RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE
Codul civil, în art.1000, reglementeaza trei forme de raspundere pentru
fapta altuia:
1)raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
(art. 1000 alin. 2 Cod civil);
2)raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor în
functiile încredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);
3)raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate
de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 cod
civil).
Raspunderea pentru fapta altei persoane reprezinta o derogare de la
principiul general, conform caruia orice persoana raspunde numai pentru
prejudiciul cauzat prin propria
sa fapta.
91
Aceasta forma de raspundere civila delictuala se fundamenteaza pe o
prezumtie legala de culpa. Aceasta înseamna ca în toate cazurile de
raspundere pentru fapta altuia, în sarcina celui considerat responsabil,
opereaza o prezumtie legala de culpa care exonereaza victima de obligatia
probei. Prezumtia de culpa este relativa - juris tantum -în cazul parintilor,
institutorilor si mestesugarilor si absoluta - juris et de jure - în cazul
comitentilor.
Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor
minori
Reglementare
Conform art. 1000 alin. 2 Cod civil, tatal si mama, dupa moartea
barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce
locuiesc cu dânsii., iar alin. 5 prevede ca acestia sunt exonerati de
raspundere daca probeaza ca nu au putut împiedica faptul prejudiciabil.
În prezent, textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispozitiile
constitutionale, care instituie egalitatea dintre barbat si 16416j910q femeie, precum si cu
prevederile art. 97 alin. 1 din Codul familiei, conform caruia ambii parinti au
aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa
cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori adoptati.
În concluzie, ambii parinti raspund solidar daca minorul a savârsit o
fapta prin care s-a produs un prejudiciu unei terte persoane.
Fundamentarea raspunderii parintilor
Fundamentarea raspunderii parintilor are la baza exercitarea
necorespunzatoare a îndatoririlor legale ce le revin fata de copii, care din
aceasta cauza savârsesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Codul civil stabileste un sistem de prezumtii cu privire la raspunderea
parintilor, cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. Daca victima
prejudiciului face dovada laturii obiective a raspunderii civile, respectiv
existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite si existenta raportului de
cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, în baza art. 1000 alin. 2 Cod
civil, se declanseaza o tripla prezumtie de culpa:
. prezumtia ca în îndeplinirea obligatiilor parintesti au existat
abateri, constând în actiuni sau inactiuni ilicite;
. prezumtia de culpa a parintilor, de obicei sub forma neglijentei;
. prezumtia de cauzalitate între aceste abateri si fapta
prejudiciabila savârsita de
copilul minor, în sensul ca
92
neexercitarea îndatoririlor parintesti a facut posibila savârsirea
faptei.
Domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 1000 alin. 2 Cod civil
Raspunderea reglementata de art.1000 alin. 2 Cod civil este aplicabila
urmatoarelor persoane:
. parintilor, indiferent daca filiatia copilului este din casatorie sau
din afara casatoriei;
. adoptatorilor, în situatia în care copilul este adoptat, deoarece în
acest caz drepturile si îndatoririle parintesti trec de la parintii
firesti la adoptator.
Conditiile raspunderii parintilor
Conditiile generale
Conditiile generale privesc elementele raspunderii civile delictuale
pentru fapta proprie si se analizeaza în persoana minorului, deoarece acesta
este autorul faptei ilicite pentru care parintii sunt chemati sa raspunda,
respectiv existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite, existenta raportului
de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia.
Referitor la vinovatie, nu se cere conditia ca minorul sa fi actionat cu
discernamânt, adica cu vinovatie.
Conditiile speciale
Raspunderea parintilor implica existenta a doua conditii speciale:
- copilul sa fie minor;
- copilul sa locuiasca cu parintii sai.
Copilul sa fie minor
Referitor la aceasta conditie, prevederile art. 1000 alin. 2 Cod civil au în
vedere ca minoritatea trebuie sa existe la momentul savârsirii faptei ilicite.
Astfel, parintii sunt tinuti raspunzatori chiar daca între timp copilul a
împlinit vârsta de 18 ani.
Copilul sa locuiasca cu parintii sai
Comunitatea de locuinta a copilului cu parintii sai rezulta din
dispozitiile art. 1000 alin. 2 Cod civil, care se refera la copiii minori care
locuiesc cu parintii.
De regula, locuinta copilului coincide cu domiciliul. Sub acest aspect,
art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 dispune ca domiciliul legal al
minorului este la parintii sai, iar atunci când parintii nu au locuinta comuna,
domiciliul este la acela dintre
parinti la care copilul locuieste statornic.
93
Potrivit art. 100 Codul familiei, copilul minor locuieste cu parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc împreuna, acestia vor decide, de comun acord, la
care dintre ei va locui copilul. În caz de neîntelegere între parinti, instanta
judecatoreasca, ascultând autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta
a împlinit vârsta de 10 ani, va decide tinând seama de interesele copilului.
Referitor la cea de a doua conditie speciala, prezinta interes nu
domiciliul minorului, ci locuinta acestuia.
Raspunderea parintilor se va angaja si în acele situatii în care nu este
îndeplinita conditia comunitatii de locuinta la data savârsirii faptei
prejudiciabile de catre minor, deoarece fundamentarea acestei forme de
raspundere este însasi îndeplinirea necorespunzatoare a îndatoririlor
parintesti.
În cazul minorul a fost încredintat unuia dintre parinti printr-o hotarâre
judecatoreasca, va raspunde numai parintele caruia i-a fost încredintat
copilul, deoarece numai acest parinte exercita drepturile si îndatoririle
parintesti fata de minor.
Efectele raspunderii parintilor
Daca sunt îndeplinite conditiile generale si speciale ale acestei forme de
raspundere, parintii vor fi tinuti sa raspunda integral fata de victima
prejudiciului cauzat de minor.
În situatia în care minorul nu are discernamânt, vor raspunde numai
parintii.
Daca, la momentul savârsirii faptei, minorul a actionat cu discernamânt,
victima are urmatoarele posibilitati:
. sa-l cheme în judecata pe minor;
. sa-i cheme în judecata pe parinti;
. sa cheme în judecata minorul si ambii parinti;
. sa cheme în judecata minorul si unul dintre parinti.
Daca minorul este chemat în judecata, el va raspunde, în temeiul art.
998-999 Cod civil, pentru fapta proprie.
Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor
Reglementare
Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitentii raspund de prejudiciul
cauzat de prepusii lor în functiile încredintate.
Spre deosebire de parinti, institutori si artizani, comitentii nu sunt
exonerati de raspundere daca dovedesc ca nu au putut împiedica faptul
prejudiciabil, deoarece nu sunt mentionati în alin. 5 al art. 1000 Cod civil în
categoria persoanelor care pot fi
exonerate de raspundere.
94
Domeniul de aplicare a art. 1000 alin. 3 Cod civil
Analiza domeniului de aplicare a raspunderii comitentului pentru fapta
prepusului porneste de la ideea ca nu exista o definitie a termenilor de
comitent si prepus.
Pentru ca o persoana sa aiba calitatea de comitent în raport cu alta
persoana, între cele doua persoane trebuie sa existe un raport de
subordonare, în care prepusul se afla în subordinea comitentului. Raportul de
subordonare reprezinta temeiul raportului de prepusenie.
Conditia raportului de subordonare este îndeplinita în toate cazurile în
care, pe baza acordului de vointa dintre ele, o persoana fizica sau juridica a
încredintat unei persoane fizice o anumita însarcinare din care s-a nascut
dreptul comitentului de a da instructiuni, a îndruma si controla activitatea
prepusului.
Izvoarele raportului de prepusenie sunt variate:
. contractul individual de munca;
. calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste,
. contractul de mandat, daca din continutul sau rezulta o
subordonare foarte stricta a mandatarului fata de mandant;
. contractul de antrepriza, daca din continutul sau rezulta o
subordonare foarte stricta a antreprenorului fata de beneficiarul
lucrarii;
Fundamentarea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului
Pentru fundamentarea raspunderii comitentului, în doctrina si
jurisprudenta s-au propus mai multe teorii:
. teoria prezumtiei legale de culpa, conform careia raspunderea
comitentului se întemeiaza pe o culpa în alegerea prepusului -
culpa in eligendo - ori pe culpa în supravegherea prepusului -
culpa in vigilendo -, teorie ce nu poate fi aplicata în ipoteza în
care alegerea prepusului se face prin concurs;
. teoria riscului, potrivit careia cel ce profita de activitatea
prepusului trebuie sa-si asume si riscurile care decurg din aceasta
activitate - teorie criticata deoarece nu explica dreptul
comitentului de a formula actiunea în regres împotriva prepusului
pentru a obtine restituirea despagubirilor platite victimei;
. teoria potrivit careia culpa prepusului este culpa comitentului,
având drept argument faptul ca prepusul actioneaza ca un
mandatar al comitentului.
Principalele critici aduse acestei teorii
95
se refera la faptul ca raspunderea comitentului este o raspundere
pentru fapta altei persoane, si nu pentru propria fapta, precum si
ca reprezentarea este valabila numai în materia actelor juridice nu
si a faptelor juridice;
. teoria garantiei comitentului fata de victima faptului
prejudiciabil, bazata pe o prezumtie absoluta de culpa, garantie
care rezulta din faptul ca, în temeiul raportului de prepusenie,
comitentul exercita supravegherea, îndrumarea si controlul
activitatii prepusului. Teoria garantiei este acceptata si constituie
opinia dominanta în doctrina si jurisprudenta.
Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului
Conditii generale
Conditiile generale ale raspunderii comitentului sunt conditiile
raspunderii pentru fapta proprie si trebuie sa fie îndeplinite de prepus:
- existenta prejudiciului;
- existenta faptei ilicite savârsite de prepus;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;
- vinovatia prepusului.
Conditii speciale
Alaturi de conditiile generale, pentru angajarea raspunderii comitentului
se cer întrunite doua conditii speciale:
- existenta raportului de prepusenie la data savârsirii faptei
ilicite;
- savârsirea faptei ilicite de catre prepus în functiile ce i-au
fost încredintate de comitent.
Efectele raspunderii comitentului pentru fapta prepusului
Efectele raspunderii comitentului în raporturile dintre comitent si
victima prejudiciului
Victima prejudiciului are urmatoarele posibilitati:
. sa-l cheme în judecata pe comitent pentru a se despagubi, în
temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil;
. sa-l cheme în judecata pe prepus, în temeiul art. 998 - 999 Cod
civil;
. sa cheme în judecata comitentul si prepusul, pentru a fi obligati
în solidar la plata
despagubirilor.
96
Pentru a se exonera de raspundere, comitentul poate invoca numai acele
împrejurari care erau de natura sa înlature raspunderea pentru fapta proprie a
prepusului.
Efectele raspunderii comitentului în raporturile dintre comitent si
prepus
Daca comitentul a acoperit prejudiciul, va avea la îndemâna o actiune
în regres împotriva prepusului, care este autorul faptei ilicite, deoarece:
- raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia, si nu
o raspundere pentru fapta proprie;
- raspunderea comitentului reprezinta o garantie pentru victima;
- prejudiciul trebuie sa fie acoperit de cel care l-a produs, adica de
prepus.
Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a artizanilor
pentru faptele ucenicilor
Notiune si reglementare
Potrivit dispozitiilor art. 1000, alin. 4 Cod civil institutorii si
artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, în
tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere.
Ca si parintii, ei se pot exonera de raspundere, "daca probeaza ca nu
au putut împiedica faptul prejudiciabil" (conform art. 1000, alin. 5).
Domeniul de aplicare
Institutorii sunt cei care dau instructiuni si asigura supravegherea. În
aceasta categorie sunt inclusi educatorii din învatamântul prescolar,
învatatorii din învatamântul primar, profesorii din cel gimnazial, liceal,
profesional ori tehnic.
Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învatamântul
superior sau persoanelor ce administreaza activitatea caminelor studentesti.
În literatura si practica au existat controverse în legatura cu
posibilitatea ca unitatea de învatamânt sa fie obligata la reparatie împreuna
sau în locul profesorului, pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei.
Artizanii, care în doctrina sunt numiti si mestesugari, sunt persoane
care primesc spre pregatire ucenicii pentru a se forma profesional. Acestia
sunt tinuti, în vigoarea obligatiilor de serviciu, la supravegherea ucenicilor.
Artizanii, în sensul articolului 1000 alin. 4, pot fi atât mestesugarii
individuali, particulari, cât si unitatile de pregatire practica ce tin de regiile
autonome sau de societatile
comerciale. Ca si în cazul institutorilor,
97
raspunderea pentru fapta prejudiciabila savârsita de ucenic revine persoanei
fizice, mestesugarului, care vine în contact direct cu ucenicul si, deci, are
obligatia de a-l instrui si supraveghea.
Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate scolara aflata în
subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii sau a altui organism central
abilitat.
Ucenicii sunt persoane care, spre deosebire de elevi, prin activitatea
depusa, contribuie atât la însusirea unei meserii, cât si la sporirea profitului
meseriasului, care foloseste lucrarile practice executate de ei în scopuri
exclusiv personale.
Fundamentarea raspunderii institutorilor si artizanilor
Fundamentarea acestei forme de raspundere rezulta din însasi
formularea art. 1000 alin. 4 Cod civil, care priveste elevii si ucenicii care se
afla sub "supravegherea" institutorilor si artizanilor.
Astfel, fundamentarea raspunderii îsi are temeiul în neîndeplinirea
ori îndeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de supraveghere.
Conditiile raspunderii institutorilor si artizanilor
Conditii generale
Pentru angajarea raspunderii institutorilor si artizanilor, conform
articolului 1000 alin. 4 Cod civil, reclamantul trebuie sa probeze conditiile
raspunderii pentru fapta proprie:
- existenta prejudiciului;
- existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului;
- existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu;
- existenta vinovatiei elevului sau ucenicului.
Conditiile speciale
Pentru ca institutorii si artizanii sa poata raspunde în baza art. 1000
alin. 4, se mai cer îndeplinite înca doua conditii:
- cel ce a cauzat prejudiciul sa aiba calitatea de elev ori ucenic si sa fie
minor;
- fapta ilicita cauzatoare de prejudicii sa fi fost savârsita în timp ce elevul
sau ucenicul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea insitutorului ori
artizanului.
Efectele raspunderii institutorilor
si artizanilor
98
În masura în care toate conditiile general si speciale sunt îndeplinite,
institutorul sau artizanul va fi obligat sa presteze o reparatie integrala a
prejudiciului. Reclamantul are însa posibilitatea sa cheme în justitie:
- pe elev ori ucenic;
- pe elev ori ucenic si institutor si artizan împreuna.
Acestia sunt raspunzatori in solidum fata de victima. În cazul în care
institutorul sau artizanul va dovedi faptul ca desi si-a îndeplinit îndatorirea
de supraveghere nu a putut preveni savârsirea faptei prejudiciabile, se va
putea atrage, în subsidiar, raspunderea parintilor, invocând ca motiv
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de a asigura
educatia copilului minor.
Pentru toate situatiile în care institutorul sau artizanul a platit integral
despagubirea victimei, acesta are o actiune în regres contra elevului sau
ucenicului pentru a carui fapta personala a raspuns. În aceste cazuri, art.
1000 alin. 4 Cod civil functioneaza ca o garantie pentru victima, iar actiunea
în regres se exercita conform art. 998-999 Cod civil si îsi are temeiul în
efectele subrogatiei legale prin plata creditorului.
Actiunea în regres are ca principiu repararea integrala a
prejudiciului, astfel ca autorul direct al faptei pagubitoare va fi obligat sa
înmâneze institutorului sau artizanului întreaga despagubire pe care acesta a
fost nevoit sa o plateasca victimei.
|
