STINGEREA OBLIGATIILOR
a) Compensatia reprezinta modalitatea de stingere a obligatiilor reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele.
b) Pentru a opera compensatia, ca mod de stingere a obligatiilor, este necesar ca ambele creante sa fie certe, lichide si exigibile si sa existe intre aceleasi persoane, care sa fie creditor si debitor, in acelasi timp, una fata de cealalta.
c) Nu. Desi cele doua creante sunt certe, lichide si exigibile, in speta nu opereaza compensatia intrucat nu este realizata cealalta conditie referitoare la reciprocitatea obligatiilor. Partile nu intrunesc reciproc calitatea de debitor si creditor pentru ca pensia de intretinere este datorata copiilor, care sunt titularii creantei, si nu parintelui care a solicitat compensarea cu sumele datorate drept sulta intr-un proces de partaj.
In speta este vorba de drepturile dobandite de alte persoane (copiii), si prin urmare compensatia nu poate fi admisa.
a) Art. 1145 C.civ: compensatia nu are loc decat intre doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani si care sunt deopotriva lichide si exigibile.
b) Nu sunt intrunite in speta cerintele impuse pentru compensarea datoriilor, deoarece in timp ce existenta si intinderea datoriei contestatoarei sunt consimtite printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila si investita cu formula executorie, datoria intimatei constituie doar obiectul unei cereri aflata in curs de judecata la prima instanta.
c) Efectele compensatiei judecatoresti se produc de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a produs compensatia.
d) Nu.
a) Partile au convenit asupra stingerii obligatiei dintre ele prin intermediul remiterii de datorie.
b) Pentru a se incheia o asemenea conventie este necesar consimtamantul debitorului. Chiar daca remiterea de datorie constituie renuntarea la un drept, ea nu este un act juridic unilatateral, ci un contract, ce presupune deci si consimtamantul debitorului.
c) Prin remiterea de datorie obligatia debitorului se stinge, iar debitorul este liberat de executarea ei. Odata cu creanta se sting si garantiile ce o insotisera.
4.
a) Potrivit disp. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrar are dreptul la despagubire.
In orice conventie, debitorul este tinut de indatoririle sale, afara numai daca din cauza de forta majora a fost impiedicat a face ceea ce s-a obligat.
b) Desi nu este prevazuta de lege (instantelor le revine obligatia de a aprecia), prin cauza de forta majora trebuia inteleasa aceea situatie pe care partea nu o poate prevedea si inlatura chiar daca a luat toate masurile de prevenire.
c) Nu. Din chiar starea de fapt retinuta de instanta, rezulta lipsa de diligenta a lui S.N. in supravegherea oilor care pasteau in preajma caii ferate, fiind de prevazut ca in situatia trecerii unui tren oile se pot speria si traversa calea ferata.
Asadar, se impunea exercitarea unei paze mai atente.
d) Instanta in mod gresit a constatat forta majora, din probele administrate, neputandu-se retine ca pierderea oilor s-a datorat unui eveniment extern, imprevizibil si inevitabil.
|
