Ruperea de sigilii
1.
Continutul legal
Sub aceasta
denumire, potrivit art. 243 C.
pen., se incrimineaza fapta de înlaturare
ori distrugere a unui sigiliu legal aplicat.
Fapta prezinta o gravitate
sporita când ruperea de sigilii este savârsita de custode.
2. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic
special îl constituie relatiile referitoare la existenta si integritatea
sigiliilor legal aplicate în numele autoritatii publice si al altor organe.
Aplicarea sigiliului este o masura prin care se asigura identificarea, co 939e43j n servarea sau
indisponibilizarea anumitor bunuri, stari sau situatii, existând obligatia de a
respecta masura luata.
b) Obiectul material îl constituie
însusi sigiliul aplicat, adica materialul pe care este imprimata amprenta
sigiliului (ceara, plastilina, plumb, banderola de hârtie sigilata, plic
sigilat etc.) asupra caruia
actioneaza subiectul activ si nu obiectul metalic folosit pentru operatia de
sigilare
B. Subiectul infractiunii. a) Subiectul activ
al infractiunii, în varianta simpla, poate fi orice persoana, întrucât
legea nu impune o cerinta speciala. Participatia este posibila sub oricare din
formele sale în varianta simpla. În cazul în care fapta este savârsita de
custode, ne aflam în prezenta unei forme agravate a infractiunii. Custodele, ca
subiect calificat, este persoana careia i s-a încredintat paza si conservarea
temporara a unor bunuri indisponibilizate prin sechestru.
b) Subiect pasiv al infractiunii este institutia de stat care a dispus
aplicarea si giliului si a carei autoritate a fost nesocotita de
subiectul activ
3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva. a) Elementul material se
caracterizeaza prin orice actiune prin care se poate realiza alternativ, înlaturarea
sau distrugerea unui sigiliu aplicat. Prin înlaturarea sigiliului se întelege
actiunea prin care obiectul material (urma, amprenta), desi nu este desfiintat,
este scos din pozitia în care a fost aplicat
Prin
distrugere, în cazul sigiliilor aplicate de organe publice, se întelege suprimarea
acestora prin sfarâmare, ardere, topire etc.
În practica
organelor judiciare s-a ridicat problema încadrarii juridice a faptelor de
sustragere de marfuri din vagoane de cale ferata prin ruperea sigiliilor . Având în
vedere ca sigiliul aplicat de organele S.N.C.F.R. nu este destinat sa
reprezinte un sistem de închidere a vagonului si sa opreasca accesul în
vagoane, s-a considerat ca fapta de a înlatura un sigiliu si a sustrage bunuri
constituie infractiunile de rupere de sigilii (art. 243 C. pen.) si furt [art.
208 alin. (1) C. pen.], aflate în concurs si nu rupere de sigilii si furt
calificat savârsit prin efractie [art. 209 lit. g)], aflate în concurs.
În sfârsit,
pentru existenta laturii obiective se cere ca sigiliul sa fi fost legal
aplicat, adica de un organ competent si cu respectarea conditiilor prevazute de
lege, iar pentru fapta comisa în conditii agravante, legea cere sa existe
calitatea de custode a subiectului activ.
b) Urmarea imediata. Urmarea imediata
a infractiunii rezulta din savârsirea actiunii incriminate si consta în crearea
prin aceasta a unei stari de pericol pentru autoritatea orga nului care a
aplicat sigiliul.
c) Legatura
de cauzalitate. Raportul de
cauzalitate rezulta din materialitatea faptei. Nu exista conditii speciale în
legatura cu locul sau timpul savârsirii faptei.
B. Latura subiectiva a infractiunii de rupere de sigilii se caracterizeaza
prin sa vârsirea faptei numai cu intentie,
care poate fi directa sau indirecta. Aceasta implica cunoasterea de catre faptuitor
a împrejurarii ca actiunea sa de înlaturare sau distrugere priveste un sigiliu
legal aplicat.
4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Actele preparatorii si tentativa,
desi posibile, nu sunt incriminate.
Consumarea
faptei se produce în momentul înlaturarii sau distrugerii sigiliului.
Daca faptuitorul
repeta actiunea de înlaturare sau distrugere a unui sigiliu legal aplicat în
executarea unei rezolutii unice (de exemplu, atunci când au fost sigilate mai
multe bunuri), infractiunea de rupere de sigilii prezinta forma continuata de savârsire.
Într-un asemenea caz, infractiunea se
epuizeaza în momentul savârsirii ultimei actiuni de înlaturare sau
distrugere.
B. Modalitati. Modalitatile normative ale infractiunii
în forma simpla si forma agravata constau în înlaturarea si distrugerea
sigiliilor. Fiecareia îi corespunde o varietate de modalitati faptice, în
raport cu scopul în care s-a aplicat sigiliul, organul care a ordonat aplicarea
etc.
C. Sanctiuni. Sanctiunea pentru forma simpla
este închisoarea de la o luna la un an sau amenda, iar în cazul formei
agravate, închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
