Reglementarea administratiei publice si a functiei publice în statele UE
Administratiile publice sunt adesea supuse unor reglementari speciale înscrise uneori în Constitutie, în legile Parlamentului, în decretele sau în reglementarile Guvernului si în anumite cazuri în conventii colective. Reglementarile vizeaza diverse aspecte, cum ar fi statutul legal oficial al functionarilor, dreptul la prestatii financiare si la cresteri salariale, dreptul la o pensie, precum si alte drepturi si obligatii. Acest capitol este subdivizat într-o componenta care trateaza sursele de reglementare, o subdiviziune este consacrata caracteristicilor specifice ale functiei publice profesionale iar o alta subdiviziune examineaza diferentele dintre personalul functiei publice supus regimului de drept public si personalul supus unui regim de drept privat
Surse de reglementare
Conform lui Claisse si Meininger, Con 656u2011g stitutia defineste adesea regulile fundamentale aplicabile functiei publice în sens larg, care vin sa completeze o multitudine de legi si de reglementari, care formeaza un ansamblu de reguli disparate. În afara acestor reglementari generale, gasim adesea reglementari specifice consacrate anumitor categorii de personal.23 Aproape toate constitutiile statelor membre ale UE abordeaza tema functiei publice, indiferent de modul în care o fac . În anumite tari,
Constitutia face referire la principiile generale de organizare a administratiei publice aplicabile functionarilor statului. Acesta este cazul Belgiei, Danemarcei, Frantei, Germaniei, Greciei, Spaniei, Italiei, Luxemburgului, Austriei, Portugaliei, Finlandei si Suediei Irlanda si Marea Britanie constituie exceptii notabile de la principiul constitutional.
Statele membre UE se pot împarti în trei categorii, atunci când ne referim la nivelul detaliat prin care Constitutia stipuleaza reglementari referitoare la functia publica:
Prima categorie se compune din Belgia, Luxemburg si Italia. Constitutiile belgiene si luxemburgheze stabilesc principiile de baza referitoare la functia publica la diferite niveluri (egalitatea de acces la functia publica sau puterea de a numi functionari), fara sa consacre nici o reglementare majora referitoare la functia publica. Articolul 97 din Constitutia italiana stipuleaza ca numirile în posturile din administratia publica se fac doar pe baza de concurs.
A doua categorie cuprinde Danemarca, Franta, Olanda Spania, Suedia, Finlanda, Germania. Constitutiile acestor tari cuprind principiile formale sau concrete care releva importanta fundamentala acordata functiei publice. În virtutea faptului ca articolul 33, paragraful V al Legii fundamentale germane, reglementeaza functia publica, mai mult de 12 principii concrete sunt transferate catre domeniul Legii constitutionale. Art. 34, paragraful III al Constitutiei franceze, de unde deriva diferite garantii fundamentale referitoare la functionari, vizeaza o semnificatie similara.
A se vedea Danielle Bossaert, Christoph Demmke, Koen Nomden, Robert Polet Civil Services in the Europe of Fifteen: Trends and New Developments", copyright European Institute of Public Administration, O.L. Vrouweplein 22, P.O. Box 1229, 6201 B
A treia categorie, din care face parte Grecia (art. 103-104 din Constitutia elena) si Portugalia (art. 266-271 din Constitutia portugheza), este caracterizata de reglementari exhaustive si detaliate referitoare la functia publica. Constitutia elena merge pâna la a stipula un "ordin administrativ" prin care se enunta nu doar principiile de baza ale functiei publice, ci si diverse dispozitii detaliate despre acest subiect.
În general, reglementarile detaliate sunt date de catre legile si textele juridice formulate de catre guvern
În Belgia, Germania si Austria, alte texte sunt adoptate de catre parlamente guverne de la nivelul intermediar. La fel este si în cazul regiunilor portugheze autonome Azores si Madère.
În numeroase state membre UE dispozitiile fundamentale sunt stipulate într-o "Lege referitoare la administratia publica" sau într-un "Cod (statut) al functiei publice". Acesta este cazul Danemarcei, Germaniei, Frantei, Austriei, Greciei, Irlandei, Italiei, Spaniei, Luxemburgului si Olandei. Trebuie sa remarcam mai ales cazul Italiei care s-a angajat întrun proces de reformare a dispozitiilor legale referitoare la administratia publica începând cu Decretul din 3 februarie 1993 referitor la reforma functiei publice, urmat de Legea 59/127 din 15 martie 1997, pentru reforma si simplificarea administratiei. Asa cum am mentionat anterior, Constitutia irlandeza nu abordeaza tema functiei publice. Legea referitoare la ministrii secretari irlandezi reprezinta legislatia fundamentala în materie de clasificare a functiilor din administratie. Este vorba de cadrul de baza pentru organizarea functiei publice. În Franta, administratia publica este organizata pe baza regulilor generale referitoare la functia publica (Legea din 13 iunie 1983), precum si pe baza altor trei legi care determina respectiv pozitia juridica a functionarilor în stat, functia publica teritoriala (municipalitati, departamente si regiuni) si functia publica spitaliceasca. Magistratii, fortele armate si functionarii adunarilor parlamentare facobiectul unor legi speciale
În Marea Britanie, unde functia publica ramâne o exercitare a "prerogativelor regale", situatia este diferita. Decretul din 1995 referitor la serviciile publice da ministrului functiei publice dreptul sa formuleze reglementari si sa dea instructiuni privind managementul "Home civil service" si puterea de a prescrie conditiile serviciului. Legea din 1992 referitoare la functia publica (functia de conducere) permite ministrului functiei publice sa autorizeze si alti reprezentanti ai Coroanei sa exercite puteri de conducere asupra "Home civil service
Sistemul administrativ francez
Dintre marile state europene, FRANŢA este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, initial organizat în jurul regiunii Île-de-France a carei capitala este Parisul. Franta este membra a Consiliului Europei, membra fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro si a Spatiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizatiei Natiunilor Unite si unul din cei cinci membri permanenti ai Consiliului de securitate ONU. Face parte si din Uniunea Latina, Organizatia Internationala a Francofoniei si din G8.
Republica Franceza este un stat unitar fiind o democratie organizata ca o republica semi-prezidentiala. Este o natiune dezvoltata având cea de-a sasea economie mondiala în 2006. Valorile pe care aceasta le apara si de care se simte foarte atasata sunt exprimate în Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului.
Republica Franceza este o republica unitara semi-prezidentiala cu puternice traditii democratice guvernata conform constitutiei celei de-A Cincea Republici Franceze aprobata prin referendum în 28 septembrie 1958. Puterea executiva este reprezentata de Presedinte, ales prin sufragiu universal pe o durata de 5 ani (pâna în 2002 durata mandatului era de 7 ani) si de guvern, condus de un Prim Ministru numit de catre presedinte.
Puterea legislativa este reprezentata de Parlamentul Francez, bicameral, compus din Adunarea Nationala (franceza Assemblée Nationale) si Senat (franceza: Sénat). Deputatii Adunarii Nationale reprezinta circumscriptiile locale si sunt alesi prin vot universal uninominal pe o durata de 5 ani. Adunarea are puterea de a demite guvernul, astfel încât acesta este determinat de majoritatea parlamentara. Senatorii sunt alesi pe o perioada de 6 ani de catre un colegiu electoral format din alesii locali din teritoriu (consilieri municipali, departamentali, regionali).
Puterile legislative ale Senatului Francez sunt limitate, amândoua camerele trebuind sa îsi dea acordul asupra legilor, dar în cazul disconcordantelor, Adunarea Nationala este cea care decide, cu exceptia legilor constitutionale si ale unor legi organice.
Se caracterizeaza prin traditionalism, sunt usor sceptici la schimbare, au un asa numit "parlamentarism rationalizat".
Munca functionarilor publici este orientata spre a satisface necesitatile cetatenilor si a fluidiza serviciile publice,oferind un acces facil la informatii si servicii.
seful Statului are o pozitie extrem de proeminenta, exista institutii precum Consiliul de Stat si Mediatorul Republicii care se ocupa de controlul si respectarea legii de catre reprezentantii administratiei publice.Consiliul Constitutional supravegheaza respectarea Constitutiei si a legislatiei europene, astfel încât implementarea actelor europene sa se faca rapid si corect.
Un sistem inovator,spre deosebire de celelalte state europene, Franta a instaurat Secretariatul General de Coordonare Interministeriala pentru Chestiunile de Cooperare Economica Europeana, care coordoneaza pozitia Frantei în cadrul Uniunii Europene, dar si privind informarea comunitatii franceze asupra noilor decizii europene.
Cea mai importantaa caracteristica a sistemului politico-administrativ francez, este relatia de colaborarea si consultarea a organelor reprezentative. Buna functionare a insitutiilor administrative se realizeaza tocmai prin faptul ca informatia ajunge direct si necontorsionata la destinatie, astfel încât deciziile se iau rapid si eficient.
Deasemenea statul francez prin institutiile sale asigura realizarea functiilor primordiale ale administratiei publice si anume: implicarea cetateanului la procesul de luare a deciziilor, transparenta decizionala si în final satisfacerea nevoilor cetatenilor.
Dupa secole de centralism, 1982 a reprezentat anul reformelor
administrative care încercau sa construiasca un sistem
descentralizat, dar mai ales dadeau curs unor evolutii deja
conturate.
Afirmarea
drepturilor si libertatilor unitatilor
administrativ-teritoriale, o noua repartitie a competentelor
între nivelurile administrative, aplicarea unei planificari regionale în
spirit contractual, noi competente acordate adunarilor alese ale
unitatilor administrativ-teritoriale si primarului sau
presedintelui acestora, evitarea formarii profesionale doar la Paris,
reorganizarea sistemului finantelor publice locale, modificarea Statutului
functionarilor publici, deschiderea de noi sfere de dialog menite sa
înlature clientelismul, dinamizarea sistemului economic pornind de la
colectivitatile locale si elaborarea de strategii economice
locale reprezinta elemente ale reformei administrative, elemente care
permit întelegerea faptului ca factorii politici, sociali, economici
si culturali contribuie la descentralizare.
Organizarea administrativa franceza din
zilele noastre este complexa si ramificata. Se disting
structurile centrale si organizarea teritoriala, fara a neglija
tutela exercitata asupra colectivitatilor descentralizate.
Structurile
centrale exercita o influenta decisiva asupra
functionarii administratiei franceze. Acestea asigura
legatura cu guvernul, ceea ce nu reprezinta doar transmiterea si
executarea unor ordine, ci si pregatirea unor decizii. Aceste
structuri cuprind serviciile Presedintiei, primului ministru,
administratia centrala, Consiliul de Stat sau Curtea de
Conturi.
Sistemul administrativ britanic
Marea Britanie este o monarhie constitutionala ereditara. Aceasta nu are o Constitutie scrisa. Puterea legislativa este reprezentata de Parlament. Acesta poate modifica complet prevederile constitutionale, deoarece ca reprezentant al poporului, Parlamentul este puterea suprema.
Parlamentul este bicameral, format din Camera Comunelor (659 de membrii, alesi prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani) si Camera Lorzilor ( 92 de membri ereditari, reprezentanti cu titluri nobiliare). Parlamnetarii sunt sprijiniti in desfasurarea activitatii lor de comisii de lucru.
De exemplu exista comisii departamentale speciale constituite pe langa Camera Comunelor si au ca si atributii principale: urmarirea implementarii efective a legilor, analiza problemelor speciale, intocmirea unor puncte de vedere. Parlamentul este complet suveran neputand fi constrans într-un mod sau în saltul de catre puterea executiva.
Parlamentul controleaza executivul si are puterea de a respinge deciziile Curtii Legislative. Puterea executiva este exercitata de un guvern, care este condus de un prim-ministru, de obicei liderul celui mai bine reprezentat partid în Camera Comunelor. Guvernul isi fundamenteaza si implementeaza politicile publice prin ministere.
Primul Ministru are o pozitie centrala si un rol determinant in implementarea politicilor guvernului. Acesta conduce sedintele cabinetului, selecteaza ministrii si are competenta sa-i demita. Primul Ministru este si Ministru pentru Servicii Publice. Are de asemenea responsabilitate formala si pentru serviciile de securitate.
Guvernul Marii Britanii are in componenta 18 ministere; majoritatea sunt conduse de catre un membru in Cabinetul Primului Ministru si de un grup de ministrii juniori care au responsabilitati in domeniul politicii departamentului.
In ceea ce priveste autoritatea judecatoreasca, Marea Britanie nu prezinta un sistem unitar de curti.
Prezenta Avocatului Poporului este semnificativa, deoarece investigheaza nemultumirile populatiei fata de administratie. Reprezentantii Avocatului Poporului au acces la lucrarile tuturor departamentelor administrative si pot face cercetari la toate nivelurile guvernamentale, dar nu au drept de analiza asupra deciziilor polititce. Sistemul administrativ are la baza principiul autonomiei locale, al descentralizarii. Acesta se remarca prin numarul mare de comitete comisii si consilii. Parlamentul si Guvernul Marii Britanii ca institutii sunt separate, dar sunt situatii in care aceeasi persoana exercita atat autoritatea legislativa cat si pe cea executiva. Cu privire la sectorul public si la cel privat apare lipsa unei separari clare in continutul legislatiei.
Structura Guvernului britanic cuprinde 6 ministere tradiționale și 4 ministere
de creație mai recentă. Ministerele clasice sunt: al Trezoreriei, de Externe (Foreign
Office), de Interne, Ministerul Comerțului, Ministerul Apărării, Ministerul Educației si Stiințelor.
Ministerele nou înfiintate sunt: Ministerul Tehnologiei, Ministerul Serviciilor
Sociale, Ministerul Administratiei Locale si al Planificării Regionale, Departamentul Serviciilor Publice.
Structura personalului administrativ în sistemul britanic este formată din trei
clase
1. clasa administrativă (cuprinde aproximativ 2500 funcționari);
2. clasa executivă (cuprinde 83000 funcționari);
3. clasa clericilor ("clerical class", cuprinzând aproximativ 200.000
funcționari
|
