Procedura administrativ-contraventionala

CAPITOLUL I

1. Consideratii generale

Procedura contraventionala este o parte speciala a procedurii de drept administrativ avand in vedere principiile care stau la baza reglementarii si aplicarii acesteia. Procedura contraventionala este reglementata in principal prin norme administrative speciale prevazute in legislatia contraventionala care se completeaza cu normele procedurale civile si penale, in masura in care ele nu contravin raporturilor administrativ-contraventionale intrucat aceste norme prin tehnicitate si aplicare indelungata s-au impus drept constante in procesul de aplicare a normelor juridice.

Potrivit ordonantelor Guvernului privind regimul juridic al contraventiilor si al prestarii unei activitati in folosul comunitatii, aceste acte normative se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila. Existenta normelor de trimitere la Codul de procedura civila a determinat specialistii in dreptul civil sa analizeze procedura contraventionala ca procedura civila speciala, neintelegandu-se specificul raporturilor administrativ-contraventionale si interferenta dintre normele diferitelor ramuri de drept.

Specificul procedurii contraventionale consta tocmai in caracterul sau autoritar si operativ care decurge din relatiile de subordonare ierarhica dintre partile raportului juridic-contraventional, supuse unui regim juridic exorbitant, derogatoriu de la dreptul comun si anume regimul de drept public. Procedura contraventionala se desfasoara etapizat in fata autoritatilor administrative si in fata instantei de judecata. In cazul procedurii administrativ-contraventionale subiectul supraordonat al raportului contraventional care constata fapta si aplica sanctiunea contraventionala este intotdeauna o autoritate publica, ce urmareste realizarea intereselor generale ale societatii sau ale unei comunitati locale.

Procedura administrativ-contraventionala cuprinde normele legale referitoare le constatarea contraventiilor, aplicarea sanctiunilor contraventionale, exercitarea cailor de atac atat impotriva actelor de sanctionare cat si impotriva masurilor luate in legatura cu regimul prestarii unei activitati in folosul comunitatii si executarea sanctiunilor contraventionale.

2. Raspunderea administrativ-contraventionala

Materia contraventiilor cuprinde o practica si o doctrina relativ indelungata, determinata de numeroase modificari in regimul contraventional de-a lungul timpului.

Initial, ilicitul contraventional a fost de natura penala fiind consacrat in legislatia penala in cadrul traditionalei impartiri a ilicitului penal in: crime, delicte si contraventii. Aceasta impartire a fost statuata initial in dreptul francez, mentinandu-se in Codul penal Francez de la 1810 si a servit ca model multor legislatii europene.

Codul penal roman din 1865 preia acest model si il pastreaza pana in anul 1954. Se sustine ca diviziunea tripartita a fost luata din legislatia franceza si la noi unde infractiunile erau impartite in trei categorii: abateri, vini si crime. Prin urmare se poate spune ca s-a preluat numai terminologia nu si ideea din clasificarea infractiunilor in functie de pericolul social al faptei.

Din dispozitiile codului in materia contraventiilor se pot retine urmatoarele aspecte mai semnificative: contraventiile erau, in principiu, fapte neintentionate; persoanele juridice nu puteau constitui subiecte carora sa li se aplice amenda, intrucat aceasta era o pedeapsa, lor nu li se aplica decat despagubiri civile.

In jurul anului 1950 s-a apreciat ca atat contraventiile cat si sanctiunile contraventionale nu mai puteau fi considerate infractiuni, fiind scoase din Codul Penal. Odata scoase din sfera regimului penal, contraventiile nu au mai reprezentat o categorie a infractiunilor, fiind trecute in categoria abaterilor administrative.

Pe plan legislativ a fost adoptat Decretul nr. 184/1954, care avea in vedere reglementarea sanctionarii contraventiilor. Ceea ce aduce nou acest decret este posibilitatea sanctionarii persoanelor juridice, acest lucru fiind posibil numai in cazurile prevazute de lege.

In Legea nr. 32/1968 scopurile urmarite de legiuitor erau intarirea legalitatii, reducerea numarului de acte normative care prevad contraventii, precum si stabilirea mai judicioasa a faptelor pentru care autorul urmeaza sa fie tras la raspundere.

Legea nr. 32/1968 este inlocuita in 2001 prin Ordonanta de Guvern numarul 2, aceasta din urma reprezentand o reglementare superioara. Ordonanta reglementeaza regula generala potrivit careia agentul constatator are competenta de a stabili contraventii si de a aplica sanctiuni, fiind introduse elemente suplimentare de circumstantiere si de garantii procesuale, inclusiv pentru persoana vatamata, sau dupa caz pentru persoana careia ii apartin bunurile supuse confiscarii.

3. Definitia contraventiei

Potrivit Legii nr. 32/1968- contraventia e fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor aratate in lege.

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 2/2001- constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin hotarare a Guvernului sau hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului Municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Spre deosebire de Legea nr. 32/1968, ordonanta renunta la compararea pericolului social al contraventiei cu cel al infractiunii. Totusi aceasta ingaduie o permanenta delimitare a contraventiei de abaterea disciplinara, nefiind de conceput ca acte normative cu caracter contraventional sa ia locul regulamentelor de ordine interioara.

Avand un pericol social propriu, contraventia nu poate avea vreo legatura cu cu infractiunea sau cu vreo alta fapta antisociala, de orice natura ar fi aceasta. Beneficiind de autonomie legala inclusiv de tratament sanctionator, contraventia nu poate fi convertita, indiferent in ce conditii ar fi savarsita, intr-o fapta sociala.

Din definitia legala a contraventiei se desprind trasaturile specifice ale ilicitului contraven# 747i87h 5;ional. Aceste trasaturi se refera la fapta contraventionala care trebuie savarsita cu vinovatie, sa prezinte pericol public in urma incalcarii unei valori sociale care nu este ocrotita prin legea penala si sa fie prevazuta de actele normative emise de organele competente. Dispozitiile legale consacra si principiul legalitatii stabilirii si sanctionarii contraventiilor, fapt ce constituie o garantie a apararii drepturilor si libertatilor umane.

4. Trasaturile contraventiei

Referitor la trasaturile contraventiei, acestea sunt:

Fapta savarsita cu vinovatie

Fapta de pericol social mai redus decat infractiunea

Fapta sanctionata prin legi si alte acte normative

a) Fapta savarsita cu vinovatie

Aceasta trasatura a contraventiei scoate in evidenta caracterul ilicit al contraventiei, faptul ca ea ataca anumite valori sociale ocrotite de lege. Legiuitorul a dorit sa sublinieze faptul ca nu poate fi contraventie decat acea incalcare a legii savarsita cu vinovatie. Contraventia ca orice fapta contrara ordinii de drept constituie o manifestare a conduitei umane exteriorizata in societate, adica un ansamblu de acte ale omului sub controlul vointei si ratiunii sale. Contraventia se sanctioneaza indiferent de forma acesteia intrucat raspunderea contraventionala fiind bazata pe culpa nu este o raspundere obiectiva.

Contraventia este savarsita cu intentie atunci cand faptuitorul prevede urmarile faptei sale si urmareste comiterea ei prin comiterea acelei fapte; sau prevede rezultatul faptei sale si desi nu urmareste sa produca, accepta posibilitatea producerii lui.

Contraventia este savarsita din culpa atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce; sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.

In oricare din formele sale, vinovatia exprima o anumita atitudine psihica a faptuitorului fata de fapta si urmarile sale. Contravenientul isi da seama sau si-ar putea da seama ca fapta sa este contrara legii, ca produce urmari socialmente periculoase si cu toate acestea el o comite.

Vinovatia constituie latura subiectiva a contraventiei, ea este un act de constiina care implica in primul rand un factor intelectiv si apoi un factor volitiv, deci un factor de constiinta si apoi unul de vointa.

Pentru stabilirea vinovatiei persoanei juridice trebuie sa avem in vedere atat persoana juridica de drept privat cat si persoana juridica de drept public. Pentru persoana juridica de drept privat vinovatia se stabileste prin raportare la actiunea sau inactiunea administratorului fata de sarcinile ce revin acestuia prin actul de constituire. Pentru persoana juridica de drept public vinovatia se determina prin raportare la atributiile autoritatii, adica la drepturile si obligatiile stabilite de lege.

Referitor la recidiva contraventionala care nu este prevazuta in Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, exista acte normative speciale care reglementeaza aceasta situatie, repetarea savarsirii unor contraventii putand fi asimilata intentiei. Consecinta pe planul raspunderii este aplicarea unor sanctiuni mai severe.

Un exemplu il gasim in Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala a ordinii si linistii publice republicata si modificata ulterior prevede ca in cazul repetarii unor contraventii din lege se va dispune masura suspendarii activitatii localului public pe o perioada cuprinsa intre 10-30 zile.

b) Fapta de pericol social mai redus decat infractiunea

In ceea ce priveste aceasta trasatura a contraventiei, legiuitorul a urmarit sa delimiteze ilicitul contraventional nu numai de ilicitul penal ci si de alte forme ale ilicitului ce atrag sanctiuni de aceeasi natura cu cele contraventionale si penale. Legiuitorul a dorit sa arate ca sub aspectul periculozitatii sociale, data de fapta in materialitatea ei prin valori sociale pe care le vatama, cat si de periculozitatea autorului acesteia pentru societate, prin atitudinea sa subiectiva fata de fapta, contraventia este situata imediat dupa infractiune, dar se situeaza deasupra celorlalte abateri administrative ori a abaterilor disciplinare. Daca infractiunea lezeaza valorile sociale esentiale, contraventia va avea ca obiect social-juridic generic acele valori sociale de interes general dar care sunt situate din punct de vadere al importantei imediat dupa cele aparate prin legea penala. Corespunzator trebuie admis ca prin abaterile disciplinare nu se pot leza decat valori sociale care vizeaza ordinea normala a desfasurarii procesului de munca dintr-o unitate si nu societatea in ansamblul sau, ca in cazul contraventiilor.

Pericolul social reprezinta acea trasatura esentiala care indica masura in care fapta contraventionala aduce atingere uneia dintre valorile sau relatiile sociale ocrotite printr-un act normativ si pentru respectarea caruia legea prevede necesitatea aplicarii unei forme de constrangere, respectiv cea a sanctiunii contraventionale. Pericolul social constituie astfel o trasatura esentiala si comuna tuturor faptelor prin care se aduce atingere ordinii de drept.

Severitatea mai scazuta a sanctiunilor contraventionale se refera mai ales la faptul ca in cazul savarsirii de contraventii nu se aplica masuri privative de libertate, ci sanctiuni de alta natura, de regula plata unor amenzi.

Gradul de pericol social al unei fapte este determinat de importanta si rolul relatiilor sociale care au fost prejudiciate de acea fapta.

Faptele care intr-o anumita etapa sunt socotite infractiuni pot fi considerate, intr-o alta etapa, contraventii sau invers.

Periculozitatea sociala a unei fapte trebuie cercetata si apreciata intr-un context dat de mai multi factori, printre care obiectul incalcarii; anume norma juridica incalcata, relatia sociala prejudiciata, imprejurarile concrete in care a fost savarsita, felul si intensitatea vinovatiei, considerate cu privire la persoana care a savarsit fapta, de aceea in anumite situatii normele juridice prevad ca fapta poate sa constituie contraventie sau infractiune, in functie de concluziile ce se desprind in legatura cu gradul de pericol social al faptei.

Pentru deosebirea contraventiei de infractiune sau de abaterile disciplinare, trebuie avute in vedere si alte aspecte, ca de pilda, autoritatea care a emis norma juridica prin care s-a reglementat abaterea, intindarea teritoriala a aplicarii acelei norme juridice, subiectul care a savarsit abaterea, organul care constata abaterea si aplica sanctiunea, natura sanctiunii,etc.

c) Fapta sanctionata prin legi si alte acte normative

Principiul legalitatii stabilirii si sanctionarii contraventiilor impune tragerea la raspundere a unei persoane pentru o anumita fapta numai daca aceasta este prevazuta expres intr-un act normativ emis de autoritatile prevazute de lege. Prin legi, ordonante, sau hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii in toate domeniile de activitate.

Existenta unei contraventii si a raspunderii contraventionale sunt excluse daca fapta nu este calificata astfel si nu este stabilita sanctiunea in ipoteza savarsirii ei.

Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate in care acestora le sunt stabilite atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.

Actele normative de contraventionalitate trebuie sa fie conforme cu legea cadru si sa cuprinda, in mod obligatoriu, descrierea faptelor care constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea. In cazul sanctiunii cu amenda, actul normativ trebuie sa stabileasca limita minima si maxima a acesteia sau, dupa caz, cote procentuale din anumite valori. Legea ingaduie sa se stabileasca prin actul de contraventionalitate si tarife de determinare a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savarsirea contraventiilor.

Hotararile consiliilor locale sau judetene ori ale sectoarelor Municipiului Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii, cu nesocotirea principiilor prevazute de lege sunt nule de drept iar nulitatea se constata de instanta de contencios administrativ competenta la cererea oricarei persoane interesate.

Potrivit legii, actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra in vigoare in termen de 30 zile de la data publicarii, iar in cazul hotararilor consiliilor locale sau judetene punerea in aplicare se face in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect, prin aducerea la cunostinta publica fie prin afisare fie prin orice alta forma de publicitate, in conditiile legii. In cazuri urgente actele normative ale autoritatilor centrale pot prevedea intrarea lor in vigoare intr-un termen mai scurt, dar nu mai mult de 10 zile. Calculul termenului de intrare in vigoare a actului normativ de contraventionalitate se face pe zile libere. In acest termen nu se calculeaza nici ziua in care s-a adus actul respectiv la cunostinta publica si nici ziua cand expira termenul.

5. Obiectul contraventiei

Obiectul contraventiei este constituit din valorile sociale aparate de normele contraventionale carora li s-a adus atingere sau sunt puse in pericol de fapta sociala.

Fiecare contraventie are insa si un obiect specific subsumat celui generic care rezulta din textul actului normativ ce o prevede. Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile sociale, bunurile sau interesele legitime aparate de normele de drept contraventional au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor care realizeaza administratia publica in anumite domenii de activitate sau privesc unele raporturi sociale de o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale statului.

Latura obiectiva consta in actiunea sau inactiunea contravenientului producatoare de urmari periculoase care aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea contraventionala si apare in continutul fiecarei contraventii prin descrierea trasaturilor ce o caracterizeaza si o diferentiaza de alte fapte; este aspectul exterior al acesteia, adica acea parte a contraventiei care se poate observa de catre ceilalti.

Actiunea ilicita priveste savarsirea unei fapte interzise de norma legala iar sanctiunea consta in neindeplinirea unei fapte la care obliga legea contraventionala. In unele cazuri faptele contraventionale pot fi comisiv-omisive adica in continutul lor intra atat actiunea cat si inactiunea.

6. Subiectii contraventiei

Constituind o tulburare a vietii sociale, contraventia, chiar daca are un grad de pericol mai redus decat infractiunea, in momentul in care este infaptuita, faptuitorul ei trebuie sa primeasca o sanctiune.

Se face deosebire intre subiectul activ si subiectul pasiv al contraventiei.

Astfel, avand in vedere subiectul activ al contraventiei (contravenientul) este persoana ce savarseste o fapta prevazuta de legea contraventionala, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate.

Subiectul activ al contraventiei nu se confunda cu faptuitorul, deoarece calitatea de faptuitor (contraventional) este data de imprejurarea comiterii unei fapte prevazute si sanctionate de legea contraventionala, care poate sau nu sa fie contraventie. Faptuitorul devine contravenient numai daca fapta pe care a comis-o realizeaza toate conditiile obiective si subiective de existenta a contraventiei.

Subiectul pasiv al contraventiei este persoana fizica sau juridica titulara a valorii sociale vatamate prin contraventie. Spre deosebire de contravenient, subiectul pasiv nu trebuie sa indeplineasca nici o conditie generala, decat aceea de a i de fi cauzat o vatamare materiala sau morala prin contraventie.

Nu trebuie confundate persoana vatamata prin contraventie cu persoana prejudiciata prin aceasta. Persoana prejudiciata este aceea care a suferit un prejudiciu material sau moral prin contraventie. Aceasta persoana este titulara actiunii civile ce rezulta din savarsirea contraventiei.

De exemplu in cazul savarsirii unei contraventii in domeniul protectiei mediului, subiectul pasiv al contraventiei este statul, iar subiectul de drept civil este persoana fizica sau juridica prejudiciata prin activitatea contraventionala. In cazul contraventiilor unde nu se identifica un subiect de drept lezat in afara de stat, acesta are calitatea de subiect pasiv.

Persoana fizica- pentru ca o persoana fizica sa raspunda din punct de vedere contraventional trebuie sa indeplineasca anumite conditii, deci nu orice persoana fizica raspunde contraventional.

Minorii sub 14 ani sunt persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu, ei nu raspund contraventional deoarece in aceasta perioada le lipseste capacitatea de intelegere si de manifestare a vointei, prin urmare acestia nu pot fi subiecti ai contraventiei.

Minorii intre 14 si 18 ani pot fi subiecti ai contraventiei, insa, minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita se reduc la jumatate, deasemenea minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Iresponsabilii nu raspund contraventional, datorita lipsei facultatilor psihice care nu le permit sa inteleaga pericolul social al faptelor lor. Starea de iresponsabilitate se constata numai de instanta de judecata, pe baza unui examen da specialitate.

Pentru a fi subiect al contraventiei, persoana fizica trebuie sa actioneze in deplina libertate de vointa si actiune, adica hotararea de a savarsi fapta respectiva, sa nu-i fie impusa din exterior, fapt ce i-ar paraliza puterea de a se conduce si de a fi stapana pe faptele sale.

Persoana juridica- persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.

Una dintre conditiile raspunderii contraventionale a persoanei juridice este existenta capacitatii juridice a acesteia. Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inscrierii lor. Celelalte persoane au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, dupa caz, de la data actului de dispozitie care le infiinteaza, de la data recunoasterii sau autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte cerute de legea care reglementeaza persoana juridica respectiva.

Avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica sau juridica.

Raspunderea contraventionala a persoanei juridice este una directa si personala; dar, deoarece contraventia in fapt nu a fost savarsita de persoana juridica, ci de o persoana fizica din cadrul ei, Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice si juridice prevede ca unitatea platitoare poate sa se indrepte prin actiune in regres impotriva celor vinovati pentru a recupera paguba produsa in patrimoniul sau prin executarea sanctiunii contraventionale.

Legiuitorul nu a facut o referire la organizatii, organisme neguvernamentale ori chiar autoritati sau institutii publice care desi sunt subiecte de drept in diferite raporturi juridice nu au concomitent si calitatea de personalitate juridica si implicit nu pot fi sanctionate contraventional, dar s-a apreciat in literatura de specialitate ca aplicarea sanctiunilor contraventionale organizatiilor are un caracter alternativ in sensul ca pentru aceleasi abateri masurile nu se pot aplica decat fie persoanelor juridice, fie direct persoanelor incadrate la ele si efectiv vinovate.

Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala si cauzele care inlatura caracterul contraventional al unei fapte

In primul rand trebuie sa facem diferenta intre cauzele care inlarura caracterul contraventional al faptei si cauzele care inlatura raspunderea contraventionala. Caracterul contraventional al unei fapte ilicite savarsite in anumite conditii obiective este inlaturat ca urmare a nerealizarii uneia dintre trasaturile esentiale ale contraventiei, spre deosebire de cazul inlaturarii raspunderii contraventionale, in care contraventia indeplineste toate trasaturile.

Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei

In cazul legitimei aparari , starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita, caracterul contraventional al faptei este inlaturat. Aceste cauze se constata doar de catre instanta de judecata.

O fapta capata caracter contraventional prin vointa legiuitorului. Prin aceeasi vointa poate fi inlaturat un atare caracter si drept consecinta anumite contraventii daca sunt savarsite in anumite conditii, nu constituie totusi fapte ilicite si deci temei al raspunderii contraventionale. Legea admite ca in prezenta unor stari, situatii, cazuri, imprejurari caracterul obisnuit al unei fapte sa fie in mod exceptional indepartat. Este vorba de cauzele care inlatura caracterul contraventional al unei fapte ilicite.

a) Legitima aparare

Potrivit Codului penal, este in legitima aparare acela cere savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obstesc. Este, de asemenea, in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

Sunt cazuri in care salvarea interesului legitim de la pericolul ce-l ameninta nu este posibila decat printr-o actiune de aparare imediata a celui aflat in primejdie sau din partea altor persoane ce-l pot ajuta in acel moment. Expresia „legitima aparare” are in intelesul obisnuit semnificatia situatiei in care fiind tinta unei agresiuni o persoana are dreptul sa riposteze pentru a se apara. In acest caz riposta in aparare este legitima, corespunzand sentimentului general de dreptate si siguranta personala.

Pentru ca fapta sa fie considerata a fi legitima aparare, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

Fapta de aparare sa fie raspunsul la un atac, trebuie deci sa fie precedata de un atac (actiune efectuata cu intentia de a vatama o valoare sociala ocrotita printr-o norma juridica); atacul poate sa se prezinte sub forma unei actiuni , fie sub forma unei inactiuni;

Atacul sa fie material, direct, imediat si injust; atacul este material cand se realizeaza prin actiuni sau inactiuni de natura sa puna in pericol, din punct de vedere fizic, valoarea sociala impotriva careia este indreptat; atacul se poate produce printr-o violenta fizica dar si printr-o inactiune, daca prin aceasta se pune in pericol valoarea sociala ocrotita; atacul este direct cand este indreptat nemijlocit impotriva unei valori sociale, atacul este imediat atunci cand pericolul este actual, iminent, adica intre atac si pericolul produs perioada de timp este foarte scurta; atacul este injust atunci cand este infaptuit cu incalcarea normelor juridice;

Atacul sa fie periculos adica sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori un interes public, in sensul ca produce urmari ireparabile sau greu de remediat;

Apararea sa fie proportionala cu intensitatea atacului, se au in vedere imprejurarile concrete, mijloacele folosite, forta fizica a agresorului;

Fapta savarsita pentru inlaturarea atacului sa fie o contraventie prevazuta si sanctionata de un act normativ;

Sa existe actiunea de respingere a unei fapte de patrundere fara drept prin viclenie, violenta, efractie si alte asemenea mijloace intr-un imobil sau loc imprejmuit ce tine de acesta.

Constatarea legitimei aparari sau a excesului justificat are ca efect inexistenta contraventiei. O fapta comisa in legitima aparare nu are caracter ilicit. Legitima aparare este o cauza ce exclude caracterul ilicit al faptei. Excesul justificat de aparare exclude caracterul ilicit al faptei, excluzand si raspunderea civila. In cazul excesului scuzabil, raspunderea civila va fi inlaturata numai proportional cu prejudiciul produs pana in momentul depasirii echivalentei agresiunii.

Legitima aparare produce de regula efecte in rem; ceea ce inseamna ca daca s-a probat existenta ei, consecintele se vor produce asupra tuturor participantilor la savarsirea faptei.

b) Starea de necesitate

Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala, sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.

Existenta pericolului inevitabil si iminent constrange pe contravenient sa comita o fapta ilicita dar necesara salvarii valorii amenintate. Conceptul de necesitate este legat de ideea de inevitabilitate, de constrangere si nu de ideea utilitatii raportului de valori aflate in joc.

Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul in care a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Pentru ca savarsirea unei contraventii sa fie considerata in stare de necesitate este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

Fapta sa fie savarsita ca urmare a unui pericol neprevazut (cutremur, inundatie, incendiu, defectarea imprevizibila a unei instalatii);

Pericolul sa fie iminent, adica pe cale de a se produce in acel moment, in asa fel incat consecintele sunt imediat realizabile;

Pericolul sa fie real, adica producerea lui sa fie certa, iar nu posibila sau imaginabila;

Pericolul sa fie inevitabil, in sensul ca producerea lui nu poate fi indepartata decat prin savarsirea faptei contraventionale;

Fapta sa fie savarsita spre a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea faptuitorului, a altei persoane, un bun material sau un interes general;

Prin savarsirea contraventiei sa nu se produca in mod constient, urmari mai grave decat in cazul cand faptuitorul contraventiei nu ar fi intervenit.

Constatarea existentei starii de necesitate are ca efect excluderea caracterului contraventional al faptei, si pe cale de consecinta, imposibilitatea tragerii la raspundere, deoarece numai contraventia este temeiul raspunderii contraventionale.

Daca faptuitorul are falsa reprezentare a realitatii ca se afla in starea de necesitate, aceasta cauza de inexistenta a contraventiei intra in conjunctiune cu eroarea de fapt.

Drept urmare nu este in stare de necesitate cel care, in momentul savarsirii faptei contraventionale si-a dat seama ca provoaca urmari vadit mai grave decat daca nu ar fi intervenit.

c) Constrangerea fizica sau morala

Constrangerea este actiunea de a obliga o persoana sa faca un anumit lucru pe care nu l-ar fi intreprins din proprie initiativa. Prin urmare, persoana care savarseste o fapta contraventionala, obligata fiind de o alta persoana, nu poate fi considerata vinovata, intrucat ea nu a dispus in mod liber de vointa sa, ci a actionat sub presiunea unui factor exterior.

Fapta ilicita savarsta ca urmare a constrangerii nu este contraventie deoarece lipseste un element definitoriu al acesteia din urma, respectiv vinovatia. Fapta ilicita avand caracter contraventional nu poate atrage raspunderea contraventionala a faptuitorului.

Constrangerea imbraca doua forme: fizica si morala, in functie de circumstantele care au existat in momentul constrangerii.

Constrangerea fizica reprezinta o presiune exercitata de o forta exterioara asupra energiei fizice a unei persoane prin care este paralizata capacitatea acesteia de a-si dirija in mod liber actiunile.

Constrangerea morala este presiunea exercitata asupra psihicului unei persoane, presiune realizata prin amenintarea cu producerea unui rau respectivei persoane sau altei persoane.

Pentru ca aceasta constrangere fizica sau morala sa reprezinte cauza de inlaturare a caracterului contraventional, sunt necesare a fi indeplinite anumite conditii:

d) Cazul fortuit

Cazul fortuit consta in interventia unui eveniment sau a unei intamplari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata si care determina producerea rezultatului socialmente periculos. Ne aflam in prezenta unui caz fortuit atunci cand ca urmare a unei imprejurari ce nu putea fi prevazuta, s-a produs un rezultat, o urmare ce se suprapune cu actiunea sau inactiunea unei persoane transformand-o in contraventie. Persoana in cauza nu a urmarit si nu a acceptat rezultatul respectiv, cu atat mai putin cu cat nu putea sa-l prevada.

Imprejurarile fortuite pot avea diferite cauze: fenomene ale naturii, accidente tehnice, starea sanatatii. In general oamenii cunosc aceste imprejurari insa nu stiu exact momentul in care se produc, cand devin active.

Pentru a exista cazul fortuit trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

Rezultatul actiunii sau inactiunii sa fie consecinta a unei imprejurari straine de cunoasterea si vointa persoanei in cauza;

Imprejurarea fortuita sa fi fost de asa natura incat nu putea fi prevazuta;

Fapta avand un rezultat neasteptat ca urmare a unor imprejurari imposibil de prevazut, trebuie sa fie prevazuta si sanctionata in acte normative ca fiind contraventie, deoarece numai in acest caz se pune problema inlaturarii caracterului contraventional al faptei.

De regula, cazul fortuit inlatura si raspunderea civila pentru prejudiciile materiale cauzate de fapta respectiva. Exista insa si cazuri in care rezultatul faptei nu se datoreaza exclusiv imprejurarii fortuite, ci este si consecinta culpei faptuitorului .

e) Iresponsabilitatea

Caracteristic starii de iresponsabilitate este lipsa discernamantului datorita unor anomalii sau boli mintale care nu-i permit contravenientului sa inteleaga natura si semnificatia actiunilor sale ori nu poate fi stapan pe acestea.

Asadar, nu constituie contraventie fapta prevazura de legea contraventionala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea fi stapan pe ele. Astfel, in momentul savarsirii faptei, persoana iresponsabila nu poseda capacitatea psihica (discernamant, ratiune) spre a putea aprecia in mod corect fapta sa, consecintele acesteia, caracterul ei licit sau ilicit.

Starea de incapacitate psihica a contravenientului poate fi permanenta sau temporara si trebuie constatata in raport de fiecare fapta de catre un organ medical de specialitate printr-o expertiza.

In cazul in care sunt supuse expertizei persoane cu tulburari care prezinta stare de pericol, in concluziile rapoartelor de expertiza se vor propune si masurile ce trebuie luate in conformitate cu dispozitiile legale.

In cazul expertizei minorilor, concluziile rapoartelor de expertiza vor cuprinde obligatoriu masurile medico-psihopedagogice ce urmeaza sa se ia pentru asigurarea dezvoltarii in conditii corespunzatoare a personalitatii acestora.

In urma acestor expertize, desi faptuitorul nu va raspunde contraventional el poate fi supus unor masuri de siguranta cu caracter medical, ca de exemplu, obligarea la un tratament medical de specialitate.

f) Infirmitatea

In materie contraventionala infirmitatea poate constitui cauza de inlaturare a raspunderii contraventionale pentru o fapta ilicita savarsita in legatura cu respectiva infirmitate

Pentru inlaturarea caracterului contraventional al faptei trebuie indeplinite anumite conditii:

Infirmitatea sa existe in momentul comiterii faptei;

Sa existe o legatura de cauzalitate intre fapta si starea de infirmitate;

Fapta sa fie prevazuta de legea contraventionala.

g) Betia involuntara completa

Potrivit Codului penal fapta celui care in momentul savarsirii acesteia se afla, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa, provocata de alcool sau alte substante, nu constituie infractiune.

Mergand prin analogie, o fapta savarsita in astfel de imprejurari nu constituie nici contraventie.

Betia e o stare psihica anormala, ca urmare a efectelor produse asupra organismului, in special asupra facultatilor mintale, de anumite substante consumate de persoana in cauza, cea mai frecventa fiind alcoolul (betia alcoolica sau intoxicatia etilica). Betia duce la diminuarea, in unele cazuri chiar la anihilarea capacitatii psiho-fizice a persoanei, ceea ce o pune in imposibilitatea de a-si da seama de faptele sale, nemaiavand control suficient asupra acestora.

Betia accidentala completa poate fi consecinta inhalarii unor vapori de alcool, neofalina ori alte substante din mediu in care persoana isi desfasoara activitatea curenta sau se afla din intamplare, situatie in care acea persoana nu mai este responsabila de faptele sale.

Se remarca o crestere alarmanta a fenomenului numit betia rece care desemneaza o stare anormala cauzata de consumul de stupefiante (morfina, heroina, opiu, etc).

Intr-o situatie invresa se afla persoana care consuma intentionat (cu premeditare) astfel de substante, in vederea dobandirii „unui curaj” ce il determina sa comita contraventia. Betia intentionata constituie o circumstanta agravanta la stabilirea raspunderii contraventionale.

h) Eroarea de fapt

Prin eroare de fapt se intelege necunoasterea sau cunoasterea gresita de catre faptuitor, in momentul savarsirii contraventiei, a existentei unei imprejurari de care depinde caracterul contraventional al faptei sale. Daca el ar fi cunoscut in mod corect acea imprejurare, nu ar mai fi savarsit fapta respectiva.

Eroarea de fapt constituie cauza de inlaturare a caracterului contraventional al faptei numai daca sunt intrunite cumulativ anumite conditii:

Fapta savartita sa fie prevazuta drept contraventie;

Faptuitorul sa nu fi cunoscut, in momentul savarsirii faptei, existenta unei imprejurari de care depinde caracterul contraventional al faptei;

Imprejurarea necunoscuta faptuitorului sa fie necesara pentru ca fapta sa constituie contraventie, deci existenta contraventiei sa depinda de acea imprejurare.

In afara erorii de fapt exista si situatia numita eroare de drept constand in necunoasterea sau cunoasterea inexacta a legii, care nu inlatura caracterul contraventional al faptei deoarece nimeni nu poate invoca necunoasterea legii in apararea sa.

7.2. Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala

Starea de minoritate, prescriptia si calitatea de militar in termen sunt cauzele care inlatura raspunderea contraventionala.

a) Minorul sub 14 ani

Minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional.

Potrivit legii, minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional, avandu-se in vedere faptul ca particularitatile varstei reprezinta un factor biologic important in formarea personalitatii unei persoane fizice. Pana la 14 ani o persoana fizica nu poate fi subiect activ general al unei fapte ilicite deoarece acesta nu a ajuns la acel grad de dezvoltare fizica si psihica care sa-i permita intelegerea caracterului periculos al urmarii actiunilor sale.

In consecinta pana la implinirea varstei de 14 ani persoana fizica nu are discernamant din punct de vedere legal fiind reglementata prezumtia absoluta a inexistentei discernamantului, neputandu-se dovedi in nici o imprejurare existenta acestuia. Nefiind definit legal in doctrina discernamantul a capatat acceptiuni diferite. Bunaoara prin discernamant se intelege „facultatea de a distinge binele de rau” sau „ posibilitatea de a cunoaste ceea ce este licit si ceea ce este ilicit” ori „capacitatea persoanei fizice de a-si manifesta constient vointa in raport cu un anumit fapt prevazut de lege”.

Minorii care au varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani au o capacitate de exercitiu restransa iar in dreptul contraventional pentru contraventiile savarsite de aceasta categorie de minori, minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita se reduce la jumatate. De asemenea minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

b) Prescriptia

Raspunderea contraventionala poate fi inlaturata si prin prescriptie. Prescriptia constituie o situatie legala de neangajare a raspunderii contravenientului pentru fapta savarsita. In consecinta dupa implinirea termenului de prescriptie sanctiunea contraventionala nu mai poate fi aplicata. Prescriptia apare astfel ca o ingradire a posibilitatii de aplicare a acestor sanctiuni care se justifica prin aceea ca autorul unei fapte ilicite nu trebuie sa se gaseasca in permanenta sub amenintarea unei fapte de constrangere a statului iar pe de alta parte, scopul sanctiunii este atins numai daca aceasta se aplica si se executa cat mai aproape de momentul comiterii faptei.Legea cadru a contraventiilor reglementeaza doua categorii de prescriptii: prescriptia aplicarii sanctiunii si prescriptia executarii sanctiunilor.

Prescriptia aplicarii si executarii contraventionale este reglementata prin dispozitiile articolului 13 si 14 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale

Prin prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale se intelege punerea organelor abilitate de lege in imposibilitatea de a trage la raspundere contraventionala si de a aplica o sanctiune contravenientului datorita trecerii in anumite conditii a unei perioade de timp de la data savarsirii faptei.

Prescriptia constituie un caz legal de neangajare a responsabilitatii faptuitorului pentru contraventia savarsita. Este statornicita deci, neaplicarea unei sanctiuni conraventionale dupa implinirea termenului de prescriptie.

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 „Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in tremen de 6 luni de la savarsirea faptei”.

Cand fapta a fost urmarita ca infractiune, si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul in care cauza s-a aflat in fata organelor de cercetare sau de urmarire penala ori in fata instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut inauntrul termenului general de prescriptie. Se admite ca prin legii speciale sa fie prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.

Momentul inceperii cursului termenului de prescriptie este usor de stabilit in situatia acelor contraventii care constau intr-o fapta simpla ce se consuma printr-un act al persoanei care o savarseste instantaneu. Momentul consumarii actului respectiv marcheaza punctul din care incepe sa curga termenul de prescriptie. In situatiile contraventiilor care au drept element fundamental al laturii obective incalcarea unei obligatii cu termen, implinirea termenului marcheaza momentul la care incepe sa curga termenul de prescriptie.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 consacra conceptul de contraventie continua, oferind chiar si o definitie a acesteia: „In cazul contraventiilor continue, termenul curge de la data constatarii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp”.

Referitor la aceste prevereri ale Ordonantei i se aduc aprecieri critice in sensul ca s-ar incuraja abuzurile agentilor constatatori care nu sunt constransi de nici un termen si transforma faptele contraventionale respective in fapte imprescriptibile, ceea ce nu poate fi acceptat. De vreme ce termenul de prescriptie incepe sa curga de la data constatarii faptei si daca fapta nu se constata niciodata aceasta ramane o contraventie perpetua putand fi constatata si sanctionata si peste generatii ceea ce este incompatibil cu regulile de baza.

Prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale

Daca in cazul prescriptiei aplicarii sanctiunii contraventionale nu a fost aplicata sanctiunea in termenul prevazut de lege, in cazul prescriptiei executarii sanctiunii, aceasta a fost aplicata, dar pentru ca a trecut un anumit intreval de timp ea nu mai poate fi executata.

In Legea nr. 32/1968 sunt reglementate doua termene de prescriptie specifice unor situatii diferite:

Executarea sanctiunii se prescrie cand procesul-verbal de constatare a contraventiei, precum si cand este cazul, instiintarea de plata a amenzii nu au fost comunicate celui sanctionat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii;

Executarea sanctiunii se prescrie in termen de un an de la data aplicarii acesteia, chiar daca contravenientul a exercitat calea de atac.

Modul de calcul al termenelor de prescriptie se face conform articolului 101 din Codul de procedura civila. In consecinta, termenele stabilite pe ani si luni se sfarsesc in ziua anului sau lunii corespunzatoare zilei de plecare. Daca termenul incepe in zilele de 29, 30, 31 ale lunii si se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, acesta se va socoti implinit in ziua cea din urma a lunii respective. In cazul in care termenul de prescriptie se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat , acesta se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.

In temeiul art. 15 din Legea 32/1968 termenul de prescriptie se aplica numai in ceea ce priveste sanctiunea contraventionala principala, dar efectele contraventiei se mentin, astfel incat termenul de prescriptie nu are nici un efect asupra despagubirilor civile si acestea urmeaza a fi mentinute.

c) Calitatea de militar in termen

Calitatea de militar in termen inlatura raspunderea administrativ contraventionala intrucat sanctiunile contraventionale nu se aplica acestei categorii de contravenienti. Pentru faptele contraventionale savarsite de militarii in termen procesul-verbal de constatare a contraventiei se trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul care, daca constata ca acesta este intemeiat, ii va aplica militarului masuri disciplinare.

d) Moartea persoanei fizice / incetarea existentei persoanei juridice

Se considera ca acel contravenient care a decedat dupa savarsirea contraventiei nu are capacitate juridica. In acest caz actul constatator este lovit de nulitate virtuala, deoarece moartea contravenientului nu este mentionata expres printre cauzele de nulitate. In nici o situatie nu poate fi acceptata teza ca obligatia de plata a amenzii aplicate anterior decesului contravenientului s-ar transmite la mostenitori, deoarece raspunderea contraventionala are caracter personal.

Moartea contravenientului, respectiv incetarea existentei persoanei juridice sunt considerate cauze de neaplicare a sanctiunilor contraventionale, deoarece sunt acele stari, imprejurari care determina imposibilitatea tragerii la raspundere contraventionala a contravenientului.

La moartea contravenientului persoana fizica sau la incetarea existentei contravenientului persoana juridica in modurile prevazute de lege, se stinge si executarea sanctiunilor contraventionale neexecutate de persoana a carei calitate de subiect de drept a incetat. Deci, sanctiunile contraventionale nu se transmit pe cale succesorala sau prin reorganizare.

Facand o analiza a cauzelor care inlatura caracterul contraventional al faptei si a cauzelor care inlatura raspunderea contraventionala am putut observa ca aceste categorii se diferentiaza unele de altele. In cazul inlaturarii caracterului contraventional fapta ce se savarseste nici macar nu se considera a fi contraventie. In cazul inlaturarii raspunderii contraventionale fapta este considerata a fi contraventie, dar raspunderea este inlaturata datorita anumitor cauze pe care le-am specificat.

CAPITOLUL II

1. Constatarea contraventiilor

Procedura administrativ-contraventionala se declansaza odata cu constatarea unei contraventii care constituie prima faza procedurala a tragerii la raspundere a autorului faptei ilicite. Potrivit legii, fapta contraventionala se constata de catre persoanele anume prevazute in actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, denumite generic agenti constatatori care intocmesc un act de constatare denumit proces-verbal contraventional.

a) Agentii constatatori

O persoana nu poate raspunde contraventional decat in masura in care s-a constatat savarsirea de catre aceasta a unei fapte calificate a fi contraventie. Este necesar ca aceasta constatare sa se faca conform prevederilor legale si numai de persoanele abilitate in acest scop.

Constatarea contraventiilor este de competenta anumitor persoane mentionate chiar de actul normativ care reglementeaza contraventia respectiva. In mod generic aceste persoane au fost numite agenti constatatori. Asadar o prima conditie in ce priveste constatarea contraventiilor este ca aceasta sa fie realizata numai de persoane anume abilitate prin norma juridica.

Avand in vedere caracterul de lege cadru in materie contraventionala, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede ca au dreptul sa constate contraventiile: primarii; ofiterii si subofiteii din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, special abilitati; persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, de presedinti ai consiliilor judetene, primari, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.

Primarii au o abilitate generala in materia constatarii contraventiilor, abilitare care se fundamanteaza pe competenta materiala generala pe care o au consiliile locale si pe calitatea lor de autoritate executiva si sefi ai administratiei publice locale.

Primarii au in competenta constatarea si sanctionarea contraventiilor in domenii foarte diverse (de exemplu in domeniul ordinii si linistii publice, actelor normative ale autoritatilor locale, executarea lucrarilor edilitare, prevenirea si combaterea epidemiilor, etc).

Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, special abilitati, legea le limiteaza competenta constatarii contraventiilor numai la acelea care se refera la: apararea ordinii publice, circulatia pe drumurile publice, regulile generale de comert, vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice si la alte domenii de activitate stabilite prin lege ordonanta sau hotarare a Guvernului.

Referitor la persoanele imputernicite in acest sens de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor locale si primari trebuie amintita o chestiune de principiu; ei au o competenta derivata in a constata contraventii si anume numai daca sunt imputerniciti in acest scop, neavand o competenta legala originara asa cum au primarii, ofiterii si subofiterii de politie. Chiar si acestia din urma au tot o competenta legala originara cu toate ca legea prevede ca ei trebuie sa fie „special abilitati”, abilitarea fiind astfel facuta de lege. Ministrii si ceilalti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, prefectii si presedintii consiliilor judetene au competenta de a constata ei in mod nemijlocit contraventii, intrucat daca nu ar avea-o nu ar avea nici ce sa transmita imputernicitilor lor. Ca atare, ca si primarii si ministrii si ceilalti conducatori ai administratiei publice centrale, prefectii si presedintii consiliilor judetene pot sa constate ei contraventii sau sa imputerniciasca alte persoane din aparatul propriu in acest sens.

b) Delegarea de competenta

Delegarea de competenta contraventionala consta in desemnarea de catre o autoritate publica a unui alt organ sau agent sa exercite atributiile de constatare a contraventiilor care revin titularului competentei. Imputernicirea data de autoritatea publica confera persoanei respective calitatea de agent constatator cu toate drepturile si obligatiile prevazute in actul normativ de constatare si sanctionare a contraventiei. Daca in timpul exercitarii competentei delegate agentul constatator vatama un drept prevazut de lege acesta va raspunde proprio nomine in conditiile legii. In cazul in care persoana imputernicita isi exercita atributiile peste limitele investirii sau fara a avea imputernicirea legala, actele intocmite sunt legate de nulitate.

Ordonanta Guvernului care reglementeaza regimul juridic al contraventiei consacra regula constatarii personale a contraventiei de catre agentul constatator prin propriile sale simturi. Prin aceasta modalitate de constatare agentul constatator are posibilitatea de a aprecia nemijlocit asupra actiunilor si inactiunilor ilicite, a gradului de pericol social al acestora, a circumstantelor in care s-a savarsit fapta contraventionala si a celorlalte imprejurari care tin de fapta sau de persoana contravenientului pentru a putea retine in concret fapta savarsita si a aplica sanctiunea corespunzatoare.

De la regula constatarii propriis sensibus a contraventiei, legea ingaduie agentului constatator sa constate savarsirea unei fapte contraventionale, la sesizarea persoanei vatamate, a organului de urmarire penala si a instantei de judecata precum si a altor persoane. In acest caz agentul constatator va stabili in prealabil, daca fapta savarsita intruneste elementele constitutive ale unei contraventii, va identifica autorul faptei ilicite si dupa probarea vinovatiei acestuia, in termenul legal se va lua masuri pentru aplicarea sanctiunii.

Un exemplu de delegare il regasim in domeniul vamal. Potrivit Codului vamal organele de politie si alte autoritati publice care au, potrivit legii, competente in domeniul controlului fiscal, al circulatiei si utilizarii marfurilor pe teritoriul vamal al Romaniei sunt obligate sa anunte de indata autoritatea vamala cea mai apropiata cand constata incalcari ale reglementarilor vamale si sa depuna la aceasta marfurile care au facut obiectul acestor incalcari, precum si documentele doveditoare. In incintele vamale si in locurile unde se desfasoara operatiuni sub supraveghere vamala, contraventiile savarsite se constata si se sanctioneaza de persoane imputernicite de catre autoritatea vamala.

c) Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor

Agentului constatator ii revin o serie de obligatii in legatura cu constatarea contraventiei. Dupa ce a luat la cunostinta despre o incalcare a dispozitiilor legale el va trebui sa stabileasca cu exactitate daca fapta respectiva este contraventie sau nu, folosindu-se in acest sens de observatiile personale, relatarile martorilor si alte asemenea probe. Tot in obligatia agentului constatator se retine si stabilirea identitatii contravenientului, a imprejurarilor in care a fost savarsita fapta precum si constatarea pagubelor materiale in cazul in care s-au produs ori existenta lucrurilor care vor fi supuse confiscarii.

Activitatea de constatare a contraventiei se realizeaza si se materializeaza prin incheierea unui proces-verbal pe baza constatarilor agentului constatator si a probelor administrate de el.

Procesul verbal de constatare a contraventiei marcheaza existenta raportului juridic contraventional ce se va afla la baza derularii intregii activitati procesuale contraventionale pana la stingerea acesteia, fiind actul prin care se declanseaza si la care se raporteaza activitatea de tragere la raspundere a celor care au savarsit contraventii. El reprezinta singurul act probator al contraventiei savarsite in fata organului sanctionator, a instantei de judecatori a organului de executare si, de asemenea, reprezinta actul supus controlului judiciar.

Legiuitorul nu a precizat in mod expres natura juridica a procesului verbal contraventional si nici forta probanta.

Prin decizia Curtii Constitutionale numarul 349/2003, procesul-verbal de contraventie este calificat expres ca fiind act administrativ de constatare, ca atare acesta nefiind un simplu inscris, ci o manifestare de vointa a organului competent facuta cu intentia de a produce efecte juridice in sensul tragerii la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei sanctiuni contraventionale.

Procesul-verbal este un act administrativ de autoritate care produce efecte juridice din momentul intocmirii lui, avand in vedere ca prin acest act se constata incalcarea unei norme de drept si se stabileste autorul unei fapte ilicite, se aplica de cele mai multe ori o sanctiune care urmeaza a fi executata de catre un contravenient, iar in caz de nevoie poate fi pus in executare silita.

Daca procesul-verbal contraventional nu contine mentiunile prevazute expres de lege acesta este lovit de nulitate care se constata si din oficiu. Prin urmare, procesul-verbal contraventional nu poate fi calificat un act administrativ-jurisdictional intrucat nu este incheiat in cadrul realizarii unei activitati de jurisdictie administrativa ci prin acest act se constata o fapta ilicita iar agentul constatator nu poate avea atat calitatea de organ administrativ, cat si cea de judecator. Natura fortei probante a procesului-verbal contraventional nu este prevazuta in mod expres de lege. Acest act, nefiind un act autentic, in sensul dreptului civil, care sa faca dovada pana la inscrierea in fals, combaterea lui se poate face prin orice mijloace de proba prevazute de lege, la fel ca in cazul oricarui act administrativ de autoritate vatamator. In situatia in care contravenientul nu se afla de fata la incheierea actului administrativ, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiunile despre aceste imprejurari care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor.

Incheirea peocesului-verbal contraventional se face dupa identificarea autorului faptei ilicite. In acest scop contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele in baza carora se fac mentiunile prevazute de lege la constatarea unei contraventii. In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiterii si subofiterii de politie , jandarmi sau gardieni publici. In situatia in care contravenientul nu poseda asupra sa nici un act doveditor al identitatii sale, se procedeaza la legitimarea provizorie a acestuia, verificandu-se explicatiile sale verbale, pe baza relatiilor obtinute conform legii.

Procesul-verbal contraventional se incheie in forma scrisa pentru a se putea verifica legalitatea acestuia, temeiul obiectiv al raspunderii contraventionale, conditiile si imprejurarile savarsirii faptei ilicite precum si pentru punerea in executare a sanctiunii contraventionale. Procesul-verbal contraventional constituie actul probator al contraventiei savarsite atat in fata organului sanctionator si a instantei de judecata, cat si a organului de executare. Procesul-verbal contraventional este actul ce atesta existenta raportului juridic contraventional, pe baza caruia se desfasoara intraga activitate procedurala contraventionala, pana la stingerea raportului.

Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde, in mod obligatoriu:

Data si locul unde este incheiat

Prin data procesului-verbal ce constatare a contraventiei se intelege momentul in care s-a incheiat acest act procesual. Pentru stabilirea momentului intocmirii procesului-verbal este necesar ca agentul constatator sa indice anul, luna si ziua intocmirii acestuia.

Data procesului-verbal prezinta relevanta din mai multe motive. In primul rand in functie de data incheierii procesului-verbal se apreciaza inceputul curgerii anumitor termene (prescriptie, etc). In al doilea rand, in raport de data intocmirii procesului-verbal se verifica sub anumite aspecte legalitatea procesului-verbal.

Locul incheierii procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei consta in individualizarea din punct de vedere spatial a intocmirii acestuia. Determinarea locului intocmirii se face prin indicarea localitatii unde s-a intocmit procesul-verbal de constatare si a altor repere spatiale (strada, numar imobil, etc). Mentionarea a doua date diferite la rubrica „data savarsirii contraventiei” este de natura sa determine nulitatea actului constatator.

Numele, prenumele, calitatea celui care il incheie si institutia din care acesta face parte

Prin calitatea agentului constatator se intelege functia sau insarcinarea persoanei care intocmeste procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Institutia este autoritatea sau unitatea al carei reprezentant este agentul constatator. Relevarea consemnarii acestor date consta in posibilitatea determinarii competentei agentului si a autoritatii unde trebuie depusa plangerea contraventionala.

Datele personale din actul de identitate inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului;

Pentru individualizarea contravenientului, agentul constatator trebuie sa sa-i pretinda acestuia prezentarea unui document oficial din care sa rezulte elementele de identificare.

In cazul contravenientului persoana fizica este necesara consemnarea urmatoarelor date: numele si prenumele, domiciliul, seria, numarul, data eliberarii, organul emitent al actului de identitate si codul numeric personal, ocupatia si locul de munca. In cazul minorilor, la datele personale ale contravenientului se adauga datele personale ale ocrotitorului minorului.

In situatia in care contravenientul este o persoana juridica, in procesul verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului, codul fiscal al acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

In cazul in care contravenientul este un cetatean strain sau apatrid care nu cunoaste limba romana, organul constatator este obligat sa asigure un interpret prin intermediul caruia va fi audiat faptuitorul si se va realiza intreaga procedura de incheiere a procesului-verbal de constatare a contraventiei comise. In acest caz in procesul-verbal se va mentiona limba in care a vorbit cel care a fost ascultat si numele interpretului cu toate datele de identificare ale sale. Atunci cand dialogul dintre agentul constatator si contravenient se desfasoara intr-o limba de circulatie internationala sau in alta limba nu mai este necesar translatorul. In acest caz, faptuitorul nu va putea invoca lipsa interpretului, solicitand organului competent anularea procesuli-verbal.

Descrierea faptei ce constituie contraventie ,cu indicarea datei, orei si locul in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii acesteia si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;

Descrierea contraventiei consta in aratarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contraventie.

In doctrina si jurisprudenta s-a discutat daca agentul constatator poate constata si sanctiona fapte pe care nu le-a perceput personal. Se admite ca agentul constatator poate retine si sanctiona atat contraventii surprinse de el, cat si alte contraventii, daca savarsirea contraventiilor rezulta din mijloace de proba.

Intrucat data comiterii contraventiei nu este intotdeauna aceeasi cu data constatarii, organul constatator are obligatia mentionarii datei cand contraventia a fost savarsita, omisiune care atrage nulitatea procesului-verbal de constatare. Nulitatea in acest caz este absoluta si nu poate fi inlaturata in nici un mod.

In ceea ce priveste locul savarsirii contraventiei, acesta trebuie sa fie unul foarte bine precizat, in caz contrar, intervine sanctiunea nulitatii actului constatator.

Locul incheierii procesului-verbal de contraventie nu atrage nulitatea acestuia decat in situatia in care determina o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel.

Indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;

Este necesara pentru a se putea verifica legalitatea constatarii si sanctionarii contraventiei. In practica judiciara s-a decis ca indicarea eronata a literei articolului poate fi considerata o eroare materiala, deoarece ar fi un formalism excesiv ca o inadvertenta de litera sa conduca la anularea procesului-verbal de contraventie.

Indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie;

Posibilitatea achitarii a jumatate din suma amenzii contraventionale, in termen de 48 de ore de la data aplicarii acesteia. Aceasta posibilitate exista numai atunci cand actul normativ prevede o asemenea posibilitate.

Termenul de exercitare a cailor de atac si organul la care se depune plangerea. De regula, termenul este de 15 zile.

Semnatura este un element esential al actului constatator. Conform legii, procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. Nesemnarea pe fiecare pagina de catre agentul constatator atrage nulitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

In cazul in care contravenientul nu este de fata la incheierea procesului-verbal, sau, fiind de fata refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator mentioneaza aceste imprejurari, dar ele trebuie adeverite de cel putin un martor. In aceasta ipoteza procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul martorului adica datele personale din actul de identitate, numarul si data actului sau de identitate, cu mentiunea organului care l-a emis, precum si semnatura martorului.

Legea interzice ca martor sa fie alt agent constatator.

Legea ingaduie ca, in lipsa de martori, agentul constatator sa incheie totusi procesul-verbal, aratand in procesul-verbal, „motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod”.

De asemenea, la cererea contravenientului, agentul constatator are obligatia de a consemna in procesul-verbal obiectiunile sale cu privire la continutul acestuia, precum si mijloacele de proba de care contravenientul intelege sa se serveasca in cauza.

Semnarea de catre contravenient a actului de constatare a contraventiei, chiar fara sa consemne anumite obiectiuni, nu conduce la decaderea acestuia din dreptul de a formula plangere contraventionala, si nici nu echivaleaza cu o recunoastere a savarsirii faptei contraventionale.

Actul constatator al contraventiei trebuie sa cuprinda si sanctiunea aplicata, omisiune care atrage nulitatea sa, chiar daca este indicata fapta contraventionala, iar persoana indicata in calitate de contravenient poate formula plangere contraventionala, deoarece are un interes legitim, personal si actual.

Lipsa unora din aspectele mentionate, considerate de lege esentiale, atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constata si din oficiu, fiind vorba de omisiuni cu privire la: numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice, la denumire si la sediul acesteia; fapta savarsita si data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator.

Este cauza de nulitate absoluta si consemnarea gresita a denumirii persoanei juridice sau a indicarii incomplete a sediului acesteia.

Se considera ca aceste cauze de nulitate absoluta a unui act constatator pot fi atat exprese cat si virtuale. In cazurile in care este incidenta o cauza de inexistenta a contraventiei (legitima aparare, stare de necesitate) nulitatea actului constatator incheiat este virtuala.

Lipsa sanctiunii procesului-verbal de contraventie atrage nulitatea absoluta a acestuia. De asemenea, intervine sanctiunea nulitatii absolute daca fapta nu a fost comisa de persoana mentionata in actul de constatare. Este lovit de nulitate un act de constatare incheiat de catre un organ constatator necompetent material sau din punct de vedere teritorial.

In cazul contraventiilor constatate prin mijloace tehnice, lipsa inregistrarii tehnice constituie cauza de nulitate a procesului-verbal de contraventie.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca nerespectarea obligatiei de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul procesului-verbal de constatare a contraventiei atrage nulitatea relativa a actului de constatare.

S-a decis ca pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei.

Dupa intocmirea procesului-verbal nu se admit corecturi, adaugiri, stersaturi sau modificari. Daca in timpul completarii sale agentul face unele greseli, inscrisul va fi anulat, intocmindu-se alt proces-verbal. Potrivit Legii 504/2002 a Audiovizualului; sanctiunile in materie contraventionala nu se aplica de agentul constatator prin proces-verbal de constatare asa cum prevede Ordonanta Guvernului 2/2001 ci se aplica prin decizie a Consiliului National al Audiovizualului. Asadar in sistemul Legii 504/2002 nu se emit procese-verbale de contraventie ci decizii care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege. Fiind vorba de o lege speciala aceasta are prioritate in fata legii generale si automat vom avea in vedere principiul „specialibus generalia derogant”.

Un alt act normativ, prin care constatarea si aplicarea sanctiunii contraventionale se efectueaza de catre agentul constatator este legea concurentei numarul 21/1996, act potrivit caruia organul competent sa constate incalcarea unei dispozitii ale Legii nr. 21/1996 care atrage aplicarea de sanctiuni contraventionale este Plenul Consiliului Concurentei, urmand ca aplicarea sanctiunii contraventionale sa fie efectuata prin Decizie a Presedintelui Consiliului Concurentei.

Dispozitiile din actele normative de stabilire si sanctionare a contraventiei prin care agentul constatator nu este abilitat sa aplice si sanctiunea contraventionala, au drept fundament faptul ca aplicarea sanctiunii este o faza complexa care implica: verificarea legalitatii procesului-verbal de constatare a contraventiei de catre agentul constatator, verificarea existentei raspunderii contraventionale la momentul incheierii procesului-verbal de constatare a contraventiei, verificarea subzistentei raspunderii contraventionale la momentul aplicarii sanctiunii, astfel ca, in conditiile neaplicarii acestor conditii, nu poate fi aplicata sanctiunea contraventionala.

Lipsa procesului-verbal duce la inexistenta contraventiei.

CAPITOLUL III

1. Sanctiuni contraventionale

Sanctiuni contraventionale principale

a) Avertismentul

Cea mai blanda sanctiune contraventionala aste avertismentul.

Avertismentul consta in aceea ca se atrage atentia contravenientului asupra pericolului faptei sale si a necesitatii de a nu mai savarsi astfel de fapte. Avertismentul este o sanctiune fara efecte juridice asemanator unei sanctiuni morale.

Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de o gravitate mai redusa si consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. Aceasta sanctiune, fiind de natura morala se poate aplica chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede avertismentul ca sanctiune pentru acele fapte. Avertismentul are un rol deosebit in formarea unui spirit de responsabilitate a persoanei vizate si poate contribui la armonizarea relatiilor sociale.

In individualizarea sanctiunii, agentul constatator va opera atat cu criterii obiective (determinarea concreta a pericolului social al contraventiei, faptul ca aceeasi contraventie in raport de contextul in care a fost savarsita, poate determina repercusiuni grave sau mai putin grave pentru societate) cat si cu criterii subiective (persoana faptuitorului, regretul pe care il manifesta, angajamentul acestuia ca nu va mai comite fapta de natura celei savarsite).

In Legea nr. 32/1968 se consacra un principiu potrivit caruia contraventiile nu pot ramane nasanctionate atunci cand aceasta masura este necesara si nu se constata nici una dintre cauzele care exclud caracterul contraventional al faptei, numai pentru motivul ca aceasta sanctiune nu este prevazuta in actul normativ de stabilire a contraventiei respective.

In ceea ce priveste forma in care se poate aplica sanctiunea avertismentului Ordonanata Guvernului nr. 2/2001 stabileste doua forme, si anume: forma verbala si forma scrisa. In ambele forme avertismentul are un pronuntat caracter educativ dand posibilitatea celui care a savarsit o abatere contraventionala sa se indrepte si sa nu mai savarseasca o noua abatere a legii.

Avertismentul se adreseaza verbal de catre agentul constatator ori de cate ori contravenientul este prezent la constatarea faptei, dar chiar si in aceasta situatie desi prezent la constatarea contraventiei, faptuitorul poate primi un avertisment scris. De regula forma scrisa este prevazuta de lege.

Avertismentul se aplica in mod obligatoriu in scris in urmatoarele cazuri:

Actul normativ prin care se stabileste contraventia respectiva prevede expres obligativitatea formei scrise;

Contravenientul nu este de fata;

Au fost produse pagube prin savarsirea contraventiei, in acest caz se va mentiona, si despagubirea civila pe baza modelului de evaluare anexat la actul normativ;

In urma savarsirii contraventiei exista bunuri supuse confiscarii. Bunurile sunt descrise in mod detaliat, mentionandu-se, totodata, si ce masuri au fost luate in legatura cu acele bunuri, cui au fost predate si pe ce baza.

Exemplu in acest sens il regasim in cazul unei tamponari usoare a autovehiculului, cand se incheie proces-verbal chiar daca se aplica sanctiunea avertismentului, acest lucru fiind necesar pentru formalitatile ce se vor incheia la organul de asigurari precum si la service-ul auto. Ca orice sanctiune juridica avertismentul reprezinta un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru acest lucru nu este necesar ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii.

In literatura de specialitate se considera ca in perspectiva unor imbunatatiri a regimului juridic al contraventiilor, avertismentul trebuie reconsiderat in ce priveste valoarea sa de sanctiune contraventionala. Ideea care sta la baza acestei cerinte se refera la necesitatea de a face din avertisment o sanctiune eficace, aplicarea lui urmand sa se faca in mod egal in situatii obiectiv egale si asigurandu-se conditii pentru evaluarea efectului pe care l-a produs.

Sub un aspect se poate sustine ca avertismentul ar putea fi o sanctiune prevazuta in toate cazurile pentru contraventiile de o anumita gravitate, savarsite pentru prima data. In masura in care aceasta idee ar fi acceptata, realizarea ei implica doua consecinte: in primul rand, contraventiile ar trebui reglementate in cel putin doua categorii sau clase sau grade in functie de gravitatea lor, avertismentul urmand a fi aplicabil contraventiilor mai putin grave; in al diolea rand pentru a putea fi aplicat contravenientului primar se impune initierea unui sistem de evidenta a persoanelor carora li s-au aplicat sanctiuni contravenationale. In foarte multe cazuri este de presupus ca avertismentul isi va putea atinge scopul atragand atentia contravenientului asupra necesitatii observarii mai atente a dispozitiilor legii si orientarii comportamentului sau in acord cu imperativele acestora.

In jurisprudenta uneori s-a considerat ca se impune sanctionarea cu avertisment, tinandu-se seama de varsta inaintata a contravenientului, minoritatea acestuia, starea mintala a lui, faptul ca are in intretinere mai multe persoane, pericolul social al faptei, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita.

b) Amenda

Amenda este cea mai fracventa sanctiune contraventionala.

Amenda contraventionala este sanctiunea pecuniara (baneasca) ce consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca atunci cand a savarsit o fapta prevazuta de o norma contraventionala. Amenda are caracter administrativ iar cuantumul ei este determinat de gradul de pericol social al contraventiei savarsite.

Amenda contraventionala nu poate fi confundata cu amenda penala din mai multe motive: in primul rand amenda administrativa este aplicata intotdeauna de organele administrative, iar amenda penala este aplicata de instantele penale; in al doilea rand in cazul cand o persoana a savarsit mai multe contraventii sanctionate cu amenda, sanctiunea se aplica pentru fiecare fapta in parte, amenzile insumandu-se (fara a depasi totusi dublul maximului prevazut pentru fapta cea mai grava). Amenda penala nu se aplica, de regula, in caz de concurs de infractiuni. Cand au fost totusi savarsite mai multe infractiuni, toate pedepsite cu amenda, se aplica amenda cea mai mare, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar daca acest maxim nu este indestulator se poate adauga un spor de pana la o patrime din cel maxim.

Cuantumul amenzii contraventionale este determinat de gradul de pericol social al faptei si de vinovatia contravenientului si trebuie sa se incadreze in limitele prevazute de lege. Limita minima a amenzii contraventionale este de 25 lei.

Pentru contraventiile stabilite prin Hotarari ale Guvernului se pot prevedea amenzi intre 50 lei si 10.000 lei.

Pentru contraventiile stabilite prin Hotarari ale consiliilor locale ale comunelor, oraselor municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale consiliilor judetene ori ale Consiliului Genaral al Municipiului Bucuresti se pot prevedea amenzi intre 25 si 2.500 lei.

Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu exceptia celor aplicate, potrivit legii de autoritatile administratiei publice locale si amenzilor privind circulatia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Individualizarea amenzii este in sarcina autoritatii competente sa aplice sanctiunea. Amenda concreta se stabileste, in toate cazurile, in limitele prevazute de actul normativ, tinandu-se seama de circumstantele in care a fost savarsita contraventia, de persoana faptuitorului, de gravitatea urmarilor faptei contraventionale.

Pe planul efectelor juridice, amenda contraventionala nu atrage decaderi, sau interdictii pentru persoanele sanctionate si nu constituie un antecedent care sa influienteze asupra unei eventuale sanctiuni viitoare. Recidiva ca atare nu este reglementata in materie contraventionala. Cu toate acestea exista cazuri in care se prevede majorarea amenzii sau dublarea acesteia in cazul in care se constata o a doua incalcare a legii sau se dispune aplicarea unei masuri mai severe.

Amenzii contraventionale nu i se pot aplica, prin analogie, dispozitiile Codului penal referitoare la circumstante atenuante sau agravante, amenda corect stabilita neputand fi sub limita minima sau peste limita maxima prevazute de actul normativ pe considerentul prezentei unor circumstante atenuante sau agravante.

c) Prestarea unei activitati in folosul comunitatii

Aceasta sanctiune contraventionala se aplica numai persoanelor fizice.

Sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii trebuie sa fie prevazuta intotdeauna alternativ cu sanctiunea amenzii contraventionale si poate fi aplicata numai de instanta

De asemenea sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii poate fi aplicata numai daca exista consimtamantul contravenientului.

In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.

Minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate desfasura in domeniul serviciilor publice pentru intretinerea locurilor de agrement, pentru intretinerea parcurilor si drumurilor, pentru pastrarea curateniei si igienizarea localitatilor precum si in domeniul caminelor pentru copii si batrani, orfelinatelor, creselor, gradinitelor, scolilor, spitalelor si al altor asezaminte social-culturale. Se interzice expres prestarea de activitati in subteran, in mine, in metrou ori in alte asemenea locuri cu grad ridicat de risc.

Activitatea se presteaza dupa programul de munca ori dupa programul scolar al contravenientului. Contravenientul presteaza activitatea in folosul comunitatii maxim 3 ore pe zi iar in zilele nelucratoare de 6-8 ore pe zi.

Durata prestarii unei activitati in folosul comunitatii se realizeaza pe o durata cuprinsa intre 50 si 300 de ore. In cazul minorilor care la data savarsirii faptei au implinit varsta de 16 ani, activitatea se presteaza pe o durata cuprinsa intre 25 si 150 de ore.

Sanctiuni contraventionale complementare

Sanctiunile contraventionale complementare prin insasi natura si denumirea lor nu se pot aplica decat impreuna cu sanctiunea contraventionala principala si numai daca actul normativ prin care este stabilita contraventia prevede acest lucru, precizand si care este sanctiunea contraventionala care se poate aplica.

Legea cadru care regelementeaza sanctiunile contraventionale este Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

Sanctiunile contraventionale complementare privesc in marea lor majoritate persoanele juridice si au un rol atat represiv cat si unul preventiv, fiind alaturate sanctiunilor principale. Aceste sanctiuni au in vedere:

a) Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii; prevederea confiscarii ca sanctiune contraventionala, chiar complementara este menita sa inlature unele neajunsuri ale legii 32/1968;

b) Suspendarea, retragerea sau anularea, dupa caz, a acordului, avizului sau autorizatiei de exercitare a unei activitati; Ordonanta nr. 28/2002 prevede anumite sanctiuni complementare care se pot aplica dupa caz: suspendarea autorizatiei, retragerea autorizatiei, anularea autorizatiei, interzicerea temporara sau definitiva pentru persoanele fizice sau juridice a desfasurarii unor activitati si servicii legate de pietele reglementate de Ordonanta;

c) Inchiderea unitatii; potrivit Ordonantei de Guvern nr. 21/1992 privind protectia consumatorului odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale agentul constatator poate dispune chiar inchiderea definitiva a unitatii;

d) Blocarea contului bancar;

e) Suspendarea activitatii agentului economic; o astfel de sanctiune compementara este prevazuta in Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor potrivit careia fapta se sanctioneaza cu amenda si suspendarea activitatii de productie pana la remedierea cauzelor care au generat-o;

f) Retragerea licentei sau avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior temporar sau definitiv;

g) Desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala; potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor prevede ca odata cu aplicarea amenzii se dispune oprirea executarii lucrarilor precum si dupa caz masurile pentru incadrarea acestora in prevederile autorizatiei, ori desfiintarea lucrarilor executate fara autorizatie sau cu incalcarea acesteia.

Pe langa sanctiunile complementare prevazute in ordonanta, alte sanctiuni complementare sunt prevazute si in alte acte normative. De exemplu in domeniul circulatiei pe drumurile publice sunt prevazute sanctiuni contraventionale complementare specifice cum sunt: retinerea sau retragerea permisului de conducere si a certificatului de inmatriculare, suspendarea dreptului de a conduce, anularea permisului de conducere, imobilizarea autovehicolului.

Contraventii din diferite domenii de activitate

Fiecare contraventie se caracterizeaza prin vinovatie, pericol social si prevederea, respectiv sanctionarea ei ca atare. Astfel, diferitele domenii de activitate in care se pot evidentia contraventii sunt:

Contraventii specifice circulatiei pe drumurile publice;

Contraventii privind apararea secretului de stat;

Contraventii privind evidenta populatiei;

Contraventii privind evidenta funciara;

Contraventii privind evaziunea fiscala;

Contraventii privind protectia mediului;

Contraventii privind protectia padurilor;

Contraventii privind gospodarirea si utilizarea apelor;

Contraventii privind protectia muncii;

Contraventii in legatura cu constructiile;

Contraventii privind transportul pe caile ferate;

Contraventii privind ordinea si linistea publica

2. Aplicarea sanctiunilor contraventionale

Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal. Pentru a individualiza sanctiunea trebuie sa avem in vedere si imprejurarile in care s-a savarsit contraventia, varsta contravenientului, starea materiala a faptuitorului,atitudinea contravenientului fata de fapta comisa. O justa sanctiune presupune stabilirea situatiei reale, si pe acest temei aprecierea pericolului social al faptei comise.

Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal.In cazul in care bunurile nu se gasesc, contravenientul e obligat la plata contravalorii lor in lei.

Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine e proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila. Procesul-verbal se va inmana sau se va comunica, in copie contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia.

In situatia in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, odata cu procesul-verbal acestuia i se va comunica si instiintarea de plata. In instiintarea de plata se face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii amenzii la institutiile abilitate sa o incaseze, potrivit legislatiei in vigoare si, dupa caz, a despagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executarea silita.

Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la incheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si instiintarea de plata se inmaneaza contravenientului, facandu-se mentiune in acest sens in procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termenul de cel mult o luna de la data incheierii. Comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.

Daca persoana imputernicita sa aplice sanctiunea apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, constituie infractiune, sesizeaza organul de umarire penala competent.

In cazul in care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s- a stabilit de catre procuror sau de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, impreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotararea judecatoreasca, se trimite de indata organului in drept sa constate contraventia, pentru a se lua masurile ce se impun conform legii.

a)     Aplicarea avertismentului

Aplicarea avertismentului ca sanctiune contraventionala se face de persoana imputernicita potrivit legii, prin atentionarea contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. Sanctiunea poate fi aplicata verbal, cand contravenientul este prezent la constatarea faptei ilicite si in acest caz, nu mai este nevoie sa se incheie procesul-verbal contraventional. Atentionarea scrisa a contravenientului se face in situatia in care acesta nu este prezent la constatarea contraventiei sau daca aplicarea sanctiunii se face de alt organ decat cel ce a intocmit procesul-verbal contraventional. Aceasta sanctiune poate fi aplicata si de instanta de judecata, prin hotarare care se considera executata dupa comunicarea hotararii la ramanerea definitiva si irevocabila a acesteia.

b)     Aplicarea amenzii contraventionale

Aplicarea amenzii contraventionale se face de catre persoana imputernicita potrivit legii, cu respectarea criteriilor de individualizare a sanctiunii contraventionale.

Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. In situatia in care actul normativ de stabilire a contraventiei prevede in mod expres sistemul ablatiunii prin care de altfel amenda contraventionala se deosebeste de cea penala, contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore, de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ iar agentul constatator are obligatia sa mentioneze despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Aceasta facilitate se aplica in cazurile in care au fost constatate mai multe contraventii prin acelasi proces-verbal si amenzile se cumuleaza, daca contravenientul achita jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fiecare din contraventiile constatate, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maximul prevazut pentru contraventia cea mai grava. Termenul de 48 de ore se calculeaza potrivit codului de procedura civila.

Cel sanctionat poate achita la o unitate CEC sau la Trezorerie, dar, nicidecum, plata nu se face catre agentul constatator.

Dupa aplicarea sanctiunilor contraventionale procesul-verbal contraventional se va inmana sau se comunica in copie contravenientului si daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia fie prin posta, cu aviz de primire, fie prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.

In situatia in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, odata cu procesul-verbal contraventional, acestuia i se va face mentiuni cu privire la obligativitatea achitarii amenzii si dupa caz a despagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executare silita.

In cazul in care contravenientul nu este prezent sau desi este prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea actului precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator, in termen de cel mult o luna de la data incheierii.

c)     Aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii

Prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate aplica numai contravenientilor persoane fizice.

Procedura de aplicare si executare a sanctiunii contraventionale de obligare a contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii sunt reglementate de Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii. Sanctiunea inchisorii contraventionale se inlocuieste cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii se face de catre instanta de judecata, numai deca exista consimtamantul contravenientului. In acest caz, daca in raport cu gravitatea faptei se apreciaza ca amenda este neindestulatoare, agentul constatator, dupa incheierea procesului- verbal de constatare a faptei ilicite il va inainta in cel mult 48 de ore instantei competente.

Sanctiunea contraventionala a prestarii unei activitati in folosul comunitatii nu se confunda cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii stabilita ca obligatie legala prin alte acte normative care privesc contributia datorata de parinti la intretinerea copilului aflat in dificultate sau persoanele ce beneficiaza de venitul minim garantat.

CAPITOLUL IV

1. Caile de atac in domeniul contraventional

1.1. Plangerea impotriva procesului-verbal

Calea specifica de atac in materie contraventionala impotriva sanctiunilor aplicate o constituie plangerea.

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.

Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii.

Persoanele care pot depune plangere impotriva sanctiunilor contraventionale sunt: contravenientul, persoana vatamata si cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul. Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirile, intrucat numai acestea se stabilesc de catre agentul constatator, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, poate depune plangere numai in legatura cu masura confiscarii bunurilor respective.

In cazul contraventiilor vamale solutionarea plangerii revine judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul contravenientului, sau sediul persoanei juridice careia i s-a aplicat sanctiunea.

Plangerea suspenda executarea sanctiunilor contraventionale care fac obiectul acesteia.

Plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor se solutioneaza cu precadere. Judecatoria va fixa termen de indata, care nu va depasi 30 de zile de la data inregistrarii plangerii. Judecarea va avea loc cu citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.

Instanta de judecata va verifica daca plangerea a fost introdusa in termen, va asculta pe titularul acesteia si pe celelalte persoane citate, daca acestea s-au prezentat si administreaza orice alte probleme necesare pentru solutionarea plangerii.

Instanta judecatoreasca se va pronunta atat asupra legalitatii, cat si asupra temeiniciei procesului-verbal si va dispune respingerea plangerii, admiterea plangerii, admiterea in parte a plangerii sau admiterea plangerii si anularea procesului-verbal.

In cazul respingerii plangerii se mentine sanctiunea, dar plangerea se respinge doar daca se dovedeste a fi neintemeiata, tardiva sau inadmisibila. Admiterea plangerii se realizeaza in situatia in care procesul-verbal si sanctiunea aplicata sunt nelegale si netemeinice. Drept urmare se vor desfiinta sanctiunile privind despagubirile calculate pe baza de tarif si ridicarea masurii confiscarii.

In cazul admiterii in parte a plangerii se poate reduce cuantumul amenzii sau al numarului de ore de prestare a activitatii in folosul comunitatii, fara a depasi insa limitele prevazute de lege, sau se poate inlocui o sanctiune cu alta, facandu-se o noua individualizare a sanctiunii.

Admiterea plangerii si anularea procesului-verbal se realizeaza atunci cand se constata existenta uneia dintre cauzele de nulitate absoluta ale acestui act de constatare a contraventiilor (lipsa din procesul-verbal a mentiunilor privind numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita, data comiterii acestuia, semnatura agentului constatator). In caz de anulare a procesului-verbal, bunurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa, se restituie celui de drept. Daca acestea au fost valorificate se va dispune sa achite celui in drept o despagubire baneasca egala cu suma realizata prin valorificare.

Anularea sanctiunii contraventionale principale atrage si anularea sanctiunilor contraventionale complementare care nu isi mai gasesc suport legal, prin anularea sau constatarea nulitatii procesului-verbal nelegal.

Verificand temeinicia actului administrativ de sanctionare, instanta de judecata poate dispune inlocuirea unor sanctiuni contraventionale cu altele mai usoare, daca organul sanctionator nu a respectat, la individualizarea sanctiunii principiul proportionalitatii intre sanctiunea aplicata si periculozitatea sociala a faptei savarsite.

Aceasta competenta a instantei judecatoresti rezulta din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 care prevede posibilitatea inlocuirii de catre instanta a amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului. Instanta judecatoreasca nu poate dispune o sanctiune contraventionala mai aspra, intrucat s-ar incalca principiul potrivit caruia nimanui nu-i poate fi agravata situatia in propria-i cale de atac. Plangerea se poate face impotriva masurilor luate in privinta continutului activitatii si a conditiilor in care acestea se realizeaza precum si a modului in care se exercita supravegherea contravenientului. Contravenientul poate depune plangere fie la primar, fie la unitatea de politie de care apartine agentul insarcinat cu suprevegherea activitatii acestuia.

Dupa primirea plangerii organul competent va verifica de indata aspectele sesizate si in termen de 5 zile de la inregistrare o va inainta impreuna cu actul de verificare, la judecatoria in a carei circumscriptie se executa sanctiunea. Plangerea se solutioeaza in termen de 10 zile de la primirea acesteia iar daca este intemeiata, instanta va dispune dupa caz, schimbarea activitatii sau a masurilor de supraveghere. Hotararea instantei de judecata este irevocabila si se comunica primarului sau unitatii de politie la care s-a depus plangerea.

1.2. Recursul impotriva hotararii pronuntate in solutionarea plangerii

Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, la sectia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata instantei. Recursul suspenda executarea hotararii.

Plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor se solutioneaza cu precadere.

Plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, recursul formulat impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea, precum si orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru.

In situatia in care instanta de judecata a fost sesizata cu un proces-verbal de constatare a unei contraventii si se solicita aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, iar in urma solutionarii cauzei a aplicat sanctiunea amenzii sau a avertismentului hotararea instantei de judecata poate fi atacata cu recurs. Aceasta solutie se impune pe baza interpretarii sistematice a dispozitiilor constitutionale referitoare la caile de atac si a celor din legislatia contraventionala mai cu seama ca atunci cand legiuitorul a dorit ca hotararea judecatoreasca sa fie irevocabila a precizat acest fapt in mod expres.

La solutionarea cailor de atac din domeniul contraventional trebuie sa se tina seama de efectele principiului potrivit caruia, nu se poate aplica o sanctiune mai mare cu ocazia solutionarii plangerii sau recursului, declansate de catre contravenient.

Recursul preia caracterul suspensiv al plangerii, ceea ce inseamna ca sanctiunile aplicate prin actul constatator atacat nu pot fi puse in executare.

Instanta de recurs poate admite sau respinge recursul, insa, in cazul in care prima instanta nu a solutionat fondul cauzei, solutia care se impune in caz de admitere este aceea a casarii cu trimitere spre rejudecare.

Aceeasi rezolvare trebuie sa aiba loc in cazul in care prima instanta nu s-a pronuntat asupra unor exceptii care faceau de prisos judecarea in fond a cauzei.

Hotararea instantei de recurs este irevocabila, impotriva acesteia putand fi exercitate numai caile extraordinare de atac (contestatia in anulare si revizuirea).

In unele acte normative se mai prevede si posibilitatea ca impotriva hotararii judecatoresti de aplicare a sanctiunii, contravenientul sa ceara reexaminarea cauzei in termen de 24 de ore de la pronuntare daca a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare daca a lipsit. Reexaminarea cauzei poate fi ceruta si de procuror in 24 de ore de la pronuntare.

Cererea se solutioneaza de urgenta, in complet format din doi judecatori si cu participarea obligatorie a procurorului. Hotararea data este definitiva.

Reexaminarea este considerata o cale speciala de atac, si nu una propriu-zisa, intrucat ea nu este reglementata nici de procedura civila si nici de cea penala.

Contestatia in anulare

Este o cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia partile sau procurorul pot obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti in cazuri strict determinate de lege.

Contestatia in anulare poate fi obisnuita sau speciala.

Contestatia in anulare este obisnuita atunci cand pentru anumite motive prevazute de lege, in cazul in care acestea nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Acestea sunt:

Procedura de chemare in judecata a partii nu a fost indeplinita potrivit cerintelor legii

Hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.

Contestatia in anulare speciala este o cale extraordinara ce se poare exercita numai in cazuri anume prevazute de lege, impotriva deciziilor pronuntate de instantele de recurs.

Contestatia se introduce la instanta a carei hotarare se ataca.

Hotararea data in contestatie e supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.

Revizuirea

Revizuirea este definita ca fiind acea cale de atac de retractare prin intermediul careia se poate obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si reinnoirea judecatii in cazuri expres determinate.

Cererea se indreapta la instanta care a dat hotararea data definitiva si a carei revizuire se cere.Termenul de revizuire este de o luna. Sunt cazuri in care poate fi de 15 zile sau de 3 luni.

Daca instanta incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba in tot sau in parte hotararea atacata, iar in cazul hotararilor definitive potrivnice ea va anula cea din urma hotarare.Hotararea este supusa cailor de atac prevazute de lege. Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice, calea de atac este recursul, cu exceptia cazului in care instanta de revizuire este Inalta Curte de Casatie si Justitie, a carei hotarare este irevocabila.

CAPITOLUL V

Executarea sanctiunilor contraventionale

Finalizarea procedurii administrativ contraventionale se realizeaza prin punerea in executare a sanctiunilor contraventionale. Executarea sanctiunilor contraventionale difera in functie de natura sanctiunii aplicate, caracterul si finalitatea fiecareia dintre sanctiuni.

Pentru inlesnirea punerii in executare a sanctiunilor contraventionale Ordonanta Guvernului privind regimul juridic al contraventiilor prevede ca procesul-verbal neatacat in termenul legal precum si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu fara vreo alta formalitate.

Unele reguli cu privire la executarea sanctiunilor contraventionale le regasim in Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, iar altele le regasim in alte acte normative speciale.

Cand vorbim de executarea sanctiunilor contraventionale avem in vedere executarea avertismentului, a amenzii contraventionale, a prestarii unei activitati in folosul comunitatii si executarea despagubirilor civile.

1.1. Executarea avertismentului

Avertismentul se executa odata cu aplicarea sanctiunii de catre agentul constatator daca contravenientul este prezent la constatarea faptei ilicite. In aceste cazuri, avertismentul este executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei, cu rezolutia corespunzatoare. Daca sanctiunea a fost aplicata de instanta de judecata prin inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, sanctiunea se considera executata prin comunicarea acesteia in forma scrisa.

1.2. Executarea amenzii contraventionale

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 punerea in executare a sanctiunii contraventionale se face astfel:

de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei in termenul prevazut de lege;

de catre instanta judecatoreasca, in celelalte cazuri.

In vederea executarii amenzii, organele vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plangere in termenul legal, in termen de 30 de zile de la data expirarii acestui termen, ori, dupa caz, dispozitivul hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plangerea, in termen de 30 de zile de la data la care hotararea a devenit irevocabila.

Amenda contraventionala se executa de catre contravenient fie in mod voluntar, fie prin recurgerea la executarea silita conform legii.

Executarea voluntara presupune achitarea pe loc a jumatate din minimul amenzii prevazut de lege pentru fapta savarsita sau prin achitarea acestei sume in termen de 48 de ore, ori aplicarea amenzii aplicate in termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata, daca contravenientul nu a exercitat calea de atac prevazuta de lege.

Executarea silita a amenzii contraventionale se realizeaza de catre Directia generala a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in conditiile de recuperare a creantelor bugetare. Punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face la organul din care face parte agentul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului-verbal contraventional in termenul prevazut de lege si de catre instanta judecatoreasca, in celelalte cazuri. Pentru executarea amenzii contraventionale aceste organe sunt obligate sa comunice din oficiu organelor de specialitate financiare, in a caror raza teritoriala domiciliaza sau isi are sediul contravenientul, procesul-verbal sau dupa caz, dispozitivul hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea sau s-a aplicat sanctiunea. Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare.

. Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.

Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale nu poate fi invocata decat pe calea contestatiei la executare, iar nu si in cadrul plangerii contraventionale.

Termenul de prescriptie se suspenda in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune. Acesta se poate intrerupe in cazurile expres prevazute de lege.

Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

Sumele achitate de debitor dupa implinirea termenului de prescriptie nu se restituie.

Executarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii

Regimul juridic al executarii acestei sanctiuni contraventionale este stabilit printr-un act normativ special, respectiv prin Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiintarea inchisorii contraventionale. Activitatea in folosul comunitatii se presteaza in domeniul serviciilor publice, pentru intretinerea locurilor de agrement, a parcurilor si a drumurilor, pastrarea curateniei si igienizarea localitatilor, desfasurarea de activitati in folosul caminelor pentru copii si batrani, al orfelinatelor, creselor, gradinitelor, scolilor, spitalelor si altor asezaminte social-culturale. Aceasta sanctiune se executa dupa programul de munca, ori programul scolar al contravenientului, pe o durata cuprinsa intre 50 si 300 de ore. In cazul in care contravenientul are posibilitatea sa execute sanctiunea in fiecare zi din cursul saptamanii, iar autoritatile publice locale, prin persoanele imputernicite, pot asigura supravegherea activitatii contravenientului, durata maxima de lucru nu poate depasi 8 ore pe zi. Sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii se pune in executare de catre prima instanta de judecata prin emiterea unui mandat de executare.

Cate o copie de pe dispozitivul hotararii, insotita de mandatul de executare, se comunica primarului unitatii administrativ-teritoriale si unitatii de politie in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta contravenientul, precum si contravenientului.

Mandatul de executare se intocmeste in 4 exemplare si cuprinde: denumirea instantei care l-a emis, data emiterii, numarul si data hotararii care se executa, datele privitoare la persoana contravenientului: numele, prenumele, data si locul nasterii, domiciliul si resedinta, daca este cazul, si codul numeric personal, precum si durata si natura activitatii ce urmeaza sa fie prestata de contravenient. Sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii se executa in raza unitatii administrativ-teritoriale in care contravenientul isi are domiciliul sau resedinta.

Consiliul local stabileste prin hotarare domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenientii vor presta activitati in folosul comunitatii.

Primarul are obligatia sa aduca la indeplinire mandatul de executare. In executarea mandatului primarul stabileste de indata continutul activitatii ce urmeaza sa fie prestata de contravenient, conditiile in care acesta executa sanctiunea, precum si programul de lucru, incunostiintand despre masurile luate, unitatea la care se va presta activitatea.

La stabilirea continutului activitatii ce urmeaza sa fie prestata de contravenient primarul va avea in vedere pregatirea profesionala si starea sanatatii acestuia, atestate prin acte eliberate in conditiile legii.

Sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii se executa cu respectarea normelor de protectie a muncii. Sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii poate fi aplicata si minorilor, daca la data savarsirii faptei au implinit varsta de 16 ani. Activitatea se presteaza pe o durata cuprinsa intre 25 de ore si 150 de ore.

Este interzisa obligarea minorului la prestarea unei activitati care comporta riscuri sau este susceptibila sa ii afecteze educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mintale, spirituale, morale sau sociale. Primarul, in executarea obligatiei de a aduce la indeplinire mandatul de executare, stabileste continutul activitatii, conditiile in care aceasta se realizeaza si programul de lucru al minorului.

Contravenientul se prezinta de indata, dar nu mai tarziu de 3 zile de la primirea mandatului de executare, la primarul unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are domiciliul sau resedinta, pentru luarea in evidenta si executarea sanctiunii.

Inceperea executarii sanctiunii constand in prestarea unei activitati in folosul comunitatii se face in cel mult 5 zile de la primirea mandatului de executare. Primarul are obligatia sa asigure evidenta sanctiunilor aplicate contravenientilor si a executarii sanctiunilor.

In cazul in care contravenientul, cu rea vointa, nu se prezinta la primar pentru luarea in evidenta si executarea sanctiunii, se sustrage de la executarea sanctiunii dupa inceperea activitatii sau nu isi indeplineste indatoririle ce ii revin la locul de munca, judecatoria, la sesizarea primarului, a unitatii de politie sau a conducerii unitatii la care contravenientul avea obligatia sa se prezinte si sa presteze activitatea in folosul comunitatii, poate inlocui aceasta sanctiune cu sanctiunea amenzii.

Impotriva masurilor luate cu privire la continutul activitatii, la conditiile in care se realizeaza, precum si la modul in care se exercita supravegherea, contravenientul poate face plangere, care se depune la primar sau, dupa caz, la unitatea de politie de care apartine agentul insarcinat cu supravegherea activitatii. Plangerea impreuna cu actul de verificare a aspectelor sesizate se inainteaza, in termen de 5 zile de la inregistrare, judecatoriei in a carei circumscriptie se executa sanctiunea. Plangerea se solutioneaza in termen de 10 zile de la primirea acesteia.

In cazul in care instanta constata ca plangerea este intemeiata, dispune, dupa caz, schimbarea activitatii sau a masurilor de supraveghere.

Hotararea instantei de judecata este irevocabila si se comunica primarului sau unitatii de politie la care contravenientul a depus plangerea, precum si contravenientului.

Executarea despagubirilor civile si a confiscarii

Executarea despagubirilor civile se face in functie de imprejurarea daca paguba produsa prin contraventie a fost stabilita sau nu prin procesul-verbal de constatare a faptei ilicite pe baza tarifelor legale. In situatia in care despagubirea a fost stabilita pe baza de tarif, actul administrativ contraventional constituie titlu executoriu si poate fi pus in executare silita, potrivit Codului de procedura civila. Daca despagubirea nu a fost stabilita prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, partea vatamata se poate adresa instantei civile potrivit dreptului comun.

Stabilirea si recuperarea despagubirilor civile nu sunt afectate de cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei sau raspunderea contraventionala. De asemanea asupra acestora nu are relevanta reducerea amenzii contraventionale, si nici inlocuirea amenzii cu avertismentul de catre organul competent sa solutioneze plangerea.

Privitor la regimul executarii confiscarii ,Ordonanta Guvernului 2/2001 prevede ca aceasta sanctiune se duce la indeplinire de catre organul care a dispus masura in conditiile legii, respective de catre persoana imputernicita sa aplice sanctiunea, descriind in procesul-verbal bunurile supuse confiscarii.

Referitor la modalitatea de aducere la indeplinire de catre organele competente a masurii confiscarii, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face trimitere atat la dispozitiile referitoare la confiscare din continutul acesteia cat si la dispozitiile altor acte normative speciale. Astfel ca din Codul de procedura fiscala se poate concluziona faptul ca persoana imputernicita sa aplice sanctiunea si care a dispus confiscarea bunurilor, duce la indeplinirea efectiva a masurii confiscarii, daca impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei nu a fost formulata plangere, care suspenda executarea.

Contestatia la executare

Impotriva actelor de executare silita a sanctiunilor contraventionale se poate face contestatie la executare.

Contestatia la executare este o plangere specifica si legata de executarea silita, prin care se poate obtine anularea sau intreruperea actelor de executare, sau uneori, anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu. Pot face contestatie la executare contravenientul sau alte personae interesate.

Contestatia se poate referi la: alegerea procedurii executionale, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea unor acte de executare, viciu de forma a titlului executoriu sau ale altor acte de executare, ordinea de urmarire a bunurilor sau urmarirea unor bunuri apartinand altor personae decat debitorul, eventuale motive de nulitate a executarii silite. Se poate contesta orice act si orice aspect al procedurii de executare, cerandu-se chiar anularea intregii executari, insa in principiu, nu se poate cere anularea titlului executoriu.

Instanta competenta sa solutioneze contestatia este cea care a incuviintat titlul executoriu. In materia contraventiilor, in majoritatea cazurilor titlul executoriu este procesul-verbal, care nu trebuie incuviintat de catre instanta, cu exceptia ipotezei cand s-a formulat plangerea sau cand insasi acasta instanta aplica sanctiunea (in cazul sanctiunii contraventionale) sau a inlocuirii acesteia cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

In ceea ce priveste termenul pentru introducerea contestatiei la executare trebuie avute in vedere dispozitiile articolului 403 din Codul de procedura civila, potrivit caruia contestatiile in materie de executari silite se fac in tot timpul cat tine executarea. Nu se va primi contestatia la executare in cazul in care cel din urma act al executarii s-a savarsit. Acest ultim act de executare este incheierea pe care instanta va trebui sa o faca fara citarea partilor, indata ce va primi procesul-verbal de executare, constatand savarsirea executarii.

Impotriva hotararii, partea interesata poate uza caile de atac (apel sau recurs), termenul fiind de 15 zile de la comunicare.

CAPITOLUL VI

Concluzii

De la debutul institutiei contraventiei si pana in prezent, reglementarile in materie contraventionala au fost constante in mentinerea ilicitului contraventional in sistemul normativ al faptelor care lezeaza valorile sociale si relatiile sociale protejate de lege.

Materia contraventionala a trecut, ca efect al schimbarilor legislative din domeniul penal, in sfera abaterilor cu caracter administrativ. Aceasta translatie, desi a mentinut unele apropieri si similitudini cu institutii apartinand dreptului penal, a impus definirea, din punctul de vedere al ramurii de drept apartinatoare -dreptul administrativ- a conceptului de contraventie si a raspunderii contraventionale.

Regulile responsabilitatii sunt reguli esentiale ale tuturor ordinelor juridice determinate, iar raspunderea juridica reprezinta garantia libertatii.

Raspunderea juridica administrativa este explicata de catre unii teoreticieni ai dreptului public pornind de la conceptul de constrangere. Astfel, constrangerea administrativa reprezinta ansamblul de masuri, acte juridice, operatiuni administrative in temeiul legii, cu folosirea puterii de stat si daca este cazul, impotriva vointei unor persoane, pentru a preveni savarsirea unor fapte antisociale, a apara drepturile cetatenilor, precum si pentru a sanctiona normele de drept administrativ.

Daca prin constrangerea administratiei se urmareste autoreglarea sistemului social, raspunderea urmareste restabilirea ordinii normative incalcate , precum si condamnarea faptei negative si a autorului acesteia.

Existenta si evolutia societatii omenesti nu poate fi conceputa fara asigurarea linistii si ordinii publice, fara recunoasterea si respectarea personalitatii umane, atribute fundamentale ale oricarei comunitati omenesti. Este greu sa 'delimitam', prin prisma notiunilor contemporane, realitatile societatii prestatale, dar nimeni nu se indoieste ca, in acea organizare s-au gasit germenii pentru activitatea politica, legislativa, judecatoreasca si administrativa. Juridic si social, organele carora le era incredintata pastrarea ordinii publice, indeosebi, conducatorii obstii, aveau menirea sa oranduiasca viata comunitatii, sa-i asigure traiul cotidian, ordinea si linistea necesare.

Pe fondul acestor prefaceri si in scopul solutionarii noilor imperative ale progresului uman, apare cea mai complexa suprastructura din istoria societatii, anume statul iar odata cu el si raspunderea. Astfel ca, evidentiind aspectele a ceea ce inseamna raspundere administrativa si contraventionala am putea concluziona cu idea ca traim intr-o societate in continua dezvoltare si evolutie pe plan legislativ in care se are in vedere acoperirea in reglementare a tuturor situatiilor juridice intervenite avand drept urmare diminuarea pe cat posibil a lacunelor legislative existente in sistemul romanesc.

Bibliografie

Voicu Bara –Drept administrativ si Institutii politico-administrative ,editia a II-a revizuita, Tipografia Somesului, Satu Mare, 2004;

Valentin I. Prisacaru –Tratat de drept administrativ roman– editia a treia revazuta si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2002;

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ-volumul 2 Editura Allbeck, Bucuresti 2002;

Anton Trailescu -Drept administrativ- Tratat elementar, Editura Allbeck, Bucuresti 2002;

Dumitru Brezoianu -Drept administrativ roman- Editura Lucretius, Bucuresti 1997;

Alexandru Negoita -Drept administrativ si stiinta administratiei- Editura Atlas Lex, Bucuresti 1993;

Ilie Iovanas –Drept administrativ si elemente ale stiintei administratiei, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1977;

Emil Balan –Drept administrativ si procedura administrativa- Editura Universitara, Bucuresti 2002;

Mircea Preda –Drept administrativ- Editura Lumina Lex, Bucuresti 2004;

Ioan Alexandru, Mirela Carausan,Sorin Bucur -Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2005

Alexandru Ticlea -Legislatie si practica contraventionala- Editura Allbeck, Bucuresti 1999;

Alexandru Ticlea - Reglementarea contraventiilor - editia a IV-a , editura Lumina Lex, Bucuresti 2006;

Mihai Adrian Hotca, Regimul juridic al contraventiilor, editia 2, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007

Mona Maria Pivniceru, Petru Susanu, Dan Tudurache -Contraventia –Institutul European Iasi 1997;

Oliviu Puie – Executarea hotararilor judecatoresti in contenciosul administrativ – Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007;

Revista „Dreptul” anul XVIII, seria 3 numarul 5/2007- constatarea si instrumentarea contraventiilor si infractiunilor la regimul vamal. Ineficienta si inutilitatea prevederilor art17 alin 2 din legea 86/2006 privind codul vamal al Romaniei;

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor;

Legea 32 din 12 noiembrie 1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor;

Ordonanta Guvernului numarul 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, modificata prin Ordonanta Guvernului numarul 108/2003 pentru desfiintarea inchisorii contraventionale;

Legea 504/2002 a Audiovizualului

Legea concurentei numarul 21/1996

Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal