SCURT ISTORIC PRIVIND INCRIMINAREA TRAFICULUI DE INFLUENTA

SCURT ISTORIC PRIVIND INCRIMINAREA   TRAFICULUI DE INFLUENTA

Este unanim recunoscut ca "prezentul se intelege prin trecut, trecutul retraiste in prezent" ¹⁵

Coruptia in sens larg, urmand istoria societatii umane, are o veche existenta, unii autori considerand chiar ca tendinta omului spre coruptie a fost dintotdeauna, fiind un fenomen permanent si inevitabil in existenta

15. A se vedea Georgio del Vecchio - Lectii de filosofie juridical, Editia a IV-a, 1990,

traducere I.C.Dragan, Ed. Europa Nova

societatii omenesti.⁽¹⁶

Originea infractiunii de trafic de influenta se gaseste in dreptul roman si se atribuie imparatului Alexandru Severus care, atunci cand a aflat ca Vetronio Zurino, slujitorul sau, abuzand de relatiile pe care le avea cu el, vindea credulilor presupusa sa favoare, l-a condamnat cu arderea pe rug.In timp ce rugul ardea, imparatul a dat dispozitie sa se strige "Fumo punitur qui fumum vendit".

Pornindu-se de la aceasta intamplare, in doctrina penala s-a dat faptei denumirea de "vendito difumo", iar faptuitorilor aceea de "venditorii di fumo".⁽¹⁷

Coruptia in general, inca din antichitate a fost sanctionata mai usor sau mai aspru. De exemplu, legile indiene pedepseau pe judecatorul venal cu confiscarea bunurilor, legile mozaice cu biciuirea, in Grecia antica mita si traficul de influenta erau atat de frecvente incat Platon propunea sa fie pedepsiti cu moartea functionarii care primeau daruri ⁽ iar regele persan Darius obisnuia sa-i condamne la moarte prin crucificare pe judecatorii corupti.

In Roma, in perioada clasica si in special prin opera de codificare a lui Iustinian, se face distinctia fundamentala intre delictul public sic el privat.⁽¹⁹ Din acest moment se sanctionau actele de coruptie ale functionarilor, judecatorilor, juratilor, acuzatorilor, avocatilor, celor care il insoteau pe guvernator in provincie, fara a face distinctie ce rang au.

Cu toate acestea,  a trebuit sa treaca foarte multa vreme pentru ca legislatiile tarilor europene sa incrimineze distinct infractiunile de coruptie.

Abia in secolele X-XI apar "zorii doctrinei criminale"⁽²⁰, care va dezvolta concepte noi in legatura cu justitia penala si vor duce la reformarea dreptului, pentru a-l adapta supremelor necesitati pentru apararea sociala

16. A se vedea Bernard Dadine - "De la represire du trafic d`influence en droit

positif francois actuel"(Despre represiunea traficului de influenta in dreptul

francez pozitiv actual), Toulouse, 1935, citat de V.Dobrinoiu in Coruptia in

Dreptul Penal Roman, Bucuresti, 1995

17. A se vedea Ugo Conti - "Codice penali ilustrate articole per articole", vol. II, Milano,

1934, citat de V. Dobrinoiu in lucrarea mentionata "Supra"

18. A se vedea G. Antoniu, M. Popa, St. Danes - Codul Penal pe intelesul tuturor, Editura

Politica, Bucuresti, 1970

19. A se vedea Enrico Ferri - Principii de drept criminal, Editura "Revista Pozitiva Penala",

Bucuresti, 1940

20. A se vedea Enrico Ferri - Principii de drept criminal, vol. I, Editura "Revista Pozitiva Penala"

Bucuresti, 1940

contra criminalitatii.

Incepand cu secolul al IX-lea se formeaza si se consolideaza sistemele de drept ²¹

Vechiul drept penal francez a mostenit principiile dreptului roman si, ca si acesta, confunda coruptia cu concusiunea (nedreapta luare), ba mai mult crima de coruptie se confunda cu cea de furt.

Codul penal francez din 1810, initial, a incriminat coruptia active si coruptia pasiva. Traficul de influenta nu era incriminat.

Cea mai importanta reforma pe linia incriminarilor a operat-o Legea din 4 iulie 1889, care a definit si reprimat traficul de influenta. Ulterior, alte texte au largit in mod progresiv fiecare dintre cele trei incriminari (coruptia activa, coruptia pasiva si traficul de influenta) ²²

In Principatele Romane, desi mita si traficul de influenta erau cunoscute ca fenomene, ele nu au fost sanctionate pana la instaurarea domniilor fanariote.

Dregatorii din Principate cumulau printre alte atributii si pe aceea de a judeca pricinile oamenilor si, in aceasta calitate, amenzile pe care le aplicau puteau sa si le insuseasca.

Ei mai primeau daruri de la subalterni cu ocazia numirii acestora pe functii, iar apoi periodic, de cateva ori pe an, si de la diverse persoane care apelau la ei pentru a-i sustine in judecati, a-i scapa de pedepse, a-i scuti de dari ^{(23 sau} pentru alte favoruri ori interventii pe care azi le-am caracteriza ca fapte de trafic de influenta.

Datorita inmultirii fara limita a cazurilor de coruptie, mita devenind, in perioada anterioara edictarii Pravilei lui Matei Basarab din 1632 ⁽²⁴, un obicei in randul judecatorilor, s-au impus unele incriminari pentru combaterea acestui fenomen.

In anul 1780 a aparut Pravilniceasca Condica a domnitorului Alexandru Ioan Ipsilanti, care incrimina darea si luarea de mita de catre judecatori si de catre ispravnici sub forma "alisverisurilor", dar si traficul de influenta.

Conform articolului 4 din titlul "Pentru cei ce se judeca, adica pentru reclamanti si aparatori", Pravilniceasca Condica preciza ca acela care, fiind

21. A se vedea Emil Cernea si Emil Molcut - Istoria Statului si Dreptului Romanesc, Casa de

Editura si Presa Sansa si Editura Universala, Bucuresti, 1993

22. A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit.

23. A se vedea C.C. Giurascu - Istoria Romanilor, vol. II, partea I, Editia a II-a, Bucuresti, 1937

24. A se vedea C.C. Giurascu - Istoria Romanilor, vol. II, partea I, Editia a II-a, Bucuresti, 1937

parte la proces, face apel la un al treilea pentru a-i cere sa puna influenta sa in joc, nu poate continua procesul.

Legiuitorul nu cerea ca persoana influenta sa fi intervenit in schimbul unui avantaj material. Nu conta daca persoana interesata a dat sau nu ceva si nici faptul ca persoana influenta a pretins daruri sau orice alt avantaj.

Se pedepsea atat persoana influenta, cat sic el care facuse apel la aceasta.

Opera legiuitoare a lui Alexandru Ioan Ipsilanti era remarcabila, ea introducand pentru prima data notiunea traficului de influenta intr-o lege, cu 109 ani inaintea incriminarii din Codul penal francez (in care infractiunea a fost introdusa prin Legea din 4 iulie 1889) reprezentand o contributie a gandirii juridice romanesti la dezvoltarea dreptului penal in Europa.

In Moldova, in anul 1826, sub domnia lui Ioan Sandu Sturza apare "Condica criminaliceasca si procedura ei", in care delictul de coruptie avea o sfera restransa, iar traficul de influenta nu era sanctionat, dar care a avut importanta pe linia evolutiei dreptului, intrucat se incerca stoparea abuzurilor functionarilor statului, caci, dupa cum arata poetul Vasile Alecsandri ⁽²⁵, mituirea "intrase adanc in obiceiuri", iar un slujbas al statului care in trei ani de serviciu nu-si facuse avere "cadea sub dispretul guvernului".

Condica a fost prima lege care pedepsea abuzurile functionarilor publici in Moldova ²⁶

"Condica de drept penal si procedura penala", intrata in vigoare la 1 ianuarie 1852 in Muntenia, sub domnia lui Barbu Stirbei, nu aducea noutati in materia de care ne ocupam, dar prezinta interes fiindca legiuitorul introducea pentru prima oara expresia de "functionar public".

Un moment important in evolutia legislatiei penale romanesti l-a constituit edictarea Codului penal din 1865, care, desi a avut ca model Codul penal francez de la 1810, nu a incriminat decat mituirea pasiva, in articolele 144 si 145.

Dar ceea ce a fost considerata ca o inovatie a legiuitorului de atunci a fost incriminarea in articolul 146 a traficului de influenta.

25. Vasile Alecsandri - Orizonturi si Repere, Editura Albatros, Bucuresti, 1973

26. A se vedea Petru Ionescu Muscel - Istoria Dreptului Penal Roman, Spre o noua justitie penala

Studiu comparat, Istorie, Filosofie, Drept, Editura "Revista Pozitiva Penala si Penitenciara,

Bucuresti, 1931

Acesta infractiune, prevazuta si pedepsita de articolul 146 Cod penal Roman din 1865 nu este preluata din Codul penal francez de la 1810, ea fiind incriminata in Franta abia prin Legea din 4 iulie 1889 ⁽²⁷.

Marele penalist roman Vintila Dongoroz spune ca "art. 164 constituie partea originala a Codului nostru , iar "ceea ce constituie inovatiunea legiuitorului nostrum in art. 146 este sanctionarea unei situatiuni cu totul distincta de coruptiunea activa si anume fapta unui particular care, fara a fi mituit sau incercat sa mituiasca un functionar public, a cerut, a luat, sau a facut sa i se promita diferite avantaje pentru a pune in joc influenta sa pe langa un functionar public, toate acestea fara ca acel functionar sa fi avut cunostinta de ele" ²⁸

Sanctiunea o constituie pedeapsa cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani si cu o amenda, valoarea indoita a lucrurilor luate sau promise, fara ca amenda sa fie mai mica de 200 lei. Lucrurile primite sau valoarea lor se confisca in folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localitatii unde s-a comis faptul, iar daca mijlocitorul era un functionar, "va pierde dreptul de a mai ocupa functiuni sin u va putea primi functiune".

Textul art. 146 se inspira din gandirea juridica romaneasca anterioara, respective din Pravilniceasca Codica a lui Alexandru Ipsilanti de la 1780 "expresie a originalitatii gandirii juridice romanesti".⁽²⁹

Dezvoltarea capitalismului in Romania, realizarea unitatii nationale, evolutia vietii social-economice romanesti au impus realizarea unei noi legislatii, astfel ca la data de 17 martie 1936 a fost adoptat un nou Cod penal, publicat in Monitorul Oficial nr. 65 din 18 martie 1936 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937, denumit si Codul penal Carol al II-lea.

In partea speciala a acestui cod, Titlul III, intitulat "Crime si delicte contra administratiei publice", capitolul II - "Delicte savarsite de functionari si particulari", art. 252, se incrimina traficul de influenta.

27. A se vedea V. Dobrinoiu, op.cit.

28. Vintila Dongoroz - Despre traficul de influenta, Editura Topografica Curierul Judiciar,

Bucuresti, 1922

29. A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit.

30. A se vedea Vintila Dongoroz, Gh. Daranga, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemes, M. Popovici

P. Sarbulescu, V. Stoian - Noul Cod penal si Codul penal anterior - prezentare comparative,

Editura Politica, Bucuresti, 1968

in actuala varianta (articolul 257 Cod penal actual) nu este prevazuta forma agravata a traficului de influenta (ca in alin. 2 al Codului penal anterior) si nu se incrimineaza separat fapta prevazuta in alineatul 3 al aceluiasi articol si anume fapta aceluia care, prevalandu-se da o pretinsa insarcinare din partea unei persoane oficiale, cere unei autoritati sa faca sau sa nu faca un act in cadrul atributiilor sale; o asemenea fapta daca s-ar savarsi va putea constitui, dupa caz, abuz in serviciu, inselaciune, uzurpare de calitati oficiale.

De asemenea, in Codul penal actual no se prevede fapta incriminata ca abuzz de incredere profesionala in Codul penal anterior, in art. 545 alin. 3 si anume fapta avocatului, care pentru a obtine un onorariu mai mare, ar pretexta ca trebuie sa cumpere favoarea vreunui magistrate sau functionar.

Fata de aceasta prevedere din vechiul Cod penal, colectivul care a realizat "Explicatii teoretice ale Codului penal roman"⁽³¹ sustinea, in 1972 ca "aceasta fapta savarsita azi constituie infractiunea de inselaciune", si in momentul actual, conform noilor prevederi ale Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat ⁽³² ale statutului profesiei de avocat ⁽³³ adoptat de Consiliul Avocatilor din Romania, in temeiul articolului 76 litera e din Legea 51/1995, avocatii sunt considerati liberi profesionisti, iar onorariul pe care il primesc no este incadrat in anumite limite, astfel ca situatia din articolul 543 alineatul 3 al vechiului Cod penal nu ar mai fi avut aplicatiune, sub forma de abuz de incredere profesionala; fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, iar daca subiectul active lasa sa se creada ca are influenta asupra unui magistrate, ale infractiunii de trafic de influenta.

In ceea ce priveste sanctiunile, erau mai favorabile cele din Codul penal anterior (in cazul variantei simple).