REALIZAREA DREPTULUI
Elaborarea dreptului nu reprezinta un scop in sine , ci numai prima etapa , obligatori , a procesului de reglementare juridica a relatiilor sociale , conform vointei de stat . Urmatoarea treapta , traducerea in viata a continutului normelor 131s185b juridice , detrminarea conduitei si comportarii subiectelor de drept constituie urmarea fireasca a activitatii creatoare de drept , finalizarea scopurilor urmarite de ea .
Forme juridice principale de realizare a normelor onerative s permisive :
a) Indeplinirea prevederilor normelor juridice de catre cetateni si organizatiile sociale , activitate care se concretizeaza in producerea de fapte cu implicatii juridice , in elaborarea de acte individuale , temeiul unor raporturi juridice .
b) Aplicarea normelor juridice de catre organele de stat competente , activitate care imbraca forme oficiale si se concretizeaza in elaborarea de acte de aplicare care constituie temeiul aparitiei unor raporturi juridice .
Procesul de realizare a dreptului are o trasatura care atribuie intregului proces un caracter unitar - Principiul legalitatii - care reclama din partea cetatenilor , organelor si organizatiilor de stat , organizatiilor sociale , tuturor subiectelor de drept , ca in toata comportarea si activitatea lor supusa reglementarii juridice sa respecte in mod strict legile si alte acte normative , sa nu se abata cu nimic de la prevederile normelor juridice .
Aplicarea dreptului de catre organele de stat .
Aplicarea dreptului constituie forma juridica de realizare a dreptului prin interventia organelr de stat competente , forma cu implicatii juridice deosebit de variate , cu multiple aspecte teoretice si tehnice .
Aplicarea dreptului constituie un aspect , o forma a activitatii statale , care se desfasoara in forme juridice oficiale , stabilite prin acte normative .
Actele de aplicare sunt acte individuale , care roduc anumite efecte juridice , concretizate in nasterea , modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete .
Activitatea de aplicare a dreptului este indeplinita de toate categoriile de organe de stat , organele puterii , ale administratiei de stat si organee judecatoresti .
Distinctia dintre actele de aplicare a dreptului si actele normative :
a) Actele de aplicare a organelor de stat constituie mijloace juridice de infaptuire a prevederilor actelor normative , de concretizare la cazuri indiiduale.
b) Actele de aplicare sunt temeiul juridic al aparitiei , modificarii sau stingerii de raporturi juridice , in timp ce publicare unor acte normative nu creeaza de regula , in mod automat , raporturi juridice .
c) Difera si actiunea in timp a actelor de aplicare fata de cea a actelor normatve . Actiunea actelor normative incepe odata cu publicarea lor in anumite publicatii oficiale , sau la o data ulterioara , fixata , iar in cazul actelor de aplicare , actiunea lor in timp coincide cu elaborarea lor si comunicarea partilor direct interesate .
d) Comportarea celor doua categorii de acte scoate in evidenta faptul ca fiecare din ele are principii care stau la baza controlului legalitatii lor .
Clasificarea actelor de aplicare :
Dupa ramura de drept din care face parte norma juridica , in temeiul careia a fost elaborat actul de aplicare : Acte de aplicare constitutionale ,civile , penale ,administrative, financiare , de dreptul muncii , de dreptul familiei etc .
Dupa structura normei juridice :
a) Actele de aplicare a dispozitiei normei juridice
b) Actele de aplicare a sanctiunii normei juridice
Fazele procesului de aplicare a dreptului
Stabilirea starii de fapt - constituie prima faza a aplicarii dreptului
.Presupune cercetarea si cunoasterea situatiei concrete , a a imprejurarilor ,
cauzelor aflate in fata organului de aplicare si care urmeaza sa capete o
solutionare juridica concretizata in elaborarea actului de aplicare .
2. Alegerea normei de drept -
mai poarta denumirea de "critica" . Numai prin cunoasterea situatiei de fapt si
determinarea normei care se refera la acesta situatie se poate asigura o
corecta calificare juridica si temeinicia actului de aplicare .
Interpretarea normelor juridice - constituie o activitate la care organul de aplicare recurge pentru a stabili intelesul adevarat si deplin al normei juridice , utilizand in acest scop metode si procedee cu care opereaza tehnica interpretarii dreptului.
Elaborarea actului de aplicare - constituie faza finala a procesului de aplicare , constand in elaborarea deciziei juridice , care va atrage dupa sine stabilirea , modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete .
Aplicarea dreptului prin analagie
Institutia analogiei ofera posibilitatea organului de aplicare a dreptului ca , dupa constatarea starii de fapt si a adevaratului obiectiv , sa gaseasca solutionarea juridica a spetei , chiar daca nu se pot gasi norme de drept care se refera la cauza data.
Analogia este de 2 feluri :
Analogia legii - este procedeul la care se recurge atunci cand se constata lipsa normei juridice , in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza sa fie solutionat .
Organul de aplicare va cauta o norma de drept care se refera la o situatie sau un caz asemanator si va cauta sa aplice aceasta norma la cazul supus solutionarii.
2. Analogia dreptului - forma a analogiei la care se recurge atunci cand in solutionarea unei cauza se constata nu numai ca lipseste norma juridica care se refera la acea cauza , dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care reglementeaza cauze asemanatoare . Organul de aplicare va asigura solutionarea juridica a cauzei date , recurgand la principiile generale ale dreptului.
Interpretarea normelor juridice
Interpretarea dreptului , adica lamurirea sensului exact si complet al normelor juridice , constituie o conditie necesara procesului de realizare a dreptului .
Rolul interpretarii nu consta in descoperirea unui continut ascuns , diferit de forma de exprimare si deghizat prin ea , ci in lamurirea sau explicarea continutului de vointa real al regulii pe care organul de stat a dorit si a reusit sa o formuleze .
Interpretarea dreptului se aplica pentru :
Norma juridica are un caracter general , impersonal si nu poate , oricat de perfecta ar fi exprimarea ei , sa cuprinda toate situatiile posibile care apar in viata
Pentru a fi pe deplin cunoscuta si corect aplicata , norma juridica trebuie sa fie coroborata cu celelalte norme , sa fie inteleasa ca o parte a unui sistem al reglementarii .
Existenta unor texte normative confuz redactate al caror limbaj si stil nu se ridica la exigentele tehnicii normative (cauza cu o pondere mica).
Formele de interpretare
Interpretarea oficiala sau obligatorie - provine de la un organ de stat competent .
Se subdivide in :
a) Interpretare generala - se caracterizeaza prin faptul ca ste data in forma unui act normativ . Este de principiu ca atunci cand o dispozitie dintr-un act normativ apare neclara sau confuza, organul emitent al actului normativ are dreptul de a da acelei dispozitii interpretarea autentica dintr-un nou act normativ . Exista si sisteme de drept unde interpretarea legii este data prin constitutie si pe seama unui alt organ de stat .In ambele situatii actul de interpretare face corp comun cu actul interpretat avand caracterul unei norme general-obligatorii , pentru toate organele de stat , organizatiile sociale si cetateni .
b) Interpretarea cauzala sau juridica - este acea forma a interpretarii oficiale care este facuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejul solutionarii unei cauza concrete , a unui anumit caz sau speta si care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauza . Subiectele acestei interpretari sunt toate organele de stat care aplica dreptul , deoarece aceasta activitate presupune lamurirea sensului normei juridice ce urmeaza a fi aplicata , iar rezultatul interpretarii este cuprins in continutul , in redactarea actului de aplicare .
Interpretarea neoficiala sau facultativa /stiintifica,doctrinara - nu are caracter obligatoriu , u se concretizeaza in continutul unor acte juridice , a caror respectare sau aplicare sa fie garantata de stat. Reprezinta opiniile unor persoane neoficiale asupra modului cum trebuie inteles continutul unor acte normative . Valoarea acestei interpretari este stiintifica , nu juridica .
Metodologia interpretarii normelor juridice
Metode tehnice de interpretare a dreptului :
Interpretarea gramaticala - consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului actelor normative , pornindu-se de la intelesul cuvintelor folosite , de la legatura dintre ele , de la constructia frazei etc .
Interpretarea sistematica - consta in lamurirea sensului unor norme juridice , a unui text normativ , prin coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative apartinand aceleiasi institutii juridice sau ramuri de drept .
Interpretarea istorica - costa in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice , recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-politice care au determinat adoptarea unui act normativ si, in functie de aceste conditii, prin determinarea scopurilor urmarite de acest at .
Interpretarea logica - constituie procedeul care se bazeaza pe analiza textului actului normativ prin adoptarea legilor logicii formale .
Interpretarea literala, extensiva si restrictiva.
In functie de rezultatul obtinut prin compararea ccontinutului real cu formularea textuala , a normei de drept , se ajunge la 3 solutii:
Interpretarea literala - Continutul real este exprimat intocmai in formularea textuala a normei . In aceasta imprejurare , textul normei de drept trebuie sa fie aplicat ad litteram , cuvand cu cuvant , intrucat in el se descrie exact , fara nici un dubiu , sfera cazurilor la care se refera norma juridica .
Interpretare extensiva - Textul normei urmeaza sa fie aplicat in mod extensiv , deoarece studiul normei de drept duce la concluzia ca sfera cazurilor sau cercul de situatii la care se refera este , i realitate , mai larg decat reiese din modul de redactare a textului actului normativ .
Interpretare restrictiva - Textul urmeaza sa fie aplicat in mod restrictiv , deoarece intentia autorului normei , reclama ca sfera cazurilor la care se refera sa fie mai restransa decat reiese din formularea textului, care-i da normei juridice un continut aparent mai larg .
|
