RAPORTUL DINTRE DREPTUL EUROPEAN SI DREPTUL
INTERN
Principiul prioritătii dreptului comunitar. În masura în care suporta paralela cu dreptul international, se poate constata ca ordinea de drept comunitara este organizata, fara echivoc, monist. Altfel decât în dreptul international, în dreptul comunitar, principiul prioritatii nu
include, totusi, numai obligatia statelor membre de a aduce dreptul lor n 919h715j ational în concordanta cu dreptul comunitar prioritar, ci pretinde, în afara de aceasta, ca - în legatura cu principiul efectului direct - toate autoritatile si instantele statale sa lase neaplicat dreptul national contrar, în cadrul proceselor în curs de solutionare la ele.
Principiul prioritatii se exprima pe mai multe coordonate :
a. În domeniul competentelor exclusiv comunitare (de exemplu încheierea acordurilor comerciale si a acordurilor de asociere cu terte state) sau în cazul unei reglementari comunitare finale (cum estepolitica agrara comuna), dreptul comunitar prioritar produce un effect prohibitiv pentru legiuitorul statal, în sensul ca el nu mai este autorizat pentru decretarea unilaterala a dreptului national. Aceasta are valabilitate chiar daca, în privinta continutului sau, dreptul national în
discutie este armonizat cu dreptul comunitar European .
b. În masura în care statele membre sunt înca autorizate sa actioneze, ele nu au permisiunea de a elabora nici o forma de drept al carei continut sa fie contrar dreptului european.
c. Institutiile administrative si instantele nu mai au voie sa aplice dreptul national ultra vitres (lit. a) sau contrar, din punct de vedere al capacitatii lui de reglementare, dreptului comunitar (lit. b). Este adevarat ca acest concept nu ajunge atât de departe încât respectivul drept national incompatibil sa-si piarda ipso iure valabilitatea sa (prioritatea validitatii), totusi el exprima faptul ca un astfel de drept nu trebuie luat în considerare, în masura în care aceasta este în contradictie cu dreptul european (prioritate la aplicare). Astfel, de pilda, o norma de drept a unui stat membru - referitoare la imigrare,dar care încalca reglementarile comunitare privind libera circulatie -
este inaplicabila cetatenilor altor state membre ale Uniunii Europene;ea poate fi aplicata, în continuare, cetatenilor din terte state.
d. Implicatiile principiului prioritatii sunt îngradite, fireste, pe baza principiului competentei individuale limitate. Conform acestuia,CE/UE - ca organizatie supranationala - dispune, ratione materiae,numai de acele competente, care i-au fost atribuite prin respectivul
Tratat de constituire.
Diferite state membre ale UE au introdus - în constitutiile lor - prevederi explicite, care, fie declara, în general, prioritatea dreptului international ori cel putin a dreptului tratatelor internationale fata de legislatia nationala, fie declara, chiar în mod special, întâietatea
dreptului comunitar.
Efectul direct al dreptului comunitar. Conform art. 2 si 3 ale TCE, referitor la obiectivele Comunitatii, întemeierea unei piete comune si realizarea politicilor comune presupun ca un anumit numar de domenii - care, pâna acum, erau reglementate exclusiv pe baza dreptului statal intern - sunt supuse, de acum înainte, unui drept comun, integrat în ordinea statala interna si aplicabil unitar pe teritoriul supus suveranitatii proprii al fiecaruia dintre statele membre.
Efectul direct, ca element de baza al ordinii comunitare, exprima faptul ca toate dispozitiile comunitare - suficient de precise si neconditionate - sunt ,,apte de penetrare", în sensul ca ele creeaza relatii juridice directe între autoritatea de stat si cetatenii comunitari (indivizi sau unitati economice), ba chiar, în anumite circumstante, si în raportul stabilit între cetatenii comunitari. Efectul direct ia nastere pe baza conditiei de validitate a dreptului comunitar însusi, fara ca el
sa necesite preluarea prealabila în dreptul national - printr-un act de tranzactie sau ordin de executare - a normei în discutie.
Dreptul comunitar are caracter de drept obiectiv; el nu numai ca trebuie luat integral în seama de catre statele membre, în calitatea lor de parti contractante, ci are si legatura normativa directa cu fiecare individ afectat.
Principiul proportionalitătii Acest principiu presupune ca legalitatea regulilor comunitare sa fie supusa conditiei ca mijloacele folosite sa fie corespunzatoare obiectivului legitim urmarit de aceste reguli si nu trebuie sa depaseasca, sa mearga mai departe decât este necesar sa îl atinga, iar când exista o posibilitate de alegere între masuri corespunzatoare, în principiu, trebuie sa fie aleasa cea mai putin oneroasa. Totusi, s-a accentuat ca, într-un domeniu în care organele legislative comunitare au o larga libertate de actiune, care corespunde responsabilitatilor politice ce le revin prin Tratat, numai daca o masura este evident necorespunzatoare având în vedere
obiectivul care îi este cerut institutiei competente sa îl urmareasca,legalitatea ei este afectata. Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor.
Principiul subsidiaritătii
Conform acestui principiu, Uniunii îi este permis sa devina activa - chiar si în privinta profunzimii si intensitatii de reglementare - numai daca obiectivele urmarite pe plan national de statele member nu pot fi atinse într-o masura suficienta. În plus, masurile comunitare
trebuie sa corespunda principiului necesitatii (interzicerea excesului, art. 3 b alin. 3 TCE).
|
