Reductiunea liberalitatilor excesive
Notiune si reglementare. Prin reductiune se întelege acea sanctiune civila, specifica dreptului succesoral care se aplica în cazul în care liberalitatile (donatiile si legatele) facute de catre de cujus aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari, încalcându-le rezerva conferita de lege. În acest sens, art. 847 C. civil " liberalitatile prin acte între vii sau prin testament, cât vor trece peste cotitatea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte"
Persoane îndreptatite. Dreptul de a cere reductiunea liberalitatilor excesive apartine mostenitorilor rezervatari, mijlocul procedural este actiunea în reduc# 515h718f 5;iune. Aceasta este îndreptata împotriva donatarilor si legatarilor. Actiunea pornita de mostenitorii rezervatari poate fi continuata de succesorii acestora si cei care le înfatiseaza drepturile, nu însa si de catre alte persoane care ar avea alte interese, cum ar fi creditorii defunctului, alti legatari etc.
Dreptul la reductiune poate fi exercitat si prin exceptia în reductiune, cu ocazia apararilor pe care si le fac, în cazul în care bunul care face obiectul liberalitatilor nu a fost înca predat celui gratificat. Mostenitorii rezervatari sunt de regula detinatorii bunurilor din mostenire si pe calea exceptiei în reductiune vor refuza sa execute liberalitatile.
Actiunea în reduc# 515h718f 5;iune are caracter personal patrimonial si este prescriptibila în termen de 3 ani potrivit art. 3 din Decr. nr.167/1958. Actiunea introdusa de unul dintre mostenitorii rezervatari nu profita celorlalti rezervatari; fiind o actiune strict personala, titularul actiunii are un drept propriu, personal.
Exista opinii care dau si creditorilor mostenitorilor rezervatari dreptul de a intenta actiunea în reductiune pe calea actiunii oblice, bazându-se pe caracterul patrimonial al acesteia.
Nimic nu împiedica partile ca, în baza dreptului de a dispune liber de bunurile lor, reductiunea liberalitatilor excesive sa o poata realiza si prin învoiala partilor care pot tranzactiona, achiesa atât pe cale extrajudiciara cât si judiciara. Extrajudiciara are loc în fata notarului public, astfel cum prevede art. 82 din Legea nr. 36/1995, când acesta, cu acordul tuturor mostenitorilor, va reduce liberalitatile excesive pâna la limita legala. Daca partile nu cad de acord, litigiul urmeaza a fi solutionat pe cale judecatoreasca, conform art. 78 din Legea nr. 36/1995.
Acordul mostenitorilor este în principiu admisibil si poate interveni în orice faza, inclusiv în fata instantei de judecata. Ei pot sa renunte la reductiune, precum pot stabili si o modalitate concreta a reductiunii, în masura în care nu este o prohibitie expresa a legii, învoiala lor având valoarea si efectele unui act juridic.
Ordinele reductiunii liberalitatilor excesive. În ipoteza în care exista o pluralitate de liberalitati - legate, donatii -, se pune problema de a sti si care va fi ordinea în care acestea se vor reduce. Codul civil, în art. 850, 852 si 853, stabileste urmatoarea ordine de reductiune:
a) Legatele se reduc înaintea donatiilor, care este o dispozitie imperativa, consecinta a principiului irevocabilitatii donatiilor. Art. 850 din c. civil justifica aceasta regula, pentru ca legatele sunt ultimele liberalitati facute de defunct. Logic este, ca fiind cele care au depasit cotitatea disponibila si au încalcat rezerva, ele sa fie reduse mai întâi. Liberalitatile anterioare, adica cele mai vechi, cum este logic, se prezuma astfel ca au fost facute în limitele cotitatii disponibile. Dispunatorul nu poate inversa ordinea liberalitatilor, pentru ca ar însemna ca indirect a revocat ceea ce initial a donat. Este o regula cu caracter imperativ si, deci, orice clauza contrara este nula.
b) Legatele se reduc toate deodata si proportional, în conformitate cu art. 852 C. civil, întrucât toate liberalitatile mortis causa îsi produc efectele numai dupa deschiderea mostenirii. Toate legatele îsi produc efectele deodata, la aceeasi data: data deschiderii mostenirii; tot atunci opereaza si reductiunea. Indiferent de obiectul lor, universale, cu titlu universal sau cu titlu particular, luate singure sau reunite cu donatiile facute de de cujus, fara sa prezinte vreo importanta daca sunt prevazute în acelasi testament sau în testamente diferite, sunt supuse reducerii simultane si proportional cu valoarea lor; de exemplu, sunt doua dispozitii testamentare, una într-un testament autentic si o clauza testamentara pentru depunerile CEC:
Regula aceasta, care se bazeaza pe vointa prezumata a testatorului, are numai un caracter dispozitiv si nu imperativ, adica se întemeiaza pe prezumtia ca defunctul a dorit sa stabileasca o anumita ordine în reductiunea legatelor. Aceasta ordine poate sa fie stipulata în mod expres sau poate sa fie implicita. Drept urmare, testatorul poate dispune ca un legat preferat prin vointa dispunatorului va fi redus numai daca rezerva nu a fost întregita prin reducerea celorlalte legate.
c) Donatiile se reduc succesiv în ordinea inversa a datei lor, începând cu cea mai noua (art. 850 al. 2 C. civil). Se prezuma ca cea din urma vointa a defunctului sau ultimele donatii (cele mai vechi) sunt facute cu depasirea cotitatii disponibilului (Qui prior este tempore, potior este juve).
În acest sens art. 850 alin. 2 C. civil prevede: "Reductiunea va începe de la cea din urma donatiune, dupa savârsirea acesteia se va trece îndata la cea de a doua dupa dânsa si asa mai departe, pâna la cea mai veche donatiune." Aceste dispozitii au caracter imperativ, principiul irevocabilitatii donatiilor este de ordine publica. Daca au fost facute donatii dupa epuizarea cotitatii disponibile, acestea se reduc în întregime, cele care depasesc numai în parte disponibilul se reduc numai partial, în masura în care constituie excedent de la cotitatea disponibila.
În cazul donatiilor care au aceeasi data, se admite ca ele se reduc simultan în mod proportional cu valoarea lor, în acest caz donatarul având dreptul sa stabileasca si o alta ordine pe care el o prefera în privinta reductiunii lor în masura necesara întregirii rezervei.
În legatura cu stabilirea datei când s-a facut actul de donatie trebuiesc facute anumite distinctii, în practica uneori aparând dificultati pentru stabilirea cu certitudine a datei donatiei.
În cazul donatiei facute prin act autentic, data este indicata în încheierea de autentificare; la cele facute în forme neautentice, data în raport de care se hotaraste reductiunea are ca element de stabilire momentul în care actul a primit data certa, potrivit art. 1182 C. civil, care poate fi cel mai târziu la data mortii donatorului. Daca este vorba de dar manual care se face fara întocmire de înscrisuri, el are ca data momentul când se produce remiterea materiala a bunului, care în caz de divergenta poate fi stabilit prin orice mijloc de proba.
O situatie aparte o prezinta donatiile de bunuri viitoare si cele încheiate având la baza un act juridic încheiat sub conditie suspensiva sau rezolutorie. Donatii de bunuri viitoare pot fi fructele nepercepute, recoltele neculese.
În cazul când obiect al donatiei este un bun care nu se afla în patrimoniul dispunatorului (donatii de bunuri viitoare), situatia este asemenea legatelor revocabile. Astfel se vor reduce simultan cu acestea, potrivit acelorasi reguli deja aratate, adica proportional cu valoarea lor, caci dreptul donatarului de bunuri viitoare devine irevocabil numai la deschiderea mostenirii, la fel ca si dreptul legatarului.
În privinta donatiilor încheiate prin act sub conditie suspensiva sau rezolutorie, sunt doua faze, prima daca se realizeaza conditia care priveste însasi valabilitatea actului, iar odata declarat valid, acel moment se considera ca data a acestuia, pentru ca poate sa-si produca efectele propuse.
În fine, în situatia în care unul dintre donatarii supusi reductiunii este insolvabil, va fi sacrificat si supus reductiunii donatarul anterior în interesul ocrotirii efective a rezervei, urmând sa fie redusa donatia acestuia.
Efectele reductiunii. O prima deosebire care trebuie facuta în privinta efectelor reductiunii este aceea daca reductiunea se refera la legat sau la donatie.
a) În cazul legatelor, reductiunea are ca efect caducitatea legatului. El devine ineficace, în tot sau în parte, dupa caz, în masura ceruta pentru întregirea rezervei. Ineficacitatea partiala intervine si în cazul exheredarii directe a unui mostenitor rezervatar.
Daca legatul este universal, rezervatarul este îndreptatit sa opuna legatarului exceptia reductiunii si nu-i va preda, dupa efectuarea operatiunii de reducere, decât disponibilul. Aceasta va duce la nasterea starii de indiviziune între rezervatar si legatarul universal.
Daca legatele sunt cu titlu particular, ca o consecinta a reducerii lor proportionale, rezervatarul nu va trebui sa astepte ca disponibilul sa fie epuizat pentru a opune exceptia în reductiune. El o va face de la prima cerere de predare a legatului (a oricarui legat) pentru a-si asigura rezerva.
Daca dispunatorul a instituit atât legatari universali cât si legatari particulari, în aceasta ipoteza, exceptia în reductiune va fi opusa de doua ori. Odata de catre rezervatar legatarului universal si apoi, urmeaza a se opune acesta legatarilor particulari, pentru bunurile care le-au fost instituite legat.
b) În cazul donatiilor, reductiunea are ca efect rezolutiunea totala sau partiala a liberalitatii. Bunurile donate, prin acte între vii, se afla în posesiunea donatarilor. Mostenitorii rezervatari vor putea solicita reconstituirea dreptului la rezerva numai prin promovarea actiunii în reductiune, ale carei efecte se produc retroactiv de la data deschiderii succesiunii.
Donatarul care se afla în posesia bunurilor supuse reductiunii va fi tinut la restituirea fructelor percepute sau scadente, numai de la data când a fost pus în întârziere (prin notificarea oficiala trimisa în numele mostenitorului rezervatar sau prin actiunea de chemare în judecata), moment din care se considera posesor de rea-credinta. Pâna la acea data este considerat posesor de buna-credinta. Productele se restituie în totalitate, fara nici o distinctie, între buna sau reaua credinta, pentru ca ele afectând însasi substanta bunului care le produce, se considera ca fac parte din acesta.
Rezervatarii au dreptul sa pretinda restituirea bunurilor în natura. Daca bunul a fost înstrainat, grevat cu sarcini împovaratoare, nu se mai gaseste în materialitatea lui, fiind distrus, pierit din culpa debitorului, consumat, transformat prin subrogatie reala etc., rezerva se reconstituie prin echivalent. Reductiunea nu poate sa aduca nici o atingere înstrainarilor sau grevarilor facute de donatar înainte de moartea donatorului (care este cel care lasa mostenirea). Daca actul de înstrainare sau grevare este posterior datei când mostenirea s-a deschis, moment în care se întregeste rezerva prin efectul reductiunii, el nu poate fi opus cu succes mostenitorului rezervatar care la data actului nu era proprietar. Actul subsecvent va fi reziliat pentru ca dispare prima operatiune juridica pe care acesta s-a bazat, ca o aplicare a principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis.
De la regula ca în urma reductiunii donatiilor mostenitorul rezervatar are dreptul la restituirea în natura a bunurilor sunt câteva exceptii care fac ca reductiunea sa se faca prin echivalent:
a/1) când bunul donat a pierit din culpa donatarului sau este un bun fungibil sau consumtibil (art. 526 C. civil), aspect deja amintit mai sus;
b/1) când donatia excesiva s-a facut sotului supravietuitor sau unui descendent cu scutire de raport, clauza de scutire prevazuta expres în actul de donatie (art. 851 C. civil);
c/1) când donatia a avut ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil, cu privire la care efectele fata de terti au fost realizate prin înscrierea în cartea funciara (art. 19 din Decr. 115/1938 si art. 22 din Legea nr. 7/1996). Donatia a fost facuta fara scutire de raport, iar partea supusa reductiunii este mai mica decât jumatate din valoarea imobilului, când se va da echivalent banesc sau prin luare mai putin de catre donatar din celelalte bunuri ale masei mostenirii. Publicitatea dreptului devine opozabila prin înscrierea în cartea funciara.
d/1) când mostenitorul a dobândit obiectul donatiei cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului (art. 845 C. civil). Dreptul real care îl greveaza înca dinainte de deschiderea mostenirii, face ca restituirea în natura sa devina imposibila.
În toate situatiile de reîntregire prin echivalent, valoarea ei va fi la pretuirea de circulatie din momentul deschiderii mostenirii. În prezent preturile se actualizeaza potrivit indicelui de inflatie al monedei nationale.
Un tratament juridic aparte îl acorda art. 844 C. civil, liberalitatii -donatie sau legat -, care are ca obiect dreptul de uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cotitatea disponibila, mostenitorii rezervatari au alegerea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile. Cu alte cuvinte, mostenitorii rezervatari au un drept de optiune: fie sa execute liberalitatea, fie sa predea celui gratificat proprietatea cotitatii disponibile. Optiunea se poate realiza fie expres, fie tacit, prin neatacarea donatiei sau prin executarea legatului. Odata exprimata optiunea, nu se mai poate reveni asupra ei. Solutia reglementata de art. 844 C. civil este rezonabila pentru ambele parti, deoarece rezervatarul executa sau nu ataca donatia, iar gratificatul primeste ce i-a fost daruit în mod definitiv. Prin ultima ipoteza se va transforma dreptul de uzufruct sau de renta viagera în deplina proprietate, daca gratificatul este el însusi unul dintre mostenitorii rezervatari, cumulând cotitatea disponibila cu propria lui rezerva. Textul art. 844 C. civil, îsi gaseste aplicabilitate daca defunctul a facut o singura liberalitate, ea nu are caracter de ordine publica si, deci, partile se pot întelege asupra unei alte modalitati de rezolvare a relatiei dintre rezerva si cotitatea disponibila. Optiunea manifestata în acest sens de catre mostenitorul rezervatar nu are nici o legatura cu vointa donatorului si nu este necesar ca acesta sa fi inclus în actul de donatie clauza ca donatia nu este supusa raportului si nu are nici o legatura cu prezumtia ca prin donatie s-au dat mostenitorului anticipat unele bunuri.
|
