REABILITAREA DE DREPT - CONSIDERENTE TEORETICE SI PRACTICE

REABILITAREA DE DREPT - CONSIDERENTE TEORETICE sI PRACTICE

Reabilitarea de drept este acea forma a reabilitarii care opereaza în virtutea legii prin simpla îndeplinire în fapt a conditiilor cerute 141e47b de lege. Condamnatul nu are nevoie sa ceara recunoasterea în mod judiciar a beneficiului reabilitarii, aceasta fiind considerata ca dobândita de condamnat în momentul când s-au realizat în fapt conditiile de reabilitare.

Termenul "de drept" al acestei modalitati de reabilitare nu priveste caracterul juridic al modalitatii, ambele forme de reabilitare functionând în baza legii, ci modul în care reabilitarea este dobândita. Ceea ce caracterizeaza modalitatea reabilitarii de drept este dobândirea ei în mod automat, în virtutea legii, fara a fi nevoie de vreo constatare formala.

O alta particularitate a reabilitarii de drept este ca aceasta modalitate de reabilitare este acordata în conditii mult mai usoare decât reabilitarea judecatoreasca.

Art.134 din Codul penal prevede ca "Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depaseste un an, daca în decurs de 3 ani condamnatul nu a savârsit nici o alta infractiune".

Din aceasta prevedere legala rezulta în primul rând cazurile în care se poate dobândi reabilitarea de drept, aratându-se în privinta caror condamnari opereaza acest mod de reabilitare.

Având în vedere trasatura caracteristica a reabilitarii de drept, aceea de a avea o incidenta automata, ori de câte ori sunt îndeplinite conditiile cerute de lege, legiuitorul a socotit ca în sfera sa de aplicare nu pot intra decât condamnarile la pedepse usoare, deoarece în cazul acestora prezumtia de îndreptare a celui condamnat poate fi acceptata mai usor, fara a fi nevoie sa se faca vreo verificare. Pe de alta parte, condamnarile la pedepse usoare nu genereaza, de regula, nici un fel de consecinte ulterioare, asa încât dobândirea automata a reabilitarii nu prilejuieste dificultati practice.

Reabilitarea de drept are loc numai în cazul celor care au fost condamnati la pedeapsa amenzii indiferent de cuantumul acesteia sau la pedeapsa închisorii care nu depaseste un an. Condamnarile mai mari de un an nu beneficiaza de regimul reabilitarii de drept, ele formând obiectul celei de a doua forma de reabilitare, cea judecatoreasca.

Asadar, normale privitoare la reabilitarea de drept au o sfera de aplicabilitate restrânsa, limitându-se la condamnari usoare pronuntate pentru fapte concret de pericol social redus si în contra unor faptuitori care nu prezinta un grad ridicat de periculozitate sociala.

Pentru determinarea cazurilor care pot beneficia de reabilitarea de drept, trebuie sa se aiba în vedere pedepsele prevazute în hotarârea de condamnare, fiindca acestea dau masura gradului concret de pericol social al faptei savârsite si al faptei faptuitorului.

Atunci când condamnarea initiala nu este din acelea care intra în sfera de aplicabilitate a reabilitarii de drept, chiar daca pedeapsa utila a fost redusa prin gratiere sau comutata în amenda, reabilitarea nu va putea fi obtinuta decât pe cale judecatoreasca.

Domeniul de aplicabilitate a reabilitarii de drept cuprinde pe lânga aceste cazuri generale si unele cazuri speciale privind situatii în care condamnatul a beneficiat de un tratament care implica un grad scazut de periculozitate sociala si o temeinica prezumtie de îndreptare. Este cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei în care s-a realizat conditia ceruta de lege - art.86 Cod penal - si în cazul executarii de catre militarii în termen a unei pedepse privative de liberate într-un batalion disciplinar - art.62, alin.5, din Codul penal.

Din dispozitiile art.134 codul penal rezulta ca pentru a interveni reabilitarea de drept trebuiesc îndeplinite doua conditii împlinirea termenului de reabilitare si buna comportare rezultata din aceea ca cel condamnat nu a mai savârsit alta infractiune pe durata termenului de reabilitare. Pe lânga acestea, conditii explicite, mai este nevoie de o a treia conditie, implicita, si anume aceea ca pedeapsa principala care formeaza obiectul condamnarii sa fie stinsa în orice mod prevazut de legea penala (executarea efectiva, înlaturarea sau încetarea executarii prin amnistie, prin gratiere totala sau prin remiterea restului de pedeapsa, prin prescriptie).

Termenul de reabilitare, prima conditie ceruta pentru dobândirea reabilitarii de drept, este, potrivit art.134 cod penal, de 3 ani. Durata de 3 ani ramâne neschimbata, chiar daca în timpul executarii condamnatul a beneficiat de vreo reducere de pedeapsa. Calculul termenului se face în toate cazurile de la data când s-a stins pedeapsa sau executarea ei.

În ceea ce priveste cea de-a doua conditie necesara pentru a putea interveni reabilitarea de drept, este necesar ca în intervalul de timp corespunzator termenului de reabilitare condamnatul sa nu fi savârsit o alta infractiune. Aceasta conditie, privitoare la buna purtare a condamnatului, este legal formulata ca o conditia negativa: "sa nu fi savârsit o alta infractiune Savârsirea de catre condamnat a unei noi infractiuni înauntrul termenului de reabilitare constituie o dovada de neândreptare, daca o cauza de înlaturare a posibilitatii de reabilitare. Totusi, daca condamnatul savârseste o fapta prevazuta de legea penala în timpul termenului de reabilitare, în masura în care exista vreo cauza care înlatura caracterul penal al faptei sau daca a intervenit abrogarea normei de încriminare respectiva, reabilitarea de drept va opera.

Reabilitarea de drept fiind dobândita în momentul implicarii termenului de reabilitare, savârsirea ulterior a unei noi infractiuni nu împiedica producerea efectelor reabilitarii de drept dobândite.

Dupa aceste considerente teoretice, voi reda în continuare câteva din solutiile date de instantele de judecata, pentru a ilustra modul de transpunere în practica a prevederilor legale în materie de reabilitare de drept

S-a decis ca în cazul când condamnatul a solicitat reabilitarea judecatoreasca, dar, cu ocazia judecatii, se constata ca sunt întrunite conditiile prevazute de art.134 Cod penal, privitoare la reabilitarea de drept, pentru solutionarea de drept, pentru solutionarea cererii va fi avut în vedere termenul de 3 ani prevazut de textul mentionat, iar nu termenul prevazut de art.135, alin.1, lit. a, din Codul penal, privitor la reabilitarea judecatoreasca.[1]

Daca o persoana a fost condamnata pentru doua infractiuni concurente, iar pedeapsa rezultata nu depaseste un an, termenul prevazut de art.134 Codul penal, pentru reabilitarea de drept, curge de la executarea acestei pedepse. Daca cea din urma dintre pedepsele stabilite pentru infractiunile în concurs a fost gratiata, cealalta fiind executata anterior, termenul sus mentionat curge de la data gratierii.[2]

Cererea unei persoane de a se constata judecatoreste intervenirea reabilitarii sale de drept este admisibila, chiar daca potrivit dispozitiilor art.12, lit. b, din legea nr.7/1972, privind cazierul judiciar, persoana respectiva a fost scoasa din evidenta cazierului judiciar ca urmare a reabilitarii de drept.

Daca cererea de a se constata intervenirea reabilitarii de drept nu poate fi admisa, nefiind îndeplinite conditiile legale, aceasta cerere urmeaza sa fie examinata ca o cerere de reabilitare judecatoreasca.

Atunci când condamnatul a fost liberat conditionat, termenul de reabilitare nu curge de la data liberarii conditionate, ci de la data când urma sa expire executarea integrala a pedepsei.

Este admisibila cererea petitionarului - condamnat printr-o singura hotarâre definitiva la doua pedepse privative de libertate pentru doua infractiuni concurente, dintre care una susceptibila de reabilitare de drept si alta de reabilitare judecatoreasca prin aceeasi hotarâre sa se constate intervenirea reabilitarii de drept pentru condamnarea privind una dintre infractiunile savârsite si sa se dispuna reabilitarea judecatoreasca pentru condamnarea privind cealalta infractiune concurenta. Aceasta situatie este diferita de cea a unor condamnari succesive. În acest din urma caz, daca în termenul de 3 ani prevazut de art.134 codul penal, cel condamnat a savârsit o noua infractiune, el nu mai beneficiaza de reabilitarea de drept pentru prima condamnare, ci trebuie sa ceara reabilitarea judecatoreasca pentru ambele condamnari.

Acestea sunt doar câteva din solutii date de instantele de judecata, ilustrând aplicarea practica a prevederilor legale în materie de reabilitare în general, si de reabilitare de drept în special.