REFERAT LA DREPTUL MEDIULUI - RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA IN DREPTUL MEDIULUI
Raspunderea contraventionala
Raspunderea contraventionala reprezinta acea forma a raspunderii juridice care consta in aplicarea de sanctiuni contraventionale persoanelor vinovate de incalcarea dispozitiilor legale care prevad si sanctioneaza contraventiile.
Se recurge adesea la raspunderea contraventionala pentru prevenirea sau combaterea nerespectarii prescriptiilor legale in materie.
Aceasta forma de raspundere prezinta avantaje in sensul ca procedura de constatare si aplicare a sanctiunilor contraventionale este mult mai rapida in raport cu celelalte proceduri judiciare iar masurile impuse sunt executorii, permitand o interventie urgenta.
Elementul esential al acestei raspunderi il reprezinta contraventia.
Din punct de vedere legal contraventia desemneaza acea fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si care este prevazuta si sanctionata ca atare prin acte normative.
Este vorba despre incalcarea 747c26h reglementarilor juridice vizand protectia mediului cu vinovatie, fiind exclusa raspunderea fara culpa.
Obiectul contraventiei este reprezentat de valorile sociale, bunurile sau interesele legitime aparate prin norme de drept, carora li se aduce atingere ori sunt puse in pericol de fapta savarsita.
Trasaturile ce caracterizeaza contraventia savarsita in cadrul raporturilor de dreptul mediului sunt:
a)contraventia este o fapta ilicita
b)contraventia este reglementata si sanctionata de normele dreptului mediului
Sanctiuni contraventionale in dreptul mediului
Legea nr 137/1995 privind protectia mediului prevede ca sanctiune contraventionala principala amenda.
Legea cadru consacra o serie de categorii de contraventii, sanctionate cu amenda, al carei cuantum se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului si prevede in mod expres dispozitiile legale incalcate si corelativ, cuantumul amenzii.
Amenda contraventionala este cea mai frecvent utilizata sanctiune pentru incalcarea normelor dreptului administrativ. Este prevazuta de lege pentru toate situatiile de incalcare a acestor norme, cu exceptia situatiei in care fapta ilicita constituie infractiune.
Amenda contraventionala consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca. Legea stabileste o limita minima si o limita maxima a amenzilor.
In legea nr 137/1995, articolul 83, punctele 1, 2 si 3, sunt prevazute faptele care constituie contraventii si sanctiunile care se aplica.
Amenda este insa, de obicei, o sanctiune ineficace.
Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului. Plangerile se solutioneaza de catre judecatorie
Intr-o serie de legi speciale care reglementeaza protectia diferitelor elemente ale mediului natural si artficial, uneori, sunt prevazute si sanctiuni contraventionale complementare care se aplica pe langa amenda principala:
confiscarea - consta in trecerea in proprietatea statului, fara plata, a numitor bunuri care au legatura cu contraventia.
anularea sau suspendarea autorizatiei
refuzul de a mai acorda aprobari sau elibera licente de import ori retragerea avizului de a efectua operatiuni de comert exterior
sechestrarea
CALITATEA AERULUI
PLOILE ACIDE – deregleaza functionarea ecosistemelor, accentueaza deteriorarea cladirilor si induce perturbatii atmosferice Se manifesta mai ales in statele puternic industrializate din Europa, America de Nord cat si intr-o parte a Asiei si Americii de Sud. Se datoreaza mai ales depunerilor de substante acide pe sol si flora, substante care, intr-o anumita masura, se evapora, poluantii rezultanti fiind apoi transportati la distante mari prin aer, formand astfel ploile acide
EFECTUL DE SERA SI SCHIMBAREA CLIMATERICA – concentratia mare de dioxid de carbon (CO2) din atmosfera in combinatie cu vaporii de apa, ozon si concentratii mai mici de oxizi de azot, metan si alti compusi chimici determina producerea efectului de sera.care consta in blocarea emisiilor de infrarosii ale suprafetei pamantului, lasand totodata sa treaca radiatiile solare. Daca nu ar exista efectul de sera temperatura la nivelul solului ar fi in jurul valorii de – 180C. Concentratia mare a principalului « gaz cu efect de sera », CO2, se datoreaza in proportie de 25% utilizarii combustibililor fosili, despaduririlor si incendierilor de paduri. Acest fenomen determina o crestere a temperaturii aerului atat in paturile de joasa altitudine a atmosferei cat si, in anumite conditii, in apropierea pamantului. STRATUL DE OZON (O3) – constituie filtrul natural care absoarbe radiatiile solare ultraviolete care sunt nocive pentru organismele vii. Diminuarea stratului de ozon se datoreaza productiei de bunuri care contin cloroflourocarbonati. Reducerea stratului de ozon cu 1% determina cresterea cazurilor de cancer de piele ori a tulburarilor de vedere cu 2%. O subtiere a stratului de ozon se inregistreaza in emisfera sudica deasupra Antarcticii (7% din emisfera) si in emisfera nordica deasupra unei arhipelagului Spitzberg. Prin Protocolul de la Montreal din 1987, stabileste oprirea productiei de cloroflurocarbonati.
PROBLEMA RESURSELOR DE APA
Din apa care acopera ¾ din suprafata pamantului numai 3% este apa dulce si din aceasta numai o sutime este accesibila omului, care administrata corespunzator ar putea sa satisfaca cerintele actuale. Repartizarea acestei resurse naturale este inegala in timp si spatiu.
Factori poluanti : 1) – agricultura (consuma 70% din apa dulce disponibila) ; 2) – industria (21% din aceeasi resursa) ; 3) – consumul uman – se estimeaza ca pana in 2025 doua treimi din omenire vor cunoste probleme in privinta apei potabile.
Marile si oceanele care acopera 70% din suprafata pamantului au un rol foarte important in mentinerea ecosistemelor, echilibrului climatic si al vietii animalelor si vegetalelor; furnizeaza hrana, energie, reprezinta un mijloc de transport si de petrecere a timpului liber. Circa 60% din omenire este dispusa in jurul a 1000 km de mare. Principalii poluanti sunt : deversarile de deseuri, de hidrocarburi, de teluri, poluarea de catre nave, etc. Pescuitul maritim reprezinta principala forma de utilizare a marilor si oceanelor. In prezent pescuitul si acvacultura a ajuns la circa 130 milioane de tone anual. Se considera ca tonajul maxim de produse piscicole ce poate fi extras din Mare astfel incat aceasta resursa sa se poata regenera este de 130 – 180 milioane tone anual. Peste aceasta limita incepe epuizarea ireversibila a resurselor biologico-economice, fapt care poate genera foametea in randul populatiilor sarace care se hranesc cu proteine extrase din mare.
POLUAREA APEI
FORME DE POLUARE – principalele forme de poluare sunt :
poluarea organica – provine din deversarile menajere si din industrii precum ce a celulozei sau agroalimentara. Favorizeaza inmultirea bacteriilor, antrenand astfel un consum mare de oxigen care duce la asfixierea celorlator vietuitoare marine ;
poluarea toxica – provine in mod exclusiv din surse industriale si in special din industria chimica, extractiva si de prelucrare a metalelor ;
materiile in suspensie – provin din eroziunile naturale sau din deversarile artificiale generand o poluare estetica (tulburarea apei), jenand viata pestilor ;
materiile nutritive (nitrati, fosfati) – provin din dejectii umane sau animale si din unele surse din agricultura (ingrasaminte) si industrie. Provoaca fenomenul de eutrofizare a apelor curgatoare line, lacurilor sau marilor, care consta intr-o explozie de alge ce se descompun rapid, consumand enorme cantitati de oxigen, apa devenind astfel locul unor procese de fermentatie si putrefactie ;
poluarea bacteriana – se datoreaza poluarii organice si materialelor in suspensie. Afecteaza mai ales apa de baut ;
poluarea termica – provin din apele utilizate in industrie care sunt deversate de multe ori in stare calda. Influenteaza viata unor specii vegetale si animale, favorizand totodata si inmultirea bacteriilor.
POLUANTII APEI – pot fi grupati in 2 categorii :
A) – poluanti organici si biologici care pot fi :
cererea chimica de oxigen (CCO) – poluarea prin materii organice (provenite din industria celulozei si hartiei, petroliera, chimica, agroalimentara si din reziduriile populatiei urbane), in urma degradarii lor, antreneaza un consum suplimentar de oxigen in detrimentul organismelor vii. CCO reprezinta cantitatea de oxigen necesara degradarii chimice a tuturor materiilor organice;
micropoluanti organici – sbstante care traverseaza statiile de epurare si sunt susceptibile de acumulare in lantul alimentar ;
materiile in suspensie – constituie o problema din perspectiva descompunerii anaerobice a materiilor organice, insotita de degajarea de gaze cu consecinte foarte grave pentru cursurile de apa ;
B) – poluanti chimici – care pot fi :
azotul – care se poate regasi in patru categorii de compusi azotati (nitrati, nitriti, azotul organic si amoniacul) antreneaza o crestere excesiva a algelor si plantelor pe fundul raurilor. Provine din surse naturala cum ar fi ploile, zapada, degradarea deseurilor vegetale si animale sau poate fi rezultatul unei poluari ;
saruri nutritive (sulfati, fosfati, cloruri, etc) – accelereaza fenomenul de eutrofizare a raurilor (proliferarea masiva a alegelor in detrimentul altor specii). Provin mai ales din industrie cum ar fi fabricile de ingrasaminte ;
metalele (cadmiu, cupru, zinc, mercur, plumb, etc) – sunt « inhibatori pentru viata » si provin mai ales din industri metalurgica si chimica ;
arsenicul – utilizat in metalurgie, industria chimica si la fabricarea sticlei ;
fluorul – este intalnit sub forma de fluoruri si provine din activitatile industriale. In cantitati mari sunt agenti toxici, iar in doze foarte slabe au actiune benefica asupra dentitiei ;
fenolii – provin din industri petrolului, siderurgie, indusria chimica si farmaceutica. Continutul ridicat de fenoli accentueaza fenomenul de biodegradare ;
micropoluantii chimici – sunt putin degradabili si sunt susceptibili de acumulare in lantul alimentar.
|
