Protejarea minorilor

Protejarea minorilor

Protejarea minorilor a constituit o preocupare pentru orice societate umana, deoarece minorii sunt viitorii membri ai acesteia care urmeaza sa produca bunurile materiale si spirituale, sa apere si sa conduca destinele societatii.

Au existat insa si mai exista state unde nu se acoda importanta cuvenita unei asemenea ocrotiri, astfel ca, pe plan mondial, milioane de minori sunt lipsiti de posibilitati materiale care sa le asigure o dezvoltare fizica si psihica armonioasa, accesul la o pregatire scolara elementara, o asistenta sociala care sa-i fereasca de diferitele tipuri de exploatari (munca, sexuala), asistenta medicala corespunzatoare.

In vederea protejarii minorilor in general si a celor lipsiti de cele mai elementare drepturi, inca dupa primul Razboi Mondial, a fost adoptata Decla 838g62i ratia de le Geneva, in anul 1924, cu privire la drepturile copilului.

Dupa al doilea Razboi Mondial, cand milioane de copii au ramas, datorita razboiului, fara parinti, adapost si ingrijirea corespunzatoare, mai ales pe teritoriul statelor care au fost teatre de desfasurare a luptei, au inceput sa existe preocupari din partea comunitatii internationale, cu privire la soarta copiilor in general si a celor napastuiti, in special.

1. Un prim document, deosebit de important, care atesta aceasta grija a comunitatii internationale privind soarta copiilor, a fost Carta Natiunilor Unite, semnata la San Francisco, la 26 iunie 1945, la sfarsitul Conferintei Natiunilor Unite pentru Organizarea Internationala, care a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. Din aceasta Carta face parte si Statutul Curtii Internationale de Justitie.

In capitolul IX, art.55 al Cartei, se arata ca Natiunile Unite vor promova:

a) ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a bratelor de munca in conditiile de progres si dezvoltarea economica si sociala.

b) rezolvarea problemelor internationale in domeniile: economic, social, al sanatatii publice si a altor probleme conexe si cooperarea internationala in domeniul culturii si educatiei.

c) Respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba, religie.

Carta se refera, dupa cum se poate observa din cele aratate, la probleme fundamentale in general, de care insa profita si minorii, chiar daca nu sunt referiri la drepturile acestora in mod expres.

In art.62 alin.2 al Cartei se prevede, de asemenea, ca Consiliul Economic si Social poate face recomandari in scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti.

2.Un alt document international este Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., la data de 10 decembrie 1948, care, in preambul, arata "Considerand ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, justitiei si pacii in lume".

Adunarea Generala proclama prezenta Declaratie ca idealul comun pe care sa-l atinga toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toti oamenii si organele societatii, avand mereu in minte aceasta declaratie, sa se straduiasca ca, prin invatamant si educatie, sa dezvolte respectul acestor drepturi si libertati si sa asigure recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva.

In art.16 alin.3 al Declaratiei se arata ca familia este un element natural si fundamental al societatii si are drept la ocrotire din partea societatii si a statului. Desigur ca ocrotirea familiei inseamna implicit si ocrotirea minorilor care fac parte din aceasta. Art.25 alin.2 prevede ca mama si copilul au dreptul la un ajutor si la o asistenta speciala. Toti copiii nascuti din casatorie sau din afara casatoriei vor beneficia de aceeasi ocrotire sociala. Aceste documente internationale aratate mai sus traseaza cadrul general al ocrotirii omului, deci si a minorului.

3.Un alt asemenea document este si Protocolul la Pactul International cu privire la drepturile civile si politice , adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. la 16 decembrie 1966 si la care a aderat si statul nostru prin Legea nr.39/1993[1] . Prin aceste documente internationale aratate mai sus s-a stabilit cadrul general de ocrotire a omului, deci inclusiv a minorului.

4. Sunt insa si acte speciale dedicate protectiei exclusive a copilului. Astfel, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat, la 20 noiembrie 1989, Declaratia drepturilor copilului. In preambulul conventiei se aminteste ca este important a se pregati pe deplin copilul pentru a avea o viata individuala in societate si de a-l creste in spiritul idealurilor proclamate de Carta Natiunilor Unite si in special in spiritul pacii, demnitatii, libertatii, egalitatii si solidaritatii, deoarece copilul, din lipsa sa de maturitate fizica si intelectuala, are nevoie de o protectie speciala si de ingrijiri speciale, in principal de o protectie juridica potrivita, inainte si dupa nastere; reamintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu privire speciala ltiune si de plasament familial pe plan national si international, de Ansamblul de reguli minime ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei pentru minori si ale Declaratiei relative la protectia femeilor si copiilor in perioada de urgenta si conflict armat, tinand seama de importanta traditiilor si valorilor culturale ale fiecarui popor in protectia si dezvoltarea armonioasa a copilului, statele parti au convenit:

Art.1 - Prin copil se intelege orice fiinta umana sub varsta de 18 ani, in afara cazurilor cand majoratul se stabileste sub aceasta varsta.

Statele parti se angajeaza sa respecte drepturile enuntate in conventie si sa garanteze tuturor copiilor care tin de jurisdictia lor, fara a face distinctie pe temei de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului sau a parintilor ori a

reprezentantilor lor legali, de origine nationala, etnica sau sociala, de situatia lor materiala, de incapacitatea lor, de nasterea lor sau de alta situatie.

Se vor lua masuri pentru protejarea efectiva a copilului impotriva oricarei forme de discriminare sau de sanctiuni motivate de situatia juridica, activitatile, opiniile declarate sau convingerile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale membrilor familiei (art.2).

Orice copil are un drept inerent la viata, iar statele parti vor asigura in toata masura posibilului supravietuirea si dezvoltarea copilului.

Statele vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei lor, cu exceptia situatiei in care autoritatile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si in conformitate cu legile si procedurile aplicabile, ca aceasta separatie este necesara in interesul superior al copilului.

Statele parti vor respecta dreptul pe care il are copilul si parintii sai de a parasi orice tara, inclusiv pe a lor, si de a reveni in propria lor tara. Acest drept nu poate fi limitat decat de restrictiile prevazute de lege si care sunt necesare pentru protectia securitatii nationale, ordinea publica, sanatatea publica sau moralitatea publica ori drepturile si libertatile altora si care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute in prezenta conventie (art.10).

De asemenea, se va respecta dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si de religie.

Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale nu poate fi supusa decat restrictiilor care sunt prevazute de lege si care sunt necesare pentru protectia sigurantei publice sau libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora (art.14).

Copilul are dreptul la libertatea de asociere si libertatea de reuniune pasnica.

Nici un copil nu va face obiectul ingerintelor arbitrare sau ilegale in viata personala, familia sa, domiciliul sau corespondenta sa si nici a altor atacuri ilegale la onoarea si reputatia sa (art.16).

De asemenea, se vor lua toate masurile legislative, administrative, sociale si educative corespunzatoare pentru protejarea copilului impotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexuala, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezententilor sai legali (art.19).

Si in celelalte articole, de asemenea se acorda o protectie maxima copiilor.

Acestea sunt documentele internationale care se ocupa de ocrotirea minorilor si ale caror prevederi sunt respectate si de Romania. Astfel, in Constitutia Romaniei se prevede ca "Statul Roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte".

Consiliul Europei

Consiliul Europei, fiind un organ international, se implica in mod deosebit in problemele delincventei juvenile, in care sens a initiat numeroase cercetari criminologice si sociologice in ceea ce priveste delincventa juvenila in randul acelor care provin din familii de emigranti sau din populatia autohtona minoritara. Aceste preocupari rezulta si din preocuparile Consiliului Europei ca de exemplu: Recomandarea nr.R(87) 20 cu privire la 'reactiile sociale la delincventa juvenila' adoptata de Comitetul de Ministri al Consilului Europei, la 17 septembrie 1987, Recomandarea nr.R(88) privind si 'reactiile sociale la comportamentul delincvent al tinerilor proveniti din familiile de emigranti', adoptata de acelasi organism, la 18 aprilie 1988.

Regulile care orienteaza actualmente legislatia si protectia in domeniul delincventei juvenile, in cele mai multe state membre ale Consiliului Europei, au la baza principiile penale ale Consiliului Europei, si anume: prioritatea absoluta a prevenirii, reducerea interventiei justitiei penale si necesitatea participarii comunitatii la politica criminala.

Un loc important in orientarile de principiu ale Consiliului Europei il ocupa ideea depenalizarii unor fapte savarsite de minori, precum si ideea evitarii, pe cat posibil, a procedurii judiciare pentru sanctionarea faptelor savarsite de minori.

Aceste recomandari ale Consiliului Europei vizeaza multiple aspecte care sa fie avute in vedere de statele membre:

- sa se desfasoare sau sa se faca eforturi deosebite pentru preventia neadaptarii si a delincventei juvenile;

- sa se asigure un act mai rapid de justitie pentru minori, limitandu-se termenele excesive, astfel incat justitia sa poata avea o actiune educativa eficace;

- sa se excluda recurgerea la detentia preventiva pentru minori, cu exceptia cazurilor deosebit de grave comise de minori cu varste mai mari;

- sa se intareasca pozitia legala a minorilor pe parcursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, recunoscandu-se prezumtia de nevinovatie, dreptul de a fi asistat de un aparator, dreptul la prezenta parintilor sau a unui alt reprezentant legal, dreptul minorilor de a cere o contraexpertiza sau orice alta masura echivalenta cu investigatia, dreptul minorului de a lua cuvantul, dreptul minorilor de a li se respecta viata particulara;

- sa se asigure interventiile privitoare la minorii delincventi, sa fie plasate, de preferinta, in mediul natural de viata al acestora si ca ele sa respecte dreptul acestora la educatie si la respectarea personalitatii, precum si sa le favorizeze dezvoltarea;

- sa se dea prioritate masurilor de substituire a pedepsei inchisorii, respectiv celor care favorizeaza posibilitatile de integrare sociala, atat la nivelul pregatirii scolare si profesionale, cat si la nivelul pregatirii unor activitati diverse si a unor distractii;

In art.11 din Constitutia Romaniei, intitulat 'Dreptul international si dreptul intern', se prevede:

-Statul Roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revind din tratatele internationale la care ia parte;

- tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern;

Aderarea Romaniei la Consiliul Europei, semnarea si ratificarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului impun anumite modificari ale legislatiei, in vederea adaptarii acesteia la normele si regulile stabilite de Conventie.

Constitutia Romaniei - in art.45 din Constitutia Romaniei este prevazuta protectia copiilor si tinerilor:

- copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.

- statul acorda alocatie de stat pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav si handicapat. Alte forme de protectie sociala a copiilor si tinerilor se stabileste prin lege.

- exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala, sunt interzise.

- minorii sub 15 ani nu pot fi angajati sau salariati.

- autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata publica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.

Acest articol da contur unui drept sinteza care valorifica realitatea, in sensul caruia copiii si tinerii constituie marele potential uman de azi, dar mai ales de maine, al societatii, ca ei sunt continuitatea si viitorul, perspectiva natiunii romane

Pentru minorii care se gasec in situatii deosebite, legea prevede masuri speciale, de natura sa asigure ocrotirea intereselor lor (Legea nr.3/1970).

Regimul raspunderii juridice a minorilor este in deplina concordanta cu particularitatile bio-psiho-fizice ale acestora, pornindu-se de la stabilirea limitei inferioare a varstei de la care are capacitatea de a intelege si de a-si putea dirija in mod constient vointa si actiunile. Aceasta problema este legata si de capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, de aptitudinea ei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile savarsind acte juridice (art.5 alin.3 Decretul nr.31/1

Lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este o masura de ocrotire a ei, datorita lipsei de discernamant, privit ca una din premizele capacitatii de exercitiu.

Ideea ocrotirii persoanei fizice fara capacitate de exercitiu se reflecta in intregul drept civil, inclusiv in ceea ce priveste obligatiile civile.

Codul Penal Roman

In ceea ce priveste modul cum se reflecta ocrotirea minorilor in Codul Penal Roman, se constata ca legea penala in vigoare ia in considerare varsta, in primul rand in raport cu persoanele care vor savarsi fapte prevazute de legea penala, atat in cadrul normelor privitoare la stabilirea existentei sau inexistentei raspunderii penale, cat si in acela al normelor privitoare la tratamentul sanctionar si la individualizarea sanctiunilor de drept penal (art.99, 100 Cod penal[3]). Legislatia penala face distinctia intre minorii fara raspundere penala si minorii care raspund penal. Faptele prevazute de legea penala, savarsite de minorii care in momentul comiterii faptelor nu aveau varsta de 14 ani, nu au caracter penal si nu constituie infractiune; minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se face dovada ca a savarsit fapta cu discernamant, iar daca a implinit varsta de 16 ani, raspunde penal, minorii fiind prezumati ca au discernamant in momentul dobandirii varstei de 16 ani.

Faptele savarsite de minori sunt considerate ca prezinta un grad de pericol social legal mai redus decat atunci cand sunt comise de majori, din care cauza minoritatea constituie o cauza de diferentiere a raspunderii penale si deci a regimului sanctionator. De aceea, pentru minori se aplica reguli speciale privind gradul si limitele raspunderii penale deoarece grija legiuitorului este in primul rand de a-i reeduca si numai in ultima instanta sa-i sanctioneze

Diferentierea raspunderii penale se reflecta in regimul special de sanctionare a infractorilor minori in raport cu a celor majori, alcatuit din masuri educative ce se aplica cu prioritate in sanctionarea infractiunilor savarsite de ei, si pedepse care au o capacitate secundara intervenind numai atunci cand masurile educative nu asigura o sanctionare corespunzatoare gravitatii faptei comise si nu corespund necesitatii de indreptare a infractorului (art.100 Cod penal[4]).