Provocarea ilegala a avortului

Provocarea ilegala a avortului

1. Consideratii preliminare

De-a lungul timpului, chestiunea daca femeia însarcinata poate sa dispuna de fructul conceptiei si sa întrerupa sarcina ori trebuie sa nasca copilul conceput, a constituit obiectul unor vii controverse si al unor solutii foarte diferite. Bineînteles ca astfel de controverse au existat si vor continua sa existe în toate statele lumii, pentru ca pot avea la baza probleme de natura democratica, religioasa, de politica penala sau din cele referitoare la drepturile si libertatile indivizilor, la protectia vietii, inte­gritatii si sanatatii femeii însarcinate etc.

În raport de aceste probleme, în legislatiil 151r177b e penale ale diferitelor tari nu sunt incriminate faptele prin care se realizeaza avortul, iar în altele sunt incriminate aceste fapte sub diferite forme.

În Codul penal român de la 1864 (art. 246) era incriminata fapta de provocare ilegala a avortului, iar în Codul penal de la 1936 avortul era reglementat prin dis­pozitiile art. 482 si 482¹-482³ (introduse de Decretul nr. 770/1966). Legiuitorul român a mentinut si în Codul penal actual (intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969) cele patru infractiuni referitoare la avort, respectiv: provocarea ilegala a avortului (art. 185); avortul provocat de femeie (art. 186); detinerea de materiale sau instrumente avortive (art. 187) si omisiunea de a anunta efectuarea avortului (art. 188).

Dupa decembrie 1989, cele patru texte din Codul penal au fost abrogate prin Decretul-lege nr. 1/1989 si, deci, faptele prevazute au fost dezincriminate în tota­litatea lor, încuviintându-se întreruperile de sarcina, la cererea femeii însarcinate, fara nici o restrictie.

Practica a demonstrat însa, ca un numar mare de întreruperi de sarcina s-au efectuat în afara institutiilor medicale, de catre persoane fara o pregatire de spe­cialitate în acest domeniu si uneori chiar fara consimtamântul femeilor gravide. Astfel de situatii au avut ca urmare, în cele mai multe cazuri, vatamari corporale grave sau chiar moartea femeilor însarcinate.

Astfel, a devenit necesar sa se protejeze si prin mijloace penale aceste valori so ciale care privesc viata, sanatatea, integritatea corporala si libertatea femeilor gra­vi­de, iar legiuitorul a incriminat din nou în Codul penal (art. 185) fapta de provocare ilegala a avortului.

2. Continutul legal al infractiunii

În art. 185 C. pen. este incriminata fapta de provocare ilegala a avortului, care consta în "întreruperea cursului sarcinii", prin orice mijloace, savârsita în una din urmatoarele împrejurari:

a) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate;

c) daca vârsta sarcinii a depasit patrusprezece saptamâni. Constituie, de ase me­nea, infractiune "întreruperea cursului sarcinii savârsita în orice conditii, fara consim­ta­­mântul femeii însarcinate".

3. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic. În cazul acestei infractiuni, obiectul juri­dic special este reprezentat de relatiile sociale de aparare a vietii, sanatatii si integri­tatii corporale a femeii, împotriva faptelor de întrerupere ilegala a cursului sarcinii, dezvoltarea intrauterina a produsului de conceptie si asigurarea natalitatii[1].

De asemenea, legiuitorul a avut în vedere si relatiile sociale cu privire la libertatea femeilor însarcinate de a decide singure daca pastreaza sau nu fructul conceptiei, relatii care se încalca în conditiile în care i se produce avortul fara consimtamântul acesteia.

b) Obiectul material al infractiunii este corpul femeii însarcinate, precum si al fatului, asupra carora se îndreapta actiunea faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii de provocare ilegala a avor­­tului poate fi orice persoana care efectueaza activitatea ilegala de întrerupere a sarcinii. Adesea, ca subiecti activi ai acestei infractiuni apar medicii, moasele, asis­ten­tele medicale (indiferent de specialitatea acestora), dar si alte persoane care folo­sesc mijloace avortive pentru a întrerupe cursul sarcinii unei femei. Poate fi, deci, subiect activ chiar si un medic ginecolog, daca interventia pentru întreruperea sarcinii se efectueaza în afara unei institutii medicale sau cabinet medical autorizat pentru asemenea operatii sau daca vârsta sarcinii a depasit 14 saptamâni. De asemenea, subiect activ poate fi orice persoana care prin diverse metode, stiintifice sau empirice, întrerupe ilegal cursul natural al sarcinii. Nu are relevanta pentru existenta infractiunii temeinicia cunostintelor detinute de subiectul activ.

b) Subiect pasiv este femeia însarcinata careia i s-a provocat avortul în mod ilegal ori i s-a provocat prin avort o vatamare corporala grava sau moartea.

4. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza numai printr-o actiune sus­cep­tibila sa provoace întreruperea cursului sarcinii. Mijloacele utilizate pot fi foarte diferite: interne (de exemplu, administrarea unor substante avortive) sau externe (de exemplu, prin aplicarea de lovituri, masaje etc.), legea nefacând nici o deosebire în aceasta privinta. Nu are relevanta daca sarcina decurge normal sau anormal (de pilda, daca este vorba de o sarcina extrauterina), si nici gradul de dezvoltare al fatului, ori daca acesta este sau nu capabil de viata extrauterina. Pentru existenta in­fractiunii se cere ca fatul sa nu fi decedat anterior momentului efectuarii actiunilor avortive de catre subiectul activ ori femeia asupra careia se savârseste actiunea de întrerupere a sarcinii sa fie însarcinata.

Daca fatul a decedat, ca urmare a unui fenomen natural, anterior actiunii avortive, nu va exista infractiune. Tot astfel, lipsa fatului (deci a unei sarcini existente) va face ca activitatea faptuitorului sa aiba un caracter putativ si, ca atare, sa fie nepe­depsibila, în afara de cazurile când manoperele anterioare realizate de faptuitor au provocat vatamari corporale grave femeii. Actiunea faptuitorului va constitui ele­mentul material al infractiunii numai daca se realizeaza în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate sa efectueze avortul.

b) Actiunea care constituie elementul infractiunii trebuie sa aiba ca urmare fie expulzarea produsului conceptiunii (când fatul a fost ucis prin mijloace avortive folo­site înainte sau în timpul expulzarii), fie uciderea fatului sau distrugerea pro­dusului conceptiunii înauntrul uterului, chiar daca nu s-a produs expulzarea. Desigur ca va exista infractiunea si în cazurile când fatul a fost expulzat din corpul femeii, însa prematur, ca urmare a substantelor avortive folosite de faptuitor.

c) În fiecare situatie, raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de provocare ilegala a avortului se comite cu intentie directa. Autorul are prevederea ca actiunea sau inactiunea sa are ca urmare întreruperea sarcinii în afara conditiilor admise de lege si urmareste producerea acestui rezultat, cu sau fara consimtamântul femeii însarcinate. Faptuitorul trebuie sa cunoasca faptul ca vârsta sarcinii este mai mare de 14 saptamâni. În cazul modalita tilor agravate prevazute de art. 185 alin. (3) C. pen., rezultatul mai grav este imputat faptuitorului din culpa (praete­rintentie). ­

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a fi savârsita în toate formele imper­fecte, însa legea sanctioneaza doar tentativa. Va exista tentativa atunci când activi­tatea apta de a întrerupe cursul sarcinii a fost începuta, dar nu a putut fi dusa pâna la capat sau nu a reusit sa întrerupa cursul sarcinii.

Infractiunea de provocare a avortului fiind o infractiune materiala, consumarea ei are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediata, adica întreruperea cursului sarcinii, cu uciderea sau expulzarea fatului.

B. Modalitati. În textul art. 185 C. pen. se prevad o modalitate normativa simpla a infractiunii si trei modalitati agravate.

Prima modalitate agravata este aceea când întreruperea cursului sarcinii [efec­tuata în conditiile cerute în alin. (1)] se face fara consimtamântul femeii însarcinate, iar celelalte doua modalitati agravate au în vedere urmarile mai grave care pot aparea ca urmare a unui avort ilegal si care privesc integritatea corporala sau viata femeii însarcinate.

C. Sanctiuni. Infractiunea de provocare ilegala a avortului se sanctioneaza, în modalitatea simpla, cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. În prima modalitate agravata (când fapta e savârsita fara consimtamântul femeii însarcinate), infractiunea este sanctionata cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca prin provocarea ilegala a avortului s-a cauzat femeii însarcinate o vatamare corporala grava, pedeapsa prevazuta este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzice rea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

În art. 185 alin. (4) C. pen. se prevede ca, daca fapta este savârsita de un medic, pe lânga pedeapsa închisorii, acestuia i se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic potrivit art. 64 lit. c) C. pen.

6. Cauze de nepedepsire

Conf. art. 185 alin. (5) C. pen., nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuata de medic:

a) daca întreruperea cursului sarcinii era necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii însarcinate de un pericol grav si iminent si care nu putea fi înlaturat altfel;

b) în cazul în care faptuitorul nu are calitatea de medic de specialitate, când în­treruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale;

c) în cazul alin. (2), când femeia însarcinata s-a aflat în imposibilitatea de a-si exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.

Aceste cauze de nepedepsire vizeaza fapta de avort numai când este comisa de un medic, deoarece numai medicul poate sa aprecieze existenta unui pericol grav pentru viata femeii însarcinate ori riscul iminent pentru copil de a prezenta leziuni grave fizice sau psihice.