Raportul dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre
Caracteristicile dreptului comunitar
Analizand dreptul comunitar, observam ca suntem in prezenta unui tip de drept deosebit, care nu se confunda cu dreptul intern al statelor membre sau cu sistemul juridic international, aceasta deoarece dreptul comunitar da expresie unitatii si diversitatii reglementarilor existente, atat in planul relatiilor social-economice, cat si in cel al relatiilor politico-juridice la nivel national si continental
Avand ca punct de plecare valori ale dreptului national, dreptul comunitar se constituie ca un sistem inedit de drept, creat pe baza stabilirii la nivelul comunitatii a unei noi ordini juridice.
Uneori, dreptul national poate fi izvor de drept pentru dreptul comunitar, fie prin referiri exprese - prevazute chiar in actele comunitare, fie prin referiri implicite, facute in special de curtile comunitare de justitie in cazurile in care sunt deduse
Surprinzator - relatia dintre dreptul comunitar si cel national nu este stipulata prin Tratatul de la Roma, insa, cu toate acestea, suprematia dreptului comunitar in raport cu dreptul national al statelor membre s-a afirmat inca de la inceputurile Comunitatii
Cat priveste raportul dintre dreptul comunitar si dreptul intern, Tratatele constitutive consacra monismul, fiind impusa respectarea normelor dreptului comunitar de catre statele membre, monismul fiind singurul principiu compatibil cu sistemul de integrare
Intre ordinea juridica comunitara si cea a statelor membre exista raporturi bazate pe:
- principiul integrarii dreptului comunitar in dreptul intern al statelor membre si
- pe primordialitatea dreptului comunitar asupra dreptului intern,
chiar daca aceste principii nu au fost statuate in mod expres in tratatele constitutive - ele au fost recunoscute de jurisprudenta Curtii de Justitie.
Aceste doua principii conduc la rezolvarea celor mai importante probleme care se pun in legatura cu aplicarea dreptului comunitar:
-efectul direct
-primordialitatea normelor de drept comunitar fata de normele de drept contrare
-protectia jurisdictionala a particularilor pe baza normelor de drept comunitar
-punerea in aplicare a dreptului comunitar de catre organele interne ale statelor membre care pot fi organe judiciare sau extrajudiciare
Principiul integrarii- inseamna ca dreptul comunitar formeaza un sistem juridic autonom integrat in sistemele de drept ale statelor membre.
Ordinea juridica a Comunitatilor are unele caracteristici proprii , care o diferentiaza de ordinea juridica internationala:
-predomina regulile de drept scrise
-exista o ierarhie a normelor
-normele comunitare sunt elaborate de institutii comunitare ,cu exceptia tratatelor constitutive
-normele comunitare se aplica si particularilor
-rezolvarea diferendelor nu se realizeaza cu acordul partilor interesate
Principiul integrarii dreptului comunitar in sistemele de drept ale statelor membre a fost consacrat prin doua cunoscute hotarari ale CEJ :
1.Hotararea Van Gend din 5 feb 1963 in care curtea a aratat ca obiectivul Tratatului CEE (instituirea pietei comune) duce la concluzia ca acesta reprezinta mai mult decat un acord care creeaza obligatii intre statele contractante ,Comunitatea instituind o noua ordina juridica de drept international in folosul careia statele membre si-au limitat,in anumite domenii ,drepturile lor suverane si ai carei subiecti sunt nu numai statele ci si cetatenii acestora.
2.Hotararea Costa din 15 iulie 1964 - Curtea nu a mai folosit expresia "ordine juridica de drept international" ci cea de "ordine juridica proprie"
Referinduse la relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre ,hotararea Costa stabileste ca ordinea juridica comunitara care este integrata in sistemele juridice ale statelor membre de la intrarea in vigoare a tratatului si se impune jurisdictiilor acestora.
Principiul integrarii este consacrat implicit si de art.249 T.C.E,care stabileste ca regulamentul este direct aplicabil in oricare stat membru ,si de art.224 T.C.E, care prevede ca hotararile CEJ au forta executorie pe teritoriul statelor membre
Consecintele aplicarii principiului integrarii dreptului comunitar in dreptul intern al statelor membre sunt doua:
-aplicabilitatea directa a dreptului comunitar
-invocabilitatea normelor dreptului comunitar de catre particularii din statele membre
1.Aplicabilitatea directa- inseamna ca dreptul comunitar se aplica in ordinea juridica interna asa cum a fost adoptat ,fara sa fie necesara receptia sau transformarea lui in drept intern.
Dreptul international nu reglementeaza si conditiile in care normele cuprinse in tratate sa fie integrate in ordinea juridica a statelor pentru a fi aplicate de organele si jurisdictia acestora. Aceasta chestiune este lasata la latitudinea fiecarui stat, care o reglementeaza. ( ex: in European Communities Act adoptat de Irlanda se arata ca "incepand cu 1 ianuarie 1973,tratatele ce instituie Comunitatile Europene si actele adoptate de institutiile acestor Comunitati vor lega statul si vor face parte integranta in dreptul intern in conditiile stabilite prin aceste tratate"
Normele de drept comunitar se integreaza in dreptul intern al statelor membre ,care nu au posibilitatea sa aleaga intre conceptia monista sau dualista, prima fiind obligatorie.
Conceptia dualista,
ai caror principali teoreticieni sunt italienii si germanii si care a prevalat
mult timp, considera ca ordinea juridica internationala si ordinea nationala
reprezinta sisteme independente si separate, care coexista in paralel. Ca
atare, un tratat international perfect, adica ratificat cu regularitate, n-ar
avea efect decat in ordinea internationala.
Pentruca el sa se poata aplica in ordinea interna a unui stat contractant este
necesar ca acest stat sa-i preia dispozitiile intr-o norma nationala (cel mai
adesea o lege) sau sa-l introduca in ordinea nationala printr-o formula
juridica care realizeaza admiterea.
Si intr-un caz si in celalalt se produce o nationalizare a Tratatului, adica
norma internationala sufera o transformare a naturii sale si nu va fi aplicata
decat in noua sa calitate de reglementare de drept intern si nu in cea de
reglementare de drept international.
B. Conceptia monista se bazeaza pe
unitatea ordonantarii juridice, ceea ce exclude orice continuitate intre
ordinea juridica internationala si ordinea juridica nationala a statelor
respective. Norma internationala este imediat aplicata, fara a fi admisa sau
transformata in ordinea interna a statelor-parti. Tratatul international perfect
se integreaza, pe deplin, in sistemul reglementarilor ce se cer a fi aplicate
de catre instantele nationale, iar prevederile acestuia sunt aplicabile in
calitatea lor initiala, de reglementari internationale.
2.Invocabilitatea dreptului comunitar de catre particulari - inseamna ca acestia se pot prevala de normele dreptului comunitar in fata instantelor nationale ,pentru apararea drepturilor conferite de acestea si pentru a fi declarate inaplicabile actele nationale contrare dreptului comunitar.
Invocabilitatea dreptului comunitar in fata instantelor nationale duce la doua consecinte:
a) efectul direct al normelor comunitare
b) interpretarea conforma
Trebuie facuta deosebirea intre aplicabilitatea imediata (aplicabilitatea directa,dreptul direct aplicat) care,cum am vazut deja ,semnifica integrarea dreptului comunitar in dreptul intern al statelor membre fara sa fie nevoie de masuri speciale din partea acestora si efectul direct,care este o consecinta a posibilitatii invocabilitatii dreptului comunitar de catre particularii din statele membre si care consta in aceea ca normele de drept comunitar creeaza drepturi in favoarea particularilor,care se pot prevala de ele in fata instantelor nationale.
Cristina
Principiul primordialitatii-potrivit acestui principiu ,in caz de conflict,de contradictie sau de incompatibilitate intre dreptul comunitar si dreptul national ,dreptul comunitar primeaza se aplica.
In celebra hotarare Costa din 15 iulie 1964 a fost enuntat pentru prima data principiul primordialitatii dreptului comunitar,in conditiile in care se manifesta un conflict intre legea dei 6 sept 1962 a nationalizarii sistemului de electricitate si dispozitiile Tratatului CEE.
Cauza Costa:
Flaminio Costa vs.ENEL a fost un reper de decizie pt CEJ,care a stabilit suprematiea legislatiei UE asupra legislatiei nationale a statelor membre. Domnul Costa a fost un cetatean italian care s-a opus nationalizarii companiei electrice ENEL ,deoarece detinea actiuni in companie. El a refuzat sa plateasca facturile de curent,in semn de protest si a argumentat ca nationalizarea incalca legislatia Comunitatii Europene in stat ,distorsionand piata .Curtea Constitutionala Italiana s-a pronuntat ,imbratisand conceptia dualista ,in favoarea normei celei mai recente ,statuand ca"un tratat nu are decat efectul care rezulta din legea de ratificare"
Pentru a formula principiul primordialitatii dreptului comunitar ,CEJ s-a bazat pe patru argumente:
1)aplicabilitatea imediata si directa a normelor comunitare bazate pe principiul integrarii acestuia in dreptul intern
2)caracterul unitar al ordinii juridice comunitare,ceea ce presupune aplicarea ei uniforma,astfel ca "forta executorie a dreptului comunitar nu ar trebui sa difere de la un stat la altul in favoarea legislatiei interne ulterioare
3)natura specifica originala a normelor de drept rezultate din tratat si "transferul operat de state din ordinea lor juridica interna,in folosul ordinii juridice comunitare,de drepturi si obligatii corespunzand dispozitiilor din tratat"
4)unele dispozitii din tratat ,in virtutea carora statele nu pot actiona in mod unilateral,decat in baza unei dispozitii exprese.
Principiul primordialitatii exclude posibilitatea pentru un stat membru de a se prevala de un izvor de drept intern ,indiferent de forta juridica a acestuia,inclusiv Constitutia,pentru a nu aplica normele de drepr comunitar.Judecatorul national trebuie sa indeparteze orice norma nationala incompatibila cu dreptul comunitar ,el fiind chemat "sa aplice in cadrul competentei proprii,dispozitiile dreptului comunitar ,lasand,in caz de nevoie,neaplicate ,prin propria sa autoritate,orice dispozitie contrara din legislatia nationala,fara sa fie necesar sa ceara sau sa astepte eliminarea in prealabil a acesteia pe cale legislativa sau prin oricare alt procedeu constitutional"
Consecintele aplicarii prinicipiului primordialitatii dreptului comunitar sunt:
regulile de drept comunitar care au efect direct trebuie sa fie alicate incepand de la data intrarii lor in vigoare, chiar daca se constata existenta unei legi nationale incompatibile.
neaplicarea legii nationale contrare se impune tuturor autoritatilor nationale competente ,inclusiv celor ale administratiei
statul membru este obligat sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin violarea dreptului comunitar ,judecatorul national avand posibilitatea sa stabileasca in ce masura aceste prejudicii sunt imputabile statului
Exista o legatura intre principiul promordialitatii si principiul integrarii particularii se pot prevala de aplicarea principiului primordialitatii si in baza acestuia solicita despagubiri numai daca dispozitiile comunitare au efect direct
Judecatorul national este obligat sa suspende aplicarea unei masuri nationale ,chiar daca este o lege ,cand exista o indoiala asupra compatibilitatii cu dreptul comunitar,pana la solutionarea acesteia
Interpretarea dispozitiilor nationale trebuie facute prin prisma dreptului comunitar
In cazul in care actul national contrar dreptului comunitar a a vut consecinte financiare pentru particular,care a platit cu acest titlu sume de bani,autoritatile nationale sunt obligate sa sa-i returneze aceste sume
Controlul facut de CEJ in privinta aplicarii principiului primordialitati dreptului comunitar se bazeaza pe regula potrivit careia recursul la justitie pentru apararea drepturilor conferite justitiabililor trebuie asigurat printr-un control jurisdictional efectiv din partea instantelor nationale,iar regulile procedurale nu trebuie sa fie mai putin favorabile decat cele aplicate in recursurile similare bazate pe legislatia interna.
Statele membre ale comunitatii au obligatia sa controleze aplicarea normelor de drept comunitar si sa sanctioneze neaplicarea lor
Rolul statelor membre in punerea in aplicare a dreptului comunitar
Potrivit art.10 T.C.E "statele membre iau toate masurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea obligatiilor care decurg din prezentul tratat ele se abtin de la orice masura susceptibila sa puna in pericol realtizarea scopurilor prezentului tratat"
Rolul statelor membre in punerea in aplicare a dreptului comunitar este reflectat in trei prinicipii:
Participarea autoritatilor nationale la punerea in aplicare a dreptului comunitar se concretizeaza in trei domenii: legislativ,administrativ si judecatoresc.
Obligatia de colaborare a statelor membre rezulta din dispozitiile art.10 T.C.E .Denumita si principiul loialitatii comunitare sau al cooperarii loiale,oliga statele membre sa actioneze ,deci este o obligatie pozitiva ,ceea ce corespunde principiului concretizarii principiului primordialitatii dreptului comunitar asupra dreptului national
Principiul autonomiei institutionale si procedurale garanteaza ca masurile pentru aplicarea normelor comunitare sunt luate in cadrul sistemelor de drept statale de catre institutiile nationale si potrivit procedurilor existente in aceste sisteme
Sanctiunile in cazu nerespectarii dreptului comunitar pot fi:
a)sanctiuni administrative comunitare (art 83 din Tratatul CEEA stabileste ca sanctiuni advertismentul,retragerea asistentei financiare sau a ajutorlui tehnic,punerea sub sechestru a intreprinderii,retragerea totala sau partiala a materiilor brute sau speciale CEJ este competenta sa controleze deciziile de sanctionare stabilite pe baza regulamentului)
b) sanctiunile administrative nationale sunt stabilite de statele membre pe baza aplicarii principilui autonomiei procedurale sau pot fi doar aplicate de autoritatile nationale ,cand sunt prevazute de normele comunitare.(in domeniul politicii agricole comune,Comisia,in urma delegarii primite de la Consiliu ,poate aplica sanctiunea excluderii de la regimul subventilor)
c)sanctiunile penale nu sunt in competenta Comunitatilor,nefiind stabilite in tratate.In consecinta statele membre sunt cele care pot sanctiona penal violarea reglementarilor comuitare.
|
