Raspunderea juridica – aspecte importante pentru domeniul asistentei sociale

Raspunderea juridica – aspecte importante pentru domeniul asistentei sociale

Respectarea legilor conduce la o stare de ordine intr-o societate, in des­fasurarea raporturilor sociale. Aceasta ordine poarta numele de legalitate. Toti cetatenii sunt chemati la respectarea legii; nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii. În asistenta sociala poate raspunde asistentul social, iar raspunderea lui poate fi dupa caz – disciplinara, patrimoniala, contraventional 555i83f 59;, penala (cap.VII, OG nr.68/2003). Poate raspunde parintele/tutorele, pentru neindeplinarea obligatiilor care ii incumba in ceea ce priveste cresterea si ocrotirea copilului (raspunderea poate fi civila, contraventional 555i83f 59;, penala), poate raspunde beneficiarul de prestatii/servicii sociale etc. Vom aborda in continuare elemente generale privind raspunderea juridica, exemplele fiind pliate in mare masura pe subiectii raportului juridic de asistenta sociala.

Definitia si conditiile raspunderii juridice

Raspunderea[1] este o consecinta sanctionatoare sau morala in cadrul unor reguli de drept sau de conduita.

În functie de natura normelor incalcate si raspunderea va avea un caracter corelativ.

Exemplu:

Raspunderea juridica este doar o forma a raspunderii sociale, care intervine in cazul incalcarii unei norme juridice printr-un fapt ilicit, care determina suportarea consecintelor corespunzatoare de catre cel vinovat, pentru restabilirea ordinii de drept.

Rezulta, pentru a exista raspunderea juridica trebuie sa coexiste cele 3 elemente:

fapta ilicita a unei persoane ce consta intr-o conduita contrara legii

existenta unei norme juridice incalcate

interventia statului pentru inlaturarea incalcarii, pentru sanctio­narea celui vinovat si pentru prevenirea in viitor a savarsirii unei fapte ilicite si incalcarii unei norme juridice de catre alte persoane sau chiar de catre persoana deja sanctionata[2].

Constituie conditii[3] ale raspunderii juridice:

1. Sa existe subiectul raspunderii juridice, care sa aiba: capacitatea juridica de a raspunde – aptitudinea persoanei fizice de a fi chemata sa raspunda in fata organelor jurisdictionale pentru fapta ilicita savarsita si de a suporta consecintele juridice pe care le implica aplicarea constrangerii de stat; Capacitatea de a raspunde implica existenta discernamantului si a unui complex de atribute juridice.

- libertatea de a actiona – adica sa fi actionat in cunostinta de cauza, neobligat de nimeni si nimic asupra caii de urmat etc. Persoana juridica poate deveni subiect al raspunderii administrative si contractuale. Nu poate fi subiect al raspunderii penale sau disciplinare. Persoana juridica poate suporta doar sanctiuni de ordin patrimonial. Problema capacitatii de a raspunde nu se pune in acest caz; poate fi o raspundere directa (pentru fapte proprii), sau indirecta (pentru faptele prepusilor sai).

Fapta ilicita

Rezultatul faptei ilicite

Legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si rezultatul daunator

Vinovatia persoanei care a savarsit fapta ilicita.

Fapta ilicita sau conduita ilicita consta in manifestarile subiective, exte­riorizate ale omului, sub forma de actiuni sau inactiuni (atitudine pasiva) .

Exemple:

Din punct de vedere al obiectului conduitei ilicite, ilicitatea exprima un raport de contradictie intre o anumita conduita umana si ordinea juridica. Caracterele generale ale conduitei ilicite sunt: antisocialitate, antijuridici­tatea si imoralitatea[7].

Antisocialitatea – orice conduita ilicita prezinta un caracter antisocial, pentru ca lezeaza anumite valori sociale, iar gradul de antisocialitatea exprima pericolul social si genereaza in functie de acestea anumite forme de raspundere juridica.

Antijuridicitatea – consecinta dintre conduita individului si o norma juridica, prin care se interzice sau se impune un anumit comportament.

Imoralitatea – raportul dintre drept si morala si presupune ca toate faptele ilicite sunt contrare si normelor morale.

Formele conduitei licite sunt infractiunea, contraventia, abaterea disciplinara si faptul ilicit civil[8].

Rezultatul faptei ilicite reprezinta elementul doveditor al producerii faptului ilicit.

Exemplu:

Prejudiciul – conditie a raspunderii juridice relativ la acele form,e de raspundre juridice care sunt conditionete de producerea unui prejudiciu (efectul negativ suferit de o persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana, ori ca urmare a faptei unui animal sau lucru, pentru care este tinut sa raspunda o anumita persoana. Pentru a obtine repararea prejudiciului – conditiile: certitudinea prejudiciului si sa nu fii fost reparat inca.

Legatura de cauzalitate (raportul de cauzalitate) trebuie sa existe obliga­toriu intre fapta ilicita si rezultatul daunator, pagubitor, consecintele negative ale faptei.

Vinovatia persoanei care a savarsit fapta ilicita prin incalcarea normei juridice, reprezinta atitudinea psihica a subiectului fata de fapta si fata de urmarile ei. Vinovatia are un continut psihologic, si vizeaza doua notiuni psihologice: vointa si constiinta.

Din punct de vedere juridic, vointa reprezinta dorinta manifestata a subiectului de a actiona sau nu intr-un anumit fel, sau indiferenta sa in raport cu eventualitatea producerii unor consecinte negative ale faptei sale[9].

Constiinta, spre deosebire de vointa, implica prevederea rezultatelor concrete ale faptei ilicite de catre autorul acesteia, precum si reprezentarea pe plan mental a relatiei cauzale dintre actul de conduita si rezultatul material produs prin savarsirea actului ilicit.

Pentru a contura nevinovatia, vinovatia trebuie sa aiba un caracter constient (rezultatul unei gandiri normale) si sa fie liber exprimata (adica sa urmareasca realizarea unui anumit scop sau sa il presupuna, in cunostinta de cauza).

Formele vinovatiei – Intentia si culpa[10]

Pe plan legislativ, in Codul Penal este consacrata expres intentia directa si cea indirecta. Infractiunea este savarsita cu intentie directa daca infractorul prevede si urmareste rezultatul faptei sale. Intentia indirecta este situatia subiectul prevede rezultatul si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui.

Culpa reprezinta atitudinea subiectiva a autorului faptei ilicite fata de propria sa fapta si rezultatul pe care in mod obiectiv acesta este apt sa il prevada (include elementul de prevedere, adica reprezentarea consecin­telor negative ale faptei pe planul constiintei).

Neglijenta, imprudenta, nepricepere, neatentie sunt modalitati ale cul­pei fara prevedere. Alaturi de acestea exista si culpa cu prevedere, foarte des identificata in doctrina cu intentia indirecta. Culpa isi are reglemen­tarea in dreptul civil si in dreptul penal, avand acelasi continut insa sfere diferite.

Daca subiectul nu poate prevedea rezultatul ilicit al actiunii sale, desi in mod normal al trebui si ar putea sa il prevada, vorbim de imprudenta. Despre aceeasi forma de vinovatie vorbim si in situatia in care subiectul prevede rezultatul faptei dar nu-l accepta, socotind fara temei, ca nu se va produce.

Neglijenta reprezinta omiterea luarii precautiilor cerute de indeplinirea unei obligatii de care este tinut subiectul. Caracteristica principala a acesti forme de vinovatie este ca se poate realiza numai in legatura cu indepli­nirea unor acte pozitive pe care o persoana are datoria sa le efectueze; deci, implica neprevederea rezultatului ilicit , precum si obligatia acestuia sau posibilitatea lui de a prevedea acel rezultat (de exemplu neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor parintesti).

Nepriceperea reprezinta inaptitudinea de a exercita in mod corect o profesie sau o activitate care presupune cunoasterea unor principii, reguli, procedee tehnice, precum si o anumita abilitate profesionala, un anumit nivel de cunostinte de specialitate, o anumita cunoastere a acestora, precum si utilizarea unor mijloace adecvate activitatii sau specialitatii respective (de regula poate atrage raspundere juridica in temeiul C.Muncii).

Neatentia, ca forma de vinovatie, nu exonereaza de raspundere pe cel care comitand un act ilicit, pretinde ca nu a vazut sau nu a inteles ceea ce in mod normal putea si trebuia sa inteleaga (neobservarea sau neintelegerea unor imprejurari care au dus la savarsirea faptului ilicit se datoreaza lipsei sale de atentie)

Principiile raspunderii juridice sunt urmatoarele

- principiul raspunderii pentru fapta savarsita cu vinovatie – se poate aplica o sanctiune autorului faptei doar atunci cand este vinovat de nerespectarea unei norme juridice si doar in limitele vinovatiei sale;

- principiul raspunderii personale – raspunderea juridica actioneaza direct numai fata de persoana vinovata de savarsirea faptei ilicite. Exceptii constau din „raspunderile pentru fapta altuia” – de pilda, prevederile art. 1000 Cod civil cu privire la raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori care locuiesc cu dansii; raspunderea institutorilor si artizanilor pentru prejudiciile cauzate de elevii, respectiv, ucenicii care se afla sub supravegherea lor, raspunderea pentru fapta lucrului, raspunderea pentru fapta animalului, raspunderea pentru ruina edificiului.

- Principiul justetei sanctiunii – sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gravitatea faptei, cu gradul de pericol social al faptei, cu atitudinea faptuitorului etc.

- Principiul celeritatii tragerii la raspundere – sanctiunea trebuie apli­cata autorului faptei ilicite cat mai aproape de momentul savarsirii faptei pentru a-si putea atinge scopul urmarit: reparatoriu, educativ, preventiv.

- Principiul angajarii raspunderii juridice doar in temeiul legii – la baza actiunii de tragere la raspundere juridica trebuie sa stea legea, ca unic temei al tragerii la raspundere juridica

- Principiul raspunderii numai pentru faptele ilicite – presupune reali­zare conditiei ilicitatii faptelor umane, legea nesanctionand orice conduita umana, ci doar acea conduita de natura a produce consecinte negative, oprite de regula de drept si prevazute in actele normative in vigoare

- Principiul non bis in idem pretinde ca cel care prin conduita sa a neso­cotit ordinea de drept sa raspunda o singura data pentru faptele savarsite. Acest principiu nu exclude insa posibilitatea inteventiei simultane a mai multor forme de raspundere juridica fata de aceeasi persoana, cand prin fapta savarsita se incalca o pluralitate de norme juridice de natura diferita (pot fi cumulare raspunderea penala cu raspunderea civila, raspunderea penala cu raspunderea disciplinara, raspunderea disciplinara cu raspun­derea administrativa).

Acest ultim principiu[12] nu actioneaza in situatia in care ne aflam in una dintre ipotezele de inlocuire a raspunderii penale cu raspunderea adminis­trativa sau disciplinara, deoarece, fiind vorba de o alternativa a unor raspunderi inlocuitoare, cumularea este exclusa pentru una si aceeasi fapta.

Formele raspunderii juridice

Constituie forme ale raspunderii juridice in functie de criteriul scopului urmarit prin declansarea ei raspunderea cu caracter reparator si raspun­derea cu caracter sanctionator.

În functie de criteriul raportului juridic generat prin fapta ilicita, sunt forme ale raspunderii juridice:

infractiunile – fapte care prezinta pericol pericol social, savarsite cu vinovatie si prevazute de legea penala (art.17 Cod Penal)

contraventiile – fapte savarsite cu vinovatie, dar cu un pericol social mai redus decat al infractiunii, ce constituie de regula incalcari ale dreptului administrativ

abaterea disciplinara – fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici (art.263, alin2 C. Muncii)

raspunderea patrimoniala – o raspundere civila ce poate fi con­tractuala, sau o raspundere delictuala – cand s-a savarsit o fapta ilicita, fata de o alta persoana in afara oricarui cadru contractual

raspunderea materiala – cand s-au cauzat pagube unei institutii, organizatii, societati de catre personalul propriu, in legatura cu activitatea lor profesionala.

O clasificare a formelor de raspundere juridica asa cum sunt cunoscute in sistemul de drept:

raspundere penala – forma a raspunderii juridice specifica drep­tului penal, care se declaseaza in situatia incalcarii unei norme de drept penal (faptul ilicit imbraca obligatoriu forma unei infracti­uni; raspunderea penala are la baza vinovatia; se refera exclusiv la fapta comisa; ideea de pedeapsa si caracterul personal al pedepsei[13])

raspunderea civila – vizeaza raporturile ce se nasc intre victima unui fapt ilicit pagubitor si autorul acestui fapt (nu se exercita din oficiu impotriva autorului faptelor ilicite, ci numai la staruintele titularului dreptului subiectiv lezat); C. Civil face distinctia intre raspunderea contractuala (conduita ilicita in raport cu normele juridice ce reglementeaza un contract preexistent intre victima si faptuitor) si raspunderea delictuala[14] (vizeaza o conduita ilicita in raport cu normele juridice ce prescriu reguli generale, adresate tuturor membrilor societatii).

raspunderea administrativa – forma a raspunderii juridice specifica dreptului administrativ care se declaseaza in situatia incalcarii unor norme de drept administrativ.

raspunderea specifica dreptului muncii – cunoscuta sub urmatoa­rele forme: patrimoniala, penala, contraventional 555i83f 59;, disciplinara. Aceste forme vizeaza dreptul munii si presupun existenta unui contract de munca intre autorul faptei ilicite si parea vatamata si necesitatea ca fapta ilicita sa fie savarsita in timpul executarii contractului de munca si sa aiba legatura cu munca prestata de angajat.

a) Raspunderea disciplinara, reglementata in cap. II, al Titlului XI, C. Muncii (art. 263-268) este o forma a raspunderii juridice care se declanseaza in ipoteza in care salariatul savarseste o abatere disciplinara definita ca „o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune/ inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici”. Sanctiunile disciplinare pentru asistentii sociali sunt prevazute in Codul deontologic al asistentilor sociali.

b) Raspunderea patrimoniala urmeaza regulile raspunderii civile con­tractuale, fiind reglementata de cap. III al aceluiasi titlu din C. Muncii. Codul Muncii vizeaza raspunderea patrimoniala a angajatorului de a-l despa­gubi pe salariatul care a suferit un prejudiciu material saau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, cu precizarea ca in cazul in care angajatorul a platit despagu­birea, acesta asi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile legii. Raspunderea patrimoniala a salari­atilor – salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angaja­torului din vina si in legatura cu munca lor.

C. Muncii prevede si cauzele care inlatura aceasta forma de raspundere – atunci cand pagubele au fost provocate de forta majora sau alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate, precum si a pagubelor care se incadreaza in riscul normal al serviciului, ipoteze in care salariatii nu raspund patrimonial.

c) Capitolul IV Tilul XI, C.Muncii reglementeaza raspunderea contra­ventionala (art. 276) a angajatorului (faptele ce constituie contraventie si sanctiunile ce se aplica). Prin aceste prevederi se sanctioneaza, ca exepmlu, primirea la munca a persoanelor fara incheierea unui contract individual de munca. În textul actualulului cod al muncii este sanctionat si salariatul care presteaza munca fara forme legale (art.276, alin (1), lit. e1). De asemenea este sanctionata si nerespectarea obligatiei de a inregistra demisia salariatului (art.276, alin(1), lit.m).

d) Raspunderea penala a angajatorului (art.277–art.280, Cap.V, Titlul XI, C. Muncii) – neexecutarea hotararilor judecatoresti definitive privind plata salariilor in termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata; nerespectarea unei hotarari judecatoresti definitive privind reintegrarea in munca a unui salariat; incadrarea in munca a minorilor cu nerespectarea conditiilor legale de varsta sau folosirea acestora pentru prestarea unor activitati cu incalcarea prevederilor de munca al minorilor; stabilirea, in mod repetat, pentru salariatii incadrati in baza contractului individual de munca a unor salarii sub nivelul salariului minim brut garantat in plata..

Cauzele exoneratoare de raspundere pot fi cauze care exclud caracterul ilicit al faptei si cauze care inlatura raspunderea juridica.

a) Cauzele care inlatura raspunderea penala[15]sunt cazuri expres prevazute in lege care inlatura caracterul ilicit al faptei, si implicit, raspunderea per­soanei vinovate si alte cauze care, fara a inlatura caracterul ilicit al faptei, inlatura raspunderea pentru fapta savarsita prin incalcarea unei norme juridice. Aceste cauze trebuie cunoscute de catre un asistent social chemat sa asiste o persoana care a savarsit o fapta penala.

Constituie cauze care inlatura caracterul penal al faptei urmatoarele (art. 44-51 C. Penal):

legitima aparare – exista atunci cand fapta ilicita a fost savarsita pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva celui care a savarsit fapta ilicita sau impotriva altuia sau impotriva unui interes public, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesului public

starea de necesitate – savarsirea unei fapte ilicite pentru a salva de la un periscol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea persoanei care a savarsit fapta ilicita, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia, ori un interes public

constrangerea fizica si constrangerea morala – nu constituie infrac­tiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista (art. 46 alin. (1)), si fapta savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru fapta faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod (alin.2)

cazul fortuit – situatia in care fapta ilicita savarsita constituie consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta

iresponsabilitatea – faptuitorul in momentul savarsirii faptei, din cauza alienatiei mintale sau din alte cauze, nu putea sa isi dea seama de actiunile sau inactiunile sale sau nu putea fi stapan pe ele

betia – daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea din motive independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante

minoritatea faptuitorului – fapta este savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal. Din punct de vedere civil, sustinatorii legali raspund pentru pagubele produse de copiii lor minori aflati sub supravegherea lor, iar in dreptul penal, potrivit art. 99 minorul care nu a implinit 14 ani nu raspunde penal, minorul cu varsta intre 14- 16 ani, raspunde penal daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant, iar minorul care a implinit 16 ani raspunde penal[16]

eroarea de fapt – faptuitorul, in momentul savarsirii faptei nu cunostea existenta unei situatii, stari sau imprejurari de care depinde caracterul ilicit al faptei.

Desi exista in situatiile anterioare o fapta ilicita, un rezultat periculos sau vatamator, un raport de cauzalitate intre fapta si rezultat si un subiect care a savarsit fapta ilicita, caracterul ilicit al faptei este inlatural deoarece lipseste vinovatia autorului.

b) Sunt cauze care inlatura raspunderea juridica, fara a exclude caracterul ilicit al faptei[17] urmatoarele:

Amnistia – act de clementa acordat de catre Parlamentul Romaniei, prin lege organica, privitor la unele infractiuni savarsite anterior datei prevazute in actul normativ, prin care in temeiul unor conditii anume prevazute de lege, se inlatura raspunderea penala, execu­tarea pedepsei sau alte consecinte ale condamnarii, din considerente social-politice si din ratiuni de politica penala.

Gratierea – actul de clementa acordat prin lege organica sau decret al Presedintelui Romaniei (dupa cum este colectiva sau indivi­duala), prin care se inlatura in totalitate sau in parte, conditionat sau nu, executarea pedepsei ori se comuta in una mai usoara, din ratiuni superioare celor care ar justifica executarea pedepsei aplicate sau care urmeaza a se aplica pentru infractiuni savarsite pana la data aplicarii actului

Prescriptia – cauza care inlatura raspunderea penala pentru o infractiune savarsita, in anumite conditii, datorita trecerii unui anumit interval de timp, prevazut de lege, socotit de la data savar­sirii infractiunii respective.

Lipsa plangerii prealabile sau retragerea acesteia reprezinta de asemenea cauze care inlatura raspunderea penala.

c) Cauze exoneratoare de raspunderea civila, materiala, administrativa si disciplinara

În materia raspunderii civile delictuale au valoare de cauze care inlatura raspunderea civila delictuala urmatoarele imprejurari: cazul fortuit, forta majora, fapta unei terte persoane, fapta victimei. În materia raspunderii civile contractuale cazul fortuit, forta majora, faptul creditorului, faptul unui tert constituie cauze exoneratoare de raspundere[18].

În materia raspunderii disciplinare din dreptul muncii sunt cauzele sunt tratate global, impreuna cu cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei[19], fiind preluate, fie din dreptul civil, fie din dreptul penal.

Sintetizand, in domeniul asistentei sociale pot raspunde juridic asistentii sociali, dar si personalul voluntar in situatiile in care faptele savarsite de acestia aduc atingere intereselor clientilor sau prejudiciaza institutia in care acestia isi desfasoara activitatea profesionala. Raspunderea poate fi disciplinara, civila, admnistrativa (daca de exemplu asistentul social are statutul de functionar public) si penala. Pot raspunde juridic atat persoanele juridice acreditate cat si persoanele fizice autorizate, cu atributii in domeniul asistentei sociale.

Raspund juridic si parintii sau sustinatorii legali ai copilului in situatia in care prin actiunile/inactiunile lor aduc atingere interesului superior al acestuia, sau sunt prejudiciati terti prin actiunile minorului (de exemplu decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, pedeapsa inchisorii sau amenzii in cazul infractiunilor prevazute in C.penal, al caror subiect pasiv este minorul, raspunderea civila a parintilor pentru faptele savarsite de copiii lor minori).

Pot raspunde juridic si beneficiarii de prestatii sociale si servicii sociale, daca nu respecta obligatiile ce le incumba in aceasta calitate, iar prin nerespectare dobandesc foloase necuvenite (de exemplu in situatia prin care prin dispozitiile unor legi speciale ce reglementeaza acordarea diferitelor prestatii sociale este prevazuta in sarcina beneficiarului obligatia de a informa periodic sau ori de cate ori intervine modificare a situatiei socio-economice a acestuia).