Probele în materie comerciala
În litigiile comerciale, potrivit art. 46 Cod comercial, pot fi folosite ca mijloc de proba orice mijloc de proba admis de Codul civil, adica înscrisuri . categorie în care intra însa si facturile acceptate, corespondenta comerciala si registrele comerciale ale partilor:
martori
interogatoriul, marturisirea
expertizele, prezumtiile sau probele materiale
Particularitatea dreptului comercial o reprezinta fapt 818g66i ul ca admisibilitatea probelor este mai lejera decât în dreptul civil, în sens ca în materie comerciala nu exista limitarile prevazute de art, 1170 si urmatoarele Cod civil.
Facturile acceptate.
Înscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei operatiuni comerciale. Se emite în toate situatiile în care este vorba de predarea unui bun(contract de depozit, de gaj).
Trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu mentiunile prin care se identifica partile, obiectul contractului.
Trebuie semnata de ambele parti si stampilata de catre acestea.
Factura comerciala ca orice înscris sub semnatura privata face dovada împotriva emitentului si în favoarea destinatarului. Practic dreptul comercial: când factura este acceptata de destinatar ea va face dovada si în favoarea emitentului.
Acceptarea facturii poate fi expresa când destinatarul semneaza pe exemplarul facturii remis emitentului sau când acesta confirma factura printr-un act ulterior remiterii - prin corespondenta comerciala. Acceptarea poate fi însa si tacita când ea rezulta din manifestarea de vointa neîndoielnice în acest sens de exemplu: emiterea unei cambii pentru plata pretului.
Simpla tacere a destinatarului nu va avea însa valoare juridica a unui facturi tacite decât în cazul în care printr-un contract anterior emiterii facturii partile conving ca tacerea destinatarului sa constituie acceptarea, daca acesta nu formuleaza obiectiuni într-un anumit termen de la primirea facturii.
Corespondenta comerciala- manifestarile de vointa ale partilor în vederea încheierii contractului, se materializeaza în 2 înscrisuri care cuprind oferta si acceptarea acesteia. Corespondenta comerciala face parte tot din categoria înscrisurilor sub semnatura privata, particularitatea acesteia constând în aceea ca forta probanta este aceeasi atât în ceea ce priveste originalul corespondentei cât si copia acesteia pastrata în registrul copier.
Registrele comerciale - existenta obligatorie este impusa de Codul comercial, de legea contabilitatii: Registrul jurnal, Registrul inventar, Registrul copier, Cartea mare.
În ceea ce priveste forta probanta a registrelor comerciale, legea face o distinctie functie de raporturile juridice create. Astfel, în raport dintre comercianti forta probanta a acestora difera dupa cum ele sunt legal sau nelegal tinute.
În situatia registrelor comerciale legal tinute, conform art. 50 Cod comercial, ele pot fi folosite ca mijloc de proba atât împotriva comerciantului care tine cât si în favoarea acestuia. În aceasta privinta legea stabileste ca forta probanta este manifestata daca sunt îndeplinite cumulativ conditiile:
registrele sa faca parte din categoria registrelor obligatorii;
registrele sa fie legal întocmite;
litigiul dintre parti sa fie angajat între comercianti;
litigiul sa priveasca operatiuni sau fapte juridice.
Odata îndeplinite aceste conditii, aplicabile sunt art. 50, 51, 52 Cod comercial, care constituie o derogare de la regula dreptului civil conform careia nimeni nu îsi poate constitui un mijloc de proba pentru a-l folosi în eventualele litigii.
În cazul în care registrele comerciale sunt nelegal tinute ele pot fi folosite ca mijloc de proba numai împotriva comerciantului caruia îi apartine nu si în favoarea lui. Art. 52 stabileste o restrictie privind folosirea registrelor nelegal tinute ca mijloc de proba, în sensul ca cel care foloseste aceste registre nu poate scinda continutul lor.
În cazul raporturilor juridice dintre comercianti si necomercianti , Codul comercial nu cuprinde nici o prevedere expresa, aplicabile fiind astfel dispozitiile Codului civil care arata în art. 1184 ca registrele unui comerciant pot fi folosite de catre necomercianti ca mijloc de proba împotriva comerciantului caruia îi apartin. Conform art. 1183, registrele comerciale tinute de un comerciant nu pot fi folosite împotriva necomerciantilor.
Registrele comerciale pot fi folosite ca mijloc de proba fie prin prezentarea acestora la cererea partii interesate a unui extras din registru privitor la litigiul respectiv, fie prin comunicarea acestora , caz în care instanta va examina registrul comercial în întregul lor.
Comunicarea registrului comercial reprezinta o masura exceptionala, art. 31 stabilind limitativ cazurile în care instantele judecatoresti poate ordona acest lucru si anume în materie succesorala, în materia comunitatii se contesta bilantul contabil sau caracterul real al beneficiilor si în cazul declararii în faliment a unui comerciant.
Prescriptia extinctiva în dreptul comercial.
Prescriptia extinctiva este guvernata de dispozitiile decretului 167/1958, conform caruia în principiu dreptul la actiune al creditorului poate fi exercitat legal în termen de maxim 3 ani de la data nasterii acesteia.
În materie comerciala, initial decretul 167 prevedea un termen general de prescriptie de 6 luni. Numai ca în prezent aceste prevederi au ramas fara obiect.
De asemenea , Codul comercial prevede în art. 947 un termen general de prescriptie de 10 ani care însa a fost modificat implicit prin decretul 167/1958.
În materie comerciala, prin legi speciale se prevad si termene speciale de prescriptie (Legea 31/1990 - care prevede un termen de 6 luni pentru actiunile în daune ale fondatorilor împotriva societatii)
Tema prescriptia extinctiva în dreptul civil - definire, suspendare, întrerupere
|
