STATUL SI DREPTUL ROMÂNESC ÎN EVUL MEDIU
schemă obste gentilică, sătească
perioada obstei sătesti si a normelor sale de conduită (271/5-sec VIII dH),
perioada "tărilor"si a "Legii tării"în feudalismul timpuriu (sec. IX-XIV dH),
perioada statelor românesti si a dreptului în feudalismul dezvoltat (sec XIV-1821).
T2S1 OBSTEA SĂTEASCĂ SI NORMELE
PRELIMINARII
- etnogeneza românilor - statornicia
-realităti demografice
- relatiile cu alte popoare - cu lumea romană
-cu popoarele migratoare
- romanitatea nord - dunăreană contopirea daco-romană
- limba romanică
- crestinismul si etnogeneza românilor
- numele poporului român
ORGANIZAREA SOCIAL POLITICĂ
A TRANSFORMĂRI ÎN ADMINISTRATIE
1 situatia administratiei centrale -
desfiintarea administratiei centrale odată cu retragerea autoritătilor romane
din
2 organizarea barbarilor - în sec III-VIII s-au perindat Gotii (295/7), Hunii (376), Gepizii (454), Avarii (567), Slavii (sec 7), Bulgarii (679), ce au trecut pe aici fără să fi înfiintat state proprii, deci neinfluentând organizarea social politică a autohtonilor
3 administrarea oraselor - ruralizarea treptată a oraselor, decădere, avem totusi o continuitate institutională de la transmiterea denumirilor la atributiile judecătoresti si administrative a duumviri jure dicundo ( judices - magistrati) din colonii si municipii, către satele românesti în formele jude, judec, judet.
4. satele - continuitate si dezvoltare iar obligatiile fată de migratori erau numai de natură economică, numărul populatiei lor sporeste, apar sate noi. Denumirea de sat vine de la fossatum (asezare apărută printr-un sant întărit cu pari - palisade)
SATUL SI OBSTEA SĂTEASCĂ TERITORIALĂ
1 structura socială a satului - colectivitatea solidară ce era încă dinainte de cucerirea romană o comunitate de muncă în relatii de solidaritate între membrii săi
2 caracterul teritorial al obstei
- obstea gentilică se baza pe rudenia de sânge iar obstea teritorială pe stăpânirea în comun a teritoriului
familia mare (cete de neam) si familia pereche (individuală cu gospodării proprii)
- organele obstei ( omogenitate socială obstea terirorială liberă fiind o "democratie" electivă ce se auioadministra ) erau;
#adunarea megiesilor,= cei ce stăpâneau dea valma teritoriul obstei aveau o competentă generală ptr rezolvarea problemelor obstei
#oamenii buni si bătrâni,= alesi dintre megiesi aveau sarcini judiciare
#juzii,= sefi militari însărcinati cu paza si straja, ordine internă, aveau si sarcini judecătoresti
uniunile de obsti se însirau pe valea unui râu, în depresiuni montane, de-a lungul unor drumuri, obstile puteau "roi", si îsi constituiau un sfat al uniunii ptr rezolvarea problemelor comune. si evident că nu se mai bazau pe legăturile de sânge
NORME DE CONDUITĂ ÎN CADRUL OBSTEI
notiuni preliminare OBSTEA era o comunitate de muncă deci si normele fundamentale erau în legătură cu obiectele muncii, in relatie cu persoane, familii, tranzactii, diferende, si norme de organizare social - politică.
normele privitoare la proprietate si muncă
1) norme privitoare la proprietate
- # stăpânirea devălmasă ( în comun a pământului) a mosii, dădea dreptul membrilor la folosire comună desi părti din ea puteau intra în stăpânire si folosintă personală. Un corolar al stăpânirii devălmase era imposibilitatea oricărui membru de a înstrăina părti din mosie. Alte bunuri devălmase; - turmele, - fondul de rezervă ptr anii cu recoltă slabă, - moara comună, - susolul
- # stăpânirea personală avea baza în munca proprie unele bunuri amenajate -pădure în teren de cultivat "curătură","runc" vii, ogoare, tarină, prisacă; ape în iazuri, mori, pive; păsune- si retinem încurajarea conducerii obstei (initial casa, curtea, apoi gardul din sec IV en).
2) norme privitoare la relatiile de muncă
- # munca în comun
=-în agricultură prin:
repartitia câmpurilor de cultură
stabilirea felului culturii potrivit asolamentului bienal, sau trienal
timpul de desfăsurare a muncilor, arat, secerat, etc
distribuirea produselor ptr consum personal si fondul de rezervă
=- cresterea vitelor mari si mici prin
păstorit comun, sedentar
împărtirea produselor turmelor comune
stabilirea locurilor si perioadelor de păsunat
=- mineritul
=- vânătoarea în comun
- ## munca individuală -prin activităti specializate precum: comert intern, prisăcarii, olarii, armurierii, morarii,fierarii, s.a, proprietari ai produselor muncii lor ce se valorififcau prin plată sau schimb
norme privitoare la statutul persoanelor
- # temeiul egalitătii este dat de - devălmăsia pământ-muncă
- posibilitatea îndeplinirii unor sarcini obstesti
- relatiile de familie, succesiune, obligatii, răspundere.
- ## egalitatea în relatiile de familie
Familia în sec IV-IX: familia mică este celula de bază a societătii, munca ambilor soti si a copiilor în gospudăria casnică era temeiul drepturilor lor egale asupra patrimoniului familial,determinând o puternică solidaritate între membrii familiei prin întretinere reciprocă între soti sau părinti si copii (ulterior întărite si de religie).
Căsătoria se încheia prin liberul consimtământ al sotilor si ulterior si prin binecuvântare religioasă.
Divortul era admis la cererea oricăruia dintre soti pe aceleasi temeiuri de egalitate.
Succesiunea - descendentii aveau egală vocatie la mostenirea mosiei familiei, drept recunoscut si sotului supravietuitor.
obligatiuni civile si răspundere penală, procedură de judecată
1 obligatiuni civile si răspundere penală
a) obligatiuni- ca persoane libere si egale, membrii obstei aveau capacitatea de a încheia diferite tranzactii sub formă de contracte dispărând formalismul dreptului roman.
vânzarea este contractul cel mai răspândit, având cf evolutiei dreptului bizantin, efect translativ de proprietate, prin simplul consimtământ al părtilor - nu arme la N Dunăre în rest aproape orice: brânză vlahă, caii vlahi, oale, cereale, etc.
schimbul de obicei produse naturale contra prod. mestasugaresti
b)răspunderea ptr faptele personale ce a dăunat altora, conflictele se rezolvau în cadrul obstii, pe baza solidaritătii rudelor, a talionului, regulile religiei crestine etc.
2)procedura de judecată
a) instantele de judecată erau aceleasi ptr cauze civile sau penale. Ele erau judele,si oamenii buni si bătrâni, care aveau competenta de a cerceta si a da hotărâri până la alungarea din obste a celor vinovati de fapte grave.
b) probele, - jurământul cu brazda si conjurătorii.
originea institutiilor juridice
1) originea daco-romană prin mostenirea dacă în sinteză cu legea romană
2) originea romană a fost sustinută de reprezentantii scolii ardelene
3) originea tracă a fost sustinută de I Nădejde si N Densusianu
4) influente celtică ce ne numeau vlahi
5) influenta gotică.
CONCLUZIE: ÎN PERIOADA SEC IV - VIII S-A REALIZAT PROCESUL DE ETNOGENEZĂ A ROMÂNILOR SI S-A CREAT ORGANIZAREA SPECIFICĂ A SATELOR ROMÂNESTI DEVĂLMASE SI A NORMELOR CORESPUNZĂTOARE. DIFERENTIERILE SI INEGALITĂTILE SOCIALE CARE AU ÎNCEPUT SĂ SE CONTUREZE ÎN ACEL TIMP AU DETERMINAT CREAREA PREMISELOR DE APARITIE ÎN PERIOADA URMĂTOARE A RELATIILOR CU CARACTER FEUDAL
T2 S2 TĂRILE SI LEGEA TĂRII
DATE PRELIMINARE
situatia social-economică
-fortele de productie
- dezvoltarea ocupatiilor traditionale agricultură, cresterea vitelor, unelte perfectionate, cresterea productiei, extinderea suprafetelor dfrisate si destelenit, a celor de păsunat, pescuit, vânătoare, albinărit, minerit, unelte, ame de metal, ateliere, ceramică.
- schimburile comerciale se dezvoltă, ca dovadă fiind numeroase
tezaure continând monede, bare si lingouri de aur si argint, provenite din Bizant, Balcani, Ungaria, alte teritorii stăpânite de mongoli si stabilirea comunitătilor genoveze la gurile Dunării, la Cetatea Albă si la Marea Neagră.
- relatiile de productie
- starea demografică constată un spor al populatiei autohtone, locuinte mai numeroase, grupări de sate "îngrădite", cu îndeletniciri în principal agricole, dar si sate dispersate, ptr. cresterea vitelor, spor ca urmare a extinderilor, defrisărilor, destelenirilor, perfectinării uneltelor. Astfel, rezultă un rol important ce revine familiei mici, capabilă în noile conditii să-si producă prin fortele membrilor săi, cele necesare traiului. Se constată si suprapunerea neîntreruptă pe aceleasi vetre a locuintelor mai multor generatii. Este dovada sedentarismului si continuitătii românilor.
Familia individuală este nucleul populatiei locale grupându-se mai multe asemenea familii, pe baza rudeniei, în cete de neam, "crânguri", în cadrul obstilor teritoriale libere. Centrele mestesugăresti si comerciale constituie asezări cu structură urbană.
Primele relatii feudale ca urmare a inegalitătii de avere vor accentua pozitia social-politică mai înaltă a unor persoane cu rol conducător în societate si bineînteles, avantaje materiale, astfel, alături de proprietatea devălmasă, dominantă, se dezvoltă proprietatea personală, de exemplu, din desteliniri si defrisări.
afirmarea poporului român d.p.d.v. etnic.
- romani si vlahi.
- romani. Autohtonii au păstrat numele Romei pe ei scriitorii bizantini îi numesc romani ptr. a-i deosebi de barbari.
- vlahi. Un alt nume ptr. fostii locuitori ai Imperiului Roman, numiti astfel de romani, celti, germani, slavi.
- romanii si vlahii în relatiile cu alte popoare. - asimilarea migratorilor, fiind elemente etnice sedentare
- relatii cu vecinii îi găsesc pe români organizati în mai multe formatiuni politice
- relatiile bisericesti - au la bază afirmarea ortodoxismului în care s-a format poporul român..
TĂRILE
generalizarea tărilor
- mentiuni despre tări.
- diversitatea denumirilor, concomitent cu afirmarea personalitătii etnice a românilor, are loc organizarea lor în formatiuni politice proprii, răspândite pe întregul teritoriu locuit de ei. Noile denumiri: tară, voievodat, cnezat, câmpulung, câmp. Tară este denumirea predominantă, generică.
- tări în arcul Carpatilor (ex. Crisanei, a voievodului Menumorut, Tara Voievodului Glad, tara Ultrasilvana a voievodului Gelu, a Bîrsei, a Făgărasului, Hategului, Zarandului, Maramuresului, cnezatul Câmpulung Petisa).
- tări la răsărit de Carpati (ex. Tara Bolohovenilor, a Brodnicilor, Câmpulung, Vrancea, Tigheci, Câpul lui Dragos).
- tări la sud de Carpati (ex. Vlasca, Romanati, Paradunavon, Cnezatul lui Ioan si Farcas, voievodatul lui Litovoi, voievodatul lui Seneslau).
- structura denumirilor: diversitate de denumiri, după elementele componente ale formatiunii politice respective: teritoriu, poporul, conducătorul politic, dar si denumiri traditionale (câmpulung).
tara - organizare politică românească.
originea denumirilor.
- Tara = cuvântul lat. terra ce a intrat în limba română sub forma "tara", cu sensul politic de organizare statală si nu cu sensul material de pământ, precum în celelalte limbi romanice.
- Cnezat = organizatie politică aflată sub conducerea unui cneaz.
- Voievodat = exprimă pozitia conducătorului formatiunii politice.
- Câmpulung = denumire similiară cu cea de tară, cuprinzând mai multe obsti sătesti cu săteni liberi.
- Jupa = formatiune politică condusă de jupani, termenul provenind din tracul "diurpaneus".
- unitatea structurală a tărilor
- obstea sătească - temelie a tărilor.
- de la obstea sătească la "tară si stat", după devenirea obstilor gentilice în obste teritorială, ca asociatie de gospodării familiale pe baza unui teritoriu stăpânit în comun, asadar, dacă obstea gentilică se baza pe rudenia de sânge a membrilor, obstea teritorială este determinată de stăpânirea în comun a teritoriului. Unirea mai multor sate devălmase în "obsti de obsti", confederatii sau uniuni de obsti, pe obsti de teritorii mai vaste, a determinat denumirea acestora "tară", "câmpulung". Totodată, inegalitătile sociale au dus la ridicarea din rândul membrilor obstii a unor vârfuri ale societătii.
- aparatul politic al tărilor.
- conducătorii politici desi purtau denumiri diferite, aveau în esenta atributii similare
- juzii erau magistrati alesi din megiesii obstei, ca judecatori ai locuitorilor, dar si ca sefi militari ai acestora.
- cnezii - au aceleasi atributii, termenul derivând din lat. cuneus.
- voievozii erau judecatori si comandanti militari peste o confederatie de cnezi.
- jupanii aveau atributii militare si judecatoresti
- oastea formata din armate proprii de calareti, pedestri si arcasi, cetati si locuri întarite, la care se contribuia cu 10% din venituri, pentru apararea lor.
- originalitatea institutionala a tarilor. - conducatorii provin din rândurile populatiei locale.
LEGILE TĂRII
lege si dreptate
- conceptul de lege, legea nescrisă si legea scrisă. Existenta obstilor în cadrul tărilor a determinat mentinerea normelor traditionale, devenind norme juridice, cărora li se adaugă noi norme juridice, create în conditiile noi, apărute cu tările. Românii au numit aceste norme "lege", cu întelesul de normă nescrisă din lat. re-ligio, adică a lega dinăuntru, prin credintă si constiintă ceea ce la romani era mos=obicei.La romani lex însemna numai legea scriă, legere= a citi, fiind impusă colectivitătii printr-o constrângere exterioară, aceea a aparatului politic. Legea scrisă a început să fie numită lege odată cu aparitia pravilelor - coduri de legi scrise - apărute în secolul XVII, când românii au trebuit să deosebească dreptul scris de cel nescris care s-a numit cu precădere obicei.
- legea crestină = sensul credintei religioase crestin-ortodoxe ce a influentat continutul moral al constiintei românilor . Legile bisericesti -nomocanoanele sunt primite de români ca "legea dumnezeiască" sau "legea lui Dumnezeu".
- notiunea de dreptate - dreptatea era unită cu legea, cei judecati "după lege si dreptate", formulă ce acoperă vechea traditie în practica judiciară a poporului român, definită si în dreptul roman, datorită lui Celsus, ce concepea dreptul ca "ars boni et aequi". Binele (bonus) este binele social el se referă la apărarea valorilor sociale principale, iar aequi trebuie pus în legătură cu aequits, echitate. Cu alte cuvinte, normele de drept trebuie interpretate si aplicate în conformitate si cu principiile echitătii. Românii ce au păstrat institutia "oameni buni si bătrâni" aveau aceeasi conceptie căci prin comportamentul si conduita lor, întruneau calitătile corespunzătoare. În conceptia românească, dreptatea este si echitate.
dezvoltarea normelor juridice.
- vechi si nou în sistemul normativ - continuitatea este dată de mentinerea obstilor sătesti si păstrearea normelor lor juridice, traditionale, si schimbare prin adaptarea la noile conditii politice prin crearea unor norme noi sau modificarea si completarea unor norme mai vechi
- norme noi - institutia cnezatului în care cneazul sau judele era ales de obstea sătească, prin unirea mai multor obsti sătesti în uniuni de obsti, conducătorul uniunii va avea o situatie deosebită, superioară cneazului sătesc. Prin realegeri repetate, apare tendinta de a transmite în familia proprie functia lor, institutia cnezatului devenind ereditară, vechea normă a electivitătii este înlocuită cu norma nouă a ereditătii. - institutia voievodatului este ulterioară cnezatului prin alegerea voievodului din rândul cnezilor, de către adunarea acestora. Există si aici tendinta de permanentizare a functiei în cadrul familiei proprii, dar se confirmă si practica alegerii, cu alte cuvinte sistemul este electivo-ereditar.
- schimbări ale vechilor norme: dreptul de proprietate constată o crestere a proprietătii personale prin punerea în valoare a muncii unei singure familii, care caută să scoată defrisările, destelenirile, etc. de sub regimul devălmas. Totodată, în locul normei care interzicea cu desăvârsire membrilor obstei înstrăinarea unei părti din teritoriul obstei, intervine o modificare sub forma dreptului protimis, care, în caz de înstrăinare, acorda rudelor celui ce înstrăina si celorlalti membri ai obstei, preferinta la cumpărare si facultatea de răscumpărare a înstrăinărilor făcute, cu nerespectarea regulilor protimisului, spre a evita trecerea terenurilor în stăpânirea unor persoane din tara obstei. Statutul persoanelor se conturează deja prin inegalitatea de avere. Pătura superioară - juzii, jupanii, cnezii, voievozii - au dreptul de distribuire a justitiei si de exercitare a sefiei militare, cu privilegiul de a fi judecati la rândul lor cu o procedură specială si de a beneficia de anumite terenuri si venituri de la populatie, constituind începutul aristocratiei feudale. Tărănimea liberă, marea masă a societătii, tărănimea aservită, robii, (provenind din tătari si tigani,) populatia târgurilor au normele de drept formând sistemul statuar al acestora. Retinem dezvoltarea relatiilor contractuale si practicarea unor reguli juridice care indică începuturile unui Drept Comercial.
Justitia are instanta oamenilor buni si bătrâni, acceptă probele cu jurători, jurământ, mărturii. Elementul nou este competenta de judecată a cnezilor si voievozilor, a juzilor.
caracterizarea legii tării.
- legea tării - creatie românească - unitatea legii tării este dată de norme juridice obisnuite, cristalizate în timp formând un ansamblu unitar, numită de români Legea Tării, cu sensul de drept al unei societăti organizate politic în tări, iar dacă tările purtau denumiri diferite spre a putea fi localizate, legea în schimb era aceeasi în toate statele feudale românesti.
- au un caracter teritorial, imobiliar si nu personal asa cum erau normele popoarelor migratoare, cu atentie deosebită a reglementării proprietătii imobiliare în special asupra pământului.
- originalitatea legii tării=creatie românească, normele juridice cu privire la cnezat si voievodat alcătuind începutul Dreptului Public Românesc.
- influente străine, în terminologie prin latinism, germanism, bizantinism.
- jus valachicum - are răspândire în evul mediu în grupurile compacte de români de la sud de Dunăre, din sudul Poloniei (Galitia), în Ungaria, în Slovacia, în Moravia, enclave ale unor populatii românesti ce se conduceau după norme juridice proprii în viata internă si normele statelor respective în viata externă. Acest drept era traditionala lege a tării.
|
