REVOLUTIA DE LA 1821, ORGANIZAREA DE STAT SI DREPTURI ÎN PERIOADA 1821-1848
A) REVOLUTIA DE LA 1821,
- condusã de Tudor Vladimirescu, a avut dublu caracter social si national, asa cum rezultã din desfãsurarea actiunilor si din actele adoptate în decursul ei. Ac 838g63i um idealurile sociale se împletesc, se contopesc cu cele nationale. La luptã au participat toate clasele sociale, o luptã împotriva dominatiei otomane si a instrumentelor acestora fanariotii.
-
cadrul general sud - est european, de luptã pentru idealul national, în care
românii ca si
- programul revolutiei de la 1821
între 28 ian - 27 mai 1821 puterea politicã a apartinut lui Tudor Vladimirescu si armatei revolutianare de voluntari, constituitã în Adunarea poporului, stabilitã la Bucuresti. A recunoscut Divanul boieresc ca organ al administratiei tãrii, între timp dorindu-se introducerea unui sistem constitutional modern. Principiile noii organizãri constitutionale sunt cuprinse în acte precum:
- Proclamatia de la Tismana ( Pades ),
- Cererile norodului românesc adevãrat proiect de constitutie, ce vizau monarhie constitutionalã, acesul burgheziei la conducerea statului, dregãtorii dupã merit,
- Proclamatia de la Bolintin
- Proclamatia de la Bucuresti
PRINCIPALELE idei revolutionare - titluri nobiliare dupã dregãtorii, reorganizarea sistemului judiciar prin reducerea taxelor, înlesnirea accesului tuturor locuitorilor la instantele de judecatã, afirmarea suveranitãtii prin desfiintarea privilegiilor strãinilor în fata justitiei.
- Înfiintarea armatei nationale.
- Subordonarea bisericii, statului si legilor tãrii, alegerea mitropolitului de cãtre popor, înfiintarea de scoli prin biserici, cu predare în limba românã, gratuite, indiferent de conditia socialã.
- Desfiintarea vãmilor din interiorul tãrii.
- Revenirea la sistemul plãtii impozitelor în patru sferturi.
- Desfiintarea stãrii de dependentã personalã.
- Boierii vinovati de abuzuri sã fie alungati din tarã.
B) ORGANIZAREA DE STAT SI DREPTURI ÎN PERIOADA 1821-1848.
EVOLUTIA ORGANIZÃRII DE STAT.
1) Economico-social.
- se mentin vechile relatii de dependentã din agriculturã.
- apar o serie de elemente noi legate de sporirea productiei în conditiile lãrgirii pietei interne si a cererii externe, extinderea muncii salariate, modernizarea productiei, dezvoltarea industriei si desfiintarea monopolului economic otoman, ascensiunea elementelor burgheze.
- boierii rãmân organizati în cele trei stãri - majoritatea populatiei rurale sunt tãrani clãcasi 70% - restul fiind tãrani liberi si populatia oraselor.
2) Revenirea la sistemul domnilor pãmânteni.
- consecinte deosebit de importante, lupta de idei prin cereri, memorii, proiecte de reformã ale boierimii ( între 1821-1822 sunt peste 70 de proiecte ce vizau politica, recunoasterea autonomiei, modernizarea vietii economice si de stat). Revenirea la sistemul traditional al domniilor pãmântene, stabilirea granitei pe talvegul Dunãrii, desfiintarea raialelor turcesti, libertatea comertului, armata nationalã, reforma administrativã.
- 1822 este anul revenirii în tãrile române la traditia domniilor pãmântene. În
Regulamentele organice elaborate în timpul administratiei ruse adoptate în 1830 de catre Adunarile obstesti extraordinare ale Tarii Românesti si Moldovei, întarite apoi de Poarta. Intra în vigoare în 1831 în Tara Românesca si 1832 în Moldova. Desi dispozitiile regulamentare spuneau ca domnii sa fie alesi, în realitate, ei au fost numiti.
3) Organele centrale ale statului.
- domnul - organ central al statului cu atributii precizate de acte interne si internationale, se recunostea autonomia tãrilor române, ales pe timp de 7 ani cu consimtãmântul portii, dar putea fi si destituit pentru delicte cu consimtãmântul Turciei si Rusiei. Hotãrârile domnului se luau de comun acord cu divanul. Ulterior, din 1828, domnii au fost înlocuiti cu guvernatorul rus, unic pentru ambele tãri. Potrivit Regulamentelor organice, domnia era electivã, nobiliarã si viagerã, alesi de adunarea obsteascã extraordinarã, investiti de Turcia si comunicati Rusiei.
Avea în exercitarea conducerii statului atributii legislative, executive si judecãtoresti. Visteria statului a fost complet separatã de cãmara domneascã, comanda armata nationalã. În principiu, nu putea judeca, ci numai întãri hotãrârile judecãtoresti rãmase definitive.
- dregãtorii - pãstreazã vechile trãsãturi, apãrând si elemente noi. Regulamentele organice au interzis cumulul atributiilor administrative si judecãtoresti, dând expresie principiului separatiei puterilor în stat. Marele vornic are atributiile ministrului de interne, marele logofãt veritabil ministru de justitie, marele spãtar era sef al militiei, marele agã era sef al politiei.
- divanul domnesc suferã transformãri în componentã si competentã. Atributiile administrative i-au fost preluate de sfatul administrativ, iar cele legislative de cãtre obisnuita obsteascã adunare.
- adunarea obsteascã extraordinarã alegea pe domn. 190 membri în Tara Româneascã si 132 în Moldava.
- adunarea obsteascã ordinarã avea 42 membri în Tara Româneascã si 35 în Mokdova, alesi pe 5 ani si cuprindea reprezentanti ai boierului si clerului. Se pronunta numai în domeniul legislativ, deci rol asemãnãtor parlamentului.
- organizarea fiscalã- s-au luat o serie de mãsuri moderne, impozit de 30 de lei pe cap de familie (capitatia), iar negustorii, industriasii si meseriasii un impozit special (patenta). Boierii se clerul erau scutiti de dãri. Erau si impozite indirecte precum circulatia mãrfurilor plãtite de toate clasele.
- organizarea armatei nationale - tãrani erau luati cu arcanul pe termen de sase ani, tinerii burghezi erau subofiteri, iar boierii erau ofiteri.
- organizarea judecãtoreascã - pe principii noi precum separarea activitãtii juridice de cea administrativã, introducerea inamovibilitãtii judecãtorilor în formã incipientã, organizare ierarhicã a instantelor si specializarea lor.
Regulamentele organice prevedeau :
- prima instantã era tribunalul sãtesc, format din preot si trei reprezentanti ai tãranilor (fruntasi, mijlocas si codas)
- ispravnicii judetelor si zapciii tinuturilor.
- tribunalele politiei îndreptãtoare la Bucuresti si Iasi.
- tribunalele judetene (sau de tinut în Moldova), formate dintr-un presedinte, doi membri si un procuror, judecau procese civile pânã la o anumitã valoare comercialã, precum si plângerile clãcasilor împotriva boierilor.
- divanurile judecãtoresti îsi desfãsurau activitatea la Bucuresti, Craiova si Iasi, având câte o sectie civilã si una comercialã. În materie civilã, ele judecau ca instantã de apel dar si ca primã si ultimã instantã. La valori mari, hotãrârile pueau fi apelate la Înaltul Divan.
- tribunalele apelative de comert erau organizate la Bucuresti, Craiova si Iasi. În compunerea acestor instante intrau si trei asesori, alesi dintre negustori.
- înaltul divan judeca la Bucuresti si IasI, în ultimã instantã procesele venite în apel de la divanurile judecãtoresti. Instanta era formatã din boieri, alesi pe termen de trei ani, în care erau inamovibili.
- divanul domnesc în Moldova era prezidat de cãtre domn si solutiona cazurile de gresitã aplicare a legii. Hotãrârile erau date cu majoritate. Din 1833, divanul domnesc s-a contopit cu înaltul divan.
- înalta curte de revizie în Tara Româneascã exercita competenta initialã a divanului domnesc din Moldova.
4) Organizarea administrativ teritorialã.
Prin Regulamentele organice emise se merge în directia centralizãrii puterii de stat. Ea rãmâne neschimbatã, numãrul judetelor si tinuturilor a fost însã redus.
EVOLUTIA DREPTULUI
1) Tendinte de modernizare a dreptului.
Se adoptã coduri noi ce accentueazã rolul legii scrise în raport cu obiceiul traditional; - altã caracteristicã începe consacrarea principiului legalitãtii, folosindu-se experienta legislativã a altor state (Franta); - se formeazã cadre cu pregãtire juridicã în tarã, prin organizarea cursurilor de drept (se continuã practica trimiterii tinerilor la studii juridice în strãinãtate, Franta si Italia); - se contureazã începuturile unui sistem de drept.
2) Principalele ramuri si institutii juridice.
- aparitia unor elemente de drept constitutional.
- cele douã Regulamente organice au dat identitate legislativã celor douã tãri române, cu aceeasi organizare politicã. Nu sunt însã constitutii fiind adoptate cu încuviintarea Rusiei si Turciei. fãrã consultarea si acordul poporului, fãrã dispozitii privitoare la drepturi si libertãti. Dispozitiile Regulamentelor organice introduc, deci, primele principii de drept constitutional în istoria legislatiei noastre (separatia puterilor în stat, liberã circulatie între cele douã tãri).
- dreptul civil cf. Regulamentelor organice pricinile civile se judecau dupã Codul Calimach si Codul Caragea, cu reglementãri aproape identice in cele douã tãri, "dreptul sfânt al proprietãtii", sporirea importantei actelor scrise în viata juridicã prin introducerea sistemului de înregistrare a contractelor de ipotecã si de dotã, ca si actele de stare civilã, se accentueazã caracterul personal al rãspunderii civile, desfiintându-se formele de rãspundere colectivã consacrate de obiceiuri strãvechi.
- dreptul comercial - în 1833 Icovache Veisa si la 1841 Emanoil Drãghici au tradus codul comercial francez, pentru M. , iar în 1840 Simion Marcovici în TR. Acest cod cuprinde trei cãrti si un supliment:
- cartea întâi cuprinde dispozitii generale: negustori, registre de comert (catastife), tovãrãsii (societãti comerciale), burse de comert, comisionari, samsari, cãrãusi, vânzãri-cumpãrãri, polite (cambii), etc.
- cartea a doua trata problema falimentului
- cartea a treia privea navigatia, vasele maritime si negotul maritim.
- suplimentul (anexa) cuprindea norme referitoare la organizarea instantelor comerciale si la procedura de judecatã.
- dreptul penal - în anul 1820 apare în Moldova prima parte a Condicii Criminalicesti, un cod de procedurã penalã întocmit de Iordache Cantacuzino, Grigoras Sturdza si Iordache Rusei, Partea a doua neputând fi elaboratã atunci din cauza evenimentelor de la 1821. În 1826 se va desãvârsi lucrarea. Toate infractiunile erau considerate criminale, calsificându-se în douã mari grupe: a) fapte pricinuitoare de tulburarea linistii si sigurantei (rãzvrãtirea, împotrivirea fatã de dregãtori sau judecãtori) si b) fapte pricinuitoare de vãtãmare a particularilor (tulburarea stãpânirii mosiei si casei, punerea de foc, furtisagul, tãinuirea, prãdãciunea, uciderea, pruncuciderea, rãnirea, violul, plastografia, etc.). Se introduce si prescriptia, de exemplu 30 de ani pentru furtisag, 3 luni pentru adulter.
Pedepsele erau bãtaia, închiderea la groapa ocnei, etc. Se mentine caracterul discriminatoriu dupã situatia socialã a infractorilor.
Dupã constituirea unitãtilor militare nationale, se elaboreazã în 1823 reglementarea îndatoririlor, abaterilor si sanctiunilor militare. Ca infractiuni militare erau: nesupunerea, fuga de sines depãrtare de slujbã, nesilinta, etc. Abaterile militarilor puteau fi:
1) abateri disciplinare.
2) infractiuni grave.
- dreptul procesual. Îmbunãtãtirea organizãrii judecãtoresti si a desfãsurãrii procesului continuã cu noi dispozitii privitoare la separarea instantelor judecãtoresti de cele administrative, specializarea instantelor, organizarea procedurii scrise, a avocaturii, procedura apelului, revizuirea hotãrârilor. Se delimiteazã mai clar competenta instantelor civile si cea a instantelor ecleziastice. Se garanta inviolabilitatea persoanei ~prin introducerea mandatului de arestare si obligatia de cercetare a celui arestat în termen de 24 de ore.
Sunt o serie de inovatii, mai ales în domeniul procedurii civile, prin reglementarea regimului probelor scrise, actelor de
zestre si zãlog, contractelor comerciale, depozitului judiciar, actelor de notariat si actelor de stare civilã. Se introduce pentru prima datã principiul autoritãtii lucrului judecat, hotãrârile luate de divanul domnesc si confirmate de domn nu puteau fi modificate.
|
