RAPORTUL JURIDIC DE DREPT FISCAL
Obligatia de plata a unor impozite, taxe, ori alte contributii banesti se constituie ca elemente de continut in raportul juridic de drept fiscal.
Raportul juridic de drept fiscal poate fi definit ca reprezentand o relatie sociala care priveste plata unui impozit, a unei taxe, ori a altei contributii banesti, relatie reglementata de normele de drept fiscal.
Ca oricare raport juridic, si raportul de drept fiscal are premise si ii pot fi asociate elemente. Una dintre premisele raportului juridic de drept fiscal este norma juridica aplicabila relatiilor sociale date.
Normele juridice aplicabile raportul 242j92c ui juridic de drept fiscal s-au caracterizat dupa 1989 printr-o durata scurta de activitate, prin dese modificari si abrogari. Solutia aleasa de catre legislatorul pozitiv pentru a elimina instabilitatea generata de fluiditatea normelor dreptului financiar(inclusiv fiscal), a fost aceea a codificarii reglementarilor in materie fiscala.
Codurile reprezinta legi complexe care reglementeaza o materie determinata si care asigura o mai mare unitate de reglementare, astfel in 2003 a fost introdus in sistemul nostru de drept, Codul Fiscal, prin legea 571/2003 si adoptat codul de procedura fiscala prin O.G. 92/2003, sunt 2 izvoare formale care reflecta categorii diferite de norme juridice, drepturi fiscale;
-codul fiscal reflecta norme de drept subsantial
-codul de procedura fiscala reflecta norme de tip procedural
Astfel vom distinge si 2 rapoarte juridice, cel de drept substantial(material) sau raportul juridic pe care se grefeaza raportul de drept procedural fiscal ce se refera la ansamblul formelor si formalitatilor necesare pentru nasterea, modificarea si stingerea raportului fiscal propriu-zis.
O alta premisa o reprezinta partile acestui raport, astfel ca in oricare raport juridic, avem subiect activ(titularul dreptului) si subiect pasiv(titular al obligatiilor).
In raportul juridic de drept fiscal, subiectul activ va trebui sa fie intotdeauna un purtator de autoritate publica(statul, o colectivitate locala sau institutii publice infiintate sau aflate sub autoritatea acestora).
Subiectul activ in raportul juridic fiscal, care este un raport juridic obligational, mai poate si numele de creditor.
Subiectul pasiv, titularul obligatiilor, poate fi oricare persoana fizica individuala sau ca subiect colectiv, ca organizatie, persoana juridica. Mai poarta numele si de contribuabil si ca un oricare raport juridic obligational se mai numeste si debitor.
O alta premisa este izvorul raportului juridic(faptul juridic), faptul juridic generator al unui raport juridic de drept fiscal este nasterea bazei de impunere a materiei supuse impozitarii.
Oricarui raport juridic ii sunt asociate si elemente:
-subiectele raportului juridic(persoanele intre care exista o relatie sociala reglementata juridic)
-continutul raportului juridic
-obiectul raportului juridic
continutul raportului juridic se refera la drepturile si obligatiile partilor, subiectelor acestui raport. In raportul juridic de drept fiscal identificam pentru subiectul activ dreptul de creanta. Creantele din continutul raportului juridic fiscal pot fi creante principale sau creante accesorii.
Creantele principale se refera la dreptul pe care subiectul activ le pretinde subiectului pasiv/plata unui impozit, a unei taxe ori a altei contributii banesti.
Creantele accesorii se refera la dreptul subiectului activ de a pretinde subiectului pasiv plata unor dobanzi si penalitati de intarziere in achitarea creantei principale.
Continutul raportului juridic de drept fiscal este complex , presuune drepturile si obligatiile asociate fiecaruia dintre subiectii raportului.
Subiecul activ are drept de comanda adimistrartiva, are drept puterea discretionara de a alege modalitatea de investigare, numarul, amploarea acestora, timpul de desfasurare a lor astfel incat sa asigure determinata reala a barei de impunere.
Subiectul activ va trebui sa desfasoare, sa manifeste un rol activ care-ipermite sa efectueze oricare demers necesar pentru a-si indeplini misiunea.
Subiectul pasiv are obligatia de a coopera cu creditorul astfel incat sa fie identificata corect baza de impunere astfe incat raportul juridic cu privire la oral sa poata fi stins in termenul legal.
Subiectul activ are obligatia generala fiscde pastrare a secretului fiscal de respectare a confidentialitatii cu privire la oricare date ori informatii privind debitorul de care ia cunostinta in procesul impunerii fiscale.
Atat subiectul activ cat si cel pasiv sunt tinuti de obligatia de indeplinire cu buna credinta a tuturor actelor si operatiilor intocmite in procesul de impunere astfel incat prin conduita lor sa se asigure identificarea reala a bazei de impunere, determinarea corecta a obligatiilor din continutul raportul juridic fiscal. obiectul reprezinta activitatea sau inactivitatea savarsite de parti pentru realizarea continutului.
Singerea raportului juridic de drept fiscal poate sa aiba loc atunci cand sunt savarsite fapte juridica ca: plata sau compensarea obligatiilor, anularea sau declararea starii de insolvabilitate ori prescrierea dreptului creditului de a pretinde plata obligatiilor ori prin realizarea acestora silita.
Competenta derularii actelor si formalitatii proceduarale necesare asezarii impunerii si singerii raportului juridic fiscal apartine in regula generala organelor fiscale situate in raza teritoriala in care debitorul isi are domiciliul fiscal. Pentru corecta asezare a impunerii si stingerea la timp a raspunderii juridic fiscal, sceste organe fiscale vor intra in raport administrativ de colaborare cu altele(cele in raza carora debit isi are sedii secundare ori are bunuri ce pot fi supuse urmaririi si executarii de catre creditor).
Determinarea obligatiilor fiscale sub forma impozitelor, taxelor ori altor contributii banesti se realizeaza in cursul unui proces numit aministrarea creantelor fiscale.
Potrivit codului de procedura fiscala, administrarea creantelor fiscala cuprinde mai multe faze :
-inregistrarea fiscala a contribuabililor
-asezarea impunerii
-colectarea creantelor fiscle
-solutionarea contentestatiilor actelor de ipmunere fiscala.
Determinarea contributiilor fiscale se face prin intermediul actelor administratiei fiscale.
Codul de procedura fiscala stabileste o seama de conditii de forma si e continutul pe care trebuie sa le indeplineasca actele administrativ fiscale.
Principalele acte administrativ- fiscale sunt declaratia contribuabilului in care aceasta are obligatia sa se determine si coantumul impozitului datorat.
-decizia de impunere intocmite de catre organele fiscale atunci cand se modifica baza de impunere cum ar fi urmarea efectuarii unui control fiscal.
Actele administrativ fiscale trebuie intocmite intotdeauna in forma scrisa. Forma scrisa permite mai buna cunoastere a continutului actelor, construirii unei memorii administrative, efectuarea mai lejera aprobatiunii. Procedura fiscala stabileste ca in continutul lor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu mentiuni cu privire la emitentul actului administrativ fiscal si date le de identificare a acestuia, data si numarul de inregistrare si data de la care acesta incepe sa produca consecinte juridice. Apoi mentiuni cu privire la contribuabil si elemente de identificare a acestuia. Alte mentiuni, motivele de drept si de fapt care au stat la baza intocmirii sale:
-numele persoanei care reprezinta entitatea fiscala, semnatura acesteia si stampila emitentului
-posibilitatea de contestare a actului, procedura de intocmire si depunere a contestaitei, organul la care se depune, termenul de depunere
-audierea contribuabilului
RAPORTUL JURIDIC DE DREPT FISCAL - ALTE INFORMATII PE QGASESC.COM
|
