RASPUNDEREA CONTRACTUALA
Notiunea
Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara
pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea
necorespunzatoare ori cu întârziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil
încheiat.
Categorii de despagubiri
Despagubirile sau daunele - interese sunt de doua feluri:
. despagubiri compensatorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit
de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei;
. despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de
creditor ca urmare a executarii cu întârziere a obligatiei. Aceste despagubiri
se pot cumula cu executarea în natura a obligatiei, spre deosebire de
despagubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natura.
În Codul civil este reglementata distinct ras 18118i815s punderea civila delictuala, iar
raspunderea contractuala este tratata la efectele obligatiilor, împreuna cu despagubirile,
astfel ca în doctrina se afirma ca despagubirile reprezinta unul dintre aspectele posibile
ale executarii obligatiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibila
executarea în natura.
Conditiile raspunderii contractuale
Din analiza textelor Codului civil, rezulta ca pentru existenta raspunderii
contractuale trebuie sa fie întrunite urmatoarele conditii:
. fapta ilicita care consta în neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de
debitor;
. existenta unui prejudiciu în patrimoniul creditorului;
. existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita a debitorului si
prejudiciul creditorului;
. vinovatia debitorului.
Conditiile acordarii de despagubiri
Prejudiciul
Prejudiciul consta în consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau
nepatrimoniala, efecte ale
încalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinând
6
creditorului sau contractual, prin neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a
îndatorat.
Conditia existentei prejudiciului rezulta din dispozitiile art. 1082 Cod civil potrivit
caruia debitorul datoreaza daune - interese " de se cuvine".
În masura în care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului având ca obiect plata
despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes.
Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta în
neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate.
Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor în care
întinderea prejudiciului este stabilita de lege( de exemplu, în cazul obligatiilor care au ca
obiect sume de bani, când legea fixeaza drept despagubire dobânda legala).
Vinovatia debitorului
Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, în sensul ca
neexecutarea sau executarea necorespunzatoare, executarea cu întârziere a obligatiei îi
este imputabila.
În principiu, pâna la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila
debitorului.
Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii:
. în cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul
savârsit de debitor prin care s-a încalcat obligatia;
. în cazul obligatiilor de a da si a face, creditorul trebuie sa dovedeasca
existenta creantei, iar daca face aceasta dovada neexecutarea se prezuma, cât
timp debitorul nu dovedeste executarea.
Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea
obligatiei se datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului.
Punerea debitorului în întârziere
Punerea în întârziere consta într-o manifestare de vointa din partea creditorului,
prin care ele pretinde executarea obligatiei de catre debitor.
Potrivit art. 1079 alin 1 Cod civil, daca obligatia consta în a da sau a face, debitorul
se va pune în întârziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului
sau. În cazul art. 1079 Cod civil, pentru a-si produce efectele, punerea în întârziere
trebuie sa îmbrace una din urmatoarele forme:
. notificare prin intermediul executorilor judecatoresti;
. cererea de chemare în judecata a debitorului.
Debitorul este pus de drept în întârziere în urmatoarele cazuri:
1.în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legala - art. 1079 pct. 1 Cod
civil), de câte ori legea face sa curga de drept dobânda, care tine loc de daune- interese la
obligatiile ce au ca obiect sume de bani;
2.când partile au convenit expres ca debitorul este în întârziere la împlinirea
termenului (art. 1079 pct.2 Cod civil - punerea în întârziere conventionala);
3.când obligatia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinita decât într-un termen
determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia(art. 1079 pct. 3
si art. 1081 Cod civil);
7
4.în cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice
sau a apei;
5.în cazul încalcarii obligatiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil).
Punerea în întârziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice:
. de la data punerii în întârziere debitorul datoreaza daune -interese moratorii;
. din acest moment creditorul este îndreptatit sa pretinda daune-interese
compensatorii;
. când obligatia consta în a da un bun individual determinat, ca efect al punerii în
întârziere, riscul se stramuta asupra debitorului.
Evaluarea despagubirilor
Evaluarea judiciara
Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este reglementata
de art. 1084-1086 Cod civil:
. la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea în vedere atât
pierderea efectiv suferita cât si câstigul pe care creditorul nu l-a putut
realiza;
. în principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai prejudiciul previzibil la
momentul încheierii contractului;
. debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul direct, care se afla în
legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea contractului.
Evaluarea legala
Evaluarea legala exista în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea
unei obligatii având ca obiect o suma de bani.
Astfel, conform art. 1088 Cod civil, "la obligatiile care de obiect o suma oarecare,
daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, afara de
regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune, de societate. Aceste daune -
interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba; nu sunt debite
decât din ziua cererii în judecata, afara de cazurile în care , dupa lege, dobânda curge de
drept."
Dobânzile legale pentru obligatii banesti sunt stabilite prin Ordonanta Guvernului
nr. 9/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 356/2002.
Evaluarea conventionala
Un alt mod de evaluare a daunelor - interese este evaluarea facuta prin conventia
partilor. Acest lucru se realizeaza prin inserarea în contract a unei clauze numita clauza
penala.
Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile
determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a
neexecutarii, executarii cu întârziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre
debitorul sau.
Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice:
. este o conventie accesorie;
. scopul clauzei penale este determinarea anticipata a cuantumului
despagubirilor ce vor fi platite
de catre debitor si nu crearea unei posibilitati
8
pentru debitor de a se libera de obligatia principala asumata printr-o alta
prestatie;
. în temeiul principiului pacta sunt servanda, instanta de judecata nu are
posibilitatea de a reduce sau de a mari cuantumul clauzei penale ;
. daca s-a stipulat pentru executarea cu întârziere, creditorul poate solicita
atât executarea în natura cât si clauza penala, daca a fost stipulata pentru
neexecutare, ea nu va putea fi cumulata cu executarea în natura;
. clauza penala este datorata numai daca sunt întrunite conditiile necesare
acordarii de despagubiri, fara însa a se mai face dovada existentei
prejudiciului de catre creditor;
. creditorul obligatiei cu clauza penala este un simplu creditor chirografar.
Aceasta clauza este interzisa în contractele de împrumut , deoarece daunele -
interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda, care este echivalentul
pentru lipsa folosintei banilor, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1088 Cod civil.
|
