RASPUNDERA DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE
Notiunea si reglementarea legala
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este reglementata de
Codul civil romān īn art. 998 - 999.
Art. 998 Cod civil dispune ca "orice fapta a omului, care cauzeaza
altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l
repara", iar art. 999 Cod civil prev 12212l1121m ede ca "omul este responsabil nu numai
pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin
neglijenta sau imprudenta sa".
Conditiile generale ale raspunderii
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer īntrunite
cumulativ urmatoarele conditii:
. existenta unui prejudiciu;
. existenta unei fapte ilicite;
. existenta unui raport de
cauzalitate īntre fapta ilicita si prejudiciu;
86
. existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constānd īn intentia,
neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Prejudiciul
Definitie
Prejudiciul, calificat ca o conditie sine qua non, este definit ca fiind
efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite
savārsite de o alta persoana.
Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile
delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atāt timp cāt o
persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio
reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Conditiile repararii prejudiciului
Prejudiciul da dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite
la reparare, daca sunt īndeplinite, cumulativ, doua conditii:
- prejudiciul sa fie cert;
- prejudiciul sa nu fi fost reparat īnca.
Principiile repararii prejudiciului
Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin
intentarea unei actiuni īn justitie pentru plata despagubirilor.
Pe cale conventionala, victima si autorul faptei ilicite pot sa īncheie īn
mod valabil o conventie prin care sa stabileasca atāt īntinderea
despagubirilor, cāt si modalitatea de plata a acestora.
Daca īntre parti nu a intervenit o asemenea conventie, victima se va
adresa instantei de judecata cu o actiune avānd ca obiect plata
despagubirilor.
Īn cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face īn functie
de urmatoarele principii:
- principiul repararii integrale a prejudiciului;
- principiul repararii īn natura a prejudiciului.
Fapta ilicita
Definitie
87
Īn materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind
orice fapta prin care, īncalcāndu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate
prejudicii dreptului subiectiv apartinānd unei persoane.
Trasaturile caracteristice ale faptei ilicite
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
. fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constānd īntr-o
conduita ori manifestare umana exteriorizata;
. fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice;
. fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.
Cauzele care īnlatura caracterul ilicit al faptei
Īn anumite situatii, desi fapta ilicita provoaca un prejudiciu altei
persoane, raspunderea nu este angajata, deoarece este īnlaturat caracterul
ilicit al faptei.
Cauzele care īnlatura caracterul ilicit al faptei sunt:
- legitima aparare;
- starea de necesitate;
- īndeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege;
- īndeplinirea ordinului superiorului;
- exercitarea unui drept;
- consimtamāntul victimei.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu
Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca īntre
fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, īn sensul ca acea
fapta a provocat acel prejudiciu.
Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei
ilicite, īn conditiile īn care caracterul ilicit al acesteia este dat de
īmprejurarea ca prin ea a fost īncalcat dreptul obiectiv si a fost cauzat un
prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.
Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse
urmatoarele criterii:
. sistemul cauzalitatii necesare, potrivit caruia cauza este
fenomenul care, precedānd efectul, īl provoaca īn mod necesar;
. sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile, care considera ca
fenomenul - cauza nu actioneaza izolat, ci este conditionat de
mai multi factori care, nu produc īn mod nemijlocit efectul, dar īl
favorizeaza, astfel īncāt aceste
conditii alcatuiesc, īmpreuna cu
88
īmprejurarea cauzala, o unitate indivizibila, īn cadrul careia ele
ajung sa dobāndeasca, prin interactiune cu cauza, un rol cauzal.
Vinovatia
Notiune
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite īn raport
cu fapta respectiva si fata de urmarile pe care aceasta le produce.
Structura vinovatiei
Vinovatia este alcatuita īn structura sa din doi factori:
- factorul intelectiv, care implica un anumit nivel de cunoastere a
semnificatiei sociale a faptei savārsite si a urmarilor pe care aceasta le
produce;
- factorul volitiv, care consta īn actul de deliberare si de decizie a
autorului faptei ilicite.
Formele vinovatiei
Codul penal stabileste o reglementare juridica cu caracter general a
vinovatiei. Dispozitiile cuprinse īn art. 19 Cod penal stabilesc continutul
vinovatiei, formele vinovatiei si modalitatile acestora.
Codul penal reglementeaza doua forme de vinovatie: intentia si culpa.
Intentia se poate prezenta īn doua modalitati:
1) intentie directa, cānd autorul prevede rezultatul faptei sale si
urmareste producerea lui prin savārsirea faptei;
2) intentie indirecta, cānd autorul prevede rezultatul faptei si, desi nul
urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
Culpa este de doua feluri:
1) imprudenta (usurinta),cānd autorul prevede rezultatul faptei sale,
dar nu-l accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce;
2) neglijenta, cānd autorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi
trebuia si putea sa-l prevada.
Cauzele care īnlatura vinovatia
Cauzele care īnlatura vinovatia sunt īmprejurarile care īmpiedica
atitudinea psihica a persoanei fata de fapta si urmarile acesteia. Aceste cauze
sunt:
. fapta victimei īnsasi;
. fapta unui tert pentru care autorul nu este tinut sa raspunda;
. cazul fortuit;
. forta majora.
89
Capacitatea delictuala
Pentru a fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca
persoana sa aiba discernamāntul faptelor sale, adica sa aiba capacitate
delictuala. Lipsa discernamāntului echivaleaza cu absenta factorului
intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.
Analiza capacitatii delictuale impune prezentarea a trei situatii posibile:
1) pentru minori, prin lege se stabileste o prezumtie legala de
existenta a discernamāntului īncepānd cu vārsta de 14 ani;
2) persoanele nepuse sub interdictie, care sufera de boli psihice ce le
afecteaza discernamāntul, īn masura īn care au īmplinit vārsta de 14 ani, sunt
prezumate ca au capacitate delictuala;
3) īn cazul persoanelor puse sub interdictie, raspunderea va fi
angajata numai daca victima prejudiciului va reusi sa faca dovada ca la
momentul savārsirii faptei ilicite interzisul a actionat cu discernamānt.
Proba conditiilor raspunderii civile delictuale
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere īn fata instantei de
judecata trebuie sa o dovedeasca, deci sarcina probei revine celui care face o
afirmatie.
Procesul civil fiind pornit de catre reclamant, prin introducerea cererii
de chemare īn judecata, acesta trebuie sa-si dovedeasca pretentia pe care a
supus-o judecatii - onus probandi incumbit actori.
Referitor la proba conditiilor raspunderii civile delictuale, īn raport de
dispozitiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sa faca
dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate
dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei. Fiind vorba de fapte
juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de proba, inclusiv proba
testimoniala.
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei
juridice
Raspunderea civila delictuala a persoanei juridice pentru fapta proprie a
persoanei juridice va fi angajata ori de cāte ori organele acesteia, cu prilejul
exercitarii functiei ce le revine, vor fi savārsit o fapta ilicita cauzatoare de
prejudicii.
Aceasta forma de raspundere este reglementata prin urmatoarele acte
normative:
90
- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice;
- Legea nr. 31/1990 privind organizarea si functionarea
societatilor comerciale, cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor
economice īn regii autonome si societati comerciale, cu
modificarile ulterioare;
- Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii
si fundatii, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 246/2005.
Persoana juridica este tinuta raspunzatoare pentru faptele persoanelor
fizice care intra īn componenta sa, dar persoanele fizice sau juridice care
compun organele persoanei juridice au o raspundere proprie pentru faptele
ilicite cauzatoare de prejudicii, atāt īn raport cu persoana juridica, cāt si cu
victima prejudiciului.
Victima prejudiciului poate sa cheme īn judecata pentru plata de
despagubiri:
- persoana juridica;
- persoana juridica īn solidar cu persoanele fizice care au
actionat īn calitate de organe ale persoanei juridice;
- persoanele fizice.
Īn situatia īn care persoana juridica a platit victimei despagubiri, ea va
avea posibilitatea sa intenteze o actiune īn regres īmpotriva persoanei fizice
care compune organul de conducere.
|
