REPREZENTAREA PĂRŢILOR ÎN PROCESUL CIVIL
- Art. 67-72 din Codul de Procedura Civila
Art. 67 al. 1 - "Partile pot sa-si exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar".
REPREZENTAREA CONV 252m1210c ENŢONALĂ A PERSOANEI FIZICE
Calitatea de repezentant o poate avea:
- avocatul L 51/1995
- neavocatul. Exista o limita, respectivul neavocat nu poate depune concluzii orale în fata instantei, ci numai concluzii scrise.
Exista exceptii:
- doctorii si licentiatii în drept pot pune concluzii orale pentru soti si rude pâna la gradul 4 inclusiv.
- la judecatorie mandatarul care-l reprezinta pe sos sau ruda de gradul 4 inclusiv
- daca dreptul de reprezentare rezulta din lege (parinti tutori) sau printr-o hotarâre judecatoreasca (sechestru judiciar).
Justificarea calitatii de reprezentant
→ la avocat se face prin împuternicirea avocatiala
→ pentru manadatarul neavocat se face printr-o procura (în scris sub semnatura nelegalizata) sau prin declaratia care se face în fata instantei si care este trecuta în încheiere în sedinta
Observatie: Mandatarul poate fi numai persoana care are capacitate deplina de exercitiu.
În ceea ce priveste continutul procurii, trebuie sa fie o procura speciala care sa cuprinda în mod expres dreptul de reprezentare în instanta.
Exceptie: daca mandantul nu are domiciliul sau resedinta în tara, dreptul de reprezentare este prezumat chiar de procura, care are un caracter general.
ÎNCETAREA CALITĂŢII DE REPREZENTANT
Spre deosebire de contractul de mandat, reprezentarea conventionala în instanta nu înceteaza prin moartea sau incapacitatea mandantului.
Reprezentarea conventionala dureaza pâna la retragere.
În cazul în care mandatarul moare în timpul judecatii cu mai putin de 15 zile de ziua înfatisarii, judecata se suspenda (art. 243 al. 3 din Codul de Procedura Civila).
Daca mandatarul moare dupa comunicarea hotarârii, termenul pentru comunicarea de atac se întrerupe pâna la noua comunicare între parti.
Daca nu se prevede expres astfel, mandantul este principalul a fi dator pentru toate actele judecatii.
Exceptie fac actele de dispozitie (ex: renuntarea la un drept, renuntarea la judecata, tranzactia, adresarea). În acest caz este nevoie de o procura speciala chiar si pentru avocat.
Avocatul instantei de fond poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor afectate de termen, acte care sunt supuse ratificarii partii respective.
Exceptia lipsei calitatii de reprezentant poate fi invocata în orice stare a prcinii, dar titularul dreptului va putea ratifica actele facute de cel ce nu a avut calitatea de reprezentant.
PROCURORUL (participant la procesul civil)
→ art. 45 din Codul de Procedura Civila
→ reglementeaza modalitatile principale de pornire a procesului civil prin:
participarea la judecata
exercitarea cailor de aatc
cererea de punere în executare a hotarârii civile.
Pozitia procurorului: procurorul nu este un participant la procesul civil, ci are calitatea de parte. El poate sa propuna probe, sa invoce exceptii si sa puna concluzii.
Formele participarii procurorului în procesul civil
1) Pornirea procesului civil
- poate sa porneasca procesul civil atunci când se pune în discutie apararea dreptului.
2) În alte cazuri expres prevazute de lege
- titularul dreptului va fi introdus în proces putând efectua acte de dispozitie.
Participarea la procesul civil - procurorul poate pune conditii, poate participa în orice proces civil, în orice faza a acestuia daca apreaciaza ca e necesar pentru apararea drepturilor si libertatilor cetateniei.
Instanta de judecata si partile nu pot cenzura acest drept al procurorului.
Exista situatia în care participarea procurorului este obligatorie la procesul civil sub sanctiunea obligatorie a .......... ..... ...... ........ punerea sub interdictie judecatoreasca sau .......... ..... ...... . .........declararea disparitiei sau mortii uneo persoane.
3) Exercitarea cailor de atac
Poate exercita caile de atac împotriva oricarei hotarâre chiat daca a participat sau nu la proces.
Procurorul poate sa ceara punerea în executare a hotarârii judecatoresti civile în cazurile previzute de art. 45 al. 1.
COMPETENŢA INSTANŢELOR DE JUDECATĂ
Reprezinta aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau a altui organ competent de a judeca un anumit litigiu.
Clasificarea normelor de competenta: - generala
- materiala
- teritoriala.
Competenta generala a instantelor de judecata
Face distinctie între atributiile instantei judecatoresti si atributia altor organe cu competenta jurisdictionala care solutioneaza anumite litigii în cazurile expres prevazute de lege.
Ex: - competenta în materia controlului constitutionalitatii actelor normative;
- competenta în materie fiscala;
- competenta în materiea drepturilor si îndatoririlor parintesti (autoritatea tutelara care decide în cazul schimbarii domiciliului minorului);
- competenta în materia arbitrajului.
Competenta materiala a instantelor de judecata
Distinge între competenta instantelor de grad dferit.
Judecatoria conform art. 1 din Codul de Procedura Civila:
- are plenitudine de competenta în materie civila în sensul ca judeca în prima instanta toate procesele si cererile în afara de cele date prin lege altor instante;
- judeca plângerile împotriva hotarârilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevazute de lege;
- judeca în orice alte materii date prin lege în competenta lor.
Tribunalul judeca:
1. în prima instanta:
a) procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile în aceasta materie al caror obiect este neevaluabil în bani;
b) procesele si cererile în materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu exceptia cererilor de împarteala judiciara, a cererilor în materia succesorala, a cererilor neevaluabile în bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;
c) conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante;
d) procesele si cererile în materie de contencios administrativ, în afara de cele date în competenta curtilor de apel;
e) procesele si cererile în materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala;
f) procesele si cererile în materie de expropriere;
g) cererile pentru încuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;
h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savârsite în procesele penale;
i) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru încuviintarea executarii silite a hotarârilor date în tari straine;
2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii în prima instanta;
3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;
4. în orice alte materii date prin lege în competenta lor.
Curtea de apel judeca:
1. în prima instanta, procesele si cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale;
2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de tribunale în prima instanta;
3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de tribunale în apel sau împotriva hotarârilor pronuntate în prima instanta de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum si în orice alte cazuri expres prevazute de lege;
4. în orice alte materii date prin lege în competenta lor.
Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca:
1. recursurile declarate împotriva hotarârilor curtilor de apel si a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. în orice alte materii date prin lege în competenta sa.
|
