RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN MEDIUL DE AFACERI
1. Elemente privind raspunderea penala. Comerciantul, persoana fizica sau juridica, intra în diverse categorii de raporturi juridice - civile, comerciale, fiscale, de drept al muncii, administrative. Este însa posibil ca acelasi comerciant sa intre si în raporturi juridice penale, adic 858b12i 59; într-un raport juridic în care statul trage la raspundere pe comerciantul (persoana fizica sau juridica) pentru ca a savârsit o încalcare considerata dintre cele mai grave ale legii; în numele societatii, statul actioneaza ca un factor coercitiv.
A. Definitia infractiunii este cuprinsa în dispozitiile art. 17 Cod penal care dispune: "Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala". Asadar, infractiunea desemneaza o fapta a omului prin care nu se respecta o norma imperativa si se pun în pericol anumite valori sociale aparate de legea penala, astfel încât persoanei vinovate urmeaza sa i se aplice o sanctiune de drept penal.
Din definitia legala a infractiunii rezulta ca trasaturile sale sunt:
a) Prezinta un pericol social (grav). Art. 18 Codul penal stabileste conditiile care trebuie îndeplinite pentru a fi în prezenta pericolului social al faptei reglementat de legiuitor si anume:
- fapta care prezinta pericol social consta în orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile aratate în art. 1 din Codul penal, respectiv România, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si întreaga ordine de drept;
- pentru sanctionarea faptei care prezinta un astfel de pericol social este necesara aplicarea unei pedepse penale.
b) Este savârsita cu vinovatie, conditie reglementata distinct de legiuitor, prin art. 19 Cod penal, care prevede si cele doua forme ale vinovatiei, respectiv intentia si culpa1.
Prima forma a vinovatiei, intentia, este reglementata de legiuitor în doua modalitati: intentia directa si intentia indirecta. Intentia directa este cuprinsa în dispozitiile art. 19 alin. 1, pct. 1 lit. a din Codul penal în care se arata ca infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte. Intentia indirecta este prevazuta de legiuitor în dispozitiile art. 19 alin. 1, pct. 1 lit b Cod penal care dispune ca în acest caz, infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
Culpa a doua forma a vinovatiei, denumita si culpa cu previziune ori temeritate sau usurinta, este prevazuta în dispozitiile art. 19 pct. 2 lit. a din Codul penal si este realizata atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei (cu usurinta) ca el nu se va produce.
Culpa simpla (denumita si culpa fara prevedere sau neglijenta ori greseala) este reglementata prin dispozitiile art. 19 pct. 2 lit. b din Cod penal în care se arata ca infractorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.
c) Este prevazuta (si sanctionata) de legea penala, ceea ce constituie o reflectare a principiului fundamental al legalitatii prevazut de art. 2 Cod penal; numai legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele care se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua în cazul savârsirii acestor fapte concomitent este si o reflectare a principiului neretroactivitatii legii penale prevazut în art. 11
Cod penal; legea penala nu se aplica faptelor care la data când au fost savârsite nu erau prevazute ca infractiuni.
B. Continutul infractiunii are doua forme: continutul legal si continutul concret.
Continutul legal al infractiunii este prevazut prin normele de drept penal care incrimineaza o fapta ca infractiune. Continutul concret al infractiunii este realizat prin comiterea unei fapte de catre o persoana si care trebuie sa contina elementele prevazute de lege pentru a se încadra în norma de drept penal si a fi calificata ca infractiune.
Continutul diferitelor infractiuni cuprinde conditii referitoare la fapta, faptuitor2, obiect, locul si timpul comiterii infractiunii.
C. Subiectele infractiunii sunt reprezentate de persoane fizice care au comis infractiunea denumite subiecte active si persoanele fizice sau juridice care au fost vatamate, denumite subiecte pasive ale infractiunii.
a) Subiectul activ al infractiunii este persoana fizica care a contribuit la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în calitate de autor, instigator3 sau complice4.
Pentru a fi calificat subiect activ al infractiunii persoana fizica trebuie sa realizeze conditiile generale si speciale prevazute de lege. Din prevederile art. 17, 46, 48, 50 si 99 Cod penal rezulta ca sunt conditii generale: vârsta, responsabilitatea, libertatea de actiune si vointa a subiectului activ.
Vârsta de la care persoana fizica raspunde penal ca subiect activ al infractiunii este de 14 ani, cu conditia sa se dovedeasca faptul ca a savârsit fapta cu discernamânt, deci sa fie constient de fapta comisa si urmarile acesteia.
Responsabilitatea poate fi definita, în general, ca fiind aptitudinea persoanei fizice de a-si da seama de actiunile sau inactiunile sale si de a fi stapân pe ele.
Libertatea de actiune si vointa presupune ca subiectul activ al infractiunii sa actioneze în mod liber si fara sa fie supus vreunei constrângeri fizice sau morale.
Conditiile speciale referitoare la subiectul activ vizeaza anumite calitati ale acestuia prevazute de lege pentru anumite infractiuni, motiv pentru care se mai numeste subiect calificat sau circumstantiat (de exemplu, functionar pentru infractiunea de abuz în serviciu, neglijenta în serviciu s.a).
b) {i subiectul pasiv al infractiunii trebuie sa îndeplineasca anumite conditii generale si speciale.
Conditiile generale se refera la faptul ca persoana fizica sau juridica sa fie titularul valorii sociale încalcate prin fapta penala.
Conditiile speciale sunt reglementate numai pentru continutul anumitor infractiuni (de exemplu, pentru infractiunile prevazute în art. 3-9 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscala subiectul activ este de regula circumstantiat de lege si anume conducatorul unitatii, contribuabili, împuternicitii contribuabililor, persoane cu atributii financiar contabile).
D. Obiectul infractiunii îl reprezinta valorile sociale ocrotite de legea penala, precum si relatiile sociale create în jurul si datorita acestor valori care sunt puse în pericol sau vatamate efectiv prin infractiunile savârsite. Obiectul juridic specific este alcatuit din valoarea sociala efectiva care este pereclitata prin savârsirea infractiunii. Obiectul material este specific numai pentru acele infractiuni numite si infractiuni de rezultat la care valoarea sociala este concretizata printr-o entitate materiala5.
Se face distinctie între obiectul juridic general, obiectul juridic generic, obiectul juridic specific, obiectul material, obiectul juridic complex.
Locul si timpul comiterii infractiunii reprezinta elementele preexistente unei infractiuni. Acestea pot fi prevazute în continutul unor infractiuni si genereaza chiar continutul calificat al acestor infractiuni, de exemplu, este calificat furtul savârsit într-un loc public, într-un mijloc de transport în comun în timpul noptii (art. 209 al. 1 lit. e, f, g Cod penal).
Continutul constitutiv al infractiunii reprezinta ansamblul conditiilor prevazute în norma de drept penal referitoare la conduita incriminata pe care le realizeaza fapta savarsita, care devin semnificative prin comiterea actiunii ori inactiunii.
Se examineaza actiunea faptei atât sub aspectul laturii obiective cât si sub aspectul laturii subiective a infractiunii.
Latura obiectiva a continutului constitutiv al infractiunii reprezinta ansamblul conditiilor prevazute de lege pentru existenta infractiunii cu referire la conduita incriminata. Elementele constitutive ale laturii obiective sunt: elementul material, urmarea imediata, legatura de cauzalitate între elementul material si urmarea imediata.
Elementul material este format din actul de conduita incriminat si este prevazut printr-un concept care desemneaza o actiune sau inactiune prohibita de lege (cum ar fi, spre exemplu, pretindere, primire, acceptare, nerespingere de bani sau alte foloase în cazul infractiunii de luare de mita).
Urmarea imediata se concretizeaza în vatamarea sau punerea în pericol a obiectului infractiunii ca urmare a actiunii sau inactiunii faptuitorului
Legatura de cauzalitate între latura obiectiva si urmarea imediata se materializeaza în raportul de cauzalitate care trebuie sa existe între actiunea sau inactiunea faptuitorului si urmarea imediata.
Latura subiectiva reprezinta ansamblul conditiilor prevazute de norma penala pentru ca o fapta sa fie calificata infractiune referitoare la atitudinea constienta si voita a faptuitorului cu privire la fapta si urmarile acesteia.
Elementul esential al laturii subiective este elementul subiectiv care se materializeaza în atitudinea psihica (vinovatia reglementata de lege) a faptuitorului raportata la fapta savârsita si urmarile acesteia pentru a fi în prezenta savârsirii unei anumite infractiuni.
E. Pedeapsa este o sanctiune tipica de drept penal si este definita de legiuitor ca o masuraa de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni 6.
Pedepsele pentru persoanele fizice sunt:
a) pedepse principale, respectiv: detentiunea pe viata, închisoarea de la 15 zile la 30 de ani si amenda de la 1 000 000 lei la 500 000 000 lei;
b) pedepse complementare respectiv: interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani, degradarea militara;
Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau a unora din urmatoarele drepturi de a alege si de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice; de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat; de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii; drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore sau curator.
c) pedepse accesorii care constau în interzicerea tuturor drepturilor prevazute de lege ca pedeapsa complementara mentionate anterior.
F. Anumite probleme speciale se ridica în legatura cu conditiile raspunderii penale a persoanei juridice 7:
- persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice, raspund penal, în cazurile prevazute de lege, pentru infractiunile savârsite în numele sau în interesul persoanei juridice, de catre organele sau reprezentantii acestora.
- raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a participat la savârsirea aceleiasi fapte.
Pedepsele care se aplica persoanei juridice sunt: pedeapsa principala - amenda; pedepsele complementare constând în dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pe o durata de la un an la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice, pe o durata de la un an la 5 ani; interzicerea accesului la unele resurse financiare, pe o durata de la un an la 5 ani; afisarea hotarârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al Romaniei, prin presa ori mijloace de comunicare audiovizuala.
S-a introdus si regimul de executare a pedepselor aplicate persoanei juridice, respectiv regimul de executare a pedepsei amenzii, a pedepsei dizolvarii persoanei juridice, a pedepsei suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice, regimul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare si regimul de executare a pedepsei constînd în afisarea hotarârii de condamnare sau difuzarea acesteia, prin aceste noi reglementari raspunzandu-se pe deplin actelor normative din cadrul Uniunii Europene.
Executarea pedepsei la locul de munca este o pedeapsa specifica dreptului penal român fiind o masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei închisorii care nu depaseste 5 ani iar în cazul concursului de infractiuni 3 ani prin munca, în unitatea în care lucreaza condamnatul sau în alta unitate cu acordul scris al acesteia si cu anumite restrângeri de drepturi si unele penalitati de ordin pecuniar.
Acesta institutie se aplica daca instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate tinând seama de gravitatea faptei de împrejurarile în care a fost comisa de conduita profesionala si generala a faptuitorului si de posibilitatile acestuia de reeducare.
G. Pedeapsa penala, ca si pedeapsa de alta natura, implica o anumita individualizare a ei în diverse faze, respectiv în faza de elaborare a actului normativ, de stabilire a pedepsei, în faza de aplicare a ei si în faza de executare a acesteia. Art. 72 C.p. stabileste criteriile generale de individualizare de care instantele trebuie sa tina cont la stabilirea si aplicarea pedepselor si anume: dispozitiile partii generale ale Codului penal; limitele de pedeapsa ficxate în partea speciala; gradul de pericol social al faptei savârsite; persoana infractorului; împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala8.
H. Legiuitorul consacra între articolele 73 si 75 împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Circumstatele atenuante legale sunt prevazute prin dispozitiile art. 73 din Codul penal, astfel:
depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate;
- savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii determinata de o provocare din partea persoanei vatamate produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava9.
Circumstantele atenuante judiciare sunt prevazute prin dispozitiile art. 74 C.p. care enumera numai exemplificativ si nu limitativ împrejurarile care pot fi considerate circumstante atenuante:
conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii 10;
staruinta depusa de infractor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;
atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.
Daca din probele administrate în cauza se constata ca exista aceste circumstante atenuante instanta este obligata prin hotaratea pronuntata sa retina si sa motiveze faptul ca, în speta, sunt incidente aceste circumstante atenuante si sa aplice efectele acestora prevazute de articolul 76 C.p. si sa reduca sau sa schimbe pedeapsa principala.
Circumstantele agravante sunt consacrate legislativ prin dispozitiile art. 75 C.p., iar în dispozitiile art. 78 C.p. sunt prevazute efectele acestora sunt circumstantele agravante legale:
savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna;
savârsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public11;
- savârsirea infractiunii de un infractor major daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor12;
savârsirea infractiunii din motive josnice;
savârsirea infractiunii în stare de betie anume provocata în vederea comiterii faptei13;
savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.
Circumstantele agravante judiciare nu sunt enuntate exemplificativ de legiuitor acesta prevazând numai ca instanta poate retine ca circumstante agravante si alte împrejurari care imprima faptei un caracter grav.
%n ceea ce priveste efectele circumstantelor agravante prin dispozitiile art. 78 legiuitorul a lasat la aprecierea instantei agravarea facultativa a pedepsei în cazul în care retine în speta existenta lor.
I. Legiuitorul reglementeaza si prescriptia sub doua forme: prescriptia raspunderii penale si prescriptia executarii pedepsei.
a) Prescriptia raspunderii penale are ca efect desfintarea raspunderii penale pentru infractiunea savârsita cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii.
Legiuitorul a reglementat detaliat termenele de prescriptie a raspunderii penale care se calculeaza de la data comiterii infractiunii si sunt apreciate diferit în functie de gravitatea si natura sanctiunilor de drept penal reglementate de lege pentru infractiunile savârsite.
Pentru infractiunile savârsite de minori termenele de prescriptie se reduc la jumatate.
Legiuitorul a prevazut si cauzele de întrerupere si suspendare a cursului prescriptiei raspunderii penale precum si efectele acestora (vezi art. 123 si art. 128 C.p.).
b) Prescriptia executarii pedepsei este o cauza care înlatura executarea pedepsei principale cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii.
Legiuitorul a prevazut detaliat termenele de prescriptie a executarii pedepsei în functie de durata pedepsei care urmeaza a fi executata, aratând expres ca masurile de siguranta nu se prescriu si, de asemenea, cazurile, precum si efectele întreruperii si suspendarii cursului prescriptiei executarii pedepsei.
Pentru minori termenele de prescriptie a executarii pedepsei sunt reduse la jumatate.
J. Umanismul legislatiei penale - chiar în conditiile savarsirii unor fapte grave (infractiuni) - este ilustrat de faptul ca legea (Codul penal) reglementeaza reabilitarea, amnistia si gratierea.
a) Reabilitarea este o cauza care înlatura consecintele condamnarii deoarece face sa înceteze decaderile, interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare. Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia, postul din care infractorul a fost scos în urma condamnarii ori de rechemare în cadrele permanente ale fortelor armate sau de redare a gradului militar pierdut; reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta, cu exceptia interzicerii de a se afla în anumite localitati.Ea intervine în cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depaseste un an daca în decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit nici o alta infractiune.
Reabilitarea de drept intervine în baza legii, deci din oficiu, nefiind necesara depunerea unei cereri de catre fostul condamnat pentru obtinerea acesteia.
Reabilitarea judecatoreasca se obtine prin introducerea unei cereri de catre fostul condamnat la instanta de judecata care dupa examinarea cererii sale verifica daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege si în caz afirmativ pronunta o hotarâre judecatoreasca prin care constata intervenita reabilitarea.
Reabilitarea judecatoreasca are aceleasi efecte ca si reabilitarea de drept si anume înlaturarea consecintelor condamnarii.
b) Conform art. 119 Cod penal prin amnistie se înlatura raspunderea penala pentru fapta savârsita pâna la data adoptarii decretului ori legii de amnistie.
%n situatia în care amnistia intervine înainte de condamnare aceasta înlatura raspunderea penala pentru infractiunea comisa astfel încât daca nu s-a început procesul penal acesta nu mai începe, iar daca s-a început acesta v-a înceta indiferent de faza în care se gaseste. Daca învinuitul sau inculpatul doreste sa-si dovedeasca nevinovatia si sa obtina achitarea acesta are posibilitatea de a cere continuarea procesului penal
Amnistia nu are efect însa asupra masurilor de siguranta, masurilor educative si asupra drepturilor persoanei vatamate.
%n cazul în care amnistia intervine dupa condamnarea inculpatului aceasta are ca efect înlaturarea executarii pedepsei pronuntate precum si celelalte consecinte ale condamnarii însa nu are efect asupra pedepsei amenzii deja încasate astfel încât aceasta nu va fi restituita.
c) Gratierea este o cauza care înlatura executarea pedepsei si are ca efect înlaturarea în totul sau în parte a executarii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoara.
Gratierea înlatura executarea pedepsei principale, având efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat; în acest caz, partea din termenul de încercare care reprezinta durata pedepsei pronuntata de instanta se reduce în mod corespunzator. %n situatia în care suspendarea conditionata este revocata sau anulata se executa numai partea de pedeapsa ramasa negratiata.
Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare însa în situatia în care prin actul de gratiere se dispune altfel este posibil ca acestea sa fie executate în masura în care gratierea nu le-a înlaturat, iar în cazul în care gratierea le-a înlaturat aceasta nu se mai executa.
Gratierea nu are însa efecte asupra masurilor de siguranta si masurilor educative având în vedere faptul ca masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala iar masurile educative au un caracter predominant educativ si preventiv14.
|
