STATUL NATIONAL ROMÂN SI SISTEMUL DE DREPT MODERN
A Evolutia organizãrii de stat în perioada 1859-1866
- procesul transformãrii uniunii personale în uniune realã
prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, urmatã de confirmarea internationalã si internã cu vointa poporului si recunoastere garantilor.
fermitatea lui CUZA în politica de apãrare a suveranitãtii nationale prin politica f 525h72f aptului împlinit, si asigurarea autonomiei legislative, (recunoscutã prin Conventia de la Paris care cerea revizuirea întregii legislatii prin reformele lui A I C ), judecãtorresti, (ce fusese afectatã de regimul capitulatiilor, prin care occidenalii din Turcia erau judecati de propriile tãri, nerecunoscând pasapoartele eliberate de Turcia, încheierea de conventii cu alte state ), administrative
- organizarea de stat a României potrivit Statutului dezvoltãtor al Conventiei de la Paris
adoptarea Statutului dezvoltãtor al Conventiei de la Paris
acest act ,trece drept un act constitutitonal ce avea ca principale dispozitii :
- domnul cumula atributii executive si legislative, si doar el putea avea initiativã legislativã,
- parlamentul unicameral a fost înlocuit cu unul bilateral
- o lege electoralã cu modificarea censului acceptând venituri realizate si din alte surse decât funciare
Corpul Ponderator pentru adoptarea proiectelor de legi analizând, amendamente, respingeri,
B Formarea sistemului de drept român modern
-
legislatia cu caracter reformator a lui
reforma agrarã: se acordã pãmânt dupã nr de vite detinute, legea recunoscând în fapt dreptul preexistent asupra a 2/3 din mosie
reforma electoralã : aprobatã prin plebiscit, cu alegãtori primari si directi, în functie de impozitul plãtit. Alegãtori trebuiau sã aibã o vârstã minimã de 25 de ani, si erau împãrtiti pe colegii. Alesii trebuiau sã fie cetãteni români în vârstã de cel putin 30 de ani si sã detinã un venit de 200 de galbeni,
reforma judecãtoreascã - judecãtorii de plasã, - tribunale judetene, - curti de apel, - curti cu juri, - Înalta Curte de Casatie si Justitie,
- opera legislativã a lui AL I CUZA
codul civil (codul civil a lui Al I Cu, sau codul patronilor si proprietarilor)
cautã sã dezvolte relatiile de productie capitaliste, a fost lucrat de Comisia Centralã de la Focsani, pânã în anul 1864 când a fost si adoptat, folosind ca izvor Codul civil francez si Codul italian Pisanelli, fiind adaptate si nu copiat, intrând în vigoare la 1 decembrie 1865. Era format din :
# un preambul = 5 articole privitoare la lege si aplicarea ei în timp si spatiu
# trei cãrti = 1) persoane a)- fizice pe principiul egalitãtii tuturor în fata legilor, distingându-se capacitatea de folosintã de cea de exercitiu, majorat la 21 de ani, bun sot= nu fr adu div
b)- juridice împãrtite în douã categorii 1 = cu scop lucrativ, 2 = fãrã scop lucrativ
2) bunuri = clasificate în mobile si imobile,
3) proprietãti = ca cel mai important drept real, diferentiindu-se ca forme de stãpânire: nuda proprietate, posesia, detentia, dar si servitutiile si uzufructul,
# dispozitii finale
Un loc central în Cod îl ocupã contractele,
La baza materiei stã teoria generalã a obligatiilor, si notiunile de rãspundere civilã contractualã sau delictualã
Rãspunderea personalã ptr fapta proprie
Autonomia de vointa a pãrtilor,
Consimtãmânt liber si neviciat
Transmitera proprietãtii prin 1)acte juridice,2) succesoral
codul penal publicat în anul 1865 rãmas în vigoare pânã în anul 1937 are ca izvoare Codul penal prusian din anul 1851, si Codul penal francez din 1810.
- infractorii sunt considerati oameni rationali, constienti, dar care au porniri antisociale si ca atare trebuiesc exclusi din societate,
- era structurat în trei cãrti
1) pedepse si felul lor (criminale, corectionale, politienesti,)
(crime delicte contraventii)
2)crime si delicte infractiuni îndreptate împotriva statului
infractiuni îndreptate împotriva intereselor particulare
infractiuni îndreptate împotriva vietii
infractiuni îndreptate împotriva patrimoniului etc.
3)contraventii
Codul de procedurã civilã a fost elaborat si a intrat în vigoare odatã cu Codul civtl român. Procedura de judecatã se întemeia pe conceptia cã, adevãrul obiectiv nu poate fi cunoscut de cãtre instantã, iar hotãrârea acesteia reflecta adevãrul juridic, o prezumtie de adevãr, dedusã, deoarece procesul a parcurs fazele de judecatã, prevãzute de lege,
Ca izvoare are drept procesual al Cantonului Geneva, codul de procedurã civilã francez,
Materia este împãrtitã în 7 cãrti
1 procedura înaintea judecãtorilor de plasã
2 tribunalele de judet
3 curtile de apel
4 arbitri
5 executarea silitã
6 proceduri speciale
7 dispozitii generale
Procedura de judecatã era oralã, publicã si contradictorie, se puteau administra ca probe: acte scrise, martori, experti, jurãmânt judiciar,
Cãile de atac erau apelul, opozitia, contestatia, recursul.
Codul de procedurã penalã a fost adoptat odatã cu c. p. fiind un compromis între vechi si nou. Ca urmare în prima fazã se folosea sistemul inchizitorial, a doua fazã, cea a judecãtii introduce principiile moderne: publicitatea dezbaterilor, oralitatea, contradictia,
Are douã mari pãrti: cartea 1-îi reglementeazã desccoperirea, urmãrirea, si instructia infractiunulor
cartea a -2-a = judecarea proceselor corespunzãtoare fazelor de desfãsurare.
Instantele de judecatã erau: judecãtoria de plasã, tribunalul de judet, curtea cu juri, Înalta Curte de Casatie si Justitie.
|
