Regulile speciale privind formarea si executarea obligatiilor comerciale
Raporturile juridice de drept comercial se stabilesc (i-au nastere) prin manifestarea libera a vointei partilor în sensul nasterii, modificarii, transmiterii si stingerii unor drepturi si obligatii. Cu alte cuvinte subiectii dreptului comercial pot încheia contracte comerciale în mod liber potrivit intereselor proprii, aceasta libertate contractuala fiind îngradita numai de dispozitiile legale ce privesc ordinea publica si bunurile moravuri.
În dreptul comercial încheierea contractelor prezinta o particularitate în sensul ca regula formarii contractului o reprezinta încheierea acestora între parti ce nu au posibilitatea directa de a stabili conditiile contractului. Datorita acestor specificatii al încheierii de contracte comerciale, Codul Comercial, a reglementat 444c26e prin art. 35 pâna la art. 39 reguli speciale privind încheierea contractelor "între persoane departate" sau " între absenti".
ART. 35
« Contractul sinalagmatic intre persoane departate nu este perfect daca acceptarea n-a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si acceptarii dupa natura contractului.
Propuitorul insa poate primi ca buna si o acceptare ajunsa peste termenul hotarat de dansul cu conditiunea ca sa incunostiinteze indata pe acceptant despre aceasta.
ART. 36
Cand propuitorul cere executarea imediata a contractului si un raspuns prealabil de acceptare nu este cerut si nici chiar necesar dupa natura contractului, atunci contractul este perfect indata ce partea cealalta a intreprins executarea lui.
ART. 37
Pana ce contractul nu este perfect, propunerea si acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, desi revocarea impiedica ca contractul sa devie perfect, daca ea ajunge la cunostinta celeilalte parti, dupa ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoaca contractul raspunde de daune-interese.
ART. 38
In contractele unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii careia este facuta.
ART. 39
Acceptarea conditionata sau limitata se considera ca un refuz al primei propuneri si formeaza o noua propunere. ».
Din acest punct de vedere încheierea contractului între absenti presupune 2 manifestari de vointa si anume:
oferta de a contracta
acceptarea ofertei.
Oferta de a contracta - cuprinde o manifestare de vointa facuta cu intentia de-al obliga pe ofertant. Din acest motiv pentru a angaja din punct de vedere juridic oferta trebuie sa fie precisa si completa ferma si neechivoca.
Oferta poate fi facuta în scris sau în verbal.
Acceptarea ofertei - reprezinta manifestarea de vointa a destinatarului ofertei de a încheia contractul în conditiile prevazute în oferta primita.
Acceptarea ofertei trebuie sa fie totala si fara rezerve sau conditii în caz contrar ea exprimând un rezultat al ofertei ce are semnificatia juridica a unei contra oferte.
Ca si oferta, acceptarea ofertei poate fi în scris sau verbal.
În cazul în care oferta si acceptarea acesteia sunt concordante, se refera la un obiect determinat si au o cauza licita, ele vor avea ca efect încheierea contractului.
În doctrina dreptului comercial s-a pus însa problema determinarii cu certitudine a momentului încheierii contractului în cazul în care ofertantul si destinatarul ofertei se afla în locuri diferite.
Importanta determinarii momentului încheierii contractului este data de faptul ca de la acest moment se naste raportul juridic respectiv si implicit drepturile si obligatiile partilor.
Pentru determinarea acestui moment al încheierii contractului, în doctrina au fost propuse mai multe teorii:
Teoria emisiunii(declararii vointei) - considera ca momentul încheierii contractului este acela în care destinatarul ofertei s-ia manifestat vointa de a accepta oferta chiar daca acceptarea nu a fost facuta cunoscuta ofertantului.
Aceasta teorie a fost criticata vehement datorita faptului ca ea nu permite stabilirea cu certitudine a momentului acceptarii ofertei.
Teoria transmisiunii (expedierii) - conform careia contractul se considera încheiat în momentul în care destinatarul ofertei expediaza raspunsul privind acceptarea ofertei catre ofertant chiar daca ofertantul nu a luat cunostinta de acceptare. si aceasta teorie a fost criticata pentru aceleasi motive.
Teoria receptiunii (primirii acceptarii) - care considera ca un contract este încheiat în momentul primirii de catre ofertant a raspunsului privind acceptarea ofertei chiar daca ofertantul nu ia cunostinta efectiv de acest raspuns .
Aceasta teorie contine criterii mai precise de determinare a momentului încheierii contractului, ea fiind de altfel aplicata în practica judecatoreasca .
Cu toate acestea, doctrina a considerat ca este mult mai corect determinat momentul încheierii contractului potrivit teoriei informatiunii sau teoria cunoasterii acceptarii conform careia contractul se considera încheiat în momentul în care ofertantul ia cunostinta efectiv de acceptare a ofertei.
Aceasta solutie este consacrata expres si de Codul Comercial conform art. 35 potrivit caruia contractul sinalagmatic sau bilateral nu se considera încheiat daca acceptarea n-a ajuns la cunostinta ofertantului.
Codul comercial consacra însa prin art. 36 o exceptie de la teoria informatiunii, aratând ca atunci când ofertantul cere executarea imediata a contractului fara un raspuns prealabil de acceptare iar acest raspuns privind acceptarea ofertei nu este impus nici de natura contractului, contractul se considera închis în momentul în care destinatarul ofertei întreprinde (realizeaza) executarea ceruta cu toate ca ofertantul va lua cunostinta de încheierea contractului numai dupa executarea acestuia.
Conform art. 37 pâna la perfectarea contractului oferta si acceptarea ofertei sunt revocabile, astfel în ceea ce priveste pe ofertant, el poate revoca oferta atâta timp cât nu a luat la cunostinta de acceptarea ofertei. De asemenea destinatarul ofertei îsi poate revoca acceptarea atâta timp cât aceasta nu a ajuns la cunostinta ofertantului.
Revocarea ofertei respectiv acceptarea ofertei dupa momentul încheierii contractului atrage raspunderea partii în culpa sub forma despagubirii, daune.
De la aceasta regula a revocabilitatii declaratiilor de vointa, Codul comercial cunoaste o exceptie cuprinsa în art. 38 care arata ca regula prevazuta nu se aplica în cazul contractelor unilaterale. Astfel în aceasta situatie oferta devine irevocabila din momentul în care ea ajunge la cunostinta destinatorului.
Particularitatile executarii obligatiilor comerciale.
Codul comercial contine o serie de reguli speciale în ceea ce priveste executarea obligatiilor comerciale la unele dintre evenimente ale contractului:
pretul;
locul executarii obligatiilor comerciale;
regimul juridic al dobânzilor;
rezolutiuna contractului;
raspunderea codebitorului.
Ca si în dreptul civil pretul este un element esential al contractelor sinalagmatice, acesta trebuie sa fie stabilit în bani, sa fie determinat sau determinabil si sa fie real.
Pretul se stabileste de catre partile contractante fie de un tert. În aceasta privinta a stabilirii pretului, Codul comercial contine o serie de norme derogatorii de la dreptul civil. Astfel arata Codul comercial în art. 40
« Cand urmeaza a se hotari adevaratul pret sau pretul curent al productelor, marfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice si al titlurilor industriei, el se ia dupa listele bursei sau dupa mercurialele locului unde contractul a fost incheiat, sau, in lipsa, dupa acelea ale locului celui mai apropiat, sau dupa orice fel de proba. »
Aceasta înseamna ca pretul curent se refera la pretul din listele bursei sau mercurialelor de la locul în care s-a încheiat contractul sau de la locul cel mai apropiat.
În prezent pentru determinarea pretului se poate avea în vedere si pretul legal stabilit prin act normativ.
În ceea ce priveste determinarea monedei de plata al pretului potrivit art. 41 « Cand moneda aratata intr-un contract nu are curs legal sau comercial in tara si cand cursul ei n-a fost determinat de insasi partile, plata va putea fi facuta in moneda tarii, dupa cursul ce va avea schimbul la vedere in ziua scadentei si la locul platii; iar cand in acea localitate n-ar fi un curs de schimb, dupa cursul pietei celei mai apropiate, afara numai daca contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea. »
Plata nu se va putea face decât în moneda straina daca pretul a fost astfel stabilit prin contract.
|
