Îsi au originile în diferite surse:
a. Dreptul international în cazurile: caracterului obligatoriu al tratatelor, principiilor de interpretare a tratatelor (potrivit regulii 'efectului util' al acestora), rezolvarii conflictelor între prevederile tratatelor.
Curtea aplica doar principiile de dre 12412c26m pt international care sunt parte a sistemelor juridice ale Statelor Membre. Acesta este cazul principiului potrivit caruia un stat nu poate refuza accesul sau stabilirea pe teritoriul sau a propriilor cetateni[1]. Exista însa si principii de drept international a caror aplicare este respinsa de Curte pe motiv ca nu sunt compatibile cu sistemul juridic comunitar. Astfel, principiul general al reciprocitatii angajamentelor internationale (Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor) nu se aplica în dreptul comunitar.
b. Principiile generale ale dreptului derivate din legislatia statelor membre
Acestea sunt principii nescrise extrapolate de catre Curte din legislatia statelor membre, nu neaparat a tuturor statelor, printr-un proces similar dezvoltarii common law de catre instantele britanice. Modul de interpretare al principiilor de catre Curte poate fi diferit de cel din statele membre, în functie de obiectivele Comunitatii la un moment dat. Importanta acestora ca surse ale dreptului comunitar rezida în faptul ca impun limite competentelor institutiilor comunitare si statelor membre si subliniaza functia creatoare de drept a Curtii si contributia acesteia la dezvoltarea UE.
Curtea a recunoscut, printre altele, urmatoarele principii generale ale dreptului comunitar:
Principiul nediscriminarii,
Principiul proportionalitatii,
Principiul certitudinii juridice,
Principiul protectiei asteptarii legitime,
Protectia drepturilor fundamentale,
Dreptul la aparare.
Aceste principii sunt obligatorii pentru institutiile comunitare, iar un act sau o masura adoptata, de natura legislativa sau administrativa, ce încalca unul din principii este ilegal (a) si poate fi anulat de catre Curte. Principiile au fost dezvoltate de catre CEJ pornind de la prevederi vagi ale tratatelor (principiul proportionalitatii), inexistente la un moment dat (protectia drepturilor omului) sau de la reguli specifice pentru anumite domenii, ce au fost transformate în principiu general (principiul nediscriminarii).
II. Jurisprudenta
Hotarârile Curtii Europene de Justitie constituie o sursa majora de drept comunitar. Deoarece tratatele si legislatia secundara nu contin explicatii exhaustative ale motivelor pentru care au fost adoptate sau rapoarte explicative, jurisprudenta creativa a Curtii, în vederea interpretarii masurilor comunitare pentru a le face eficiente, a dobândit cu timpul o functie quasi-normativa. Curtea se inspira din hotarârile sale anterioare, care au conturat, putin câte putin, o jurisprudenta coerenta, reusind sa se impuna de facto atât asupra propriilor hotarâri ulterioare ale Curtii, cât si asupra solutiilor magistratilor nationali (vezi capitolul 4).
Spre deosebire de dreptul intern al unor state membre, în dreptul comunitar, cutuma joaca un rol relativ 'marginal'[2]. De fapt, Curtea de Justitie evita sa îsi fundamenteze hotarârile în exclusivitate pe cutuma. Mai mult decât atât, a fost respinsa expres ideea potrivit careia cutuma ar putea schimba sau altera prevederile legislatiei comunitare. Prin urmare nu poate exista cutuma contra legem.
|
