UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT JURIDIC
RAPORTUL JURIDIC - STRUCTURĂ sI ELEMENTE: SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
STUDENT COORDONATOR STIINTIFIC
MEIROsU ALEXANDRU LECT. UNIV. DRD ROXANA DRUMEA
GRUPA 107
Raportul juridic civil se stabileste întodeauna între persoane, fie ele persoane fizice fie persoane juridice. Sublinierea caracterului social al raportului juridic este necesara, data fiind prezenta uneori în literatura juridica mai veche, în conformitate cu care raportul juridic civil este conceput ca un raport între oameni si bunuri. Aceasta tendinta este prezenta, în principal, în dreptul privat traditinal, cu privire la modul de definire a proprietatii. Proprietatea este la rândul ei, un raport social, un raport între oameni sau diferite grupuri sociale, un raport consacrat prin normele dreptului.6
Caracterul volitional
Raportul juridic de drept civil are un caracter volitional deoarece el este reglementat de o norma juridica, norma care exprima vointa legiuitorului înfatisând electoratul"7, acesta din urma este un prim aspect al caracterului raportului juridic de drept civil, iar în al doilea aspect, faptul ca raporturile civile se nasc din încheierea de acte juridice civile prin manifestarea vointei partilor de drept civil în scopul de a produce efecte juridice. Acest caracter este dublu volitional, deoarece pe de o parte, este vointa legiuitorul exprimata în norma de drept care reglementeaza actul juridic civil, iar de cealalta parte, vointa partilor a autorilor sau a autorului în cazul actelor juridice bilaterale sau unilaterale care au voit sa dea nastere "raportului juridic încheind actul juridic civil".8
2.3 Caracterul de egalitate juridica a partilor
Metoda specifica de reglementare a dreptului civil este cea a egalitatii juridice a partilor. Astfel, egalitatea juridica a partilor, este un caracter propriu raportului juridic civil. Trasatura acestui caracter rezida în nesubordonarea unei fata de cealalta.9
A nu se confunda acest caracter de egalitate juridica a partilor raportului juridic de drept civil cu un principiu al drept 141t1921b ului civil, acela al egalitatii in fata legii civile.
Vezi: NICOLAE POPA, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 245-255
Vezi: PETRICĂ TRUsCĂ, Drept Civil. Introducere in dreptul civil. Persoana fizica.Persoana juridica, Ed. Universul Juridic, 2003, p. 52-53
Vezi idem 7
Vezi: idem 8
3. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT CIVIL
Cele trei elemente constitutive ale raportului juridic de drept civil sunt
I subiectele sau partile în care se stabileste raportul juridic
II continutul raportului juridic care cuprinde drepturile subiective si obligatiile civile ale partilor
III obiectul raportului juridic, adica actiunea, inactiunea sau conduita pe care trebuie s-o urmeze subiectul activ si subiectul pasiv din raportul juridic
Elementele raportului juridic constitue structura acestuia, ceea ce înseamna ca lipsa unuia dintre ele atrage inexistenta raportului juridic. 10
ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT CIVIL
I SUBIECTELE RAPORTULUI DE DREPT CIVIL
Definitia subiectului de drept civil.
Categoriile subiectelor de drept civil.
Determinarea subiectelor raportului de drept civil.
Pluralitatea subiectelor raportului juridic de drept civil.
Schimbarea subiectelor de drept civil.
Capacitatea civila a raportului de drept civil.
Definitia subiectelor raportului de drept civil
Prin subiect al raportului de drept civil se întelege calitatea de a fi titular de drepturi subiective si obligatii civile.
Subiectul raportului juridic civil este acea persoana care participa la raportul de drept civil, deci are calitatea de titulara de drepturi si obligatii civile.11
|
||||
|
||||
De regula, raportul juridic civil se stabileste între doua persoane. Persoana care dobândeste drepturile subiective civile ce intra în continutul raportului juridic se numeste subiect activ, iar persoana care si-a asumat obligatiile civile ce intra în continutul raportului juridic se numeste subiect pasiv.
În cadrul raporturilor obligationale, subiectul activ este numit creditor iar subiectul pasiv este numit debitor. Este necesar a sublinia ca, în raporturile juridice civile, nu putine sunt cayurile în care fiecare din partile raportului juridic este atât subiect activ, cât si subiect pasiv.
Pentru dreptul civil persoana fizica este individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi subiective si obligatii civile.12
Actul normativ care reglementeaza, persoana fizica este Decretul 31/1954 - privind persoanele fizice si juridice.
Persoana juridica este subiectul subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, întrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile.13
Categoriile subiectelor raportului de drept civil.
Exista doua mari categorii de subiexte de drept civil:
persoane fizice, care sunt subiecte individuale de drept civil
persoane juridice, care sunt subiecte colective de drept civil
În categoria persoanelor fizice putem distinge mai multe subcategorii
a) În raportul cu capacitatea de exercitiu, distingem între
- persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu: minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca
- persoanele cu capacitate de exercitiu restrânsa: minorii între 14 si 18 ani
- persoanele cu capacitate de exercitiu deplina, sunt persoanele fizice cu deplina capacitate, majorii.
b) În raport de cetatenie persoanele fizice pot fi
- persoanele fizice de cetatenie româna
- persoanele fizice care nu cetatenie româna
- apatrizii si cetatenii cu dubla cetatenie 14
|
||||
|
||||
 |
3. Determinarea subiectelor raportului de drept civil
Prin determinare, întelegem cunoasterea partilor raportului juridic civil. În cazul raporturilor juridice civile ce au în continutul lor drepturi absolute, adica drepturi nepatrimoniale sau reale este cunoscut sau determinat numai subiectul activ care este insisi titularul de drepturi subiective civile. În cazul raporturilor civile ce au în continutul lor drepturi relative, adica de regula, dreptul de creanta este determinat atât subiectul activ cât si subiectul pasiv. 15
4. Pluralitatea subiectelor raportului de drept civil
Raporturile juridice civile care leaga mai multe persoane, raporturi în care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pe cea de subiect pasiv se numeste pluralitatea subiectelor raportului juridic civil.
Pluralitatea de subiecte se prezinta astfel:
- în raporturile reale (dreptul de proprietate) subiectul pasiv este nedeterminat si este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept în afara de titularul dreptului de proprietate si subiectul activ care poate fi alcatuit dintr-o singura persoana (proprietatea exclusiva), sau din mai multe persoane (proprietatea comuna).
Proprietatea comuna exista în una din urmatoarele trei forme
a) coproprietatea
b) indiviziunea
c) devalmasia
- în raporturile juridice nepatrimoniale, subiectul pasiv, este nedeterminat si este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului activ.16
- în raporturile obligationale (de creanta) pluralitatea poate fi:
o activa, când exista mai multi creditori
o pasiva, când exista mai multi debitori
o mixta, când exista mai multi creditori si mai multi debitori
Regula în caz de pluralitate, în domeniul raporturilor obligationale o reprezinta divizibilitatea, spunându-se ca, în principiu, obligatiile civile sunt conjuncte, situatie în care distingem:
- daca sunt mai multe subiecte pasive se considera ca fiecare dintre creditori nu poate pretinde de la debitor decât partea ce I se cuvine.17
 |
- daca sunt mai multe subiecte pasive se considera ca fiecare codebitor nu este tinut decât pentru partea sa din datoria comuna
Divizibilitatea nu trebuie prevazuta expres, ea subîntelegându-se.
Exista si exceptii, în sensul ca drepturile si obligatiile raportului juridic nu se divid, acestea fiind: solidaritatea si indivizibilitatea.
Solidaritatea poate fi activa cât si pasiva.
Solidaritatea activa - fiecare dintre creditori are dreptul de a pretinde de la debitor întreaga datorie, solidaritatea activa se poate naste umai din actul juridic.
Solidaritatea pasiva - oricare dintre debitori poate fi obligat sa plateasca întreaga datorie.
În caz de indivizibilitate - oricare dintre codebitori este tinut de întreaga datorie.18
5. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
În raporturile nepatrimoniale din toate cele trei subcategorii nu se pune problema schimbarii subiectelor active întrucât drepturile nepatrimoniale sunt inalienabile, adica nu pot fi înstrainate sau transmise.
În raporturile nepatrimoniale urmeaza sa distingem între:
raporturi
nepatrimoniale reale
raporturi
nepatrimoniale obligationale
În raporturile reale poate interveni o schimbare a subiectelor active printr-un mod legal de transmitere a bunului aflat în circuitul civil.
În raporturile obligationale poate interveni o schimbare, atât a subiectelor active cât si a subiectelor pasive.
Subiectul activ poate fi schimbat prin:
cesiunea de creanta - care reprezinta actul juridic care a intervenit între cel care a cedat creanta numit cedent si cel care primeste numit cesionar, prin care primul substitue prin locul sau cel de-al doilea devine noul creditor.
Subrogatie personala - care este o institutie a dreptului civil când printr-o conventie si poarta numele de subrogatie conventionala sau în temeiul unei legi
si suntem în prezenta subrogatiei
personale când o persoana
plateste o datorie alteia catre creditorul lui sens în care se
subroga în locul altuia.
Vezi: PETRICĂ TRUsCĂ, Drept Civil.Introducere în dreptul
civil.Persoana fizica.Persoana juridica, Ed. Universul
Juridic, 2003, p. 54
Vezi: GH. BELEIU, op. cit. , p. 66 citat de P. TRUsCĂ, Drept Civil.Introducere în dreptul civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, p. 54
Vezi: idem 12
Novatia prin schimbare de creditor - este actul juridic civil care stinge o obligatie veche înlocuind-o cu una noua
Subiectul pasiv poate fi schimbat prin:
Stipulatia pentru altul - este un contract prin care una din parti stipuleaza o prestatie de la cealalta parte în tertul altei persoane fara a fi aceasta de fata, fara ca terta sa participe la încheierea contractului.
Delegatie - este actul juridic prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor fie alîturi de el, fie în locul acestuia.
Propriere - este un mod de executare silita.
6. Capacitatea civila a raportului de drept civil
Prin capacitate întelegem aptitudinea subiectului de drept de a dobândi drepturi si obligatii civile.
În structura sa are doua elemente:
o Capacitate civila de folosinta
o Capacitate civila de exercitiu
Pe categorii de subiecte de drept:
a) pentru persoana fizica: - capacitatea de folosinta înseamna aptitudinea acestui subiect de drept de a dobândi drepturi subiective si obligatii corelative civile. Fiind recunoscuta de lege, capacitatea de folosinta se dobândeste ca regula odata cu nasterea persoanei, iar ca exceptie din momentul conceptiei. Continutul acestui capitol o formeaza drepturile subiective si obligatiile ce-i revin. Capacitatea de folosinta înceteaza cu moartea, fizic constatata ori judecîtoreste declarata.
- capacitatea de exercitiu este o aptitudine a subiectelor de drept civil de a-si exercita drepturi si de a-si asuma obligatii prin încheierea de acte juridice civile. Pentru a îndeplini capacitate de exercitiu, persoana trebuie sa îndeplineasca doua premise:
o Existenta capacitatii de folosinta
o Existenta discernamântului
b) pentru persoana juridica - capacitatea de folosinta este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile. Începutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este marcat de momentul dobândirii personalitatii juridice.
- capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este aptitudinea sa de a-si exercita drepturile civile si de a-si îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.
II CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Prin continutul raportului juridic civil întelegem totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor civile pe care le au partile raportului juridic civil.
Dreptul subiectiv civil
Dreptul subiectiv civil este o posibilitate conferita de lege subiectelor active, persoane fizice si persoane juridice, în virtutea caruia, acesta poate în limitele dreptului si moralei sa aiba o anumita conduita si sa pretinda o conduita corespunzatoare de la subiectul pasiv care sa constea in "a da, a face sau a nu face" sau în caz de nevoie sa ceara concurs fortei coercitive de constrângere a statului.
Drepturile subiective se clasifica în functie de anumite criterii:
o
|
|
*Drepturi
subiective
o
|
|
*Drepturi patrimoniale
o
|
|
*Drepturi subiective
o În functie de certitudinea conferita titularilor:
pure
simple
drepturi afectate de modalitati (termen, conditie, sarcina)
o În functie de opazabilitatea lor:
Prin drept absolut întelegem acel drept în virtutea caruia prin titularul sau poate avea o conduita fara a face apel la cineva spre a-l realiza.
Drepturile subiective relative este dreptul în virtutea caruia, titularului îi poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata fara de care dreptul sau nu se poate realiza.
Drepturile absolute au urmatoarele caracteristici:
raporturile juridice care au în continutul sau un drept absolut se stabileste între titularul dreptului ca subiect si toate celelalte subiecte de drept ca subiecte pasive nedeterminate, în momentul stabilirii unui astfel de raport juridic.
Dreptul absolut este opoyabil erga ommes - tuturor subiectelor de drept civil le revine obligatia de a nu-l încalca.
Continutul obligatiilor subiectelor pasive care sunt nedeterminate este îndatorirea lor generala si negativa, de a nu aduce atingere dreptului absolut ce apartine subiectului activ.
Drepturile relative au urmatoarele caracteristici:
raportul juridic civil care are în continutul sau un drept relativ se stabileste între titularul sau , sau titularii dreptului ca subiecte active si una sau mai multe persoane, determinate chiar din momentul stabilirii raportului ca subiecte pasive.
Dreptul relativ este opozabil numai subiectelor pasive determinat. Obligatia corelativa unui asemenea drept poate consta dupa caz în "a da, a face sau a nu face".
o În functie de corelatia dintre ele:
Dreptul principal este acel drept care are o existenta de sine statatoare sens în care soarta sa nu depinde de alt drept. Dreptul accesoriu este acel drept a carei soarta juridica depinde de existenta altuia cu rol de drept principal.
Drepturile nepatrimoniale sunt de reula drepturi principale iar criteriul respectiv se aplica dreptului de proprietate si a dezmabramintelor.
Obligatia civila
|
Obligatiile se clasifica în:
o
Dupa
obiectul lor: obligatiile
o obligatiile pozitive: - a da
- a face
o
|
o 
obligatii de rezultat:
|
o Dupa opozabilitatea lor:
obligatii obisnuite, între parti
obligatii opozabile opozabile si tertilor (scripte in rem)
obligatii reale (propter rem)
o Dupa sanctiunea ce asigura respectarea lor:
obligatii perfecte
obligatii imperfecte (naturale)
Caracterizarea obligatiilor:
obligatia de a da - a constitui sau a transmite un drept real oarecare
obligatia de a face - este îndatoria ce-I apartine subiectului pasiv de a preda un bun
obligatia de a nu face - consta într-o abtinere la care este îndatorit subiectul pasiv de la ceva ce ar fi putut face în lipsa obligatiei asumate. Aceasta obligatie de a nu face are un continut diferit dupa cum este corelativa unui drept absolut. A nu face ca obligatie corelativa unui drept absolut consta în îndatoria generala si negativa ce revine tuturor celorlalte subiectelor de drept în afara titularului, obligatia de a nu face corelativa unui drept relativ consta în îndatoria debitoruli de a se abtine de la ceea ce ar fi putut face daca nu si-ar fi asumat o asemenea obligatie.
Obligatia de rezultat: este îndatoria subiectului pasiv care este strict precizata sub aspectul obiectului si scopului urmarit, sens în care debitorul obligându-se sa desfasoare o anumita activitate sa atnga un rezultat bine stabilit.
Obligatia de prudenta ori diligenta- este aceea îndatorie a debitorului care consta în a depune toata silinta, priceperea pentru obtinerea unui anumit rezultat fara a se obliga însa la obtinerea rezultatului dorit.
Obligatii obisnuite - sunt obligatiile ce revin partilor unui raport juridic civil, opozabil numai între parti, opozabila acestora.
Obligatiile opozabile si tertilor - se caracterizeaza prin acea ca stâns legate de posesia lucrului încât daca posesorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte la acel drept desi n-a participat nici direct sau personal.
Obligatiile reale - constau în îndatorirea ce revine potrivit legii celui care detine un bun în considerarea importantei deosebite a bunului respectiv pentru societate.
Obligatii perfecte - sunt acele îndatoriri a caror executare este asigurata în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de buna voie ci îi sunt impuse prin justitie
Obligatii imperfecte (naturale) - sunt acele îndatoriri a caror executare nu se poate obtine prin executare silita, dar odata executata de bunavoie debitorul nu mai are voie sa ceara restituirea prestatiei.
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
STRUCTURA SI subiectele raportului juridic civil
BIBLIOGRAFIE
P. TRUsCĂ, Drept Civil. Introducere în dreptul civil. Persoana fizica. Persoana juridica, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003
N. POPA, Teoria generala a dreptului, Ed. ALL Beck, 2002
A. POPESCU, Teoria dreptului, Ed. Fundatiei România de Mâine, 2001, Bucuresti
GH. DINU, Drept Civil. Parte generala, Ed. Ex Ponto, 2003, Constanta
5. C. Hamangiu, I. Rosetti - Balanescu, AL. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, Vol. I, Ed. ALL Beck RESTITUTIO, 2002
|
Powered by https://www.preferatele.com/ cel mai complet site cu referate |
|
