 |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||
SINTEZĂ sI PRACTICĂ JUDICIARĂ PRIVIND INFRACŢIUNEA DE VIOL sI HĂRŢUIRE SEXUALĂ
CAPITOLUL I
SINTEZĂ sI PRACTICĂ JUDICIARĂ PRIVIND INFRACŢIUNEA DE VIOL
Viol. Art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 217 alin. 1 Noul Cod penal). Minora. Retragerea plângerii prealabile.
Pentru savârsirea infractiunii de viol împotriva unei minore retragerea plângerii prealabile nu înlatura raspunderea penala deoarece, potrivit art. 131 alin. ultim Cod penal (art. 143 alin. ultim Noul Cod penal) actiunea penala în asemenea situatii se pune în miscare si din oficiu.
Decizia Sectiei penale nr. 2067 din 26 iulie 1995
Prin sentinta penala nr. 314 din 02 noiembrie 1994, Judecatoria Babadag a condat pe inculpatul C.V pentru savîrsirea infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevazuta în art. 189 alin. 2 din Codul penal (art. 201 alin. 2 lit. b, f si g Noul Cod penal).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h din Codul de procedura penala, instanta a dispus încetarea procesului penal pentru infractiunea de viol prevazuta în art 197 alin. 1 din Codul penal (art. 217 alin. 1 Noul Cod penal), deoarece a fost retrasa plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Instanta a retinut ca, în seara de 14 iunie 1994, inculpatul a acostat si a condus cu forta în locuinta lui pe minora V. M, în vârsta de 16 ani, unde a avut cu ea de repetate ori raporturi sexuale prin constrângere si a împiedicat-o sa paraseasca timp de mai multe ore apartamentul, fiind eliberata de organele de politie.
Tribunalul Tulcea, prin decizia penala nr. 20 din 24 ianuarie 1995, a respins apelul, iar Curtea de Apel Constanta, prin decizia penala nr. 98 din 15 martie 1995, a respins recursul inculpatului.
Recursul în anulare declarat în cauza este fondat.
Potrivit dispozitiilor art. 131 din Codul penal (art. 143 Noul Cod penl), în cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plângeri înlatura raspunderea penala, iar în cazul în care cel vatamat este o persoana lipsitade capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa, actiunea penala se pune an miscare si din oficiu.
În speta persoana vatamata fiind o minora cu capacitate de exercitiu restrânsa, actiunea de viol a fost pusa în miscare de procuror din oficiu, în absenta unei plângeri prealabile, de care, de altfel, nici nu era conditionata.
Asa fiind, declaratia persoanei vatamate de care prima instanta a luat act, în sensul ca îsi retrage plângerea privind infractiunea de viol savârsita asupra ei, nu putea avea ca efect încetarea procesului penal, deoarece în cauza nu s-a formulat o atare plângere, instanta fiind sesizata din oficiu.
În consecinta, au fost casate hotarârile pronuntate în cauza, sub aspectul examinat si s-a trimis caza primei instante pentru rejudecare.
Consideram ca decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie este întemeiata întrucât infractiunile care pentru punerea în miscare a actiunii penale sunt conditionate de plângerea prealabila nu se pot pune în miscare în lipsa acesteia, însa în speta este vorba de o astfel de infractiune, cea prevazuta în art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 217 alin. 1 Noul Cod penal), doar ca victima este un minor cu capacitate de exercitiu restrânsa, deci retragerea plângerii prealabile pentru intru infractiunea de viol nu are ca efect încetarea procesului penal, mai mult punerea an miscarea a actiunii penale nici nu era conditionata de plângerea prealabila victima fiind un minor cu capacitate restrânsa de exercitiu.
Viol. Art. 197 alin. 2 lit.a din Codul penal. Savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna.
Acostarea si amenintarea mai multor femei de catre patru inculpati, dupa care fiecare a dus câte o femeie pe câmp, savârsind violul în locuri apropiate, dar separate, constituie infractiunea de viol savârsita de mai multe persoane împreuna prevazuta în art. 197 alin.2 lit. a din Codul Penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul cod penal), iar nu cea de viol prevazuta în art 197 alin. 1 Cod penal (art. 217 alin. 1 Noul Cod penal).
Decizia Sectiei penale nr. 1955 din 06 iulie 1995
Prin sentinta penala nr. 11 din 26 ianuarie 1994, Tribunalul Vrancea a condamnat, între altii, pe inculpatul T.D. pentru savârsirea infractiunii de viol prevazuta în art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 217 alin. 1 din Noul Cod penal) si pe inculpatul B.N. pentru tentativa la aceasta infractiune.
Instanta a retinut ca inculpatii, împreuna cu doi minori, de asemenea condamnati în cauza, dupa acostarea partilor vatamate, au plecat fiecare cu câte 434m129e o fata pe câmp, separându-se astfel de ceilalti. În aceste împrejurari, fiecare faptuitor a întretinut, separat, raporturi sexuale cu o parte vatamata, prin violenta fara ajutorul celorlalti inculpati.
Inculpatul B. N. a încercat sa comita violul, dar partea vatamata a reusit sa fuga, în cursul agresiunii.
Curtea de Apel Galati, prin decizia penala nr. 207 IA din 11 octombrie 1994, a admis apelul declarat de procuror si a schimbat încadrarea juridica a faptelor retinute în sarcina inculpatiilor, în infractiunea de viol prevazuta în art. 197 alin. 2 lit. a din Codul penal (art. 217 alin. 2 lit. a din Noul Cod penal), respectiv în tentativa la aceasta infractiune si a condamnat pe inculpati pe baza noii încadrari.
Curtea de Apel a retinut ca inculpatii au premeditat acostarea partilor vatamate, ceea ce au si facut împreuna. Apoi, ei au lovit si alungat pe cei doi martori care însoteau victimele, exercitând violente si asupra acestora, pentru ca dupa aceea sa întretina raporturi sexuale cu ele. Ca atare, violul a fost savârsit de toti inculpatii care au actionat împreuna, în baza unei întelegeri prealabile si s-au aflat, concomitent, la locul infractiunii.
Prin recursul declarat de inculpatul B.N. se sustine ca fapta savârsita de el constituie tentativa la infractiunea de viol prevazuta în art 20 raportat la art. 197 alin. 1 din Codul penal (art. 34 raportat la art. 217 alin. 1 din Noul Cod penal), asa cum, în mod corect, a hotarât prima instanta.
Recursul este nefondat.
Din probele adminstrate rezulta ca toti cei patru inculpati au hotarât sa întretina raporturi sexuale prin violenta cu partile vatamate. În acest scop, împreuna le-au urmarit si acostat pe acestea, dupa care au exercitat violente atât asupra lor cât si asupra celor doi martori care le însoteau.
Temerea puternica creata astfel victimelor, oprite noaptea într-o zona pustie de cei patru inculpati, le-a redus posibilitatea de a se opune la agresiunea comisa asupra lor, ceea ce a contribuit în mod esential, la savârsirea violurilor de catre fiecare.
Faptul ca raporturile sexuale s-au produs în locuri diferite din aceeasi zona este lipsita de relevanta privind încadrarea juridica a infractiunilor, astfel cum în mod corect a apreciat instanta de apel, deoarece inculpatii au actionat împreuna, si a încadrat legal în dispozitiile legii faptele acestora.
Consideram ca instanta superioara a procedat corect la respingerea recursul formulat de inculpatului ca nefondat deoarece desi infractiunea s-a consumat în locuri diferite dar în aceeasi zona nu are relevanta în schimbarea încadrarii juridice din viol prevazut în art. 197 alin. 2 în viol în forma simpla deoarece asa cum bine a retinut Curtea de Apel ca inculpatii au premeditat acostarea partilor vatamate, ceea ce au si facut împreuna deci ne încadram sub incidenta lui 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 217 alin 2 lit. a Noul Cod penal).
Viol. Incest. Încadrare juridica.
Fapta inculpatului de a avea raport sexual prin constrângere cu fiica sa minora aflata în îngrijirea, ocrotirea si educarea sa constituie infractiunile de viol prevazuta în art 197 alin 2 lit. b din Codul penal ( art. 217 alin. 2 lit. b Noul Cod penal) si infractiunea de incest prevazuta în art. 203 din Codul penal (art. 222 Noul Cod penal), aflate în concurs ideal.
Existenta concursului între cele doua infractiuni nu înlatura agravanta prevazuta în art. 197 alin. 2 lit. b (art 217 alin. 2 lit. b) pentru cea de viol, astfel ca încadrarea ei în prevederile art. 197 alin. 1 (art. 217 alin. 1) este nelegala.
Decizia Sectiei penale nr. 87 din 20 ianuarie 1993
Prin sentinta penala nr. 120 din 06 februarie 1992, Judecatoria Baia Mare, a condamnat pe inculpatul D.G. pentru savârsirea infractiunilor de viol prevazuta în art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 217 alin. 1 Noul Cod penal) si incest prevazuta în art. 203 din Codul penal (art 222 Noul Cod penal), cu aplicarea art. 33 lit. b (art. 47 alin. 2 Noul Cod penal) si art. 34 lit.a din Codul Penal (art 48 alin. 1 din Noul Cod penal).
Instanta a retinut ca, la 20 septembrie 1991, inculpatul, prin constrângere, a întretinut raporturi sexuale cu fiica sa în vârsta de 16 ani.
Prin decizia penala nr. 101 din 14 aprilie 1992 Tribunalul Judetean Maramures, recursul inculpatului a fost respins.
Recursul extraordinar declarat în cauza, referitor la încadrarea juridica a infractiunii de viol, este întemeiat.
Din examinarea cauzei rezulta ca, desi a retinut în mod corect situasia de fapt si vinovatia inculpatului, prima instanta a încadrat gresit în prevederile art. 197 alin. 1 din Codul penal fapta inculpatului de a întretine prin violenta relatii sexuale cu fiica sa minora.
Având în vedere ca victima se afla în îngrijirea, ocrotirea si educarea faptuitorului, asa cum corect s-a stabilit în cauza, fapta trebuia încadrata în prevederile art. 197 alin. 2 lit. b din Codul penal în concurs cu infractiunea de incest prevazuta în art 203 din acelasi cod.
Consideram ca recursul extraordinar declarat în cauza este întemeiat deoarece desi violul în forma agravata prevazut în art. 197 ali. 2 lit. b (art217. alin. 2 lit. b Noul Cod) se afla în concurs ideal cu infractiunea de incest, acest concurs nu înlatura agravanta infractiunii de viol, astfel ca prima instanta desi a retinut corect situatia de fapt a gresit când a schimbat încadrarea juridica din viol agravat în viol simplu în concurs cu cea de incest.
Infractiuni privitoare la viata sexuala. Viol. Raport sexual cu o minora. Deosebiri. Latura obiectiva.
Elementul material al infractiunii de viol se deosebeste de acela al infractiunii de raport sexual cu o minora prin dovedirea înfrângerii libertatii sexuale a victimei cu acte de constrângere fizica ori morala.
De aceea, este necesar ca activitatea inculpatului sa se aprecieze în concret, în raport de conditiile în care a exercitat atari acte de constrângere, ca si posibilitatile efective, ale victimei de a opune rezistenta.
Se mai impune a se observa ca sub raport anatomo fiziologic sunt caracterizate drept acte de violenta în cazul unor atari infractiuni, imobilizarea bratelor victimei, astuparea gurii pentru a nu cere ajutor, dezgolirea fortata a corpului ori ruperea vesmintelor, lovirea, trântirea ori târârea acesteia pe o suprafata apta consumarii actului sexual, închiderea într-o încapere separata, deci orice act fizic si psihic de natura a paraliza vointa victimei si a o pune în imposibilitatea de a se apara ori de a fi ajutata de o alta persoana.
Decizia penala nr. 160 din 23 august 1994 - A
Cu probele administrate în cauza s-a stabilit ca minora în vârsta de 12 ani a fost atrasa împreuna cu varul sau minor într-o camera obscura si, dupa separarea acestora, în conditii de întuneric inculpatul i-a astupat gura cu palma, a trântit-o pe o canapea, a dezbracat-o fortat si în final a întretinut raport sexual cu aceasta.
Fata de aceasta situatie, faptul ca prin biletul de iesire din spital nu se atesta prezenta unor violente în zona specifica corporala, nu constituie o împrejurare pentru reâncadrarea activitatii infracsionale în raport sexual cu o minora, cu atât mai mult cu cât medicul a concluzionat ca la data tardiva a examinarii exista posibilitatea neevidentierii lor.
Asa fiind, se va admite apelul parchetului si se va proceda la schimbarea încadrarii juridice din raport sexual cu o minora prevazut în art. 198 Cod penal (art. 218 Noul Cod penal), în viol prevazut în art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal), cum legal s-a apreciat în actul de sesizare al instantei.
Infractiuni privitoare la viata sexuala. Violul urmat de moartea victimei. Latura subiectiva.
Apelantii au fost condamnati pentru viol prevazut de art. 197 alin. 3 Cod penal (art. 217 alin. 3 Noul Cod penal) si perversiune sexuala prevazuta de art. 201 Cod penal (art. 220 alin 6 si 7 Noul Cod penal).
Din interpretarea art. 197 alin. 3 Cod penal se retine ca circumstantele ce atrag agravanta de calificare au un caracter praeterintentionat si trebuie sa fie în legatura cu actele materiale desfasurate de autori pentru constrângerea victimei la relatii sexuale (ori profitând de neputinta acesteia de a se apara) sau sa priveasca conditiile în care acestea au fost consumate, de natura a atrage lezarea corporala, a sanatatii ori rezultatul letal.
Decizia penala nr. 195 din 15 noiembrie 1994 - A
Din probele dosarului a rezultat ca prin modul sau de manifestare, (îmbracaminte extravaganta, purta la brâu o cutie voluminoasa, cânta si dansa dupa o orchestra imaginara) victima acreat certitudinea asupra iresponsabilitatii sale psihice si a starii de betie avansata.
A rezultat de asemenea ca sub amenintarea cutitului aceasta a fost dezbracata pâna la brâu si în mai multe locuri timp de trei ore, în conditii de înghet specifice lunii februarie 1993, a fost supusa consumarii unor acte sexuale firesti si nefiresti.
A mai rezultat de asemenea ca apelantii au realizat conditiile vatamatoare pentru sanatatea si viata victimei, acceptând rezultatul letal, se deduce si din faptul ca la terminarea rezolutiei infractionale i-au acoperit corpul dezgolit cu fân "pentru a nu îngheta".
Aceasta ultima atitudine nu poate înlatura sau atenua raspunderea penala si cu atât mai mult duce la recalificarea în viol prevazut de art. 197 alin. 2 Cod penal.
Cât timp acestia, desi au realizat starea de betie avansata si de boala a victimei, vârsta înaintata de 58 de ani si epuizarea fizica si psihica de care era afectata, au înteles sa o supuna unor raporturi sexuale repetate, peste limita posibilitatilor sale de rezistenta, nu se poate pretinde inexistenta raportului de cauzalitate dintre fapta lor si rezultatul letal pe care chiar daca nu l-au dorit, l-au prevazut si acceptat.
Consideram ca reâncadrarea juridica a infractiunii în cea prevazuta în art. 197 alin. 3 deoarece exista o legatura de cauzalitate între urmarea praeterintentionata si fapta de a savârsi infractiunea de viol.
Infractiuni privitoare la viata sexuala. Violul. Raport sexual consumat cu o persoana care anterior întretinuse benevol relatii sexuale cu inculpatul.
În sensul art. 197 Cod penal (art. 217 Noul Cod penal) latura obiectiva a infractiunii de viol consta în consumarea raportului sexual cu o persoana de sex feminin sau de acelasi sex, fara consimtamântul acesteia, deci prin constrângere fizica ori psihica, legiuitorul nedistingând daca victima este casatorita, vaduva sau daca anterior inculpatul a avut sau nu raporturi sexuale benevole cu aceasta.
Decizia penala nr. 640 din 16 octombrie 1997
Din declaratiile partii vatamate, precum si aceea data de martora însotitoare a rezultat ca în noaptea de 24 octombrie 1995, acestea au fost urmarite de inculpat. Ajungându-se într-un gang, prin amenintare acesta a determinat martora sa plece, dupa care tragând de par victima, contrar vointei sale a obligat-o sa consume cu el raport sexual.
Examinata la data de 27 octombrie 1995, Laboratorul medicolegal a constatat ca aceasta a prezentat hematom masiv pe urechea dreapta si alte leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 - 10 zile de îngrijiri medicale si care puteau data din 24 octombrie 1995.
Concluzia si motivarea instantelor anterioare în sensul ca atitudinea mai dura a inculpatului fata de partea vatamata nu pot fi retinute drept acte materiale ce intra în compunerea laturii obiective a infractiunii de viol, sunt gresite.
Dimpotriva atari violente exercitate noaptea si într-un loc unde nu se aflau alte persoane au fost de natura a-i înfrânge vointa si a creat posibilitatea consumarii violului.
Pe de alta parte, potrivit practicii instantelor judecatoresti si literaturii de specialitate, faptul ca anterior partile mai consumasera benevol acte sexuale, dar la data sus mentionata victima s-a opus ferm, fiind necesara înfrângerea vointei prin violente fizice, nu poate conduce la exonerarea inculpatului de raspundere penala.
În consecinta, dovedindu-se cu prisosinta ca inculpatul a consumat actul sexual cu partea vatamata prin constrângere rezulta ca este realizat continutul infractiunii de viol prevazuta în art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 217 alin. 1 Noul Cod penal).
De aceea solutia de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod pr. Penala, este nelegala.
Infractiuni privitoare la viata sexuala. Violul. Tentativa. Latura obiectiva.
Potrivit art. 20 Cod penal (art. 34 Noul Cod penal) tentativa consta în punerea în executare a hotarârii de a savârsii o infractiune, executare care a fost întrerupta din motive independente de vointa infractorului.
Pe de alta parte, din continutul art. 197 Cod penal (art. 217 Noul Cod penal) se retine ca latura obiectiva a infractiunii de viol se realizeaza prin exercitarea unor acte de constrângere psihica si fizica a unei persoane de orice sex în vederea anihilarii capacitatii de aparare si consumarii raportului sexual.
Decizia penala nr. 358 din 15 august 1995
În speta, s-a stabilit cu certitudine ca la data de 10 noiembrie 1991, aflându-se sub influienta alcoolului inculpatul a patruns în locuinta partii vatamate, femeie în vârsta de 51 ani si prin violenta a încercat sa consume cu aceasta raport sexual, contrar vointei exprimate.
De asemenea, martorii audiati au relatat ca rezolutia infractionala a fost întrerupta datorita interventiei acestora, fiind alarmati de strigatele de ajutor ale partii vatamate.
În atare situatie faptul ca nu s-a gasit cutitul cu care se pretinde ca s-au produs leziunile corporale constatate medico-legal si care au necesitat pentru vindecare 10 zile de îngrijiri medicale, nu este de natura a produce consecinte juridice sub aspectul încadrarii activitatii infractionale stabilita în sarcina inculpatului.
De altfel, indiferent de obiectul sau modalitatea în care s-a exercitat constrângerea partii vatamate, cât timp s-a dovedit ca scopul inculpatului a fost de a întretine raport sexual iar rezolutia infractionala nu s-a finalizat din motive independente de vointa sa, încadrarea juridica adoptata de instantele anterioare în sensul retinerii tentativei de viol, prevazut de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal si condamnarea la 3 ani si 6 luni închisoare este legala.
Consideram justificata decizia instantei deoarece potrivit art. 20 Cod penal ( art. 34 Noul Cod penal) constituie tentativa punerea în executare a hotarârii de a savârsii o infractiune, executare care a fost întrerupta din motive independente de vointa infractorului, ceea ce s-a si întâmplat în sprta. Instanta a procedat corect la condamnarea inculpatului pentru infractiunea de tentativa la infractiunea de viol.
Infractiuni privitoare la viata sexuala. Violul. Cauza de nepedepsire. Conditii de neaplicare.
Prin dispozitia înscrisa alineatul ultim la art. 197 Cod penal (art. 217 Noul Cod penal), legislativul a prevazut drept cauza de nepedepsire interventia de necasatorie dintre victima violului si unul din participantii la activitatea infractionala, anterior ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
Trebuie mentionat însa ca prin termenul de casatorie se întelege încheierea unui act juridic valabil, neinteresând cauza imposibilitatii realizarii acestuia.
De aceea, simpla promisiune de casatorie chiar valabila ori împacarea partilor sau retragerea plângerii prealabile sunt elemente lipsite de eficenta juridica, neputând înlatura tragerea la raspundere penala în cazul infractiunii incriminata prin dispozitiile art. 197 alin. 1 si 2 Cod penal (art. 217 alin 1 si 2 Noul Cod penal).
Decizia penala nr. 191 din 08 noiembrie 1994 - A
Cum în speta nu s-a facut dovada încheierii unei casatorii valabile între victima si vreounul din autorii violului, nelegal instanta de fond a încetat procesul penal în temeiul art. 10 lit. h Cod proc. Penala, luând act ca partea vatamata si-a retras plângerea formulata.
Ca atare admitându-se recursul parchetului se va dispune condamnarea inculpatiilor la pedeapsa de câte 6 ani închisoare pentru infractiunea de viol calificat prevazuta de art. 197 alin. 2 lit.b Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. b).
Consideram ca instanta superioara a procedat corect la admiterea recursului formulat de catre parchet deoarece în lumina vechii reglementari a codului penal unde casatoria dintre faptuitor si victima înlatura raspunderea penala a faptuitorului, însa în aceasta speta nu exista un act juridic care sa ateste casatoria dintre cei doi, simpla promisiune de casatorie nu înlatura raspunderea penala a faptuitorului. În noua reglementare acesta ipoteza nu se mai regaseste, astfel ca putem spume caci casatoria nu înlatura raspunderea penala.
Infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal). Gresita retinere în concurs real si a infractiunii prevazute de art. 189 alin. 1 Cod penal (art. 201 alin. 1 Noul Cod penal). Hotarâre nelegala.
Inculpatul a fost condamnat si pentru infractiunea prevazuta de art 189 alin. 1 Cod penal (art. 201 alin. 1 Noul Cod penal), alaturi de infractiunea prevazuta de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal), desi din probele administrate în cauza, rezulta ca intentia lui nu a fost aceea de a o lipsii pe partea vatamata în mod ilegal de libertate, ci numai de a întretine cu ea, în mod repetat, raporturi sexuale.
În recursul inculpatului, au fost casate hotarârile si, în baza art. 334 Cod proc. Penala, s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor din art. 189 alin. 1 Cod penal (art. 201 alin. 1 Noul Cod penal), cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (art. 50 lit. a Noul Cod penal) si art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal), cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art 37 lit. a Cod penal (art. 55 alin. 2 si art. 50 lit. a Noul Cod penal), într-o singura infractiune, cea prevazuta de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal.
Curtea de Apel Pitesti, sectia penala, decizia nr. 291 R din 21 mai 2002
Prin sentinta penala nr. 67 din 29 ianuarie 2002, pronuntata de Judecatoria Câmpulung, inculpatul N.C.A. a fos condamnat la pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare în conditiile art. 57, 71 Cod penal pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 189 alin. 1 Cod penal (art. 201 alin. 1 Noul Cod penal), cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 37 lit. a Cod penal (art. 55 alin. 2 si art. 50 lit. a Noul Cod penal).
În fapt, s-a retinut ca, în noaptea de 5 6 august 2001, în timp ce partea vatamata D.M. si varul sau L.I. mergeau spre casa, au fost ajunsi din urma de autoturismul condus de inculpatul N.C.A., care era însotit de inculpatul U.C., sanctionat si el prin sentinta mentionata la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 197 alin. 2 lit a Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal), cu aplicarea art. 37 lit. a si art 74, 76 Cod penal. Inculpatul a oprit masina, a coborât, a lovit pe varul partii vatamate si, prin constrângere fizica, a dus-o pe aceasta pe o strada, într-un loc dosnic si neiluminat, unde a întretinut cu ea raporturi sexuale, timp în care celalalt inculpat a ramas cu martorul L.I. pentru ca acesta sa nu fuga.
Când inculpatul N.C.A. si partea vatamata au revenit la autoturism, inculpatul, prin violenta, a determinat-o pe aceasta sa urce în masina, spunându-i ca merg si cu celalalt inculpat sa bea un suc. În realitate partea vatamata a fost condusa într-un loc retras unde, prin constrângere fiecare dintre inculpati au întretinut cu ea raporturi sexuale dupa care au condus-o la domiciliu.
Apelul declarat de inculpatul N.C.A. a fost respins ca nefondat, prin decizia penala nr. 312 din 23 aprilie 2002 a Tribunalului Arges.
Împotriva ambelor hotarâri a declarat recurs inculpatul N.C.A., care a solicitat schimbarea încadrarii juridice din cele doua infractiuni, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal si viol, într-una singura, cea prevazuta de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 37 lit a Cod penal si aplicarea unei pedepse minime.
Prin decizia penala nr. 291 R din 21 mai 2002, s-a admis recursul si s-au casat hotarârile în parte în sensul ca, în baza art. 334 Cod proc. Penala, s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor, din infractiunea prevazuta de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 197 alin. 2 lit a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 37 lit. a, în infractiunea prevazuta de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal, text de lege în baza caruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a motivat în considerentele deciziei ca, din modul de derulare a activitatii infractionale desfasurata de inculpat, rezulta ca intentia lui nu a fost acea de a o priva pe partea vatamata în mod ilegal de libertate, ci de a întretine cu ea raporturi sexuale. Aceasta rezulta din succesiunea si timpul în care s-au derulat faptele, respectiv ducerea partii vatamate pe o strada, într-un loc întunecos si apoi într-o zona izolata, iar imediat dupa realizarea scopului urmarit, readucerea acesteia la domiciliul ei.
Prin urmare, infractiunea de viol în forma agravanta, în modul cum a fost comisa este o infractiune complexa, care absoarbe în continutul ei infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, asfel ca, în opinia Curtii instantele au gresit retinând ca inculpatul a comis doua infractiuni distincte, respecti viol în forma agravanta si lipsire de libertate în mod ilegal.
Consideram ca instanta de apel a admis recursul inculpatului justificat deoarece infractiune de viol este o infractiune complexa, cu atât mai mult din situatia de fapt rezulta ca inculpatul nu a avut intentia de a savârsi distinct infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal ci infractiunea de viol care în situatia data în speta absoarbe în continutul ei lipsirea de libertate în mod ilegal deoarece pentru a imobiliza victima a uzat de aceasta lipsire de liberate. Doar daca nu ar fi eliberat victima dupa savârsirea infractiunii de viol comise asupra ei si acesta ar fi retinut în continuare victima, consideram ca ar fi intrat în concurs cele doua infractiuni.
Infractiuni contra libertatii persoanei. Lipsirea de libertate în mod ilegal. Violul. Concurs de infractiuni.
Este de principiu ca fata de prevederile art. 33 lit. a teza II Cod penal (art. 47 alin. 1 Noul Cod penal), exista concurs real de infractiuni si atunci când una dintre infractiuni a fost comisa pentru savârsirea ori ascunderea altei infractiuni.
Analiza comparativa a dipozitiilor art. 197 si art 189 Cod penal (art. 217 si art 201 Noul Cod penal), determina concluzia ca infractiunile de viol si lipsirea de libertate în mod ilegal, se aseamana prin actele materiale ce intra în compunerea laturei obiective si anume, constrângerea fizica ori psihica executata de infractor asupra victimei pentru a o determina sa actioneze contrar vointei sale.
Între cele doua infractiuni exista însa deosebiri esentiale sub raportul laturei obiective si subiective.
Astfel, în cazul infrsctiunii de viol, actele materiale de constrângere fizica ori psihica constituie numai acte preparatorii, deci actiunea mijloc pentru realizarea elementului material propriu-zis, acela de consumare a raportului sexual cu persoana de orice sex.
Ca atare, dupa smulgerea consimtamântului, în conditiile de mai sus si întretinerea actului sexual, infractiunea s-a consumat, de regula aceasta având natura instantanee.
În schimb, în cazul infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, actele comisive ori omisive de imobilizare, împiedicare sau retinere a subiectului pasiv realizeaza efectiv continutul laturei obiective.
De aceea, acestea se concretizeaza prin închiderea persoanei într-un spatiu, legare, tranchilizarea etc., practic aducerea într-o stare de a nu se mai putea manifesta potrivit vointei si dorintelor sale pe o perioada îndelungata de timp necesara faptuitorului pentru atingerea scopurilor sale - realizarea altei infractiuni, împiedicarea participarii la un concurs, la o întâlnire, efectuarea unei activitati, pierderea unui mijloc de transport etc. - .
Decizia penala nr. 101 A, din 31 martie 1998
În speta, s-a retinut ca în dupa-amiaza zilei de 14 iulie 1997 inculpatul a atras minora în vârsta de 12 ani în magazinul în care lucra în calitate de vânzator si, încuind usa, contrar vointei sale, a retinut-o timp de o noapte, supunând-o la consumarea mai multor raporturi sexuale, prin violenta si amenintare.
Ori, în atare situatie, fata de textele de lege citate, si consideratiile facute pe marginea acestora, este cert ca prin activitatea infractionala expusa, inculpatul a urmarit de o potriva limitarea libertatii de actiune fizica si volitiva a minorei, dar si pe aceea de a consuma raporturi sexuale prin constrângere contrar vointei sale.
Asadar, actele de lipsire de libertate în mod ilegal realizeaza continultul unei infractiuni autonome aceea descrisa sub art. 189 alin. 2 Cod penal (art. 201 alin. 2 Noul Cod penal), fapta comisa pentru savârsirea infractiunii de viol prevazuta de art. 197 alin. 3 Cod penal, deci aflata în concurs real, în sensul art. 33 lit. a teza II Cod penal, cum legal s-a pronuntat instamta de fond.
Consideram ca instanta a procedat corect la condamnarea inculpatului pentru savârsirea infractiunilor de viol în concurs real cu infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, deoarece în speta sunt întrunite toate conditiile unei infractiuni autonome cu privire la lipsirea de libertate în concurs cu cea de violt
Viol. Raporturi sexuale ale inculpatului cu fiica majora a concubinei sale. Absenta laturii subiective.
Prin
sentinta penala nr. 358 din 18 martie 1997 a Judecatoriei
Radauti,
Decizia penala nr.484 din 27 octombrie 1997
S-a retinut ca inculpatul
si concubine sa V.V. locuiesc la parterul cladirii, situata în
Radauti, etajul fiind ocupat de Z.B., fiica concubinei cu copiii
ei. În dimineata zilei de 22 ianuarie 1997, în timp ce concubine era în
oras, inculpatul a
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat prin decizia penala nr 416 din 26 mai 1997 a Tribunalului Suceava. Împotriva ambelor hotarâri a declarat recurs inculpatul, sustinând ca instantele au pronuntat si mentinut, desi fapta san u întruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol.
Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, a admis recursul, a casat decizia instantei de apel si sentinta judecatoriei, iar în temeiul art. 10 lit. d si art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penala, l-a achitat pe inculpate punându-l totodata în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 6 din 22 ianuarie 1997, emis de Parchetul de pe lânga Judecatoria Radauti.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de recurs a retinut ca pe tot parcursul procesului, inculpatul a sustinut, ca, desi locuieste cu mama partii vatamate de 23 de ani, începând cu anul 1995 a întretinut relatii sexuale si cu partea vatamata, cu consimtamântul acesteia. În ultima vreme cele doua femei au manifestat intentia de a cumpara locuinta pe care o ocupa cu chirie, prin excluderea lui de la încheierea contractului, motiv pentru care i-au înscenat în anul 1996 o contraventie, pentru care a fost sanctionat cu doua luni închisoare, iar apoi, în acelasi an i-au facut o sesizare pentru viol, ramase fara rezultat deoarece plângerea a fost înregistrata la Parchetul de pe lânga Judecatoria Radauti peste termenul de 2 luni prevazut de lege.
Cu privire la raportul sexual din data de 21 ianuarie 1997, inculpatul a sustinut ca acesta s-a consumat la initiativa partii vatamate de convenienta cu mama ei care urma sa-I surprinda si sa anunte politia, fapt ce s-a si întâmplat.
Pronuntând condamnarea, instanta de fond a avut în vedere declaratiile partii vatamate, declaratiile mamei sale V. V., procesele verbale de constatare si certificatul medico-legal, dar a scapat din vedere climatul de promiscuitate în care se complac partile de mai multi ani si care a fost descries de inculpate în declaratiile sale, fara a fi contestat de partea vatamata si de mama sa. Acestea nu au contestat ca partile au mai întretinut raporturi sexuale în perioada anterioara sau ca partea vatamata primea sume de bani de la inculpate, sperând sa nu le mai restituie.
Pe fondul acestei stari de fapt,
o analiza atenta a problemelor conduce la concluzia ca
inculpatul nu a constrâs-o pe partea vatamata sa
întretina relatii sexuale, fapta neântrunind toate elementele
constitutive ale infractiunii de viol. Astfel, partea
vatamata a sustinut ca inculpatul a prins-o de
gura sa nu tipe si ca i-a imobilizat mâinile,
anihilându-i orice posibilitate de împotrivire, dar certificatul medico-legal
atesta ca aceasta nu prezinta nici un semn de violenta
din care sa se poata deduce ca a fost constrânsa sa
întretina relatii sexuale. De asemenea, din procesul verbal de
cercetare la locul faptei si din fotografiile facute cu acea ocazie,
rezulta ca toate obiectele din casa se aflau la locul lor,
neexistând
Concubina inculpatului, V. V., sustine în declaratia sa ca a plecat în piata cu o fiica a partii vatamate si ca s-au întors acasa dupa 15 minute. Aceasta afirmatie tradeaza intentia martorei de a o lasa singura acasa pe partea vatamata, în acelasi timp, de a-l surprinde pe concubin în camera acesteia. Altfel, daca era grabita sa se întoarca, nu avea rost sa o ia pe nepoata de 11 ani sa o însoteasca, mai ales ca partea vatamata nu avea ceva deosebit de facut. Prin urmare, partea vatamata si martora au avut un plan dinainte stabilit de atragere si surprindere a inculpatului.
Neexistând dovezi ca partea vatamata a fost constrânsa sa întretina relatii sexuale, sau ca a fost în imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, nu se poate retine în sarcina inculpatului comiterea infractiunii de viol în încadrarea prevazuta de art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 217 alin. 1 Noul Cod penal).
Consideram ca instanta de apel a decis corect achitarea inculpatului din simplul fapt ca nu exista o dovada clara ca partea vatamata a fost constrânsa la întretinerea de raporturi sexuale cu inculpatul ori ca acesta ar fi profitat de neputinta partii vatamate de a se apara. Asa cum primele instante au omis analizarea unei situatii produse într-un climat de promiscuitate în care declaratiile partilor vatamate nu corespundeau si mai mult de atât s-a omis citirea si analizarea declaratiei inculpatului de unde reiesea palnul de complot pe care l-au avut partile vatamate împotriva acestuia.
Viol. Tentativa. Latura subiectiva.
Prin sentinta penala nr. 756/03.11.1994 a Judecatoriei Lugoj, Inculpatul M.C. a fost condamnat pentru savârsirea tentativei la infractiunea de viol prevazuta în art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 34 raportat la art. 217 alin. 1 Noul Cod penal).
S-a retinut ca inculpatul,
în ziua de 12.02.1993, a însotit pe partea vatamata în
apartamentul în care aceasta locuia si, prin violenta, a
încercat sa întretina cu ea raport sexual. Fiind
amenintata de inculpate ca nu va avea scapare, partea
vatamata a deschis fereastra camerei, situata la etajul al
II-lea, si a afirmat ca se va arunca daca inculpatul nu
renunta la intentia sa. Întrucât inculpatul nu a luat-o în
seama si s-a îndreptat spre partea vatamata, aceasta
s-a aruncat pe fereastra si, în
Tribunalul Timis, prin decizia
penala nr. 126 din 10.03.1995, a respins apelul inculpatului, iar Curtea
de Apel
Decizia penala 1114 din 08 mai 1997, Curtea Suprema de Justitie (acum Înalta Curte de Casatie si Justitie) sectia penala.
S-a daclarat recurs in anulare, cu motivarea ca fapta inculpatului constituie tentativa la infractiunea de viol in forma agravata prevazuta in art. 20 raportat la art. 197 alin.2 lit. d Cod penal (art. 34 raportat la art. 217 alin. 2 lit. e Noul Cod penal) anterior modificarii prin Legea nr. 140/1996, întrucat, desi violentele in vederea constrângerii partii vatamate la raport sexual au fost savârsite cu intentie, rezultatul produs, si anume vatamarea corporala grava este urmare a culpei, deoarece inculpatul nu a prevazut rezultatul, desi putea si trebuia sa-l prevada, sau l-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se va produce.
Recursul în anulare este fondat. Din
declaratiile partii vatamate si ale martorilor,
precum si din recunoasterea partiala a inculpatului,
rezulta ca, ajuns în apartamentul partii
vatamate, inculpatul a cerut acesteia sa întretina cu
el raport sexual si la refuzul ei a a lovit-o cu pumnul peste
fata, a prins-o de par si i-a sucit o mâna la spate,
dupa care a dus-o în alta camera unde dormea o martora. În
continuare, inculpatul a cerut celei din
Inculpatul a spus partii vatamate ca nu va avea curajul sa sara si s-a îndreptat spre ea, cerându-i sa se supuna, împrejurare în care aceasta, vazând starea de pericol în care se afla, a escaladat fereastra si s-a aruncat de la etajul al II-lea, suferind leziunile constatate în actul medico-legal.
În sprijinul partii vatamate a intervenit unul dintre martori, pe care inculpatul l-a indepartat lovindu-l cu pumnul, iar un alt martor a atras atentia inculpatului asupra hotarârii partii vatamate de a se arunca pe fereastra, dar nu a reusit sa-l determine sa renunte la continuarea amenintarii. Exercitând actele de violenta asupra partii vatamate si dupa ce aceasta l-a avertizat ca va încerca sa se salveze sarind de la fereastra, inculpatul a prevazut ca insistenta sa în încercarea de a o viola poate avea ca rezultat moartea victimei, eventualitate pe care a acceptat-o. În concluzie, inculpatul a actionat cu intentie indirecta de a ucide, primejduirea vietii victimei nefiind, pe plan subiectiv, rezultatul depasirii din culpa a intentiei de viol, cum se sustine în motivarea recursului în anulare.
Având în vedere ca faptele comise de inculpat sunt susceptibile a fi încadrate în tentativa la infractiunile de omor si de viol prevazute in art. 20 raportat la art. 174 si in art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 34 raportat la art. 178 si art. 34 raportat la art. 217 Noul Cod penal), urmeaza ca, admitându-se recursul în anulare, sa se dispuna trimiterea cauzei procurorului pentru efectuarea urmaririi penale sub incidenta acestei incadrari juridice.
Infractiuni privitoare la viata sexuala. Violul. Tentativa.
Unul dintre inculpati, la semnul celuilalt, a parasit încaperea încuind usa, lasând pe cel de-al doile inculpat împreuna cu victima, însa raportul sexual nu a avut loc datorita tipetelor si opunerii victimei.
Astfel fapta nu se încadreaza în prevederile art. 197 alin. 2 lit. a) "fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna" (art. 217 alin. 2 lit. a din Noul Cod penal). Este adevarat ca primul inculpat l-a ajutat pe cel de-al doilea plecând de la locul unde urma sa se consume fapta de viol si încuind usa, dar aceasta nu înseamna ca fapta a fost savârsita de doua persoane, asa cum prevede alin. 2 lit. a, întrucât nu este vorba de o participatie concomitenta de natura a contribui la înfrângerea vointei victimei.
Încadrarea juridica corecta a faptelor celor doi inculpati este de tentativa la infractiunea de viol în forma simpla prevazuta de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 34 raportat la art. 217 alin. 1 din Noul Cod penal) si, respectiv, complicitate la aceasta infractiune prevazuta de art. 26 coroborat cu art. 20 raportate la art. 197 alin. 1 Cod penal (art. 40 coroborat cu art. 34 raportate la art. 217 alin. 1 Noul Cod penal)[1]
Consideram ca instanta a procedat corect la schimbarea încadrarii juridice din tentativa la viol în forma agravata la tentativa la viol în forma simpla respectiv din complicitate la viol agravat în complicitate la viol simplu deoarece fapta nu se încadreaza in alin.2 a art. 197 chiar daca primul l-a ajutat pe celalat lînchizând usa, dar aceasta nu înseamna ca fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
Infractiunea de viol. Infractiunea de incest. Concurs ideal de infractiuni.
Inculpatul, în anul 1997, sub influienta bauturilor alcoolice - în mai multe rânduri - ultima data în noaptea de 1 decembrie 1997, a consumat raport sexual normal cu fiica sa în vârsta de 13 ani.
Fapta inculpatului de a avea raport sexual, prin constrângere, cu fiica sa minora, aflata în ingrijirea si educarea sa, constituie infractiunea de viol, prevazuta de art 197 alin. 2 lit. b si alin. 3 teza I "daca victima nu a împlinit 15 ani", în concurs ideal cu cea de incest, prevazuta de art 203 Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. b si d Noul Cod penal).
Încadrarea juridica a faptei va fi cea de viol prevazuta în art. 197 alin. 2 lit. b si alin. 3 teza I si incest prevazut de art. 203 cu aplicarea art. 41 alin.2 si art. 33 lit. b Cod penal, ele aflându-se în concurs ideal, (art. 217 alin. 2 lit. b si d si art 222 cu aplicarea art. 55 alin. 2 si art. 47 alin. 2 Noul Cod penal).
Viol. Lipsire de libertate în mod ilegal. Concurs real de infractiuni. Participatia.
Inculpatii au acostat-o pe victima într-o statie de metrou, determinând-o prin forta si amenintare sa-i însoteasca în timpul calatoriei cu metroul si apoi sa se urce într-un taxi contra vointei sale, dupa care au condus-o într-un apartament. Unul dintre inculpati a avut, prin violenta, un raport sxual cu victima în timp ce ceilalti doi au dat ajutor la imobilizarea si înfrângerea rezistentei victimei, încercând ulterior fara sa reuseasca, datorita interventiei unui martor, sa aibe raporturi sexuale cu persoana vatamata.
Infractiunea de viol prevazuta la art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal), este o infractiune complexa care nu presupune ca toti participantii sa fi avut raport sexual cu victima, fiind suficient ca numai unul sa fi realizat raportul sexual, ceilalti putând actiona fie ca instigatori, fie ca si complici.
Exista viol agravat chiar daca fiecare inculpat s-a aflat în timpul raportului sexual în încaperi diferite, daca au actionat împreuna pentru intimidarea victimei si înfrângerea vointei acesteia.
Existenta circumstantei presupune cel putin doua persoane care au savârsit violul asupra aceleiasi victime; fie ca fiecare dintre ei a avut raport sexual cu victima, fie ca numai unul a avut raport sexual, iar celalalt a participat în calitate de complice concomitent la savârsirea faptei de catre primul.
Cât despre modul cum au actionat, prin violenta si amenintare, asupra victimei, careia i-au anulat vointa si puterea de a se deplasa în mod liber, situatie ce a durat câteva ore, retinem ca inculpatii au comis si infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta agravata a art. 189 alin. 2 Cod penal (art. 201 alin. 2 lit. b si d Noul Cod penal). De aceasta data nu putem accepta ca aceasta latura a activitatii lor intra în continutul infractiunii de viol, deoarece - în conditiile starii de fapt - prezinta o individualitate bine conturata incluzând elementele constitutive ale infractiunii mentionate.
Potrinit unui punct de vedere , violul nu poate fi conceput fara lipsirea de libertate a victimei, deoarece numai astfel poate fi realizat prin constrângere raportul sexual cu o persoana de sex feminin (prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara, ori de a-si exprima vointa). În aceasta situatie lipsirea de libertate în mod ilegal este absorbita în mod natural în continutul infractiunii de viol.
Însa, aceasta absorbtie opereaza numai în limitele în care lipsirea de libertate, ca si constrângere, este necesara realizarii raportului bsexual, adica în masura în care nu depaseste în mod semnificativ timpul necesar savârsirii violului. Daca se depaseste timpul necesar savârsirii violului atunci infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal va exista în concurs real cu cea de viol.
În literatura de specialitate au fost exprimate si opinii diferite. Prof. Constantin Bulai nu considera posibil ca infractiunea de lipsire de libertate sa se afle în concurs cu violul, aratând ca violenta fizica ca actiune adiacenta în cadrul elementului material al infractiunilor de tâlharie si viol se poate materializa numai într-o fapta contra integritatii corporale sau sanatatii persoanei, dar si printr-o fapta ce lezeaza libertatea fizica la fel cum este si lipsirea de libertate în mod ilegal
Instanta suprema a apreciat ca o data ce violul s-a consumat, adica în momentul în care lipsirea de libertate si-a epuizat finalitatea, încetând sa constituie un mijloc de realizare a violului, punerea în libertate a victimei în continuare se autonomizeaza, disociindu-se de activitatea anterioara a faptuitorului si realizând, în masura în care îndeplineste conditiile de incriminare, continutul unei infractiuni independente în concurs real cu cea de viol.
Încadrarea juridica a celor trei inculpati este: inculpatul care a reusit sa întretina raport sexual cu victima va raspunde pentru savârsirea infractiunii de viol prevazuta în circumstantele art. 197 alin. 2 lit. a în concurs real cu infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevazuta în art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a si art. 34 Cod penal (art. 217 alin. 2 lit. a în concurs real cu art. 201 alin. 2 lit. b si d cu aplicarea prevederilor art. 47 alin. 1 si art. 48 Noul Cod penal).
Cei doi inculpati care nu au reusit sa întretina raporturi sexuale cu victima vor raspunde pentru complicitate la infractiunea de viol conform art. 26 coroborat cu art. 27 raportat la art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (art. 40 coroborat cu art. 41 raportat la art. 217 alin. 2 lit. a Noul Cod penal), în concurs real cu infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevazuta în art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a si art. 34 Cod penal (art. 201 alin. 2 lit. b si d cu aplicarea prevederilor art. 47 alin. 1 si art. 48 Noul Cod penal).
Consideram corecta încadrarea jurica facauta de instanta deoarece exista viol agravat chiar daca fiecare inculpat s-a aflat în timpul raportului sexual în încaperi diferite, daca au actionat împreuna pentru intimidarea victimei si înfrângerea vointei acesteia, iar nepunerea în libertate a victimei dupa savârsirea infractiunii de viol intra în concurs real cu lipsirea de libertate deoarece violul absoarbe lipsirea de libertate doar în masura în carea ceasta este necesara timpului savârsirii infractiunii de viol.
CAPITOLUL AL II - LEA
SINTEZĂ sI PRACTICĂ JUDICIARĂ PRIVIND INFRACŢIUNEA DE HĂRŢUIRE SEXUALĂ
Dupa o perioada de dispute parlamentare si controverse teoretice purtate pe marginea acestui subiect, a fost adoptata Legea nr.61 din 16.01.2002 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal, referitoare la infractiuni privind viata sexuala, prin care a fost introdusa pentru prima data in Codul penal roman, în art.203 indice 1, iar în Noul Cod penal la art. 223, infractiunea de hartuire sexuala. Incriminarea hartuirii sexuale este una dintre initiativele legislative demne de a fi apreciate, întrucat are menirea de a armoniza dreptul penal intern cu cel european si în primul rând, de a reprima comportamentul abuziv al unor angajatori care conditioneaza ocuparea unui loc de munca de obtinerea unor favoruri sexuale.
O alta lege care face referire la hartuirea sexuala este Legea nr.202/2002 privind egalitatea de sanse între femei si barbati, care reglementeaza masurile de promovare a egalitatii de sanse, interzice discriminarea directa si indirecta dupa criteriul de sex în domeniile muncii, educatiei, sanatatii, culturii si informarii, stabileste modalitatile de solutionare a sesizarilor privind discriminarea si desemneaza autoritatile publice responsabile cu aplicarea legii. Conform acestei legi, hartuirea sexuala este o masura de discriminare pe baza de sex, si consta în "orice forma de comportament în legatura cu sexul, despre care, cel care se face vinovat, stie ca afecteaza demnitatea persoanelor, daca acest comportament este refuzat si reprezinta motivatia pentru o decizie care afecteaza acele persoane"(art.4). De asemenea, art.10 din legea mentionata prevede ca este considerata discriminare dupa criteriul de sex si hartuirea sexuala a unei persoane de catre o alta persoana la locul de munca sau în alt loc în care aceasta îsi desfasoara activitatea.
În urma studiilor realizate în numeroase tari cu privire la acest subiect, a rezultat ca 88% din 9000 de femei interogate, au declarat ca au fost victime ale unei hartuiri sexuale la locul de munca. Un alt studiu efectuat în S.U.A. a constatat ca 60% din cei chestionati credeau ca nu are nici un sens sa formuleze o plângere sau o sesizare în cazul în care ar fi fost hartuiti la serviciu, ci dimpotriva, daca ar fi procedat astfel, si-ar fi agravat situatia economica si sociala. Faptul ca în România nu au fost efectuate studii cu privire la hartuirea sexuala si nu se cunoaste exact amploarea acestui fenomen, nu înseamna ca nu ne confruntam cu astfel de situatii.
La
ora actuala pe rolul instantelor din România exista doar
doua astfel de procese în curs de judecare, unul la Tribunalul
Un profesor de matematica de la un liceu buzoian este acuzat de catre elevi de hartuire sexuala si coruptie, faptele fiind confirmate în urma unei anchete efectuate de Politia Buzau, care a trimis dosarul Parchetului de pe lânga Tribunalul Buzau.
Împotriva profesorului Paul Stoienica de la Grupul
scolar D. Filipescu au depus plângeri 30 de elevi care au fost deja
audiati. Potrivit declaratiilor adolescentilor, profesorul
i-ar fi constrâns sa faca meditatii cu el. Totodata, mai
multe eleve au spus ca profesorul de matematica ar fi avut un comportament
indecent fata de ele si le-ar fi hartuit sexual.
"Ofiteri din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor au
facut cercetari în legatura cu un cadru didactic,
initial pentru hartuire sexuala, abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, fals intelectual si instigare la fals
intelectual. Pentru ca pe parcursul cercetarilor au reiesit
fapte de coruptie, dosarul a fost declinat Parchetului de pe lânga
Tribunalul Buzau", a declarat, ieri, purtatorul de cuvânt al IPJ Buzau,
subcomisarul Florina Crucianu pentru Mediafax. seful Inspectoratului
Judetean scolar
Act sexual cu un minor. Perversiune sexuala. Coruptie sexuala. Hartuire sexuala. Trafic de minori si tentativa de trecere frauduloasa a frontierei de stat a României.
Magistratii
Curtii de Apel
Dupa cum se stie,
Gregorian Bivolaru este judecat, de catre magistratii sibieni, pentru
act sexual cu un minor, perversiune sexuala, coruptie sexuala,
hartuire sexuala, trafic de minori si tentativa de
trecere frauduloasa a frontierei de stat a României. Liderul spiritual al
MISA a fost arestat, în martie 2004, sub acuzatia ca a
intretinut relatii si perversiuni sexuale cu Madalina
Dumitru, folosindu-se de influenta pe care o avea asupra
adolescentei, în calitate de profesor de yoga. Bivolaru a fost însa
eliberat din arest dupa ce, la 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucuresti a
constatat ca emiterea mandatului a fost facuta de o
instanta necompetenta. Bivolaru a fugit din România, a fost
retinut la
B I B L I O G R A F I E
Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu - Drept penal parte speciala editia 3, ed. All Beck.
Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi - Drept penal curs selective pentru examenul de licenta ed. All Beck 2002
Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Ioan
Petre Dungan - Drept penal parte speciala vol. 1, ed. Lumina Lex 2006.
Tudorel Toader - Drept penal parte speciala, ed. All Beck 2002
Revista de drept penal - Anul XII nr. 2 Aprilie - iunie ed. R.A Monitorul Oficial Bucuresti 2005.
Revista de drept penal - Anul XII nr. 3 iulie - septembrie ed. R.A. Monitorul Oficial Bucuresti 2005
Revista de drept penal - AnulX nr. 4 octombrie - decembrie ed.R.A Monitorul Oficial Bucuresti 2003
Pasca Viorel - Prolegomene în studiul dreptului penal, ed. Lumina Lex 2000
Petru Miculescu, Cristian Clipa -
Patriarhia Româna - Prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane 2003
Ioan
Constitutia României
Codul penal actual
Legea 301 din 2004 (Noul Cod penal)
Dictionar explicativ al limbii române
Materiale didactice în format si pe suport electronic
Politica de confidentialitate |
