Sectiunea I Prevenirea si combaterea
reciclarii fondurilor in
Dupa schimbarea sistemului socioeconomic dupa decembrie 1989, criminalitatea la nivel national s-a amplificat si totodata si fondurile obtinute īn urma desfasurarii acestor activitati ilegale. S-au īnregistrat sustrageri masive de active si capital din proprietatea statului prin delapidari, furturi, īnselaciuni, iar īn privatizarea sectorului de stat, datorita actelor de coruptie prin subevaluarea activelor supuse privatizarii, s-au īnregistrat importante prejudicii.
Un alt izvor de prejudicii pentru bugetul de stat l-au constituit actele de contrabanda cu tigari, cafea si alcool. Traficul cu autoturisme de lux furate, infractiunile de prostitutie si proxenetism, furturile de produse petroliere si traficul cu valuta falsa, au fost alte surse importante de bani murdari. Toate aceste fonduri provenite din activitatile ilicite ale membrilor crimei organizate din Romānia, precum si fondurile masive provenite din strainatate au necesitat operatiuni specifice de reciclare.
In lupta īmpotriva spalarii banilor, statul romān a adoptat pentru prima oara la data de 21 aprilie 1999, Legea nr. 21 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, īnsa acest act normativ a fost precedat si de alte acte normative care au incriminat fapte generatoare de bani murdari.
Astfel, īn 1992 Romānia a aderat la Conventia de la Viena contra traficului de stupefiante si substante psihotrope din 1988. Mai mult, prevederile acestei conventii au fost stipulate si īn legislatia interna, fiind incriminate o serie de fapte ca infractiuni distincte īn Codul Penal si Legea nr. 73 din 1996 privind regimul juridic al substantelor toxice si stupefiante si Legea nr. 143 din 2000 pentru combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Mai mult, īn baza aceleiasi conventii, Romānia a creat conventii si acorduri de cooperare īn lupta īmpotriva traficului de substante stupefiante si psihotrope cu mai multe tari din Europa, Asia, America etc.
Este important de mentionat ca toate aceste acorduri si conventii prevad si schimburi de informatii referitoare la sistemele de reciclare si transferare a profiturilor rezultate din traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope, precum si din delictele conexe.
De asemenea, Romānia a ratificat mai multe īntelegeri internationale multilaterale referitoare la prevenirea si combaterea actelor de spalare de bani:
. Conventia europeana cu privire la controlul achizitionarii si detinerii armelor de foc, ratificata prin Legea nr. 116 din 1997;
. Conventia europeana cu privire la reprimarea terorismului, ratificată 333i86d ; prin Legea nr. 19 din 1997;
. Conventia europeana revizuita, cu privire la patrimoniul arheologic, ratificata prin Legea nr. 150 din 1997;
. Conventia europeana de extradare si protocoalele 1 si 2 ratificate prin Legea nr. 80 din 1999;
. Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg, la 20 aprilie 1959 si protocolul aditional adoptat īn anul 1978, Conventia reglementeaza conditiile īn care pot avea loc sechestrarea de obiecte, confiscari si retinerea acestora de catre partea solicitanta.
In iulie1997 Parlamentul Romāniei a adoptat o alta lege importanta care a dat tonul īn lupta īmpotriva spalarii banilor murdari, Legea nr. 136 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romāniei si Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord referitor la retinerea si confiscarea bunurilor provenite si a instrumentelor folosite la comiterea infractiunilor. Acest act juridic creeaza cadrul juridic necesar pentru cele doua tari īn ce priveste investigarea, identificarea si retinerea īn vederea confiscarii bunurilor provenite din comiterea de infractiuni.
Mai mult, acest act normativ defineste confiscarea, instrumentele folosite la savārsirea de infractiuni, bunurile provenite din savārsirea de infractiuni, proprietatea, retinerea etc. si īn plus, sunt stabilite īn mod clar autoritatile desemnate pentru cooperare si aducerea la īndeplinire a ordinelor de confiscare.
Se face o reglementare īn amanunt a continutului solicitarilor (scrierea lor, autoritatea care face cercetarea, faptele si legile relevante, scopul, procedurile sau caile de actiune, modul de stabilire a identitatii persoanelor implicate).
Se prevad si cazurile īn care cererea de asistenta poate fi respinsa respectiv daca aceasta ar putea prejudicia suveranitatea, securitatea sau interesele nationale ale partii solicitate, sau daca cererea ar contraveni legislatiei acesteia, sau ar prejudicia o investigatie care deja se afla īn desfasurare, daca s-ar pune īn pericol siguranta sau integritatea unei terte persoane.
Acest acord prevede īn amanunt pāna si modul de folosire a dovezilor si informatiilor, modul concret de acordare a asistentei judiciare, obligatiile partilor privind cheltuielile, limba folosita, autentificarea si limitele teritoriului de aplicabilitate samd.
Pāna la aparitia Legii nr. 21/1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, faptele legate de reciclarea fondurilor provenite din infractiuni erau dificil de cercetat si de īncadrat juridic. Organele de control si cele de urmarire penala atunci cānd instrumentau cauze legate de operatiunea de spalare de bani, erau obligate sa apeleze la artificii juridice, cercetānd aceste fapte prin prisma infractiunilor conexe referitoare la obtinerea de valori si bunuri ilicite, īnsa de cele mai multe ori operatorii implicati īn operatiuni propriu-zise de spalare de bani scapau nepedepsiti.
Categoric, aparitia Legii nr. 21/1999, ca prim act normativ din istoria dreptului penal romānesc, a reprezentat un urias pas īnainte īn ceea ce priveste instrumentele avute la dispozitie de catre stat pentru lupta īmpotriva acestui flagel.
Aceasta lege, desi a avut o scurta perioada de aplicabilitate (pāna īn decembrie 2002 cānd a aparut Legea nr. 656 pentru prevenirea si sanctionare spalarii banilor), a fost primul mijloc eficient de lupta īmpotriva spalarii banilor, fenomen care īncepuse sa puna serios īn pericol integritatea si stabilitatea fragilului nostru sistem financiar-bancar, care si asa a fost greu īncercat īn ultimii 17 ani.
Apoi, se impunea aparitia acestei legi si datorita eforturilor facute īn ultimii ani de catre autoritatile statului nostru pentru integrarea europeana si euroatlantica, or una dintre cerintele esentiale ale acceptarii tarii īn aceste structuri o constituia reforma justitiei si a sistemului afacerilor interne si lupta hotarāta impotriva criminalitatii organizate transnationale.
Aparitia acestui act normativ a fost oarecum facilitata si de celelalte instrumente juridice pe care deja statul romān le avea la dispozitie - incriminarea de catre Codul Penal romān a unor infractiuni ca: falsul, uzul de fals, īnselaciunea, delabidarea, prostitutia, proxenetismul, traficul de arme, īncalcarea regimului jocurile de noroc etc.
Este de mentionat ca si alte legi penale speciale anterioare au contribuit decisiv la prevenirea si combaterea infractiunilor conexe infractiunii de spalare de bani, prin incriminarea unor fapte ca: evaziunea fiscala, contrabanda, bancruta frauduloasa etc.
Modificarea Codului de Procedura Penala a creat noi oportunitati īn lupta impotriva reciclarii fondurilor provenite din activitati ilegale, prin aparitia "confiscarii speciale" care creeaza posibilitatea legala a confiscarii bunurilor si valorilor care au servit la savārsirea unei infractiuni sau care sunt rezultatul unei infractiuni.
De asemenea, aparitia Legii nr. 21/1999 a creat baza legala a aparitiei unui instrument modern si eficace īmpotriva spalarii banilor - Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Aceasta institutie este un organ de specialitate cu personalitate juridica care se afla, īnca de la īnfiintare, īn subordinea Guvernului si al carui principal scop īl reprezinta activitatea de prevenire si combatere a spalarii banilor.
In acest scop, aceasta institutie primeste īn mod permanent, analizeaza si prelucreaza informatiile primite din sistemul financiar-bancar romānesc si sesizeaza, atunci cānd este cazul, organele de urmarire penala cu privire la eventuale cazuri de spalare de bani.
Desi īn mod incontestabil Legea nr. 21/1999 a avut meritele sale, a avut totusi si o serie de imperfectiuni care au condus de altfel la abrogarea sa implicita īn anul 2002, prin aparitia noului act normativ īn acest domeniu.
In primul rānd, aceasta nu cuprindea nici un fel de protectie juridica a functionarilor Oficiului National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, īn sensul ca acestia ar putea fi oricānd actionati īn instanta pentru faptele comise īn legatura cu exercitarea profesiei.
Daca, de exemplu, o banca primea o dispozitie de la un client sa transfere īn strainatate suma de 50.000 de euro pentru a achita un credit sau o creanta, banca era obligata, potrivit legii mentionate, sa raporteze īn 24 de ore Oficiului cererea clientului.
Ori, de cele mai multe ori, acest termen a fost insuficient pentru functionarii Oficiului pentru a putea derula toate activitatile aferente de verificare ale operatiunii suspecte.
Pentru aceasta, potrivit Legii nr. 21/1999 lucratorii Oficiului trebuie sa formuleze o cerere motivata catre Parchetul de pe lānga Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a se prelungi perioada cu inca trei zile, timp in care suma de 50.000 de euro va fi blocata de catre banca respectiva.
Problema apare dupa momentul blocarii fondurilor, intrucat in legea mentionata este reglementat clar ca in cazul in care cererea se dovedeste a fi neintemeiata (cererea de transfer nefacand parte din categoria operatiunilor de spalare de bani), atunci Oficiul va raspunde civil de pierderea financira sau alte daune aduse persoanei fizice sau juridice titulare a contului.
Sectiunea a II- a. Instrumentele juridice ale statului roman in lupta de prevenire si combatere a spalarii banilor
Unul dintre cele mai importante acte normative avute la dispozitie de catre statul romān a fost Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor.
Fata de actul normativ precedent aceasta a adus cu sine o serie de importante modificari īn activitatea Oficiului si a institutiilor bancare. Astfel, fata de vechiul act normativ, daca salariatul unei banci sau al unei institutii financiare are suspiciuni ca o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are ca scop spalarea banilor sau finantarea actelor de terorism, este obligat prin noul act normativ sa informeze unul din managerii bancii, care va sesiza imediat Oficiul de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, obligat sa confirme primirea sesizarii.
Oficiul are dreptul potrivit legii, daca apreciaza necesar, sa dispuna suspendarea efectuarii operatiunii financiar-bancare pentru o perioada de 72 de ore.
Suma pentru care s-a dispus suspendarea operatiunii va ramāne blocata in contul titularului pāna la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, dupa caz, pāna la dispunerea altei masuri de catre Parchetul de pe lānga Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Daca Oficiul considera ca perioada de 72 de ore nu este suficienta, poate solicita, motivat, īnainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lānga Inalta Curte de Casatie si Justitie prelungirea suspendarii efectuarii operatiunii cu cel mult 5 zile lucratoare. Parchetul de pe lānga Inalta Curte de Casatie si Justitie poate autoriza o singura data prelungirea solicitata sau, dupa caz, poate dispune īncetarea suspendarii operatiunii.
Oficiul trebuie sa comunice bancilor decizia de suspendare a efectuarii operatiunii ori, dupa caz, masura prelungirii acesteia, dispusa de Parchetul de pe lānga Inalta Curte de Casatie si Justitie. In decursul anului 2004 a iesit ilegal de pe teritoriul Romāniei suma de 210,59 milioane de euro, se precizeaza īntr-un raport dat publicitatii de catre Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Principala destinatie a iesirilor ilegale de
valuta este
Suma intrata ilegal īn
Raportul subliniaza faptul ca spalarea fondurilor obtinute din infractiuni e un adevarat flagel care a capatat o amploare deosebita, iar fenomenul īn sine este unul dintre cele mai grave pericole īn cadrul crimei organizate.
Activitatea desfasurata de Oficiu nu a fost īntotdeauna eficienta, astfel incat īncepānd din anul 2000, Oficiul a suspendat plati externe de spalare in numai noua cazuri. Activitatea Oficiului a fost deseori criticata atāt de parchete, cāt si de Banca Nationala, reprezentantii BNR acuzānd deseori Oficiul ca a permis transferuri de sute de milioane de euro, suspectate a fi operatiuni de spalare a banilor.
Ciclul economic al economiei subterane si al activitatilor ilegale este un ciclu permanent si intens, cu succesiuni de procese economico-financiare din care rezulta īn mod continuu profit care trebuie investit īn activitati ilegale, dar mai ales īn activitati legale.
Analizarea si studierea amanuntita a variatelor metode infractionale folosite īn Romānia de astazi, va evidentia nivelul si structura infractionalitatii, si este extrem de utila īn procesul de prevenire a spalarii banilor murdari.
Data fiind necesitatea implementarii normelor juridice ale UE si date fiind aceste permanente modificari īn structura si in formele de manifestare ale economiei subterane, Legea nr 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii a fost modificata. Principalul motiv al amendarii acestei legi a fost scopul adaptarii legislatiei romānesti la legislatia comunitara pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana care a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Modificarile facute au respectat īndeaproape recomandarile speciale privind combaterea finantarii terorismului propuse de catre Grupul Intemational de Actiune Financiara privind spalarea banilor (GAFI), recomandari apreciate unanim de comunitatea financiara mondiala si recunoscute de FMI, Banca Mondiala si alte organisme internationale.
Cea mai semnificativa modificare pe care a adus-o noul act normativ a vizat extinderea sferei persoanelor si institutiilor care sunt obligate sa raporteze eventuale tranzactii suspecte Oficiului National de Prevenire si Combateri Spalarii Banilor. Acestor persoane fizice si juridice le este interzis sa informeze suspectii īn astfel de tranzactii, despre comunicarea facuta Oficiului.
Potrivit noului act normativ identitatea oricarui denuntator va fi confidentiala neputānd fi facuta publica nici īn cursul activitatilor de urmarire penala desfasurata de politie sau parchet. Noul act normativ impune o relatie speciala īntre Oficiu si SRI, īntrucat serviciile secrete romāne trebuie imediat informate de catre Oficiu asupra oricaror sesizari primite, pentru a desfasura īn paralel investigatii cu privire la eventualii operatori implicati īn spalare de bani.
Casele da schimb valutar, agentiile de turism si casele de amanet trebuie si ele sa se implice īn activitatile de prevenire a spalarii banilor proveniti din activitati ilicite.
Cu autorizatia parchetelor, telefoanele persoanelor suspecte de spalare de bani vor putea fi ascultate, iar īn cazurile de spalare de bani vor putea fi folositi politisti sub acoperire si orice operatiune financiar-bancara suspecta va putea fi blocata cu mai multa usurinta.
Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si spalarea banilor, si-a schimbat denumirea, devenind Legea pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism. Pentru prima data īn legea penala romāna se defineste notiunea de ,,tranzactie suspecta" ca operatiunea care, prin natura ei si caracterul neobisnuit īn raport cu activitatile clientului uneia din persoanele prevazute la art 8, trezeste suspiciuni de spalare de bani sau de finantare a actelor de terorism.
Acesta este, categoric, un element pozitiv, īntrucāt actul normativ aflat īn vigoare īn acest moment, la art. 8 stipuleaza o vasta categorie de institutii si chiar persoane fizice care sunt obligate sa raporteze tranzactii suspecte īnsa nu arata explicit ce anume este o tranzactie suspecta. Printre aceste persoane fizice si juridice se numara: bancile, institutiile de credit, institutiile financiare, societatile de asigurari si reasigurari, agentii economici ce desfasoara activitati de jocuri de noroc, amanet, vānzāri-cumpārari de obiecte de arta, metale si pietre pretioase, dealerii, activitatile de turism, prestari de servicii si orice alte activitati similare care implica punerea īn circulatie a valorilor, persoanele fizice si juridice care acorda asistenta de specialitate juridica, notariala, contabila, financiar-bancara, cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional, persoanele cu atributii īn procesul de privatizare, oficiile postale si persoanele juridice care presteaza servicii de transmitere de bani, īn lei sau īn valuta, agentii imobiliari, trezoreria statului, casele de schimb valutar si orice alta persoana fizica sau juridica, pentru acte si fapte savārsite īn afara sistemului financiar-bancar.
Conform noului act normativ, notarii, avocatii sau alte persoane care exercita profesii juridice liberale nu vor mai putea invoca secretul profesional pentru a apara persoanele implicate īn spalare de bani.
Mai mult, notarii si avocatii sunt obligati sa informeze deīndata autoritatile statului cu privire la orice tranzactie care ar putea fi considerata suspecta. Cei care nu se vor conforma prevederilor legale, vor fi amendati cu minimum 10.000 de Ron.
Vor fi exceptate de la prevederile acestei legi doar cazurile īn care informatiile respective sunt obtinute de la persoane pe care avocatii, notarii sau auditorii financiari le asista pentru lamurirea situatiei lor juridice. Noul act normativ prevede, la art. 14, obligativitatea tuturor institutiilor si persoanelor amintite la art. 8, precizate anterior, sa aiba desemnati, īntre proprii angajati, persoane care trebuie sa tina legatura cu Oficiul.
Noua lege prevede pentru aceste institutii si societati, sa asigure instruirea angajatilor pentru a putea recunoaste operatiuni care pot fi legate de spalarea banilor. Nerespectarea acestor prevederi legale va fi sanctionata cu amenzi intre 15.000 si 50.000 Ron.
Alineatul 1 de la art 3 prevede ca "deīndata ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevazute la art 8 are suspiciuni ca operatiunea care urmeaza sa fia efectuata are ca scop spalarea banilor, finantarea actelor de terorism, va informa persoana desemnata conform alin. 1, care, la rāndul sau, va sesiza imediat Oficiul National de Prevevenire si Combatere a Spalarii Banilor". Oficiul are obligatia de a confirma primirea sesizarii si apoi va informa imediat SRI, care are rolul de coordonator tehnic al serviciilor nationale de prevenire si combatere a terorismului.
Apoi, Oficiul, daca va considera necesar, va putea bloca tranzactia financiar-bancara considerata suspecta trei zile lucratoare, suma respectiva de bani ramānānd blocata īn contul titularului. Daca se apreciaza ca fiind necesar, chiar daca banuiala nu a fost confirmata īn cele trei zile, Oficiul poate cere Parchetului da pe lānga Inalta Curte de Casatie si Justitie prelungirea termenului de blocare a transferului fondurilor cu īnca patru zile, o singura data.
Daca nu se face dovada comiterii vreunei infractiuni de spalare de spalare de bani sau finantare a terorismului, transferul se va efectua dupa o īntārziere de maxim sapte zile, persoanei care a facut sesizarea, nu i se poate imputa nimic, identitatea acesteia fiind protejata prin lege.
Astfel de informatii, neconfirmate īntr-un termen de maximum sapte zile vor fi pastrate de catre Oficiu timp de 10 ani, iar daca īn aceasta perioada nu sunt supuse unor noi verificari, vor fi clasate.
In cazurile īn care exista indicii si date certe ca ar fi vorba despre savārsirea unor infractiuni de spalare de bani sau finantare de acte de terorism, noua lege prevede o serie de masuri procedurale noi care vor ajuta la lupta īmpotriva acestui gen de infractiuni. Conturile considerate suspecte vor fi supravegheate pāna la termenul maxim de patru luni, si cu autorizatia procurorului vor putea fi puse sub urmarire telefoanele persoanelor considerate suspecte.
Noul act normativ da posibilitatea efectuarii unor operatiuni de filaj si de folosire a unor investigatori sub acoperire. Supfimentar, fata de prevederile Codului Penal, art. 25 al Legii nr. 656/2002 va fi modificat drastic, astfel īncāt, īn cazul īn care bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, va putea fi confiscat echivalentul lor īn bani sau īn bunuri. In cazul īn care bunurile supuse confiscarii nu pot fi individualizate fata de bunurile dobāndite legal, se confisca bunuri pāna la concurenta valorii bunurilor supuse confiscarii, indiferent de provenienta acestora.
Cea mai mica amenda prevazuta de noua lege este 10.000 RON si poate fi aplicata chiar si pentru simplul motiv ca un functionar n-ar fi fost suficient de vigilent, īn sensul omisiunii sesizarii Oficiului, īn cazul unei operatiuni care, parea suspecta, dar ulterior a devenit sau a fost dovedita ca oparatiune financiar-bancara legala.
Legea privind modificarea si completarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor a adaptat, īn mare, legislatia romāneasca din domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor si al finantarii terorismului, la aquis-ul comunitar.
Prevederile Directivei nr. 2001/97/EC a Parlamentului European si a Consiliului European din 4 Decembrie 2001, au modificat Directiva Consiliului nr. 91/308 privind prevenirea utilizarii sistemului financiar pentru spalarea banilor. Schimbarile s-au facut īn principal īn baza celor 40 da Recomandari ale Grupului International de Actiune Financiara privind Spalarea Banilor (GAFI), modificate īn iunie 2003.
De asemenea, s-a tinut cont si de cele 8 recomandari speciale ale GAFI privind finantarea terorismului, precum si recomandarile elaborate cu ocazia celui de-al doilea raport de evaluare a Romāniei de catre grupul MoneyVal, grup ce functioneaza īn cadrul Consiliul Europei.
Cele 40 de recomandari GAFI sunt recunoscute de principalele foruri internationale, de Banca Mondiala, de Fondul Monetar International drept standarde internationale īn domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor si a finantarii terorismului.
Implementarea acquis-ului comunitar si necesitatea alinierii la normele juridice europene si internationale existente īn acest sector de activitate, au facut sa se īncheie si Conventia de Twinning dintre Guvernul Republicii Italiene si reprezentanti ai Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, precum si aprobarea acesteia de catre delegatia Comisiei Europene, īn anul 2003. Un alt important moment pe drumul alinierii legislatiei romānesti la cea internationala īl constituie si proiectul PHARE RO 02-IB/JH-08, prin care se urmareste īntarirea capacitatii institutiilor romānesti implicate īn prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarea terorismului, dar si a crimei organizate. Practic, programul mentionat urmareste modificarea structurala si functionala a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, Ministerul Justitiei, Parchetului de pe lānga Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Administratiei si Internelor, Bancii Nationale a Romāniei si Comisia Nationala pentru Valori Mobiliare.
Programul respectiv, activitatile de modificare a legislatiei nationale si de implementare a acquis-ului au fost conditii de preaderare la Uniunea Europeana, si au beneficiat īn mod constant de sprijinul logistic, financiar si administrativ al Uniunii. Proiectul PHARE RO 02-IB/JH-08 a definit si incriminat notiunile de spalare a banilor si finantarea actelor de terorism īn conformitate cu cerintele Directivei 2001/97/EC si a crescut īn mod considerabil capacitatea de coordonare si contol a institutiilor statului romān īn domeniul reciclarii fondurilor. Modificarile structural-legislative au condus la o extindere a numarului si categoriilor de persoane precum si a institutiilor care au obligatia legala de a raporta Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor tranzactiile suspecte de finantare a spalarii banilor sau a finantarii actelor de terorism.
Cele 40 de recomandari GAFI si Directiva nr. 2001/97/EC au conferit posibilitatea ca īn noua lege sa fie exceptate de la īndeplinirea obligatiei de raportare, persoanele care prin natura profesiei acorda consultanta fiscala, contabila, bancara ori financiara, dar si acelea care au profesii juridice liberale, īn cazul īn care primesc informatii pretabile de a fi raportate Oficiului in cadrul strict al exercitarii profesiei si avānd īn vedere obligatia pastrarii secretului profesional. Toate persoanele incluse īn aceste categorii profesionale au obligatia legala sa raporteze informatiile obtinute, numai īn anumite conditii, in situatii expres prevazute de legislatie. Potrivit noilor prevederi legislative, la tranzactiile economico-financiare care au loc īntre diferite persoane care nu sunt prezente fizic īn momentul īncheierii tranzactiei, se instituie obligatia autoritatilor de supraveghere de a lua masurile necesare pentru a se stabili identitatea clientilor ca masura specifica de prevenire si combatere a spalarii banilor.
In acord cu cerintele internationale din documentele internationale mentionate, noile prevederi legislative mentioneaza ca element de noutate obligatia transmiterii de catre Oficiu a informatiilor generale despre tranzactiile suspecte dar si informatiile generale asupra modurilor specifice de spalare a banilor si de finantare a terorismului catre persoanele fizice si juridice prevazute īn lege. Este demn de mentionat si faptul ca, aceste informatii se vor trimite si catre agentiile guvernamentale care au atributii de control financiar si de supraveghere economica.
In acest fel se ajunge pentru prima data in istoria romāneasca postdecembrista la un proces economico-financiar de veritabil "feed-back" in conformitate cu Directiva nr. 2001/97/EC si recomandarile generale ale GAFI. Ca urmare a raportului de evaluare referitor la Romānia, īntocmit de catre grupul MoneyVal din cadrul Consiliului Europei, si urmare a solicitarilor formulate de Fondul Monetar International, au aparut noi norme juridice, astfel īncāt, la aceasta data pentru prima oara sunt puse la dispozitia organelor de ancheta noi instrumente de prevenire si combatere a spalarii banilor si finantarii terorismului.
Au aparut si sunt reglementate institutiile confiscarii speciale, masurile asiguratorii complementare, dispozitii speciale privind accesul la sistemele informationale, punerea sub supraveghere a conturilor bancare suspecte si a conturilor asimilate acestora. Mai mult, ca urmare a modificarilor legislative, institutiile statului cu atributii īn domeniu au la dispozitie si alte instrumente juridice: comunicarea de inscrisuri si documente bancare, financiare ori contabile, folosirea de investigatori sub acoperire si a livrarilor stupravegheate. De o importanta covārsitoare īn prezent este modul īn care specialistii institutiilor statului dar si ai bancilor sunt pregatiti pentru a recunoaste operatiunile financiare care au drept scop spalarea banilor, avānd īn vedere faptul ca aceasta activitate are un caracter preponderent de ancheta si necesita o pregatire specializata.
Extrem de important este si faptul ca īntelegerea mecanismelor economico-financiare, a tehnicilor si metodelor care sunt folosite pentru a savārsi o frauda īn domeniul spalarii banilor sau pentru a organiza un circuit comercial ilicit, ori pentru a recicla fondurile obtinute ilegal, constituie un obiectiv important al strategiilor folosite de institutiile bancare pentru a se proteja īmpotriva fraudelor, iar la nivel macroeconomic, de a actiona institutiile statului pentru protejarea economiilor nationale.
Analizānd īn amanunt, se poate constata ca fiecare operatiune de reciclare a fondurilor are un mod caracteristic de desfasurare, care depinde de institutia bancara sau financiara pe care o foloseste, de duritatea si complexitatea normelor procedurale adoptate de institutia bancara, de marimea fondurilor efectiv implicate si, in mare masura, de experienta si capacitatea intelectuala a persoanelor implicate.
Reciclarea fondurilor provenite din savārsirea de infractiuni īn plan international, necesita o pregatire tehnica si o subtilitate de care dispun relativ putine persoane, īn principiu doar specialistii īn materie de finante sau stiinte juridice putānd desfasura astfel de operatiuni la nivel international. Confruntarea care are loc īntre specialistii institutiilor statului si operatorii implicati īn spalare de bani este putin spectaculoasa, teatrul de operatiuni fiind ecranul calculatoarelor, si aceasta presupune o buna documentare de ambele parti care sa determine masuri eficiente de protejare a institutiei financiare vizate pe de o parte, si masuri de "penetrare" a protectiei financiar-juridice a bancii, pe de alta parte.
|
