Reglementarea speciala a interceptarilor si înregistrarilor audio sau video conferita de legea privind siguranta nationala a României
Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României reprezinta reglementarea speciala în domeniul interceptarilor si înregistrarilor audio-video, putând fi invocate dispozitiile sale numai în cazul infractiunilor contra 212d35c sigurantei statului si în conditiile anume prevazute în cuprinsul legii.
Legea în discutie a fost adoptata în 29 iulie 1991 si publicata în Monitorul Oficial al României nr. 163/7.08.1991, data de la care nu a suferit nici o modificare. La momentul adoptarii acestei legi, Codul de procedura penala nu prevedea ca mijloace de proba interceptarile si înregistrarile de comunicatii, ele fiind introduse abia prin Legea nr. 141/1996 care atribuia procurorului (în conformitate cu Legea nr. 51) competenta de a autoriza efectuarea procedeelor probatorii în discutie. Legea nr. 281/2003 modifica acest aspect, în prezent revenindu-i instantei competenta de a autoriza, la cererea procurorului, interceptarile si înregistrarile audio sau video. Desi legea privind siguranta nationala a României, nesuferind, asa cum am mai spus, nici o modificare, atribuie puterea de autorizare procurorului, în art. X din Legea nr. 281/2003 se prevede: "ori de câte ori alte legi prevad dispozitii referitoare la dispunerea de catre procuror (.) a interceptarii si înregistrarii convorbirilor (.), se aplica, în mod corespunzator dispozitiile prevazute în art. I din prezenta lege". Asadar, chiar si în cazul folosirii procedeelor probatorii sus amintite în baza Legii nr. 51/1991 instanta este singura competenta sa autorizeze aceste efectuari.
Acest aspect era necesar a fi lamurit înainte de a trece la analiza propriu-zisa dispozitiilor privitoare la siguranta nationala a României incidente în materia interceptarilor si înregistrarilor audio sau video, întrucât în continuare vom folosi termenul de "instanta" ori de câte ori legea atribuie procurorului competenta de a autoriza efectuarea procedeelor probatorii în discutie.
Sectiunea 1. Procedura de efectuare a
interceptarilor si înregistrarilor
audio sau video
1.1. Cadrul organelor si subiectilor
(A). Când procedeele probatorii analizate se efectueaza înainte de începerea urmaririi penale
Interceptarea comunicatiilor, înregistrarea audio sau video si filmarea se realizeaza printr-un complex de activitati juridice si tehnice, din initiativa unor organe specializate ale statului, însarcinate cu aplicarea legii în domeniul sigurantei nationale, a caror principala preocupare este activitatea de culegere de informatii, care sunt enumerate limitativ în art. 8 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala si care sunt subiecti oficiali, si se pun în executare de catre specialisti ori tehnicieni care functioneaza în cadrul organelor sus enumerate sau care pot apartine altor institutii, si atunci sunt subiecti ocazionali.[1]
Subiectii oficiali ai interceptarilor si înregistrarilor audio sau video sunt agenti din cadrul organelor mentionate în art. 8 din Legea nr. 51/1991, organizati si functionând potrivit legilor organice:
Serviciul Român de informatii - Legea nr. 14/1992 care indica drept agenti cu atributii în aplicarea prevederilor Legii nr. 51/1991 si ale Legii nr. 14/1992, în materie, "cadre abilitate în acest scop, care evident sunt angajati civili ori militari ai serviciului respectiv;
Serviciul de Protectie si Paza - Legea nr. 191/1998, care nominalizeaza generic drept agenti cu atributii în materia discutata, persoanele care functioneaza în cadrul "structurilor specializate" din cadrul serviciului respectiv;
Serviciul de Informatii Externe - Legea nr. 1/1998, care nu contine precizari, ceea ce se interpreteaza ca angajatii militari si civili din cadrul acestui serviciu au atributii de aplicare a prevederilor Legii nr. 51/1991, în materia discutata.
Instanta de judecata este cea care autorizeaza folosirea procedeelor probatorii analizate, dupa cum prevede Codul de procedura penala, iar nu procurorul, respectiv procurorul anume desemnat de catre procurorul general al României, cum prevede Legea nr. 51/1991.
Nu este exclusa ipoteza ca, în anumite situatii, organele prevazute de art. 8 din Legea nr. 51/1991 sa solicite sprijinul unor tehnicieni sau specialisti din alte institutii, pentru punerea în executare efectiva a procedeelor probatorii în discutie, si atunci acestia devin subiecti ocazionali.
Interceptarile si înregistrarile audio sau video se pot utiliza fata se orice persoana aflata pe teritoriul României, atunci când sunt îndeplinite prevederile legale, legea nefacând nici o distinctie în acest sens. Astfel, persoana în cauza devine subiect neoficial.
Subiectii oficiali, apartinând institutiilor cu atributii în domeniul sigurantei nationale cu obligatia sa verifice daca în legatura cu subiectul pasiv al activitatii de interceptare a comunicatiilor, înregistrarilor audio sau video exista un minimum de date ori indicii ca are manifestari ilicite care constituie amenintari la adresa sigurantei nationale, în întelesul art. 3 din Legea nr. 51/1991, si daca este justificata activitatea de interceptare.
Instanta va verifica si aprecia asupra necesitatii activitatii de interceptare a comunicatiilor, înregistrarea audio-video cerute si, în cazul în care constata ca cererea este justificata, va admite cererea si va emite un mandat care autorizeaza efectuarea activitatii respective. Mandatul este (la fel ca si cererea de autorizare) în forma scrisa, si cuprinde date prevazute în mod expres în art. 13 aliniatul 4 din Legea nr. 51/1991.
Întrucât, potrivit art. 20 al. 1 din Legea nr. 51/1991, activitatea de informatii - în cadrul careia se include si utilizarea procedeelor probatorii în discutie - are caracter secret de stat, o sarcina importanta a organelor raspunzatoare de aplicarea legii în domeniul sigurantei nationale si a agentilor acestora, este de a pastra secretul actiunilor efectuate, împrejurare valabila si pentru ceilalti subiecti oficiali si ocazionali.
Pentru a se îndeplini efectiv activitatea de interceptare si înregistrare, legea confera anumite prerogative unor organe specializate ale statului.
Art. 14 din Legea nr. 51/1991 prevede ca exista titulari sau categorii de persoane împuternicite care au drept de a folosi si detine, fara a uza de mijloace de constrângere fizica sau morala, mijloace adecvate, printre altele, si pentru interceptarea comunicatiilor, si care mai au dreptul de a fi asistate de persoanele a caror prezenta este necesara.
În art. 8 din Legea nr. 14/1992, se mentioneaza ca Serviciul Român de Informatii este autorizat sa detina si sa foloseasca mijloace adecvate pentru obtinerea, verificarea, prelucrarea si stocarea informatiilor privitoare la siguranta nationala.
În legatura cu persoanele care executa efectiv activitatea de interceptare a comunicatiilor, Legea nr. 51/1991 le instituie mai multe obligatii, valabile, de altfel, pentru absolut toate persoanele care îsi desfasoara activitatea în domeniu si anume:
în activitatea lor sa nu uzeze de mijloace de constrângere fizica sau morala;
sa nu desfasoare fara mandat, activitatile supuse autorizarii, în conditiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, sau sa-si depaseasca mandatul acordat, în caz contrar fapta constituind infractiune prevazuta de art. 20 din aceeasi lege, care sanctioneaza si tentativa la aceasta infractiune;
sa nu detina, confectioneze ori sa foloseasca ilegal mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor , activitatea contrara fiind sanctionata ca infractiune în art. 19 din Legea nr. 51/1991;
sa nu faca publice informatiile privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, cunoscute incidental în cadrul activitatii desfasurate. Divulgarea sau folosirea în afara cadrului legal, de catre salariatii serviciului de informatii, a datelor mentionate în aliniatul precedent constituie infractiune prevazuta de art. 21 aliniatul 2 din Legea nr. 51/1991, care sanctioneaza si tentativa la aceasta infractiune.
Referitor la mijloacele tehnice prin care se pot efectua propriu-zis interceptari de comunicatii, Legea nr. 51/1991 nu le enumera si nici nu le defineste, stipulând doar ca "nu trebuie sa lezeze în nici un fel drepturile sau libertatile fundamentale ale cetatenilor, viata particulara, onoarea sau reputatia lor, ori sa îi supuna la îngradiri legale".
Prevederile sus mentionate de Legea nr. 51/1991 sunt racordate perfect la prevederile Codului de conduita pentru persoanele raspunzatoare de aplicarea legii, adoptat de Adunarea Generala a ONU, în decembrie 1979.
Cu privire la subiectul interceptarii comunicatiilor legea prevede: "cetateanul care se considera lezat în drepturile sau libertatile sale prin folosirea mijloacelor prevazute de art. 16 al. 1 poate sesiza oricare din comisiile parlamentare pentru apararea si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului" (art. 16, ultimul aliniat din Legea nr. 51/1991).
(B). Când procedeele probatorii analizate se efectueaza dupa începerea urmaririi penale
Subiectii oficiali îi reprezinta procurorul care efectueaza urmarirea penala obligatorie si cadrele anume desemnate de SRI, care acorda sprijin, la solicitarea organelor judiciare competente, în realizarea unor activitati de cercetare penala pentru infractiuni privind siguranta nationala, între care si procedeele probatorii în discutie. Acesti subiecti oficiali au aceleasi atributii descrise mai sus (litera (A)).
Subiectii neoficiali sunt aceiasi ca cei prezentati mai sus (litera (A)).
1.2. Conditii
(A) Conditii privind latura substantiala
Spre a se putea emite mandatul care autorizeaza interceptarea comunicatiilor, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1) sa existe date sau indicii despre existenta uneia din situatiile prevazute în art. 3 din Legea nr. 51/1991, care constituie amenintari la adresa sigurantei nationale;
2) cazul pentru care se solicita autorizarea interceptarii comunicatiilor sa fie justificat, adica sa rezulte imperios necesitatea de a fi utilizata aceasta operatiune;
3) Respectarea prevederilor Codului de procedura penala.
(B) Conditii privind latura formala
1) Aspectul prin care se solicita autorizarea
Pentru a fi în masura sa emita mandatul prevazut de art. 13 din Legea nr. 51/1991, instantei trebuie sa i se adreseze o cerere de autorizare, care se formuleaza în scris si cuprinde în mod obligatoriu urmatoarele meni:
date sau indicii din care sa rezulte existenta uneia din amenintarile la adresa sigurantei nationale, prevazute de art. 3 din Legea nr. 51/1991, pentru a carei prevenire, descoperire sau contracarare este necesara emiterea mandatului;
categoriile de activitati pentru a caror desfasurare trebuie emis mandatul (interceptarea convorbirilor telefonice, fax, deschiderea corespondentei, comunicari radio, etc.);
identitatea persoanei ale carei comunicatii trebuie interceptate, daca este cunoscuta, sau a persoanei care detine informatiile, documentele ori obiectele ce trebuie obtinute;
descrierea generala, daca si când este posibil, a locului unde urmeaza a fi executate activitatile autorizate;
durata de valabilitate a mandatului solicitat.
Când sunt îndeplinite aceste cerinte, instanta admite cererea primita.
2) Actul de autorizare
Când instanta constata ca cererea organului solicitator este justificata, ca sunt îndeplinite conditiile cerute de lege si, pe cale de consecinta, a admis cererea, emite mandatul de autorizare a interceptarilor comunicatiilor, înregistrarii audio sau video ori filmarii.
Mandatul emis se prezinta sub forma scrisa (art. 13 aliniatul 6 din Legea nr. 51/1991) si va avea continutul prevazut în art. 13 aliniatul 4 din Legea nr. 51/1191:
aprobarea pentru categoriile de comunicatii care pot fi interceptate, categoriile de informatii, documente sau obiecte care pot fi obtinute;
identificarea persoanei, daca este cunoscuta, ale carei comunicatii trebuie interceptate ori care se afla în posesia datelor, informatiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie obtinute;
organul împuternicit cu executarea;
descrierea generala a locului în care urmeaza a fi executat mandatul;
durata de valabilitate a mandatului.
Potrivit Legii nr. 51/1991, "în situatiile care impun înlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala, se pot întreprinde activitatile mentionate în art. 13, chiar fara autorizarea prevazuta de lege, aceasta urmând a fi solicitata de îndata ce exista posibilitatea, dar nu mai târziu de 48 de ore" (art. 15).
Mandatul se emite potrivit art. 13 al. 5 din Legea nr. 51/1991 pentru durata necesara obtinerii elementelor de fapt pentru care s-a cerut autorizarea, dar nu poate depasi 6 luni. Calculul duratei de 6 luni se face de la data emiterii (a quo) si se îndeplineste (ad quem) cu o zi înainte de ziua corespunzatoare datei la care a început sa curga.
Prelungirea duratei mandatului se face în aceleasi conditii în care s-a realizat dispunerea initiala a acestei masuri. Initiativa prelungirii mandatului apartine organelor prevazute de art. 8 din Legea nr. 51/1991, care au formulat cererea initiala de autorizare.
Forma în care se prezinta solicitarea de prelungire a acestei durate este scrisa si se adreseaza instantei care, daca apreciaza ca justificata propunerea de prelungire a mandatului, o va admite si va dispune prelungirea prin emiterea unui mandat, în care este mentionata expres durata pentru care este valabila aceasta masura. Situatia este comunicata organului solicitator, care are obligatia punerii în executare.
Durata prelungirii mandatului de autorizare a interceptarii, înregistrarii ori filmarii nu poate depasi, de fiecare data, durata de 3 luni (art. 13 al. 5 Legea nr. 51/1991); legea penala nu face precizarea de câte ori se poate prelungi durata mandatului.
Legea privind siguranta nationala (nr. 51/1991) nu contine nici o prevedere în ceea ce priveste modalitatile de valorificare a celor rezultate din utilizarea interceptarilor si înregistrarilor audio sau video.
Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii stipuleaza în art. 11 ca activitatile prevazute în art. 9 si 10 din aceeasi lege, între care si procedeele probatorii în discutie, "se consemneaza în acte de constatare care, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedura penala, pot constitui mijloace de proba".
În acelasi sens, Legea nr. 191/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Protectie si Paza mentioneaza în art. 14(1) lit. f, ca rezultatele activitatilor prevazute în art. 14(1) lit. c si d din lege, între care si procedeele probatorii în discutie, "se consemneaza în acte de constatare, cu respectarea prevederilor Codului de procedura penala, ce pot constitui mijloace de proba".
2.1. Valoarea probanta
În cazul urmaririi penale sau judecarii infractiunilor contra 212d35c sigurantei statului, valoarea probanta a procedeelor probatorii analizate este aceeasi pe care am descris-o în capitolul IV al prezentei lucrari.
2.2. Garantarea procesuala
Orice cetatean care se considera vatamat în mod nejustificat prin activitatile de interceptare, înregistrare ori filmare poate face pere îndreptata la instanta care a emis mandatul de autorizare a efectuarii acestor activitati.
Cetateanul care se considera lezat în drepturile sau libertatile sale prin folosirea mijloacelor prevazute la art. 16 al. 1 din Legea nr. 51/1991 poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apararea si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului.
|
