelungirea suspendarii efectuarii operatiunii cu cel mult 5 zile lucratoare. Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie poate autoriza o singura data prelungirea solicitata sau, dupa caz, poate dispune încetarea suspendarii operatiunii.
Oficiul trebuie sa comunice bancilor decizia de suspendare a efectuarii operatiunii ori, dupa caz, masura prelungirii acesteia, dispusa de Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie. In decursul anului 2004 a iesit ilegal de pe teritoriul României suma de 210,59 milioane de euro, se precizeaza într-un raport dat publicitatii de catre Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Principala destinatie a iesirilor ilegale de
valuta este
Suma intrata ilegal în
Raportul subliniaza faptul ca spalarea fondurilor obtinute din infractiuni e un adevarat flagel care a capatat o amploare deosebita, iar fenomenul în sine este unul dintre cele mai grave pericole în cadrul crimei organizate.
Activitatea desfasurata de Oficiu nu a fost întotdeauna eficienta, astfel incat începând din anul 2000, Oficiul a suspendat plati externe de spalare in numai noua cazuri. Activitatea Oficiului a fost deseori criticata atât de parchete, cât si de Banca Nationala, reprezentantii BNR acuzând deseori Oficiul ca a permis transferuri de sute de milioane de euro, suspectate a fi operatiuni de spalare a banilor.
Ciclul economic al economiei subterane si al activitatilor ilegale este un ciclu permanent si intens, cu succesiuni de procese economico-financiare din care rezulta în mod continuu profit care trebuie investit în activitati ilegale, dar mai ales în activitati legale.
Analizarea si studierea amanuntita a variatelor metode infractionale folosite în România de astazi, va evidentia nivelul si structura infractionalitatii, si este extrem de utila în procesul de prevenire a spalarii banilor murdari.
Data fiind necesitatea implementarii normelor juridice ale UE si date fiind aceste permanente modificari în structura si in formele de manifestare ale economiei subterane, Legea nr 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii a fost modificata. Principalul motiv al amendarii acestei legi a fost scopul adaptarii legislatiei românesti la legislatia comunitara pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana care a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Modificarile facute au respectat îndeaproape recomandarile speciale privind combaterea finantarii terorismului propuse de catre Grupul Intemational de Actiune Financiara privind spalarea banilor (GAFI), recomandari apreciate unanim de comunitatea financiara mondiala si recunoscute de FMI, Banca Mondiala si alte organisme internationale.
Cea mai semnificativa modificare pe care a adus-o noul act normativ a vizat extinderea sferei persoanelor si institutiilor care sunt obligate sa raporteze eventuale tranzactii suspecte Oficiului National de Prevenire si Combateri Spalarii Banilor. Acestor persoane fizice si juridice le este interzis sa informeze suspectii în astfel de tranzactii, despre comunicarea facuta Oficiului.
Potrivit noului act normativ identitatea oricarui denuntator va fi confidentiala neputând fi facuta publica nici în cursul activitatilor de urmarire penala desfasurata de politie sau parchet. Noul act normativ impune o relatie speciala între Oficiu si SRI, întrucat serviciile secrete române trebuie imediat informate de catre Oficiu asupra oricaror sesizari primite, pentru a desfasura în paralel investigatii cu privire la eventualii operatori implicati în spalare de bani.
Casele da schimb valutar, agentiile de turism si casele de amanet trebuie si ele sa se implice în activitatile de prevenire a spalarii banilor proveniti din activitati ilicite.
Cu autorizatia parchetelor, telefoanele persoanelor suspecte de spalare de bani vor putea fi ascultate, iar în cazurile de spalare de bani vor putea fi folositi politisti sub acoperire si orice operatiune financiar-bancara suspecta va putea fi blocata cu mai multa usurinta.
Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si spalarea banilor, si-a schimbat denumirea, devenind Legea pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism. Pentru prima data în legea penala româna se defineste notiunea de ,,tranzactie suspecta" ca operatiunea care, prin natura ei si caracterul neobisnuit în raport cu activitatile clientului uneia din persoanele prevazute la art 8, trezeste suspiciuni de spalare de bani sau de finantare a actelor de terorism.
Acesta este, categoric, un element pozitiv, întrucât actul normativ aflat în vigoare în acest moment, la art. 8 stipuleaza o vasta categorie de institutii si chiar persoane fizice care sunt obligate sa raporteze tranzactii suspecte însa nu arata explicit ce anume este o tranzactie suspecta. Printre aceste persoane fizice si juridice se numara: bancile, institutiile de credit, institutiile financiare, societatile de asigurari si reasigurari, agentii economici ce desfasoara activitati de jocuri de noroc, amanet, vânzâri-cumpârari de obiecte de arta, metale si pietre pretioase, dealerii, activitatile de turism, prestari de servicii si orice alte activitati similare care implica punerea în circulatie a valorilor, persoanele fizice si juridice care acorda asistenta de specialitate juridica, notariala, contabila, financiar-bancara, cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional, persoanele cu atributii în procesul de privatizare, oficiile postale si persoanele juridice care presteaza servicii de transmitere de bani, în lei sau în valuta, agentii imobiliari, trezoreria statului, casele de schimb valutar si orice alta persoana fizica sau juridica, pentru acte si fapte savârsite în afara sistemului financiar-bancar.
Conform noului act normativ, notarii, avocatii sau alte persoane care exercita profesii juridice liberale nu vor mai putea invoca secretul profesional pentru a apara persoanele implicate în spalare de bani.
Mai mult, notarii si avocatii sunt obligati sa informeze deîndata autoritatile statului cu privire la orice tranzactie care ar putea fi considerata suspecta. Cei care nu se vor conforma prevederilor legale, vor fi amendati cu minimum 10.000 de Ron.
Vor fi exceptate de la prevederile acestei legi doar cazurile în care informatiile respective sunt obtinute de la persoane pe care avocatii, notarii sau auditorii financiari le asista pentru lamurirea situatiei lor juridice. Noul act normativ prevede, la art. 14, obligativitatea tuturor institutiilor si persoanelor amintite la art. 8, precizate anterior, sa aiba desemnati, între proprii angajati, persoane care trebuie sa tina legatura cu Oficiul.
Noua lege prevede pentru aceste institutii si societati, sa asigure instruirea angajatilor pentru a putea recunoaste operatiuni care pot fi legate de spalarea banilor. Nerespectarea acestor prevederi legale va fi sanctionata cu amenzi intre 15.000 si 50.000 Ron.
Alineatul 1 de la art 3 prevede ca "deîndata ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevazute la art 8 are suspiciuni ca operatiunea care urmeaza sa fia efectuata are ca scop spalarea banilor, finantarea actelor de terorism, va informa persoana desemnata conform alin. 1, care, la rândul sau, va sesiza imediat Oficiul National de Prevevenire si Combatere a Spalarii Banilor". Oficiul are obligatia de a confirma primirea sesizarii si apoi va informa imediat SRI, care are rolul de coordonator tehnic al serviciilor nationale de prevenire si combatere a terorismului.
Apoi, Oficiul, daca va considera necesar, va putea bloca tranzactia financiar-bancara considerata suspecta trei zile lucratoare, suma respectiva de bani ramânând blocata în contul titularului. Daca se apreciaza ca fiind necesar, chiar daca banuiala nu a fost confirmata în cele trei zile, Oficiul poate cere Parchetului da pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie prelungirea termenului de blocare a transferului fondurilor cu înca patru zile, o singura data.
Daca nu se face dovada comiterii vreunei infractiuni de spalare de spalare de bani sau finantare a terorismului, transferul se va efectua dupa o întârziere de maxim sapte zile, persoanei care a facut sesizarea, nu i se poate imputa nimic, identitatea acesteia fiind protejata prin lege.
Astfel de informatii, neconfirmate într-un termen de maximum sapte zile vor fi pastrate de catre Oficiu timp de 10 ani, iar daca în aceasta perioada nu sunt supuse unor noi verificari, vor fi clasate.
In cazurile în care exista indicii si date certe ca ar fi vorba despre savârsirea unor infractiuni de spalare de bani sau finantare de acte de terorism, noua lege prevede o serie de masuri procedurale noi care vor ajuta la lupta împotriva acestui gen de infractiuni. Conturile considerate suspecte vor fi supravegheate pâna la termenul maxim de patru luni, si cu autorizatia procurorului vor putea fi puse sub urmarire telefoanele persoanelor considerate suspecte.
Noul act normativ da posibilitatea efectuarii unor operatiuni de filaj si de folosire a unor investigatori sub acoperire. Supfimentar, fata de prevederile Codului Penal, art. 25 al Legii nr. 656/2002 va fi modificat drastic, astfel încât, în cazul în care bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, va putea fi confiscat echivalentul lor în bani sau în bunuri. In cazul în care bunurile supuse confiscarii nu pot fi individualizate fata de bunurile dobândite legal, se confisca bunuri pâna la concurenta valorii bunurilor supuse confiscarii, indiferent de provenienta acestora.
Cea mai mica amenda prevazuta de noua lege este 10.000 RON si poate fi aplicata chiar si pentru simplul motiv ca un functionar n-ar fi fost suficient de vigilent, în sensul omisiunii sesizarii Oficiului, în cazul unei operatiuni care, parea suspecta, dar ulterior a devenit sau a fost dovedita ca oparatiune financiar-bancara legala.
Legea privind modificarea si completarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor a adaptat, în mare, legislatia româneasca din domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor si al finantarii terorismului, la aquis-ul comunitar.
Prevederile Directivei nr. 2001/97/EC a Parlamentului European si a Consiliului European din 4 Decembrie 2001, au modificat Directiva Consiliului nr. 91/308 privind prevenirea utilizarii sistemului financiar pentru spalarea banilor. Schimbarile s-au facut în principal în baza celor 40 da Recomandari ale Grupului International de Actiune Financiara privind Spalarea Banilor (GAFI), modificate în iunie 2003.
De asemenea, s-a tinut cont si de cele 8 recomandari speciale ale GAFI privind finantarea terorismului, precum si recomandarile elaborate cu ocazia celui de-al doilea raport de evaluare a României de catre grupul MoneyVal, grup ce functioneaza în cadrul Consiliul Europei.
Cele 40 de recomandari GAFI sunt recunoscute de principalele foruri internationale, de Banca Mondiala, de Fondul Monetar International drept standarde internationale în domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor si a finantarii terorismului.
Implementarea acquis-ului comunitar si necesitatea alinierii la normele juridice europene si internationale existente în acest sector de activitate, au facut sa se încheie si Conventia de Twinning dintre Guvernul Republicii Italiene si reprezentanti ai Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, precum si aprobarea acesteia de catre delegatia Comisiei Europene, în anul 2003. Un alt important moment pe drumul alinierii legislatiei românesti la cea internationala îl constituie si proiectul PHARE RO 02-IB/JH-08, prin care se urmareste întarirea capacitatii institutiilor românesti implicate în prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarea terorismului, dar si a crimei organizate. Practic, programul mentionat urmareste modificarea structurala si functionala a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, Ministerul Justitiei, Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Administratiei si Internelor, Bancii Nationale a României si Comisia Nationala pentru Valori Mobiliare.
Programul respectiv, activitatile de modificare a legislatiei nationale si de implementare a acquis-ului au fost conditii de preaderare la Uniunea Europeana, si au beneficiat în mod constant de sprijinul logistic, financiar si administrativ al Uniunii. Proiectul PHARE RO 02-IB/JH-08 a definit si incriminat notiunile de spalare a banilor si finantarea actelor de terorism în conformitate cu cerintele Directivei 2001/97/EC si a crescut în mod considerabil capacitatea de coordonare si contol a institutiilor statului român în domeniul reciclarii fondurilor. Modificarile structural-legislative au condus la o extindere a numarului si categoriilor de persoane precum si a institutiilor care au obligatia legala de a raporta Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor tranzactiile suspecte de finantare a spalarii banilor sau a finantarii actelor de terorism.
Cele 40 de recomandari GAFI si Directiva nr. 2001/97/EC au conferit posibilitatea ca în noua lege sa fie exceptate de la îndeplinirea obligatiei de raportare, persoanele care prin natura profesiei acorda consultanta fiscala, contabila, bancara ori financiara, dar si acelea care au profesii juridice liberale, în cazul în care primesc informatii pretabile de a fi raportate Oficiului in cadrul strict al exercitarii profesiei si având în vedere obligatia pastrarii secretului profesional. Toate persoanele incluse în aceste categorii profesionale au obligatia legala sa raporteze informatiile obtinute, numai în anumite conditii, in situatii expres prevazute de legislatie. Potrivit noilor prevederi legislative, la tranzactiile economico-financiare care au loc între diferite persoane care nu sunt prezente fizic în momentul încheierii tranzactiei, se instituie obligatia autoritatilor de supraveghere de a lua masurile necesare pentru a se stabili identitatea clientilor ca masura specifica de prevenire si combatere a spalarii banilor.
In acord cu cerintele internationale din documentele internationale mentionate, noile prevederi legislative mentioneaza ca element de noutate obligatia transmiterii de catre Oficiu a informatiilor generale despre tranzactiile suspecte dar si informatiile generale asupra modurilor specifice de spalare a banilor si de finantare a terorismului catre persoanele fizice si juridice prevazute în lege. Este demn de mentionat si faptul ca, aceste informatii se vor trimite si catre agentiile guvernamentale care au atributii de control financiar si de supraveghere economica.
In acest fel se ajunge pentru prima data in istoria româneasca postdecembrista la un proces economico-financiar de veritabil "feed-back" in conformitate cu Directiva nr. 2001/97/EC si recomandarile generale ale GAFI. Ca urmare a raportului de evaluare referitor la România, întocmit de catre grupul MoneyVal din cadrul Consiliului Europei, si urmare a solicitarilor formulate de Fondul Monetar International, au aparut noi norme juridice, astfel încât, la aceasta data pentru prima oara sunt puse la dispozitia organelor de ancheta noi instrumente de prevenire si combatere a spalarii banilor si finantarii terorismului.
Au aparut si sunt reglementate institutiile confiscarii speciale, masurile asiguratorii complementare, dispozitii speciale privind accesul la sistemele informationale, punerea sub supraveghere a conturilor bancare suspecte si a conturilor asimilate acestora. Mai mult, ca urmare a modificarilor legislative, institutiile statului cu atributii în domeniu au la dispozitie si alte instrumente juridice: comunicarea de inscrisuri si documente bancare, financiare ori contabile, folosirea de investigatori sub acoperire si a livrarilor stupravegheate. De o importanta covârsitoare în prezent este modul în care specialistii institutiilor statului dar si ai bancilor sunt pregatiti pentru a recunoaste operatiunile financiare care au drept scop spalarea banilor, având în vedere faptul ca aceasta activitate are un caracter preponderent de ancheta si necesita o pregatire specializata.
Extrem de important este si faptul ca întelegerea mecanismelor economico-financiare, a tehnicilor si metodelor care sunt folosite pentru a savârsi o frauda în domeniul spalarii banilor sau pentru a organiza un circuit comercial ilicit, ori pentru a recicla fondurile obtinute ilegal, constituie un obiectiv important al strategiilor folosite de institutiile bancare pentru a se proteja împotriva fraudelor, iar la nivel macroeconomic, de a actiona institutiile statului pentru protejarea economiilor nationale.
Analizând în amanunt, se poate constata ca fiecare operatiune de reciclare a fondurilor are un mod caracteristic de desfasurare, care depinde de institutia bancara sau financiara pe care o foloseste, de duritatea si complexitatea normelor procedurale adoptate de institutia bancara, de marimea fondurilor efectiv implicate si, in mare masura, de experienta si capacitatea intelectuala a persoanelor implicate.
Reciclarea fondurilor provenite din savârsirea de infractiuni în plan international, necesita o pregatire tehnica si o subtilitate de care dispun relativ putine persoane, în principiu doar specialistii în materie de finante sau stiinte juridice putând desfasura astfel de operatiuni la nivel international. Confruntarea care are loc între specialistii institutiilor statului si operatorii implicati în spalare de bani este putin spectaculoasa, teatrul de operatiuni fiind ecranul calculatoarelor, si aceasta presupune o buna documentare de ambele parti care sa determine masuri eficiente de protejare a institutiei financiare vizate pe de o parte, si masuri de "penetrare" a protectiei financiar-juridice a bancii, pe de alta parte.
|
