RASPUNDERA DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE
Notiunea si reglementarea legala
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este reglementata de
Codul civil român în art. 998 - 999.
Art. 998 Cod civil dispune ca "orice fapta a omului, care cauzeaza
altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l
repara", iar art. 999 Cod civil prev 12212l1121m ede ca "omul este responsabil nu numai
pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin
neglijenta sau imprudenta sa".
Conditiile generale ale raspunderii
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite
cumulativ urmatoarele conditii:
. existenta unui prejudiciu;
. existenta unei fapte ilicite;
. existenta unui raport de
cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;
86
. existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intentia,
neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Prejudiciul
Definitie
Prejudiciul, calificat ca o conditie sine qua non, este definit ca fiind
efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite
savârsite de o alta persoana.
Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile
delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o
persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio
reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Conditiile repararii prejudiciului
Prejudiciul da dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite
la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii:
- prejudiciul sa fie cert;
- prejudiciul sa nu fi fost reparat înca.
Principiile repararii prejudiciului
Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin
intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.
Pe cale conventionala, victima si autorul faptei ilicite pot sa încheie în
mod valabil o conventie prin care sa stabileasca atât întinderea
despagubirilor, cât si modalitatea de plata a acestora.
Daca între parti nu a intervenit o asemenea conventie, victima se va
adresa instantei de judecata cu o actiune având ca obiect plata
despagubirilor.
În cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face în functie
de urmatoarele principii:
- principiul repararii integrale a prejudiciului;
- principiul repararii în natura a prejudiciului.
Fapta ilicita
Definitie
87
În materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind
orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate
prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Trasaturile caracteristice ale faptei ilicite
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
. fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constând într-o
conduita ori manifestare umana exteriorizata;
. fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice;
. fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.
Cauzele care înlatura caracterul ilicit al faptei
În anumite situatii, desi fapta ilicita provoaca un prejudiciu altei
persoane, raspunderea nu este angajata, deoarece este înlaturat caracterul
ilicit al faptei.
Cauzele care înlatura caracterul ilicit al faptei sunt:
- legitima aparare;
- starea de necesitate;
- îndeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege;
- îndeplinirea ordinului superiorului;
- exercitarea unui drept;
- consimtamântul victimei.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu
Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca între
fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, în sensul ca acea
fapta a provocat acel prejudiciu.
Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei
ilicite, în conditiile în care caracterul ilicit al acesteia este dat de
împrejurarea ca prin ea a fost încalcat dreptul obiectiv si a fost cauzat un
prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.
Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse
urmatoarele criterii:
. sistemul cauzalitatii necesare, potrivit caruia cauza este
fenomenul care, precedând efectul, îl provoaca în mod necesar;
. sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile, care considera ca
fenomenul - cauza nu actioneaza izolat, ci este conditionat de
mai multi factori care, nu produc în mod nemijlocit efectul, dar îl
favorizeaza, astfel încât aceste
conditii alcatuiesc, împreuna cu
88
împrejurarea cauzala, o unitate indivizibila, în cadrul careia ele
ajung sa dobândeasca, prin interactiune cu cauza, un rol cauzal.
Vinovatia
Notiune
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite în raport
cu fapta respectiva si fata de urmarile pe care aceasta le produce.
Structura vinovatiei
Vinovatia este alcatuita în structura sa din doi factori:
- factorul intelectiv, care implica un anumit nivel de cunoastere a
semnificatiei sociale a faptei savârsite si a urmarilor pe care aceasta le
produce;
- factorul volitiv, care consta în actul de deliberare si de decizie a
autorului faptei ilicite.
Formele vinovatiei
Codul penal stabileste o reglementare juridica cu caracter general a
vinovatiei. Dispozitiile cuprinse în art. 19 Cod penal stabilesc continutul
vinovatiei, formele vinovatiei si modalitatile acestora.
Codul penal reglementeaza doua forme de vinovatie: intentia si culpa.
Intentia se poate prezenta în doua modalitati:
1) intentie directa, când autorul prevede rezultatul faptei sale si
urmareste producerea lui prin savârsirea faptei;
2) intentie indirecta, când autorul prevede rezultatul faptei si, desi nul
urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
Culpa este de doua feluri:
1) imprudenta (usurinta),când autorul prevede rezultatul faptei sale,
dar nu-l accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce;
2) neglijenta, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi
trebuia si putea sa-l prevada.
Cauzele care înlatura vinovatia
Cauzele care înlatura vinovatia sunt împrejurarile care împiedica
atitudinea psihica a persoanei fata de fapta si urmarile acesteia. Aceste cauze
sunt:
. fapta victimei însasi;
. fapta unui tert pentru care autorul nu este tinut sa raspunda;
. cazul fortuit;
. forta majora.
89
Capacitatea delictuala
Pentru a fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca
persoana sa aiba discernamântul faptelor sale, adica sa aiba capacitate
delictuala. Lipsa discernamântului echivaleaza cu absenta factorului
intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.
Analiza capacitatii delictuale impune prezentarea a trei situatii posibile:
1) pentru minori, prin lege se stabileste o prezumtie legala de
existenta a discernamântului începând cu vârsta de 14 ani;
2) persoanele nepuse sub interdictie, care sufera de boli psihice ce le
afecteaza discernamântul, în masura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt
prezumate ca au capacitate delictuala;
3) în cazul persoanelor puse sub interdictie, raspunderea va fi
angajata numai daca victima prejudiciului va reusi sa faca dovada ca la
momentul savârsirii faptei ilicite interzisul a actionat cu discernamânt.
Proba conditiilor raspunderii civile delictuale
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fata instantei de
judecata trebuie sa o dovedeasca, deci sarcina probei revine celui care face o
afirmatie.
Procesul civil fiind pornit de catre reclamant, prin introducerea cererii
de chemare în judecata, acesta trebuie sa-si dovedeasca pretentia pe care a
supus-o judecatii - onus probandi incumbit actori.
Referitor la proba conditiilor raspunderii civile delictuale, în raport de
dispozitiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sa faca
dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate
dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei. Fiind vorba de fapte
juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de proba, inclusiv proba
testimoniala.
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei
juridice
Raspunderea civila delictuala a persoanei juridice pentru fapta proprie a
persoanei juridice va fi angajata ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul
exercitarii functiei ce le revine, vor fi savârsit o fapta ilicita cauzatoare de
prejudicii.
Aceasta forma de raspundere este reglementata prin urmatoarele acte
normative:
90
- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice;
- Legea nr. 31/1990 privind organizarea si functionarea
societatilor comerciale, cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor
economice în regii autonome si societati comerciale, cu
modificarile ulterioare;
- Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii
si fundatii, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 246/2005.
Persoana juridica este tinuta raspunzatoare pentru faptele persoanelor
fizice care intra în componenta sa, dar persoanele fizice sau juridice care
compun organele persoanei juridice au o raspundere proprie pentru faptele
ilicite cauzatoare de prejudicii, atât în raport cu persoana juridica, cât si cu
victima prejudiciului.
Victima prejudiciului poate sa cheme în judecata pentru plata de
despagubiri:
- persoana juridica;
- persoana juridica în solidar cu persoanele fizice care au
actionat în calitate de organe ale persoanei juridice;
- persoanele fizice.
În situatia în care persoana juridica a platit victimei despagubiri, ea va
avea posibilitatea sa intenteze o actiune în regres împotriva persoanei fizice
care compune organul de conducere.
|
