SISTEMATICITATEA MATERIALA
S-a vazut deja ca relatiile dintre elementele sistemului juridic nu sunt exclusiv de ordin logic, dar si material, substantial, adica sistemului juridic ii este caracteristica si sistematicitatea materiala. Pentru a caracteriza sistematicitatea materiala sunt date nume Sistem-organism, ordine axiologica, teleologica sau de valori - in temeiul continutului lor.
Sistematicitatea formala poate fi calificata ca mecanica, logica, iar cea materiala- organica, teleologica. Aceasta traditie vine inca de la Durkheim care a definit solidaritatea sociala ca solidaritate de tip organic, caci conceptul evoca un sistem de organe diferite, unde fiecare are un rol special si sunt formate din parti diferite. S.Romano a prezentat ordinea juridica ca institutie, adaugand metafora de corp.
De fapt inca Jhering a considerat dreptul 959i82j ca organism ce poate fi privit din 2 puncte de vedere - anatomic- structura (nu numai reguli, dar si insttutii), si fiziologic - functii. Complementaritatea functionala si organica a elementelor se observa in conceptia lui Hart, conform careia sistemul juridic este considerat o uniune a regulilor primare si secundare, atunci cand asimileaza din punct de vedere functional diferite categorii de reguli secundare unor 'remedii' a deficientelor ce afecteaza regimul regulilor exclusiv primare.
Fluiditatea relatiilor dintre elemente Hart a considerat-o specifica sistematicitatii materiale in termeni de echilibru, armonie mai degraba decit de coerenta logica. A spus spirit de urmare, consecinta in loc de deductie riguroasa.
Ideea ECHILIBRULUI a fost evocata de H.Batifol cand caracteriza conditionarea reciproca a solutiilor juridice unele prin altele nu ca una mecanica, dar ca o legatura organica ce se manifesta daca nu se tine cont de ceva prin multiple dificultati ca si organismul ce se apara de un element strain inasimilabil. Institutiile ca prezentand o retea, schimbarea uneia cere si schimbarea alteia pentru armonia sistemului juridic.
Luarea in considerare a scopurilor, obiectivelor raspunde unei traditii la fel de profunde ca cea ce punea accent pe forma logica a dreptului. Interpretarea teleologica avea un loc redus in epoci cand predomina exegeza.
Dreptul poate fi prezentat si ca sistem teleologic, ca ansamblu de reguli ce arata mijloace pentru a realiza scopuri, ce pot fi exprimate in termeni de interese, valori. Sistematicitatea rezida nu atat in raport deductiv, cat in raport practic mijloc -scop.
Intr-o institutie pe baza acestui raport regulile se ierarhizeaza si cheia este furnizata de finalitatea institutiei si prin gradul de proxmitate de la mijloc la scop, mijlocul de mai departe fiind subordonat unui mijloc mai apropiat.
Principiile generale sunt alte forme de articulatie a regulilor, fundamentul fiind de ordine teleologica.
Contradictii teleologice pot fi in caz de adoptare a normelor ce nu pot contribui la atingerea scopuli propus, dizarmonia si inconsecventa teleologica cand in situatii egale cu privire la scop se trateaza de maniera inegala. Si intr-un caz, si in altul se observa importanta fenomenului de sistematicitate materiala asupra formei de exigenta permanenta ce traverseaza elaborarea dreptului tot asa de bine ca un veritabil 'postulat' ce orienteaza in mod obisnuit aplicarea.
a/ Interdependenta partiala a sistematicitatii formale si materiale.
Este suficient sa evocam faptul ca proprietatile caracterisitce primei prezinta legaturi stranse cu capacitatea unei ordini juridice de a realiza anumite tipuri de valori.
Max Weber- Caracterul general, abstract, formalismul, si fixarea in reguli constituind date stabile si durabile raspund exigentei valorii specifice de calculabilitate. In acest sens se poate vorbi de previzibilitate, nodul dur al securitatii juridice, ce favorizeaza formalismul riguros al solutiilor judiciare si introduce in sistemul dreptului exigenta coerentei, de non-contradictie, de completitudine - caracteristici clasice ale unui sistem axiomatic.
Alti autori au subliniat caracterul partial deductiv al sistemului juridic ce asigura realizarea unei justitii formale, in termenii careia 'fiintele din aceiasi categorie esentiala trebuie tratate de aceiasi maniera' tot asa cum justitia concreta se fondeaza pe principiul ' fiecarui- ceea ce legea ii atribuie'. Aceasta ultima este egalitatea formala, inaintea legii - ca aplicarea corecta a legii tuturor indivizilor la care se refera. Ea este sinonim a absentei arbitrarului in aplicarea legii. Aceste valori diferite coincid cu ceea ce Fuller a numit 'moralitate interna a dreptului'- ca o conditie de existenta a sistemului juridic. Criteriile asociate la aceasta valoare sunt inseparabile de ideea sistematicitatii formale: prezenta regulilor generale si aplicarea lor corecta denota caracterul deductiv al sistemului, exigenta publicitatii si claritatii denota decidabilitatea sistemului, iar lipsa contradictiei intre reguli priveste coerenta sistemului.
S-a observat (Ost, p.92) ca alte valori numite materiale sunt straine sistematicitatii formale a dreptului, sau antinomice cu ele - de ex. forme concrete ale justitiei, echitatea, egalitatea reala.
La aceasta interdependenta intre sistematicitatea formala si materiala se adauga o anumita forma de complementaritate intre ele.
b/ Complementaritatea sistematicitatii formale si materiale.
Limitele sistematicitatii formale pot fi depasite prin prezenta unei sistematicitati de tip material - parca asta ar insemna caracter nesistematic al dreptului. Pentru a decide validitatea unei reguli trebuie de plecat nu numai de la criterii formale, ci si materale.
M.Virally scria in 'La pensée juridique', 1960, Paris, p. 150, 158 - ca normele derivate sunt acele norme, modul de elaborare al carora este dinainte determinat de norme ce fixeaza organele competente si procedura de urmat, se poate aprecia numai dupa criterii formale,
Dar altfel stau lucrurile in cazul normelor numite originare - cutuma, jurisprudenta, principii generale, pentru care nu este fixat nici un criterui de validitate de o norma preexistenta. In asa caz criteriile axiologice joaca rolul decisiv, poate fi adus exemplul cutumei care nu are numai un element material - ca se repeta, ci si unul psihologic ce consta in convingerea interesatilor ca ei sunt obligati sa actioneze intr-un anumit fel., ce se bazeaza pe judecati de valoare. Conform lor, cutuma nu sfideaza bunul simt, nu este irationala sau antisociala, deci, nu atenteaza la principiile organizarii sociale. Un principiu general se poate intemeia si pe criterii formale, fiind dedus din niste norme sau cu ajutorul unui rationament prin analogie , dar apeland si la egalitatea valorii juridice a faptelor comparate.
Alte principii releva o conceptie de 'organizare echitabila a raporturilor sociale' ca libertatea, egalitatea, caracterul inviolabil al proprietatii sunt concepte ce reies din ideile admise de toti si raspandite asa incat iau forma de maxime, axiome, dogme, 'adevaruri prime'. Pentru ca regula jurisprudentiala sa fie considerata regula de drept, trebuie sa fie tributara criteriilor axiologice. Daca criteriile axiologice completeaza pe cele formale, acelasi lucru se intampla la interpretare. Lacunele nu pot fi depasite decat pe baza unor valori preponderente - Ch.Perelman. Le probleme des lacunes en droit. Essai de synthese // Le probleme des lacunes en droit, p. 551.
In ceea ce priveste interpretarea si recunoasterea regulilor poate fi citat R. Dworkin care, fiind dispus critic fata de pozitivisti, a subliniat ca atunci cand se admite un principiu solutia nu trebuie sa depinda de preferintele personale ale judecatorului, ci el va alege din oceanul de standarde extrajuridice pe acel pe care-l va erija in principiu. Din contra, existenta unui astfel de principiu depinde de un suport institutional - ca a fost mentionat intr-o decizie judiciara anterioara, sau ca este intr-o lege, ori citat intr-un preambul de lege sau in documente preparatorii.
Cand criteriile formale nu sunt suficiente, se recurge la solutii filosofice sau morale si criteriul criteriilor este principiul suprem al justitiei. Importanta criteriilor axiologice rezida in posibilitatea de a depasi limitele inerente ale sistematicitatii formale. Valorile invocate releva libera apreciere si responsabilitatea personala a organului imputernicit sa rezolve problemele generate de imperfectiunile formale ale sistemului.
E.A.-Aici poate Articolul Abordarea axiologica…
Judecatorul se conduce nu dupa preferintele sale, ci dupa spiritul ordinii juridice, gaseste solutia mai conforma economiei generale a sistemului.
|
