Recunoasterea si executarea hotararilor civile si comerciale

Recunoasterea si executarea hotararilor civile si comerciale

1. Recunoasterea

Recunoasterea hotararilor civile si comerciale datorita procedurii simplificate, este privita ca o a cincea libertate fundamentala in sanul statelor contractante.

Art.32 al Regulamentului prevede care sunt hotararile care beneficiaza de recunastere, acestea fiind orice decizie, sentinta sau mandat de executare precum si stabilirea de catre grefier a cheltuielilor de judecata.

Aceasta prevedere trebuie totusi coroborata cu dispozitiile art.1[1] din Regulament, care priveste campul material de aplicare al Regulamentului.

In cadrul Regulamentului nu este prevazuta o definitie unitara si autonoma a hotararii judecatoresti putand aparea probleme de interpretare, deoarece in statele contractante sunt diferete in definirea acesteia.

Aceasta problema a fost transata de CJE in cauza Solo Kleinmotoren[2], statuand faptul ca o hotarare judecatoreasca sa existe in sensul conferit de Regulament, aceasta trebuie sa emane de la un organ judiciar al unui stat contractant, iar acesta sa se pronunte potrivit competentei sale cu privire la un litigiu intre parti.Totusi este de adaugat faptul ca nu orice hotarare a unui organ judiciar poate face obiectul recunoasterii, de exemplu in sistemul de drept englez atunci cand se pronunta o hotarare bazata doar pe cererea reclamantului fara ca paratul sa se infatiseze in fata instantei hotararea pronuntata nu va putea face obictul recunoasterii si executarii neintrand in domeniul de aplicare al Regulamentului .Totusi sunt voci care contesta acest lucru si care aduc argumente in favoarea incuviintarii executarii unei hotarari pronuntate doar pe baza cererii reclamantului argumentul constand in faptul ca procedura in fata instantelor britanice nu este una ex parte.Faptul ca instanta s-a pronuntat in acest sens nu este o executare a cererii mai sus amintite ci este vorba de respectarea cerintelor de fond ale procedurii in cauza constatand lipsa uneia dintre parti nu are la indemana decat actul de a da o hotarare pe considerentele celeilalte parti

Totodata, nu fac obiectul recunoasterii, tranzactiile consimtite intre parti in timpul judecatii, acestea avand un caracter contractual neputand fi calificate in sensul conferit de art.32 al Regulamentului .Exeptia este reprezentata de situatia in care cu acordul partilor se pronunta o hotarare de catre instant 444b12e 59; dar numai daca aceasta din urma intra in cercetarea judecatoreasca .

O alta problema ce apare este aceea ca nu se prevede o definitie in cadrul Regulamentului cu privire la Curte sau Tribunal.Totusi este de sine inteles ca acestea presupun existenta unei autoritati a statului care functioneaza independent de celelalte institutii ale statului si a caror hotarari sunt dispusee conform unei proceduri judiciare[7].

Cu toate dificultatile de interpretare care s-ar putea ivi, atunci cand hotarare este legal pronuntata intr-un stat contractant potrivit art.33 al Regulamentului va putea fi recunoscuta si executata in orice stat contractant fara parcurgerea vre-unei proceduri prealabile alta decat cea privitorela incuviintarea recunoasterea unei hotarari dispuse intr-un stat contractant .Ca si o consecinta totusi indirecta este aceea ca partea care a obtinut o hotarire judecatoreasca intr-un stat contractant nu va mai fi nevoita sa porneasca un nou proces impotriva aceleiasi parti si acand acelasi obiect

Este posibil ca recunoasterea unei hotarari in statul solicitat sa nu fie posibila, cazurile de imposibilitate sunt limitativ prevazute in art.34 si art.35 al Regulamentului

Procedura de recunoastere a unei hotarari judecatoresti pronuntata intr-un stat contractant in statul solicitant se realizeaza potrivit art.33 al Regulamentului prin cererea de incuviintare in fata instantei statului solicitat.Aceasta va fi aceea de la domiciliul paratului.

Art.33 al.3 al Regulamentului prevede recunoasterea unei hotarari pe cale incidentala in cadrul unui proces deja inceput in statul solicitant.Ratiunea acestei reglemetari isi are fundamentul in faptul ca in decursul timpului si sub reglemetarile anterioare[10] sunt foarte rar intalnite cazuri de recunoastere a unei hotarari pe cale principala , dar Regulamentul nu exclude aceasta posibilitate.

Cu privire la persoanele care pot cere recunoasterea unei hotarari, Regulamentul prevede faptul ca o vor putea face orice persoana interesata fara a numi cel putin cu titlu informativ care pot fi acestea. Ramane ca CJE sa se pronunte in acest sens, pana in momentul de fata neexistand vre-o sesizare a Curtii.

Se admite ca instanta sesizata cu recunoasterea hotararii straine sa incuviinteze doar in parte acest lucru.Art. 48 al Regulamentului prevede situatia in care o hotarare priveste mai multe capete de cerere, instanta forului va putea respinge acele cereri care sunt in contradictie cu prevedrile Regulamentului, in principiu in cazul in care se depaseste cadrul material al Regulamentului[12].

Ca si specific al recunoasterii unei hotarari civile avand ca fundament Regulamentul 44/2001 este acela ca instanta investita din statul solicitat nu poate revizui hotararea vizata sub aspectul fondului chiar daca ar aprecia ca este gresit dispusa.Astfel nu se va pronunta cu privire considerentele dispuse in dispozitiv sau cu privire la cunatumul cheltuielilor de judecata ori al despagubirilor, sau teminicia motivarii in drept[13].

O problema in materia interzicerii revizuirii apare in ipoteza hotararilor presupuse a se fi pronuntat prin frauda.

Aplicand cu strictete principiul nerevizurii, la o prima analiza observam ca ar intra in conflict cu principiile elementare ale ordinii juridice[14].Totusi pe de alta parte o presupunere a fraudarii unei hotarari nu ar trebui sa constituie un motv temeinic pentru a favoriza paratul in sensul rejudecarii cauzei cel putin nu in fata instantei statului solicitat.

Atunci cand intr-adevar s-a pronuntat o hotarare prin frauda acesteia i se va refuza recunoastera pe temeiul art.34 al.1 din Regulament[15], insa revizuirea nu va fi admisa.

Pentru a se incuviinta executarea sunt necesare o serie de documente care se ataseaza cererii reclamantului:

a) Copie legalizata a hotararii in cauza dispusa in statul solicitant.Copia respectiva trebuie trebuie sa indeplineasca conditiile minime pentru a se stabili autenticitatea acesteia[16].Sub nici o forma nu se va accepta o copie a sentintei redactata in scris de mana sau o copie xerox.

b) De asemenea se va atasa la dosar un certificat emis de instanta statului solicitant care va contine datele prezentate in anexa V a Regulamentului si anume: statul memebru de origine,instanta sau autoritatea competenta care elibereaza actul,denumire,adresa, tefefon/fax e-mail..Cerintele de fond si forma care trebuie sa le indeplineasca certificatul sunt unitare la nivelul statelor contractante astfel ca transferul este simplificat neexistand probleme de traducere.

Cerintele de fond si forma care trebuie sa le indeplineasca certificatul sunt unitare la nivelul statelor contractante astfel ca transferul este simplificat neexistand probleme de traducere.

In cazul in care reclamantul nu prezina certificatul, instanta este obligata sa acorde un termen pentru depunerea acestuia.Totodata se va efectua traducerea in limba oficiala a statului unde se doreste incuviintarea recunoasterii, de catre un traducator autorizat.

In acest stadiu procesual reclamantul poate cere instantei potrivit art.31 din regulament, luarea unor masuri de siguranta si conservare impotriva patrimoniului paratului

1.1. Cazuri de imposibilitate a recunoasterii unei hotarari

1.1.1. Incalcare normelor de ordinea publica

Potrivit art.34 al.1 recunoasterea si executarea unei hotarari pronuntate intr-un stat contractant, in statul solicitat va fi refuzata daca aceasta este contrara normelor de ordine publica din statul solicitat.

In aceasta situatie dreptul national al statului va determina care sunt principiile si normele care apartin ordinii publice.Astfel putem observa ca acest concept de ordine publica nu are un inteles comun in statele contractante ceea ce ar putea duce la probleme de interpretare si in consecinta piedici la recunasterea si executarea unei hotarari care respecta normele de ordine publica in statul unde s-a pronuntat aceasta, dar nu si in statul solicitat .

In alta ordine de idei, fiind o notiune inca apartinand dreptului intern ordinea publica va fi constant influentata de evolutia conceptuala a acestui termen si va fi luata in considerare in raport cu momentul in care este invocata[18]

Cu toate acestea pe viitor sub influenta CJE barierele conceptuale vor ii inlaturate.

Cu privire la exceptia de recunoastere si executare pe baza incalcarii ordinii publice se va pronunta instanta statului solicitat.Instanta nu este obligata din oficiu sa analizeze hotararea din perspectiva interdictiilor impuse de art.34 si 35 al Regulamentului, astfel ca este la latitudinea partii impotriva careia se cere recunoasterea si executarea hotararii respective sa ridice exceptia ordinii publice.

Nerespectarea dispozitiilor de ordine publica din statul solicitant are ca efect imposibilitatea recunoasterii hotararii respective.Competenta sa se pronunte in acest sens este instanta statului solictat investita cu cererea de incuvintare a recunoasterii.

1.1.2. Incalcarea drepturilor procesuale ale paratului

In cazul de fata potrivit art.34 al.2 al Regulamentului recunoasterea si executarea unei hotarari civile sau comerciale va fii refuzata daca se incalca drepturile prcesuale ale paratul in statul solicitant.

Dispozitile art 34 al.2 sunt in stransa legatura cu dispozitiile art.26 din aceiasi reglementare conferindu-se o protectie in plus paratului[19].Totusi exista o diferenta importanta.Aceasta consta in faptul ca art.26 protejeaza paratii domiciliati in statele membre.Art. 34 al.2 nu instituie o astfel de cerinta paratul putand avea domiciliul intr-un stat tert important este ca hotararea ce va fi supusa recunoasterii sa fie dispusa de o instanta a unui stat contractant .

In alta ordinede idei interdictia impusa de art.34 al.2 se aplica doar proceselor contradictorii in fond..

Cu privire la conditiile care stau la baza refuzului recunoasterii unei hotarari in sesensul art.34 trebuie sa facem cateva precizari.

O prima conditie este aceea ca hotararea sa se fi pronuntat fara ca paratul sa se infatiseze in fata instantei de fond si fara a se fii citat.Cel mai bun exemplu jurisprudential il avem in cauza Hendrikman .Pe scurt, sotii Bernardus Hendrikman si Maria Feyen domiciliati in Olanda au fost actionati in Germania.Acestia nu au avut nici o cunostiinta de procesul ce se derula in fata instantei germane.Doua persoane necunoscute au numit avocati ca sai reprezinte pe familia Hendrikman dar care nu au fost consimtiti de acestia.Chemata sa se pronunte cu privire la interpretare art. 27 din Conventie (art.34 al.2 din Regulament), CJE a statuat ca daca un proces este intentat impotriva unei persoane, fara ca aceasta sa fi fost notificata ,si un avocat se prezinta in apararea acesteia fara consimtamantul paratului se considera ca acesta din urma este in imposibilitate de a se apara in sensul conferit de art.34 al.2 din Regulament.

Cea de-a doua conditie asa cum este prevazuta in art.34 al.2 este aceea ca paratul sa nu fi avut timpul necesar pentru a-si pregati apararea.In acest sens trebuie lamurita notiunea de „timp necesar pentru pregatirea apararii”.Aceasta notiune ridica doua intrebari:cand incepe sa curga termenul limita pentru pregatirea apararii?si care este durata acestuia?.

In mod normal, se considera ca termenul pentru pregatirea apararii incepe sa curga din momentul in care paratul a primit citatia la domiciliul sau resedinta acestuia[22].Pe de alta parte in ceea ce priveste durata acestui termen, acesta acopera timpul scurs din momentul citarii pana la pronuntarea hotarari in prima instanta .

Perioada de timp pentru pregatirea apararii este o chestiune de fapt fiind lasata la latitudinea instantei statului solicitat sa se pronunte daca va bloca recunoasterea hotararii pe considerentele art.34 al.2 .

Cea din urma conditie priveste neatacarea hotararii in statul solicitant de catre parat.

Pentru a putea pune in practica dispozitiile art.34 al.2 este necesar ca hotararea respectiva sa poata fii supusa apelului sau recursului.

Atunci cand sunt incalcate drepturile procesuale ale paratului instanta statului solicitat investita cu recunoasterea va lua act de dispozitiile art.34 al.2 din Regulament si va respinge actiunea reclamantului.

1.1.3. Ireconciliabilitate

Cazul de incompatibilitate intervine in situatia in care sunt infatisate doua hotarari conflictuale in fata instatei investita cu recunasterea[25].

Coexistenta ambelor hotarari ar cauza in aceasta circumstanta, disturbante severe in ordinea juridica a statului solicitat[26], art 34 al.3 si 4 al Regulamentului incearca prevenirea acestui lucru.

De retinut este faptul ca aceste prevederi ale Regulamentului sunt de stricta interpretare si imperative astfel ca, daca ireconciliabilitatea este dovedita, instanta statului solicitat nu are alta alternativa decat sa refuze recunoasterea hotararii in statul respectiv.

Asa cum prevede art.34 a.3 si 4 in cauza sunt doua hotarari:

O hotarare ce se doreste a fi recunoscuta si o a doua care este in conflict cu cea dintai .Hotararea conflictuala asa cum prevede Regulamentul trebuie sa fi fost dispusa fie in statul solicitat ori in oricare din statele contractante, fie intr-un stat tert.Hotararea initiala cu care intra in conflict trebuie sa fi intrunit conditile legale pentru a fi recunoascuta.

Cu privire la notiunea de ireconciliabilitate, aceasta trebuie interpretata in sensul in care sa respecte dreptul national al statului solicitat[27].

In acest sens CJE a dat o interpretare autonoma in cauza Hoffman[28]

Pentru a opera refuzul recunoasterii pe temeiul art.34 al.3 si 4 este necesar ca cele doua hotarari sa priveasca aceleasi obiect si aceleasi persoane[29], in categoria din urma intrand si succesorii universali sau cu titlu universal ai acestora .

Ca si particularitate a ireconciliabilitatii in sensul conferit de Regulament este de retinut faptul ca este indiferent daca hotararea pronuntata in statul solicitat este anterioara sau ulterioara celei pronuntate in statul solicitant important fiind ca cea dintai hotarare sa fi fost deja definitiva , efectul fiind acelasi:se va respinge incuviintarea recunoasterii hotararii in cauza .

1.1.4. Nerespectarea normelor de competenta din sectiunile 3,4 6 cat si art.72 din Regulamentul 44/2001

Potrivit art.35 din Regulament instanta statului solicitat va refuza recunoasterea unei hotarari daca aceasta din urma a fost pronuntata cu nerespectarea regulilor de competenta in materia contractelor de asigurare, contractelor incheiate de consumatori si in ceea ce priveste competenta exclusiva.Prin aceasta reglementare se ofera o protectie in plus unei anumite categori de persoane.

Observam ca Regulamentul a omis expres sa includa sectiunea 5 destinata contractelor de munca.O justificare propusa de Comisia Europeana ar fi aceea ca de cele mai multe ori in litigiile de munca reclamantul este angajatul si ca ar beneficia mai mult de pe urma recunoasterii si executarii unei hotarari daca nu s-ar reglementa verificarea competentei de catre instanta statului solicitat.Argumentul nu este convingator deoarece nu tine cont de cauzele in care angjatorul este reclamant in cauza conferindu-i acestuia o pozitie favorabila.Astfel ca angjatii sunt tratati intr-un mod discriminatoriu fata de consumatori ti asigurati

De asemenea instanta statului solicitat nu va verifica daca o hotarare a fost pronuntata netinandu-se cont de clauzele prorogarii de competenta.

In cele din urma instanta statului solicitat va verifica potrivit art.72 din Regulament daca hotararea a fost pronuntata conform angjamentelor bilaterale dintre statele memebre cu statele terte[33].

1.2. Suspendarea incuviintarii recunoasterii

O situatie particulara este aceea in care hotararea ce se doreste a fi recunoscuta nu este definitiva si irevocabila in statul, succeptibila de a face obiectul cailor de atac.

In acest caz, potrivit art.37 al Regulamentului, instanta investita cu recunoasterea hotararii are posibilitatea fie sa sisteze fie sa continue procedura.

O dispozitie similara gasim in art.46 al Regulamentului[34], in care se prevede faptul ca instanta investita cu executarea unei hotarari pronuntata intr-un stat contractant va putea sista procedura pina in momentul epuizarii cailor de atac.

Desii art.37 si 46 ale Regulamentului urmaresc acelasi scop totusi intre cele doua reglementari exista diferente notabile astfel:

In primul rand, potrivit art.37 instanta are puterea de a aprecia din oficiu asupra oportunitatii sistarii procedurii de recunoastere pana la solutionarea caii de atac din statul solicitant.Pe de alta parte in cazul art 46 instanta va trebui sisteze la cererea paratului procedura pana in momentul epuizarii termenului prevazut pentru calea de atac, observam astfel ca in primul caz trebuie sa se fi folosit efectiv de calea atacului lucru care nu se cere in materia executarii.

Ratiunea acestei reglementari conferita de art.37 rezida in faptul ca ar fi prematur sa se dispuna recunoasterea unei hotarari atata timp cat aceasta poate fi anulata sau modificata de instantele de control superioare[35].Astfel ca s-ar ajunge in situatia in care hotararea definitiva sa fie total diferita de cea anterioara fiind necesara o noua procedura de recunoastere.

Asa cum CJE a explicat intr-o decizie de speta[36] aplicabilitatea art.37 are drept scop sistarea recunoasterii premature a unei hotarari nedefinitive si irevocabile care prezinta riscul ca aceasta sa sufere in caile de atac modificari sau sa fie casata.

Art.37 poate fi invocat alaturi de art.33 al3[37] , de catre partea interesata pe calea unei exceptii .In aceasta situatie instanta va avea dreptul de apreciere cu privire la admiterea recunasterii sau amanarea pana in momentul pronuntarii instantei de apel din statul de origine.

Cu privire la dreptul discretionar al instansei de a sista procedura recunoasterii, CJE a statuat faptul ca aceasta alternativa trebuie folosita atunci cand „exsta indoieli rezonabile cu privire soarta hotararii in statul solicitant”.CJE a omis sa precizeze care ar fii criteriile exercitarii obtiunii de catre instanta forului potrivit art.37.Se admite totusi faptul ca instanta va trebui sa tina cont de consecintele pe care le-ar implica admiterea recunoasterii unei hotarari nedefinitive

2. Executarea

Scopul elaborarii Conventei de la Bruxelles si al Regulamentului 44/2001 a fost acela potrivit art.220 TCE de a simplifica procedura recunoasterii si executarii hotararilor civile si comerciale intre statele contractante avand la baza increderea reciproca in sistemele judiciare nationale ale fiecarora si nediscriminarea in fata instantelor statelor membre.

Astfel ca sunt interzise perceperea unor cautiuni pentru cetatenii straini care cer incuviintarea executarii unei hotarari pronuntate de o instanta a unui stat membru.De asemenea este de retinut faptul potrivit art.50 al Regulamentului atunci cand reclamantul, a beneficiat in intregime sau doar partial de asistenta judiciara sau de scutire de taxe si cheltuieli de procedura este indreptatit sa beneficieze, in cadrul procedurii prevazute in prezenta sectiune, de asistenta judiciara cea mai favorabila sau de scutirea de taxe si cheltuieli de procedura cea mai ampla prevazuta de legislatia statului membru solicitat

Initial, recunoasterea si executarea au fost principalul obiectiv urmarit de cele doua reglementari comunitare considerandu-se a fii centul de greutate al acestora[39].

Cu toate acestea cele mai multe cauze solutionate de CJE privesc regulile de competenta din Capitolul 2 al Conventiei si Regulamentului.

Procedura executarii unei hotarari dispuse de un stat contractant in statul solicitat incepe potrivit art. 39 printr-o cerere a reclamantului in fata instanetei competente de la domiciliul paratului.Determinarea competentei acesteia se va face potrivit dreptului national al statului solicitat coroborata cu Anexa 2 a Regulamentului.Ideea centrala este aceea de a conferi formula executorie unei hotarari ce este deja susceptibila de executare in statul contractant in care a fost pronuntata[40].

Pe langa executarea unei hotarari emisa intr-un stat contractant art.38 si 39 privesc si actele autentice reglementate de art.57.Acestea pot fi puse in executare in statul solicitant cu conditia ca aceste acte sa fi fost intocmite cu respectarea legislatiei aferente din statul solicitant de catre o autoritate publica competenta.Acte emise de catre particulari asa cum a statuat CJE nu sunt autentice in sensul conferit de Regulament[41].

Tot susceptibile de executare ca si actele autenitce sunt si tranzactile judiciare daca au fost aprobate de o instanta in cursul unui proces si care sunt executorii in statul membru. Instanta sau autoritatea competenta dintr-un stat membru in care a fost aprobata o tranzactie judiciara elibereaza, la cererea oricareia dintre partile interesate, un certificat conform modelului din anexa V a prezentul Regulament

Prin obligativitatea formularii cererii de investire cu formula executorie reiese faptul ca nu opereaza in mod automat.

Cererea de incuviintare a executarii trebuie insotita de o copie legalizata a sentintei pronuntata de instanta statului de origine.

Cererea de incuviintare a executarii asa cum prevede art.48 poate fii admisa doar in parte.Este spre exemplu cazul in care o hotarare din statul de origine priveste mai multe capete de cerere iar unele dintre acestea nu cad sub aplicabilitatea materiala a Regulamantului , celelalte respectand dispozitiile in cauza, instanta va admite pe acelea din urma incuviintand executarea lor.Un exemplu in acest sens este o sentiinta de divort care priveste si acordarea pensiei de intretinere.Observam ca sentintele de divort asa cum prevede art.1 al.2 nu intra in incidenta Regulamentului 44/2001[42] dar in ceea ce priveste obligatia de intretinere da .

De asemenea reclamantul poate cere incuviintarea executarii in parte a hotararii in cauza.

Art.49 al Regulamentului reglementeaza si cazul daunelor cominatorii prevazand ca hotararea straina prin care se dispune plata unor penalitati cu titlu cominatoriu este executorie in statul membru solicitat numai daca suma ce urmeaza a fi platita, a fost stabilita in mod definitiv de instante din statul membru de origine

Cererea de executare potrivit art.53 trebuie insotita de urmatoarele acte:

a) Copie legalizata a hotararii in cauza dispusa in statul solicitant.Copia respectiva trebuie trebuie sa indeplineasca conditiile minime pentru a se stabili autenticitatea acesteia[44].Sub nici o forma nu se va accepta o copie a sentintei redactata in scris de mana sau doar o simpla copie xerox.

b)De asemenea se va atasa la dosar un certificat emis de instanta statului solicitant care va contine datele prezentate in anexa V a Regulamentului si anume:statul memebru de origine,instanta sau autoritatea competenta care elibereaza actul,denumire,adresa, tefefon/fax e-mail..Cerintele de fond si forma care trebuie sa le indeplineasca certificatul sunt unitare la nivelul statelor contractante astfel ca transferul este simplificat neexistand probleme de traducere.

In cazul in care reclamantul nu prezina certificatul, instanta este obligata sa acorde un termen pentru depunerea acestuia.Totodata se va efectua traducerea in limba oficiala a statului unde se doreste incuviintarea executariii de catre un traducator autorizat.

Pentru a respecta procedura incuviintarii executarii, reclamantul trebuie sa-si stabileasca domicilul procesual in raza instantei statului contractant unde se doreste a fii executata hotararea judecatoreasca.Cu toate aceste sunt state care nu recunosc in legislatia lor,notiunea de domiciliu procesual.Acest inconvenient a fost prevazut,astfel ca potrivit ultimei fraze a art.40 al.2 se confera posibilitatea reclamantului ca in aceasta situatie sa-si numeasca un mandatar ad litem.

Dispozitiile art. 40 al.2 sunt imperative,nerespectara lor atrage sanctiuni conforme cu legislatia statului solicitat.

In aceasta faza, procedura este una unilaterala si nu contradictorie[45].Astfel ca partea impotriva careia se doreste executarea hotararii asa cum prevede art.41 al Regulamentului nu va putea face aparari in fond in acest stadiu procesual.

Aceasta reglementare isi are fundamentul in reciprocitatea intre statele contractante astfel incat o noua dezbatere asupra hotararii date in statul de origine anuleaza procedura lesnicioasa a executarii.

Ca si in cazul recunoasterii, si in cazul executarii este interzisa revizuirea pe fond a hotaririi pronuntate in statul solicitant .De asemenea trebuie sa verifice daca cererea respecta cerintele formale impuse de art.39 si 40 ale aceluiasi Regulament.

Dupa inregistrarea cererii de catre reclamant, dupa verificarile prealabile enuntate adineauri, instanta se va pronunta fie in favoarea admiterii cererii de investire cu formula executorie fie o va respinge.Respingerea incuviintarii va putea fi dispusa de catre instant 444b12e 59; doar pe baza cazurilor instituite de art.34 si 35[47]

Indiferent de solutia data, aceasta se va comunica potrivit art.42 din Regulament atat reclamantului cat si paratului.

In ceea ce-l priveste pe reclamant, daca se admite cererea acesta va continua peocedura executarii iar daca se va respinge in mod normal va urmarii in principiu atacarea acesteia[48].

Pe de alta parte, in privinta paratului, daca cererea reclamantului a fost admisa, atunci va avea tot interesul sa atace hotararea data de instanta statului solicitant.Notificarea in cazul respingerii cererii are de asemenea relevanta deoarece paratul va putea lua act de procedura in curs (reclamantul urmarind in aceasta situatie sa atace hotararea pronuntata de instanta statului solicitat).

Notificarea se va face atat in cazul reclamantului cat si a paratului conform legislatiei in materie a statului solicitat.

2.1. Executare si exequator

Notiunea de exequator este conferita in unele legislatii precum cea romana si franceza hotararii ce se doreste a fi executata in statul solicitat.CJE a transat diferenta intre exequator si executare in cauza Deutsche Genossenschaftsbank v. SA Brasserie du Pecheur[49].

Insa nu toate legislatiile statelor contractante recunosc notiunea de exequator.Un exemplu in acest sens este cazul Marii Britanii.In statul respectiv nu este prevazuta procedura exequatorului strico sensu.Pe langa cererea de incuviintare a hotararii, mai trebuie parcursa o procedura de inregistrare a acesteia.Aceasta formalitate numita enregistrement este echivalenta exequatorului.Doar dupa parcurgerea acestor pasi hotararea ce se doreste a fii executata produce aceleasi efecte ca si in statul de origine.

Cu toate acestea asa numia enregistrement este valabila doar in regiunea unde saa incuviintat executarea.Dupa cum stim Marea Britanie este compusa din patru astfel de zone:anglia, Tara Galiilor, Scotia si Irlanda de Nord.Pentru ca Execuatorul sa fie incuviintat in toata Marea Britanie este necesara parcurgerea a patru etape identice in toate regiunile amintite[50].

2.2. Cazuri de imposibilitate a executarii

Potrivit art.45 al Regulamentului o hotarare pronuntata intr-un stat membru nu va face obiectul executarii intr-un alt stat contractant, daca se incalca prevederile art.34 si 35 ale aceleiasi reglementari.Nu vom detalia cazurile de imposibilitate a executarii, deoarece acestea le-am tratat adineauri la sectiunea destinata recunoasterii[51] asa ca doar le vom enumera: a) incalcarea normelor de ordine publica;b) incalcarea drepturilor procesuale ale paratului;c) ireconciabilitate.

2.3. Suspendarea incuviitarii la executare

Asa cum prevede art.46, atunci cand hotararea ce se doreste a fii executata face obiectul unei cai de atac in statul solicitant, instanta din statul solicitat poate suspenda judecata contestatiei in anulare pana la pronuntarea instentei dintai.

Aceasta prevedere are ca drept scop conferirea catre parat a unui mijloc suplimentar de protectie[52].

Putem observa ca prevederea instituita in art.46 prezinta similitudini cu art 37 din acelasi Regulament.Totusi exista diferente notabile o parte le-am notat la capitolul recunoasterii.

In primul rand suspendarea apelului in cazul instituit de art.46 nu poate fi invocat decat in faza contestatiei in anulare, pe cand suspendarea pe temeiul art.37 poate fi invocat si in prima instanta.

In al doilea rand cererea de suspendare a judecatii poate fi ceruta de catre partea impotriva careia se doreste incuviintarea executarii pe cand potrivit art.37 instanta se sesizeaza din oficiu.

In ultimul rand suspendarea incuviintarii pe baza art.46 poate fi ceruta daca s-a exercitat calea de atac in statul solicitant sau inca nu a expirat termenul.Pe cind suspendarea pe temeiul art.37 poate fi dispusa numai daca s-a exercitat efectiv calea de atac.

Daca partea impotriva careia se cere incuviintarea executarii inca nu a contestat hotararea in statul de origine, instanta statului solicitat poate cere acestuia sa dea curs obtiunii sub sanctiunea incetarii suspendarii contestatiei in anulare[53]

Pe perioada suspendarii apelului singurele acte care pot fii dispuse sunt masurile provizorii si de siguranta.

2.4 Caile de atac impotriva incuviintarii executarii unei hotarari straine

2.4.1 Contestatia in anulare si revizuirea

Asa cum prevede art.43 din Regulamentul 44/2001 impotriva admiterii cererii de investire cu formula executorie, oricare dintre parti o va putea contesta atacand solutia instantei.Notiunea „oricare dintre parti” este de stricta interpretare astfel ca se rezuma doar la reclamant si parat.Tertele persoane interesate nu pot contesta o incuviintare a executarii pronuntata de instanta statului solicitat chiar daca in legislatia statului respectiv se permite tertilor interesati sa atace o hotarare pronuntata in prima instanta .

Cu privire la instanta competenta sa se judece in calea de atac, Regulamentul in Anexa III prevede care este aceasta in statele contractante diferind de la un stat la altul.

Regulamentul cat si Conventia de la Bruxelles nu au prevazut o forma unitara de cale de atac.In anexa IV sunt prevazute care sunt formele caii de atac in legislatia statelor contractante.Avand in vedere ca in legislatia romaneasca se are in vedere termenul de contestatie in anulare si revizuire ne vom rezuma la acesta.Potrivit dreptului national romanesc contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara de retractare nesusceptibila de suspendare indreptata impotriva hotararilor judecatoresti irevocbile date cu incalcarea anumitor norme de procedura sau gresite din cauza unor inadvertente de ordin formal .Totusi asa cum prevede art.46 contestatia la executare se suspenda daca hotarrea atacata face obiectul unei cai de atac in statul de origine.

In aceasta faza procesuala spre deosebire de faza incuviintarii executarii, procedura in fata instantei insarcinata cu contestatia la executare, este una contradictorie cu citarea paratului.Instanta este obligata la ascultarea acestuia cel putin o data[56] indiferent cat de greoaie este procedura in cauza.

Ascultarea paratului trebuie precedata in prealabil de citarea acestuia.Daca acest lucru nu este posibil instanta este obligata sa suspende actiunea potrivit art. 26 al.2 si al.4[57].

Reclamantul are posibilitatea potrivit art.47 din Regulament, de a cere instituirea de masuri provizorii si de consevare atat pe perioada judecarii apelului pana la pronuntarea unei hotatari definitive, cat si pe perioda in care se scurge dreptul la apel.

Termenul pentru a ataca hotararea de incuviintare este de o luna si curge de la data incuviintarii executarii de catre instanta statului solicitat. Daca partea impotriva careia se solicita executarea are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decat cel in care s-a pronuntat hotararea de incuviintare a executarii, termenul pentru depunerea actiunii este de doua luni si incepe sa curga de la data comunicarii care a fost efectuata fie persoanei respective, fie la domiciliul acesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanta.

Dupa admiterea contestatiei de catre instant 444b12e 59;, aceasta nu va intra la fel ca si in cazul recunoasterii in fondul hotararii pronuntate in statul solicitant, ci va verifica doar respectarea dispozitiilor art.34 si 35 din Regulament.Astfel cum CJE a statuat “nu se va respinge cererea de executare decat pe motivul ca exista o discrepanta majora intre normele aplicate de inastanta de origine si cele pe care le-ar fi putut aplica instanta din statul solicitat” .

In consecinta, instata de apel este obligata sa grabeasca solutionarea cauzei pentru a eficientiza procedura in scopul conferitde Regulament.

Pe perioada judecarii contestatiei, cel care a cerut incuviintarea executarii nu poate sa faca acte specifice executarii unei hotarari spre exemplu deposedarea partii adverse unui bun mobil ce face obiectul litigiului.Asa cum prevede art.47 al.3 reclamantul poate cere doar instituirea de masuri provizorii si de siguranta.

Concluzii finale

Prin lucrarea de fata am analizat diferite aspecte ale competentei recunoasterii si executarii hotararilor civile si comerciale in statele contractante.

Consiliul Uniunii Europene prin adoptarea Regulamentului 44/2001, a incercat sa armonizeze si simplifice recunoasterea si executarea hotatarilor in materie.Este un pas inainte pentru crearea unei legislatii procedurale comune statelor contractante.

Am vazut diferitele probleme de interpretare cu care fost sisizata Curtea de Justitie Europeana, prin deciziile pe care le-a dispus a conferit claritate si lumina in aceasta materie, conferind punct de reper pentru instantele nationale in rezolvarea litigiilor civile si comerciale.

Desi in principiu prin adoptarea Regulamentul 44/2001 se avea in vedere in primul rand o procedura comuna in cazul recunoasterii si executarii hotararilor civile si comerciale, si doar in subsidiar cea competentei instantelor in cauza, de-a lungul timpului prin multitudinea de sesizari a CJE s-a evidentiat faptul ca cele mai multe probleme au aparut in cazul determinarii instantelor competente sa judece litigii transfrontaliere.

Rolul CJE in aplicabilitatea Regulamentului 44/2001 a fost determinant,deciziile de speta date cu privire la interpretarea si respectarea dispozitiilor comunitare jucand un rol crucial in aplicabilitatea armonioasa a Conventiei si Regulamentului de la Bruxelles cat si a altor dispozitii comunitare.

Regulamentul 44/2001 asa cum a fost el reglementat a conferit certitudine diferitelor categorii de persoane in ceea ce priveste procedura in materie, conferind stabilitate si siguranta in raporturile acestora cunoscand dinainte care sunt normele juridice care ii ghideaza .Se evita astfel incertitudinile si problemele care ar putea aparea in materie de competenta executare si recunoastere.

Este regretabil faptul ca Danemarca nu a participat la acest proces care nu numai ca s-a dovedit eficient, dar si necesar pentru crearea unui spatiu de libera trecere a hotararilor civile si comerciale in Uniunea Europeana.

BIBLIOGRAFIE:

Hellene Gaudement-Tallon Competence et Execution des Jugements En Europe 3-eme edition L.G.D.J

Gyula Fabian Drept Institutional Comunitar Ed. Sfera Juridica Cluj-Napoca 2004

Ion Deleanu Tratat de procedura civila vol.II Ed. C.H. Beck 2007

European Commentaries on Private International Law: Bruxeles I Regulation, Editated by Ulrich Magnus and Peter Mankowski;Prepared by:Alfonso Luis Caravaca, Javier Carrascosa Gonzales, Richard fentiman, Carlos Esplugues Mota, Stephanie Francq, Helmut Heiss, Konstantinos Kerameus, Luis de Lima Pinheiro, Ulrich Magnus, Peter Mankowski, Horatia Muir Watt, Guillermo Paolo Moreno, Peter Arnt Nielsen, Lenart Palsson, Marta Pertegas Sender, Ilaria Queirolo, Pipa Rogerson, Lajos Vekas, Paul Vlas, Patrick Wautelet; Editura Sellier.European Law Publishers

https://conflictoflaws.net/2009/ag-opinion-on-the-interpretation-of-art-5-1-brussels-i-regulation/

https://conflictoflaws.net/2008/ag-opinion-in-gambazzi/

https://curia.europa.eu/en/content/juris/index.htm

Tratatul Comunitatii Europene

Regulamentul CE 44/2001 privind privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor civile si comerciale

Directiva C.E. 137/1993

Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania

Regulamentul C.E. 44/2001 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor civile si comerciale in Uniunea Europeana

Conventia de la Bruxelles din 1968 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor civile si comerciale in Comunitatea Economica Europeana