RAPORTUL JURIDIC CIVIL
Notiune.
Dintre toate raporturile sociale ce pot lua nastere intre oameni (priviti ca indivizi), pe langa cele de prietenie, colegialitate, de familie, numai acele raporturi 939h74j ce sunt reglementate de lege sunt raporturi juridice.
Definitie, raporturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale reglementate de norme de drept civil sunt raporturi juridice civile.
Caracterele juridice alte raporturilor juridice civile.
1. raportul juridic civil este un raport social, adica intre indivizi, iar nu intre om si lucruri.
2. raprotul juridic civil are un caracter dublu volitional, in sensul ca pe de o parte este expresia vointei legiuitorului, (pein aceea ca este reglementat), iar pe de alta parte el se naste prin vointa partilor implicate (a subiectilor de drept)
3. de esenta raporturilor juridice civile este pozitia de egalitate juridica pe care se afla partile.
Structura raportului juridic civil
cuprinde trei elemente distincte ce trebuie indeplinite cumulativ:
a. Subiectii, sau partile raportului, adica persoanele intre care se leaga raportul jjuridc
b. Continutul raportului, adica drepturile si obligatiile ce leaga cele doua parti ale raportului
c. Obiectul raportului, adica actiunile sau inactiunile (prestatiile) la care este indreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv.
I. SUBIETII RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Prin subiect al raportului juridic civil se intelege calitatea de a fi titular al drepturilor si obligatiilor ce alcatuiesc continutul raporturi juridicec.
Subiect activ este persoana care dobandeste sau exercita drepturi subiective civile, iar subiectul pasiv este acea persoana careia ii incumba obligatia civila. Ei se mai numesc si creditor, respectiv debitor.
In mod obisnuit, in raporturile juridice civile sunt doi subiecti, unul activ si unul pasiv, dar exista si raporturi in care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pasiv.
Deasemenea in ceea ce priveste determinarea subiectilor, de regula acestia sunt individualizati de la bun inceput, prin insasi incheierea actului juridic ce da nastere raportului respectiv. Sunt insa si situatii in care subiectul pasiv nu este cunoscut de la inceput, el fiind determinat ulterior. (Ex. in raporturile juridice absolute de proprietate, prin savarsirea unei fapte ce aduce atingere dreptului absolut, al proprietarului, faptasul devine subiect pasiv, obligat la reparatie).
|
