Promovarea functionarului public in Franta(generalitati)
Administratia publica franceza are un rol foarte important in stat si I se acorda o mare importanta.aceasta are o pozitie sociala dominanta. Functionarii publici, pot fi considerati ca fiind elita sociala si intelectuala a tarii, avand o pozitie sociala privilegiata si prestigioasa , avand o situatie materiala de invidiat: apartenenta la administratie permite asigurarea unor beneficii materiale; domeniul public tinde a fi gerata ca un veritabil patrimoniu pe care functionarii sunt in drept de a si-l insusi.Aceasta putinta colectiva a birocratiei este asociata unei stratificari interne puternice care da functionarilor resurse inegalabile.
Progresul este un avantaj acordat functionarului pentru a-si ameliora situatia oferindu-i o promovare:
o situatie mult mai avantajoasa, mai multa putere si un tratament superior(progres de grad sau ierarhic);
un tratament superior ( progres de nivel/stadiu)
Principiile in ceea ce priveste progresul sunt fixate prin Statutul din 1984,de la aticolul 56 pana la articolul 59. Asteptand interventia unui decret de aplicare, s-au apl 23523l1121x icat regulile decretului D 59.308 din 14 februarie 1959 daca ele nu sunt impotriva noului Statut.
Regulile progresului sunt fixate in mod egal de statuturile particulare; ele sunt intotdeauna schimbatoare si functionarii nu pot sa pretinda din punctul lor de vedere nici un drept dobandit. Nu exista drept dobandit decat atunci cand functionarul beneficiaza de o promovare.
Aceste reguli trebuie sa fie aceleasi pentru functionarii ce apartin aceleasi categorii.
Trebuie facuta diferenta intre progres si promovarea interna comportand o schimbare de categorie si cateodata de profesie si care necesita o noua desemnare.
Trebuie, in mod egal diferentiat progresul, de desemnarea parcursului exterior la alt grad, decat cel initial. Defapt, anumite texte, permit numirea la anumite grade, de persoane care nu fac parte din administratie.Aceasta posibilitate este totusi limitata unei parti a promovarilor (de exemplu:toate departamentele de inspectie si control; aceeasi solutie se aplica Consiliului de Stat si Tribunalelor Administrative).
Distingem trei categorii de progres:
progresul de alta data/ unei epoci vechi;
progresul la alegere;
progresul competitiilor.
A. Progresul epocii vechi
Acest sistem a jucat intotdeauna un rol esential in functia publica si ramane folosit in practica, intr-un mod aproape absolut, de unul dintre cele mai mari departamente ale Statului : Consiliul Statului.
Totusi, inconvenientele pe care acesta le aduce au fost reduse printr-un statut in trei moduri:
limitandu-i aplicarea progresului de nivel, adica progresului care aduce numai o crestere/ amplificare de tratament;
reducandu-si automatismul prin luarea in considerare a notarii in vederea reducerilor si majorarilor prin raportul epocii vechi medii cerute pentru a accede de la un nivel orarecare la un nivel superior;
completand vechiul prin "bonificatiile/avantajele stravechi" .
In comparatie cu progresul de alta data in care sub rezerva corecturilor precedente, administratiei "competitiei legate/stranse", progresul la alegere este lasat puterii libertatii( lasate Administratiei de a lua initiativa anumitor masuri) a autoritatii ierarhice care este libera sa o acorde sau sa o refuze.
Acesta are avantajul de a permite sa fie favorizati cei mai buni functionari, dar acesta risca cateodata sa fie atins de favoritism si de a permite promovarea functionarilor divizand ideile politice al Guvernului de la putere, fara sa tine seama de valoarea lor profesionala.
In acelasi timp, alegera nu este total libera si comporta o procedura care limiteaza puterile superiorului ( tabloul progresului).
Acesta este
prevazut, in ceea ce priveste progresul de grad, prin articolul 58 al
Statutului din
inscriptia unui tablou annual de progres stabilit dupa o selectie pe calea examenului profesional;
selectia operata exclusiv pe calea concursurilor profesionale.
In cadrul selectiei profesionale, statuturile particulare pot sa prevada, in plus, examene si concursuri profesionale pe baza probelor, posibilitatea pentru juriu de a-si completa aprecierea prin consultarea dosarelor individuale ale candidatilor.
Regimul progresului.Progresul ierarhic. Acesta si exprima prin trecerea de la un grad la altul imediat superior ( exceptie facand avansarea inainte de termen subordonata unei selectii profesionale , el aduce eventual o marire de tratament ).
Acesta poate sa fie subordonat justificarii unei durate minimale de formare profesionala pe parcursul unei cariere.
Functionarul care face obiectul unui progres ierarhic trebuie sa accepte slujba care ii este atribuita. Acest progres se opereaza dupa trei modalitati, dupa proportiile definite de statuturile particulare:
progresul la alegere precedat de stabilirea unui tablou de progres;
avansarea la alegere precedata de un examen profesional;
avansarea cu concurs profesional.
In mod traditional progresul ierarhic se opereaza la alegere. Nici un functionar nu are un drept dobandit unei promovari si refuzul de promovare nu constituie o sanctiune disciplinara.
In acelasi timp puterea libertatii lasate Administratiei de a lua initiativa anumitor masuri a superiorului ierarhic de a decide progresul, primeste o limita importanta cu existenta tabloului progresului.
Regulile privind tabloul progresului sunt fixate de un decret din 14 Februarie 1959.
Tabloul este stabilit in fiecare an si nu poate sa aiba rezultate decat in cursul anului. Nu poate sa fie decat un tablou pentru functionarii care pot sa solicite acelasi grad. Proiectul tabloului este stabilit de seful serviciului. Acesta decide numarul de functionari care sa-l indeplineasca; totusi statuturile fixeaza adesea maximul acestui numar in functie de locurile vacante ( dublul locurilor vacante cu 50% in plus); numarul inscrierilor poate sa fie inferior numarului de locuri vacante prevazute. Seful de serviciu inscrie functionarii care, in vederea notarii lor, pe parcursul a trei ani precedenti, daca lui i se pare ca acestia merita o promovare.
Proiectul tabloului este prin urmare supus comisiei administrative paritara constituita in comisie de avansare. Nu pot fi primiti in comisie membrii ce pot indeplinii ei insisi conditiilepentru a fi inscrisi tabloului ierarhic considera.
Comisia, care poate cere ascultarea participantilor la concurs, trebuie sa procedeze prin intermediul unui examen particular pentru fiecare din cazuri.
Acest examen trebuie sa analizeze valoarea profesionala a functionarilor, asa cum reiese ea in particular din noatea lor. Acesta nu poate sa se bazeze numai pe vechi; acesta nu intervine decat pentru a departaja doi functionari cu valoare egala.
Comisia paritara nu are decat un rol consultativ, dar numai in cazul unde autoritatea nominalizarii trece dincolo de proportiile sale, ea poate sa sesizeze Consiliul Superior in functia publica a Statului ( D.28 Mai 1982) care isi va da avizul ministrului. Functionarii au in mod egal posibilitatea sesizarii Consiliului Superior in functia publica, pe cand Administratia s-a opus timp de 2 ani inscrierii lor propuse de Comisie.
Dupa ce a fost primit avizul motivat de comisia administrativa paritara, seful serviciului opreste tabloul progresului, in principiu pe 15 Decembrie si-l poate aduce la cunostinta in timp de trei zile tuturor functionarilor. Progresul la alegere nefiind un drept, refuzul inscrierii la tablou nu este motivat.
Tabloul inceteaza sa fie valabil la terminarea anului pentru care el a fost stabilit si functionarii care au fost inscrisi nu mai au nici un drept de reinscriere pentru tabloul din anul urmator.
Sunt inscrisi pe tabloul progresului si prin ordinea meritului, functionarii considerati apti de a trece la un grad superior. Dar , din inscriere in tablou nu rezulta nici un drept formal, cu atat mai mult ca numarul functionarilor inscrisi in tablou este intotdeauna superior numarului promovarilor prevazute de administratie.
Daca inscrierea in tablou nu da nici un drept progresului, dimpotriva in cazul unde nominalizarile trebuie sa intervina, superiorul ierarhic este obligat sa respecte ordinea tabloului fara sa tina cont de necesitatile serviciului.
Decizia opririi tabloului poate sa faca obiectul unui recurs de exces de putere din partea celor interesati, adica a functionarilor care aveau vocatia sa fie inscrisi sau a tuturor acelora carora progresul le aducea un prejudiciu.
Controlul judecatorului este un control "minimum", nu se refera in particular la oportunitatea inscrierii sau neinscrierii. Juriul poate sa anuleze fie inscrierea unuia sau a mai multor functionari, fie tabloul in asamblul sau.
Autoritatea ierarhica trebuie sa efectueze promovarile in ordinea tabloului.Aceasta nu este obligata sa furnizeze locuri vacante. Functionarul promovat trebuie sa accepte slujba care I se ofera in noul sau stadiu, refuzul sau putand aduce radierea tabloului.
Promovarile trebuie sa faca obiectul unei publicatii in anumite cazuri in Jurnalul Oficial ( D 25 Octombrie 1984).
In aceasta formula prevazuta de Statutul din 1984, articolul 58, alegerea autoritatii competente este clarificata de probe ce consista in examene.
Modalitatile acestei solutii trebuie sa fie fixate de decretele ducand la statuturile particulare.Aceste statuturi pot sa permita juriilor sa-si completeze aprecierea prin examenul dosarelor individuale ale candidatilor ( L. 19 Iulie 1976 ).
In aceleasi
conditii, Statutul din 1984, articolul
Progresul la alegere precedat de examene sau concursuri profesionale permite derogarea in principiu dupa care " avansarea " este continua, de la grad la grad si de la un nivel la altul.
Functionarul care refuza desemnarea corespunzatoare unei avansari se expune unei radieri din tablou.
Regimul avansarii. Avansarea in nivel. Nu este vorba deci decat de o crestere a tratementului care nu implica nici un transfer de slujba nici schimbarea de grad.(Statutul din 1984, articolul 57)
In virtutea unui principiu general al dreptului evocat deja de mai multe ori si care reia prin urmare Decretul din 15 Februarie 1988, acesta nu poate sa fie procedat licentierii unei functionare insarcinate.
Decizia licentierii trebuie sa fie precedata de comunicarea dosarului in toate cazurile unde ea este luata din motive care tin de persoana functionarului.Ea trebuie sa fie motivata.
Efecte ale incetarii slujbei.
1. In principiu, functionarii netitulari licentiati, au dreptul, in conditiile pe care le indica Decretul din 15 Februarie 1988, la o indemnizatie de licentiere.
Beneficiul acestei indemnizatii este totusi izolat in diverse ipoteze, in care cea a licentierii cu caracter disciplinar, si cea a licentierii in curs sau a expirarii unei perioade de incercare astfel in cazul colaboratorilor cabinetului unde contractul ia sfarsit cu mandatul autoritatii teritoriale.
Indemnizatia se calculeaza plecand de la ultima remuneratie neta. Ea este egala cu jumateatea acestei referinte pentru primii doisprezece ani de serviciu, tertilor pentru fiecare din anii urmatori fara a putea accede la ultima remuneratie neta de doisprezece ori. Ea este diminuata la jumatate in cazul licentierii pentru neajuns profesional.
2. In virtutea articolului L.351-12 al Codului Muncii, functionarii colectivitatilor locale, licentiati au dreptul chiar la alocatiile asigurarii somajului fata de salariatii sectorului privat.
3. In virtutea articolului L.422-8 din Codul Comunelor, functionarii netitulari ai colectivitatilor locale releva in materie de pensie de retragere, precum si functionarii netitulari ai Statului, ai Institutiei de retragere complementara a functionarilor netitulari ai Statului si ai colectivitatilor publice.
12. Concluzii
Acest sistem de promovare in functie este un sistem avantajos pentru orice functionar public din Franta, iar functia publica ofera stabilitate dand posiblitatea celor ce o ocupa sa ramana toata viata in domeniul administratiei pulice.
Administratia fiind bazata pe principiul promovarii in functie, permite functionarilor publici sa urce pe scara ierarhica progresiv si regualt.Acest drept de promovare este acompaniat de siguranta stabilitatii in functie si a avantajelor ce le ofera pe toate planurile, chiar daca postul pentru care este pregatit dispare din administratia publica.Acest sistem de cariera ofera functionarilor publici o securitate maxima din momentul in care promovarea devine un drept si promovarea pe stil vechi o regula.
Avand in vedere ca administratia publica din Romania este pe acelasi sistem ca si in Franta si la noi se aplica acelasi proces de promovare al functionarilor publici.
Insa acest sistem este depasit, si trebuie reconstruit pentru a face fata cerintelor din ziua de astazi. Promovarea functionarilor publici trebuie sa se bazeze pe cunostintele cat mai aprofundate si stabile ale acestora, pe calitatea serviciilor pe care le presteaza, pe indeplinirea cat mai corecta a indatoririlor lor si pe aportul de noi imbunatatiri pe care il aduc administratiei publice. De asemenea ar trebui sa se renunte la normele ce trebuie sa le indeplineasca acestia si sa nu se mai tina cont de acest aspect si ar trebui sa se puna accent pe independenta lor profesionala si schimbarile benefice pe care ei le aduc sistemului administrativ.
Un alt aspect ce ar trebui remarcat este implicarea majoritatii functionarilor publici in politica si interesul lor vizibil mai mare pentru aceasta decat pentru sistemul administrativ. Functionarii publici atat de rang inferior, dar mai ales cei de rang superior, sunt procupati sa rezolve problemele administrative ce tin de viata politica mai mult decat cele ce nu au legatura cu acest domeniu. Multi dintre ei au ajuns chiar sa confunde administratia cu politica.
Din punctul meu de vedere ar trebui sa nu mai fie suprapus sistemul administrativ cu cel politic si sa existe interes din partea functionarului public doar pentru administratie si problemele acesteia ce trebuie rezolvate.
De exemplu, primarul nu ar trebui sa faca parte dintr-un partid politic si sa-l promoveze in timpul campaniilor electorale, si sa se preocupe doar de problemele strict administrative ce tin de orasul, comuna sau satul in care acesta ocupa functia .
Insa ca aceste probleme sa nu mai existe trebuie facute numeroase reforme, insa cu seriozitate, iar mentalitatea functionarului public sa fie mai bine modelata inspre domeniul administrativ in esenta lui si nu inspre cel politic si de asemenea trebuie ilaturata rigiditatea ce exista in momentul de fata in administratia publica actuala in Franta, cat si in Romania pentru ca acest fenomen tinde sa se acentueze , astfel riscand sa ajungem la momentul incat sa mai putem cu mare greutate sa-l inlaturam.
Asadar, in zilele noastre, pentru ca sistemul sa functioneze trebuie sa fie adusi in administratia publica si sa fie promovati functionari publici competenti, bine pregatiti si care doresc sa aduca noutati si beneficii clar vizibile acestui sistem greoi si bazat pe reguli si reglementari prea vechi sa ni se potriveasca, totul fiind intr-o continua expansiune si aflandu-ne intr-un moment de "boom" economic, tehnologic, social, cultural,etc.
Harta diviziunilor Anglei comitatele de tip shire indicate īn roz, burg-urile metropolitane si londoneze indicate īn purpuriu si autoritatile unitare indicate īn rosu.
Din punct de vedere administrativ, Anglia este divizata īn entitati subnationale ce pot fi grupate pe patru nivele. Diverse legislatii au creat entitati subnationale alternative la diferite nivele.
Cel mai īnalt
nivel de diviziune administrativa a Angliei este regiunea ce contine
unul sau mai multe comitate. Noua regiuni au fost create īn iar din
acestea au rolul de circumscriptii ale Parlamentului European
pentru
Anglia este divizata īn Comitate Ceremoniale numite uneori Comitate Geografice sau simplu comitate. Fiecare comitat are numit un Lord Locotenent care este reprezentantul Coroanei Britanice īn respectivul comitat. Aceste comitate sunt folosite de majoritatea oamenilor pentru a se descrie locul unde locuiesc īn Anglia. Cu toate acestea, multe nu sunt utilizate ca subunitati administrative, deoarece fie sunt prea mari, fie includ arii urbane foarte populate. Ele sunt luate īnsa īn consideratie pentru a determina circumscriptiile electorale.
Actuala diviziune dateaza din cānd Comitatele istorice au fost reorganizate.
Din considerente administrative, Anglia este divizata īn patru tipuri de subunitati nationale la nivelul comitatelor ce sunt folosite pentru administratie locala.
Sunt sase comitate metropolitane, fiecare divizat īn districte metropolitane, numite burg-uri (engleza boroughs), care acopera zonele urbane mari cu exceptia Londrei. Au fost create īn iar īn consiliile comitatelor au fost desfiintate, functiile lor fiind transferate districtelor individuale sau īnlocuite cu autoritati comune ale mai multor districte.
Comitatele shire au fost create tot īn 1974 si sunt cunoscute din punct de vedere legal ca si comitate ne-metropolitane. Acestea sunt divizate īn districte ne-metropolitane si acopera cea mai mare parte din tara, dar īn principal zonele rurale. Acestea pot fi identificate prin faptul ca numele multora, dar nu al tuturora, contine sufix-ul "-shire". Īn cele mai multe, administratia locala este organizata pe doua nivele: un consiliu al comitatului si mai multe consilii ale districtelor constituente.
Termenul "comitat shire" este o tautologie, deoarece īn engleza, termenul comitat (county) este de origine franceza iar termenul shire provine din saxona
Autoritatile unitare au fost create īn anii 90 si sunt unitati administrative organizate pe un singur nivel, ce combina functiile consiliilor comitatelor si ale districtelor din cazul comitatelor ne-metropolitane. Sunt definite fie ca si comitate formate dintr-un singur district fie comitate fara districte. Autoritatile unitare sunt fie orase mari ce sunt administrate independent fata de consiliul comitatului īnvecinat, fie comitate cu populatii reduse. Īn practica īnsa, cele mai multe autoritati unitare nu sunt īn totalitate unitare deoarece multe servicii ca de exemplu politia, pompierii, transportul public sau serviciile de ecologizare sunt comune cu ale altor autoritati.
Londra Mare a fst creata īn 1965 si este considerata uneori ca un comitat metropolitan, dar nu este definit astfel. Este divizata īn doua orase: City of London si City of Westminster si 31 de London Boroughs ("burguri londoneze").
Districtele Angliei sunt nivele de organizare administrativa sub nivelul comitatelor. Exista cāteva tipuri speciale de districte: burg (engleza borough), oras (engleza city) sau burg regal.
Comitatele metropolitane sunt divizate īn districte metropolitane numite de obicei burg-uri. Odata cu dizolvarea consiliilor comitatelor metropolitane, puterile administrative ale districtelor au fost largite, ele avānd un statut asemanator cu cel al autoritatilor unitare.
Comitatele shire sunt divizate īn districte ne-metropolitane. Administratia este īmpartita cu consiliul comitatului.
Īn Londra Mare cele 31 de burg-uri si City of Westminster au aproximativ acelasi statut cu autoritatile unitare, cu diferenta ca Autoritatea Londrei Mari exista si are rolul de a le coordona activitatatile.
Nivelul parohiilor civile este cel mai de jos nivel de organizare administrativa īn Anglia. Parohiile civile nu ocupa toata suprafata Angliei, fiind de exemplu interzise īn Londra Mare si neexistente īn metropole sau īn oratele mari. Totuti, guvernarea actuala īncurajeaza formarea de noi parohii civile si numarul acestora este īn crestere, īn ultimul deceniu aproape 100 noi parohii civile fiind īnfiintate.
Acestea sunt administrate de obicei de catre un consiliu cu diverse responsabilitati locale. Consiliile parohiilor civile pot, daca doresc, sa devina consilii orasenesti, iar presedintele consiliului īn acest caz poarta titlul de Primar. Din cele aproape 8700 de parohii civile conduse de un consiliu, aproximativ 400 sunt conduse de consilii orasenesti. Consiliile parohiilor se aleg prin vot pe o perioada de patru ani. Īn cazul īn care o parohie civila contine mai putin de 200 de persoane cu drept de vot, este considerata prea mica pentru a avea un consiliu si atunci este guvernata prin reuniuni ale parohiei civile, acesta fiind un exemplu de democratie directa. Exista aproximativ 1500 de parohii civile fara consiliu.
sase luptatori din tribul Maasai din Tanzania, care vor face prima loc calatorie īn strainatate īn Marea Britanie, pentru a strānge donatii pentru alimentarea cu apa a satului lor din Tanzania, au fost avertizati ca nici o fiara din lume nu se compara cu functionarul public britanic. Luptatorii, care trec de la adolescenta la maturitate printr-un test de barbatie, urmarind, vānānd si omorānd un leu cu māinile goale, au fost avertizati ca viata din Africa nu este nici pe departe la fel de periculoasa precum cea din Marea Britanie, informeaza publicatia The Telegraph. Un ghid cu sfaturi utile pentru membrii Maasai, emis de organizatia Greenforce, contine, īn patru pagini, toate acele detalii care le-ar putea face "experienta londoneza" lipsita de evenimente. Īn ceea ce priveste functionarii britanici, care pot fi intimidanti, brosurica avertizeaza: "Ati fi surprinsi sa aflati ce numar mare de persoane se afla īntr-un birou care par ca se grabesc īntr-un loc anume. Chiar daca unii par īncruntati, sunt oameni prietenosi, multi dintre ei lucreaza īn birouri, au slujbe care nu le plac asa ca nu zāmbesc atāt de mult pe cāt ar trebui".
Luptatorii sunt avertizati si asupra pericolului de a afla ora uitāndu-se la soarele palid al Londrei: "Nu va puteti baza pe soare pentru a afla cu acuratete cāt este ora si va trebui sa apelati la ceasuri. Soarele rasare si apune la alte ore".
Un īntreg capitol al brosurii este ocupat cu chestiunea "manierelor". "Desi acasa la voi este acceptabil sa scuipi, īn Anglia nu este, dar daca trebuie neaparat sa scuipati, gasiti o chiuveta sau un copac, atunci cānd nu va priveste nimeni. " Copacii nu sunt īnsa de folos īn cazul altor functii corporale si este de preferat folosirea tacāmurilor la masa -dar nu obligatorie. Obligatorie este īnsa purtarea lenjeriei intime pe sub vesmintele traditionale. Īn plus, daca simt nevoia sa vāneze vreun animal care paste linistit pe un cāmp, luptatorii trebuie sa se abtina, deoarece īn Marea Britanie animalele nu umbla nesupravegheate de stapāni. (A.I.)
Londra (īn engleza
Populatia Londrei este de 7.421.228 locuitori (la 1 ianuarie 2005) īn Londra Mare, carora li se adauga alte cāteva milioane din zona metropolitana. Exista o imensa diversitate de etnii culturi si religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite orase din Europa si din lume. Aici locuiesc, permanent sau temporar, multi dintre cei mai bogati oameni ai lumii.
Īn Londra se gasesc sediile a numeroase institutii si corporatii de importanta globala; multe cladiri importante: palate, muzee, teatre, sali de concerte, aeroporturi, statii de cale ferata; ca si numeroase ambasade si consulate.
Westminster (Palatul si Abatia) si Biserica Sf.Margareta din Londra au fost īnscrise īn anul 1987 pe lista patrimoniului cultural
City-ul vazut de pe domul Catedralei Sf. Paul
City of London ("Cetatea Londrei") este centrul istoric al orasului, si īn acelasi timp cel mai important cartier financiar al Regatului Unit. Este administrat de catre Corporatia Londrei, condusa de Lordul Primar al Londrei. City-ul detine propriul corp de politie, separat de Politia Metropolitana. Populatia permanenta a City-ului este de doar 7000 de locuitori, īnsa aici lucreaza peste 300.000 de persoane. Calitatea de centru financiar a City-ului a īnceput sa se dilueze īn ultimii ani, o data cu inaugurarea īn Docklands, īn estul orasului, a complexului Canary Wharf
West End ("Capatul de vest" - al vechiului
oras) este districtul comercial si de divertisment al Londrei. Piata Trafalgar este cel mai important
obiectiv. Oxford
Street este una dintre cele mai cunoscute strazi pentru
cumparaturi, pe care se gasesc numeroase supermagazine celebre (Selfridges,
John
Lewis, Marks and Spencer). Alta strada
cunoscuta
La sud de capatul estic al Oxford Street se gaseste Soho, cartierul boem al Londrei, īntesat de cafenele, pub-uri, cluburi si sex shop-uri.
City-ul si West End
formeaza centrul Londrei ("
Estul orasului a fost centrul industriei londoneze īn secolul al XIX-lea. Bombardamentele germane din anii 1940, combinate, īncepīnd din anii 1950, cu decaderea Portului londonez si mutarea industriei īn afara orasului, au condus la abandonarea a numeroase cladiri si terenuri, si la un aspect al zonei īn general dezolant. Organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 īn estul Londrei va oferi ocazia regenerarii si cresterii atractivitatii zonei. Docklands, zona vechiului Port al Londrei, a fost un experiment reusit de regenerare.
Īn vestul Londrei se gasesc cartiere rezidentiale de lux, cum ar fi Notting Hill, Kensington, Chelsea, parcuri precum Richmond (cel mai mare din Londra), precum si arene sportive ca Twickenham, stadionul de acasa al echipei nationale engleze de rugby. Īn White City se gaseste cartierul general al BBC, iar mult mai spre vest, īn burgul Hillingdon, se afla aeroportul Heathrow.
Sudul Londrei gazduieste districte variate, precum Wimbledon, cu parcul si arenele de tenis pe care se organizeaza Turneul de tenis de la Wimbledon, dar si Brixton, Peckham si Camberwell, unde locuiesc comunitati importante de afro-americani care au emigrat īn anii '50-'70 din zona Caraibelor.
La extremitatea estica, pe malul Tamisei, se gaseste Greenwich, unde se afla parcul cu acelasi nume si Observatorul Regal din Greenwich, care marcheaza meridianul zero al lumii
Nordul orasului este o regiune mai deluroasa; multe din coline ofera vederi excelente ale orasului. Suburbii celebre sīnt Islington, gazda a clubului de fotbal Arsenal FC, Highgate, Camden, Hampstead, Tottenham, Harringay.
Londra Mare este divizata īn 32 "burguri", plus City-ul. Burgurile raspund de majoritatea serviciilor comunale īn zonele pe care le cuprind. City-ul nu este condus de un consiliu local obisnuit, ci de catre Corporatia Londrei
Burgurile sīnt coordonate de catre Autoritatea Londrei Mari (Greater London Authority, GLA); aceasta raspunde de serviciile municipale la scara īntregului oras, cum ar fi politia pompierii, sau transportul. GLA este reprezentata prin Primarul Londrei si Adunarea Londrei. Primarul este ales prin procedeul de vot suplimentar (fiecare alegator indica doi candidati īn ordinea preferintei), iar membrii Adunarii sīnt alesi printr-un sistem mixt de vot first-past-the-post si de vot pe liste
Actualul Primar al Londrei, Ken Livingstone, a fost ales ca independent la alegerile din . Īn ciuda adversitatii cu majoritatea partidelor politice mari, popularitatea lui Livingstone ramīne ridicata printre londonezi. Exclus din Partidul Laburist īn 2000, a fost reprimit īn si a candidat la alegerile din acel an din partea Laburistilor.
13. Bibliografie:
1. Alexandru, Ioan - Drept administrativ comparat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000
2. Alexandru, Ioan - AdministraŃia publica, Teorii, realitati, perspective, editia a III-a, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002
3. Alexandru, Ioan - Structuri, mecanisme si institutii administrative, Ed. Sylvi, Bucuresti, 1996
4. Iorgovan, Antonie - Tratat de drept administrativ, vol. I, II, editia a III-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001
5. Oroveanu, Mihai - Tratat de stiinta administratiei, Ed. Cerma, Bucuresti, 1996
6. Vedinas, Verginia Drept administrativ si instituŃii politicoadministrative, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002
|
