STINGEREA OBLIGATIILOR
Modurile de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei
debitorului
Compensatia este un mijloc de stingere a doua obligatii reciproce si de
aceeasi natura existente īntre doua per 515e411f soane, astfel īncāt fiecare este, īn
acelasi timp, debitor si creditor al celeilalte. Este reglementata īn art. 1143-
1153 C. civ., fiind de trei feluri: legala, conventionala si judecatoreasca.
Confuziunea consta īn īntrunirea īn aceeasi persoana atāt a calitatii de
debitor, cāt si a celei de creditor, īn cadrul aceluiasi raport juridic
obligational. Ea se aplica tuturor obligatiilor, independent de izvorul lor, si
este reglementata de art. 1154 C. civ. Darea de plata este operatia juridica
prin care debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie decāt aceea la
care s-a obligat la īncheierea raportului juridic obligational. Aceasta
schimbare a prestatiei se face numai cu consimtamāntul creditorului.
Modurile de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea
creantei creditorului.
Remiterea de datorie este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de
a-si valorifica creanta pe care o are īmpotriva debitorului sau. Ea este un
contract care presupune consimtamāntul debitorului.
Imposibilitatea fortuita de executare este un mod de stingere a
obligatiei atunci cānd executarea a devenit imposibila datorita unui caz
fortuit sau de forta majora, adica independent de orice culpa din partea
debitorului. Potrivit art. 1156
C. civ., pentru ca debitorul sa fie eliberat prin
108
interventia cazului fortuit sau fortei majore se cere ca pieirea obligatiei sa fi
avut loc fara culpa debitorului si īnainte de punerea sa īn īntārziere.
|
