SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI
(A se vedea St.
D Carpenaru, op. cit., Cap. 3 Comerciantii, p. 58 - 83 Smaranda Angheni, Magda Volonciu,
Camelia Stoica, op. cit, Cap. 3 Subiectele dreptului comercial p 35 - 61; Ion Turcu, Dreptul
afacerilor, Ed. Fundatiei
Chemarea,
72.)
III.1. Aspecte introductive:
- în sensul reglementarilor Codului comercial, subiectele raporturilor comerciale (de
afaceri) pot fi comerciantii si necomerciantii;
- reglementarea Codului comercial se aplica oricarei persoane care savârseste anumite
fapte de comert obiective prevazute de art. 3 C. Com., indiferent daca persoana care le savârseste
are su nu calitatea de comerciant;
- daca savârsirea faptelor de comert are caracter profesional, persoana în cauza devine
comerciant (art. 7 C. Com - "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, având comertul ca
o profesiune obisnuita, si societatile comerciale.", art. 8. C. Com - "Statul, judetul si comuna nu
pot avea calitatea de comercianti.");
- daca savârsirea faptelor de comert obiective de catre o persoana are caracter accidental,
raportul juridic care se naste este supus reglementarilor comerciale, dar persoana care le-a savârsit
pastreaza calitatea de necomerciant. (art. 9 C.Com - "Orice persoana care într-un chip accidental
face o operatiune de comert, nu poate fi considerata ca comerciant, ea este însa supusa legilor si
jurisdictiunii comerciale pentru toate contestatiunile ce se pot ridica din aceasta operatiune.")
- subiectele în relatiile de afaceri (comerciale) sunt participantii la raporturile de
afaceri/comerciale, comercianti persoane fizice si juridice, respectiv societatile comerciale si
grupurile de interes economic.
III.2. Sediul materiei:
1. CODUL COMERCIAL (10 mai 1887) (Cu modificarile din 1895, 1900, 1902, 1906,
1920, 1925, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990,
1995).
2. CODUL CIVIL (pus în aplicare la 1 decembrie 1865) - conform referirilor din Titlul I,
art. 1 C. Com ("În comert se
aplica legea de fata. Unde ea nu dispune, se aplica Codul civil.")
12
3. LEGI SPECIALE:
* Legea nr. 26/1990, privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, M . Of. nr. 49 din 4 februarie 1998;
* Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.129/2002
pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru înregistrarea
si autorizarea functionarii comerciantilor, M. Of. nr. 857 din 3 decembrie 2003;
* Legea nr.509/2002 privind agentii comerciali permanenti, M. Of. nr. 581 din 6 august
2002;
* Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome
si societati comerciale, M. Of. nr. 98 din 8 august 1990, cu modificarile si completarile ulterioare;
* Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalitatilor la înregistrarea în registrul
comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscala
a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, M. Of. nr. 839 din 13
septembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
* Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care
desfasoara activitati economice în mod independent M. Of. 76 din 29 iunie 2004;
* Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca, M. Of. nr. 907 din 11 octombrie
2005;
* Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.
III.3. Categorii de comercianti:
- comerciantul persoana fizica - persoana fizica autorizata, comerciantul agent
permanent, asociatia familiala. Nu sunt comercianti auxiliarii de comert (prepusul, procuristul,
vânzatorul, comis-voiajorul, deoarece actele de comert încheiate de acestia nu sunt încheiate în
nume propriu, ci în numele si pe seama comerciantului la care sunt angajati sau la care lucreaza);
- comerciantul persoana juridica - societatile comerciale,
- regiile autonome,
- organizatiile cooperatiste,
- grupurile de interes economic,
III.4. Dobândirea calitatii de comerciant
III.4.1. Dobândirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica
- în doctrina nu exista o parere unitara cu privire la conditiile cerute pentru dobândirea
calitatii de comerciant de catre persoana fizica:
Conditii:
.. sa savârseasca fapte de comert (conform art. 7 C. Com);
.. sa savârseasca faptele de comert ca o profesie obisnuita (conform art. 7 C. Com.),
în mod repetat - caracterul continuu rezulta din prevederile art. 7 si 9 C. Com. (A se vedea
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, p. 46). Aceasta conditie
incumba exercitarea profesiei cu scopul de a obtine câstig. (Exceptii: Nu sunt comercianti
urmatoarele persoane: sotia care vinde marfuri în magazinul sotului; capitanul de vas care îl
reprezinta pe armator; asociatii societatilor comerciale cu raspundere limitata, în comandita
simpla, în nume colectiv, deoarece comerciant este societatea; actionarii societatilor pe
actiuni, pentru ca societatile sunt persoane juridice si deci subiecte de drept).
.. faptele de comert sa fie savârsite în nume propriu - conditie adaugata de
majoritatea autorilor doctrinari (A se vedea St.D. Carpenaru, op. cit, p. 63; I Fintescu, op. cit,
vol 1, p. 76-78)
- conditii referitoare la persoana:
*pentru protejarea persoanei interesate de realizarea faptelor de comert si implicit de
dobândirea calitatii de
comerciant: capacitatea juridica a persoanei respective;
13
*pentru protejarea intereselor generale, a intereselor tertilor carora le pot fi opozabile
faptele de comert ale persoanei în cauza: conditii care se refera la cauze de incapacitate sau
incompatibilitatea comerciantului persoana fizica;
- conditii referitoare la activitatea desfasurata - îndeplinirea faptelor/actelor de
comert cu titlu de profesie.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 300/2004 privind autorizarea
persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice în mod
independent:
"Pot desfasura activitati economice în mod independent sau în cadrul asociatiilor
familiale persoanele fizice care îndeplinesc, în mod cumulativ, urmatoarele conditii:
a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice ce solicita autorizarea pentru
desfasurarea de activitati economice în mod independent si a persoanelor fizice care au initiativa
constituirii asociatiei familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor asociatiei familiale;
b) starea sanatatii le permite desfasurarea activitatii pentru care se solicita autorizatia;
c) au calificarea - pregatire profesionala sau, dupa caz, experienta profesionala -,
necesara pentru a desfasura activitatea economica pentru care se solicita autorizatia;
d) nu au fost condamnate penal prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva pentru
savârsirea de fapte sanctionate de legile financiare, vamale si ce 14314x2317o le care privesc disciplina
financiar-fiscala de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
e) îndeplinesc conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica în domeniul
sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului, protectiei muncii si apararii împotriva incendiilor si
cerintele reglementarilor specifice protectiei consumatorului pentru activitatea desfasurata,
precum si normele de calitate a produselor si serviciilor puse pe piata."
- elemente de drept comparat: În dreptul italian si german, calitatea de comerciant se
dobândeste prin înscrierea în registrul comertului, iar dovada calitatii poate fi facuta prin
mijloacele legale de proba, inclusiv martori si prezumtii.
III.4.2. Dobândirea calitatii de comerciant de catre persoana juridica: Societatile
comerciale
- Legea nr. 31/1990, în art. 2, reglementeaza societatile comerciale; acestea se vor
constitui în una dintre urmatoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în comandita
simpla; c) societate pe actiuni; d) societate în comandita pe actiuni si e) societate cu raspundere
limitata;
- dispozitiile legale mentionate se aplica si societatilor comerciale (societati pe actiuni si
societati cu raspundere limitata) constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat, în temeiul
Legii nr.15/1990;
- distinctia dintre persoana fizica si persoana juridica din perspectiva dobândirii calitatii
de comerciant: persoana fizica are vocatia oricarei profesiuni (dobândire prin exercitarea
comertului cu caracter profesional). Pentru dobândirea calitatii de comerciant sunt necesare
îndeplinirea conditiilor deja prezentate. Persoana juridica - societatea comerciala se constituie cu
scopul desfasurarii unei activitati comerciale, de afaceri, iar societatea este comerciala numai
daca obiectul ei, prevazut obligatoriu, în actul constitutiv, consta în savârsirea uneia sau mai
multor fapte de comert obiective (art 1 din Legea nr. 31/1990). De aici deriva esenta dobândirii
calitatii de comerciant: constituirea în conditiile legale a unei societati comerciale (dobândire ab
origine) (St. D Carpenaru, op. cit., p 70).
prin simpla ei constituire, independent de savârsirea unei fapte de comert).
Regiile autonome: sunt înfiintate conform prevederilor Legii 15/1990 privind
reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si nu au
calitatea de comerciant, deoarece regiile autonome se organizeaza si functioneaza în ramurile
strategice ale economiei nationale - industria de armament, energetica, exploatarea minelor si a
gazelor naturale, posta si
transporturi feroviare - , precum si în unele domenii apartinând altor
14
ramuri stabilite de guvern.(art.2 ) si trebuie sa obtina profit conform art 6 ("Regia autonoma
trebuie sa acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile, inclusiv dobânzile,
amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor si sa obtina profit.").
Organizatiile cooperatiste desfasoara o activitate de producere si desfacere de marfuri,
de prestari de servicii, care are caracter comercial întrucât urmareste obtinerea de profit. În
consecinta, organizatiile cooperatiste au calitatea de comerciant, dobândita de la data înfiintarii
lor, calitate confirmata si de art. 1 alin (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului,
republicata, care mentioneaza si organizatiile cooperatiste în categoria comerciantilor care au
obligatia de a se înmatricula în Registrul Comertului.
Sediul materiei: Legea nr.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de
consum si a cooperatiei de credit (M. Of. 252 din 18 octombrie 1996), Legea nr. 1/2005 privind
organizarea si functionarea cooperatiei (M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005), OUG nr. 97 din 29
iunie 2000, privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata prin Legea nr. 200 din 16 aprilie
2002, pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile
cooperatiste de credit, cu modificarile si completarile ulterioare.
Grupurile de interes economic:
- se constituie prin contract, încheiat în forma autentica, numit act constitutiv;
- dobândesc personalitate juridica odata cu înmatricularea în Registrul Comertului;
- dobândesc si calitatea de comerciant daca obiectul de activitate are caracter comercial.
Sediul materiei: Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei
în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si
sanctionarea coruptiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 - titlul V - Grupurile de interes
economic, începând cu art. 118).
III.5. Dovada calitatii de comerciant
III.5.1. Dovada calitatii de comerciant a unei persoane fizice:
- prezentarea de dovezi, mijloace de proba, din care sa rezulte faptele de comert cu
caracter profesional savârsite de respectiva persoana fizica;
- existenta autorizatiei administrative de exercitare a comertului, înmatricularea în
Registrul Comertului, titulatura de comerciant folosita în anumite înscrisuri, dobândirea unui fond
de comert, plata impozitului pe profit etc. constituie doar prezumtii, care pot fi utilizate împreuna
cu alte mijloace de proba. Având în vedere ca proba calitatii de comerciant este o chestiune de
fapt, o hotarâre judecatoreasca prin care se constata aceasta calitate are efect relativ, neputând fi
invocata în alt litigiu. (A se vedea St. D Carpenaru, op. cit, p 73).
III.5.2. Dovada calitatii de comerciant a unei persoane juridice
* dovada constituirii societatii comerciale - exemplu: copia certificata de pe înregistrarea
în Registrul Comertului a societatilor comerciale (art. 4 din Legea 26/1990 privind registrul
comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare);
* în cazul regiei autonome si organizatiei cooperatiste, dovada consta tot în copia
certificata de pe înregistrarea în Registrul Comertului.
III.6. Încetarea calitatii de comerciant:
* ca si în cazul dobândirii calitatii de comerciant, încetarea acestei calitati se realizeaza
tot în conditii prevazute de lege, analizând distinct persoana fizica si persoana juridica;
* încetarea calitatii de comerciant pentru persoana fizica presupune încetarea
savârsirii faptelor de comert si trebuie sa fie efectiva (sa rezulte intentia de a renunta la calitatea
de comerciant) si definitiva. Pierderea calitatii de comerciant trebuie însotita de încetarea
savârsirii faptelor de comert:
exemplu radierea înmatricularii din Registrul Comertului; retragerea
15
autorizatiei administrative urmata de încetarea efectuarii unor fapte de comert cu caracter
profesional;
* încetarea calitatii de comerciant pentru persoana juridica presupune încetarea
existentei societatii comerciale, ca persoana juridica. Simpla încetare a activitatii societatii
comerciale nu duce la pierderea calitatii de comerciant. Încetarea existentei societatii comerciale
se realizeaza prin dizolvare si lichidare.
Societatea se dizolva (Conform art. 227 din Legea nr. 31/1990 privind societatile
comerciale, republicata, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004) prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulitatii societatii;
d) hotarârea adunarii generale;
e) hotarârea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum
neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedica functionarea societatii;
f) falimentul societatii;
g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.
Lichidarea societatii comerciale se realizeaza conform reglementarilor Legii nr.
31/1990 privind societatile comerciale, republicata (art.260):
"Lichidarea societatii trebuie terminata în cel mult 3 ani de la data dizolvarii. Pentru
motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
În termen de 15 zile de la terminarea lichidarii, lichidatorii vor cere radierea societatii
din registrul comertului, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi de
întârziere, care va fi aplicata de judecatorul delegat, în urma sesizarii oricarei parti interesate, prin
încheiere. Încheierea judecatorului delegat este executorie si supusa recursului.
Radierea se poate face si din oficiu.
Lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a
societatii."
III.7. Rolul Camerelor de Comert si Industrie în desfasurarea activitatii comerciale
si de afaceri
III.7.1. Sediul materiei: Decretul Lege 139/1990 privind camerele de comert si industrie
din România (M. Of. nr. 65 din 12 mai 1990).
* sunt organizate la nivel teritorial si national, fiind create cu scopul promovarii
intereselor membrilor lor, dezvoltarea afacerilor, a comertului si a industriei corespunzator
cerintelor economiei de piata;
* art. 1 si 2 al Decretul Lege 139/1990: "Comerciantii, persoane juridice si persoane
fizice, pot constitui, în resedintele de judet si în municipiul Bucuresti, camere de comert si
industrie teritoriale, organizatii autonome, destinate promovarii intereselor membrilor lor pentru
dezvoltarea comertului si industriei, corespunzator cerintelor economiei de piata. (...)
Camerele de comert si industrie teritoriale se înfiinteaza din initiativa comerciantilor si
dobândesc personalitate juridica pe data recunoasterii înfiintarii de catre guvern."
Camerele de comert si industrie teritoriale desfasoara, în principal, urmatoarele activitati
(art. 5):
a) sprijina dezvoltarea activitatilor comerciale si industriale ale membrilor lor si
colaboreaza cu reprezentantele din România ale camerelor de comert straine;
b) tin registrul de comert si asigura evidenta firmelor comerciale din unitatea
administrativ-teritoriala respectiva;
c) desfasoara activitati de informare si documentare comerciala;
d) elibereaza certificate de
origine a marfurilor;
16
e) tin evidenta marcilor de fabrica, de comert si de servicii, legal înregistrate, a
denumirilor de origine, indicatiilor de provenienta si semnelor comerciale, precum si a altor
semne distinctive folosite de membrii lor;
f) colaboreaza cu Comisia Nationala de Statistica la elaborarea rapoartelor si
publicatiilor privind evolutia comertului si industriei si în problemele care constituie sfera lor de
activitate;
g) sprijina realizarea proiectelor de dezvoltare a comertului si industriei, inclusiv a celor
bazate pe libera initiativa;
h) sprijina activitatea de specializare profesionala a membrilor;
i) certifica existenta si obiectul de activitate a comerciantilor români, precum si
semnaturile persoanelor care îi angajeaza în mod valabil;
j) organizeaza, la cerere, arbitrajul ad-hoc.
Totodata, în conditiile prevazute în statut, camerele de comert si industrie teritoriale pot:
a) sa initieze si sa participe la înfiintarea de societati având ca scop prestarea de servicii
în interesul membrilor lor;
b) sa organizeze si sa administreze târguri, precum si expozitii specializate, si sa
efectueze activitati de reclama comerciala;
c) sa publice un buletin oficial al camerei si sa editeze publicatii de informare si reclama
comerciala.
III.7.2. Directii de perfectionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008 -
propuneri ale Camerei de Comert si Industrie a României
Sustinerea întreprinzatorilor privati si stimularea liberei initiative prin:
- consolidarea proprietatii private;
- dezvoltarea clasei de mijloc;
- înlaturarea obstacolelor administrative din calea initiativei private;
- consolidarea economiei de piata functionale
I. Politica fiscala
Structurarea politicii fiscale, coloana vertebrala a sistemului de politici economice
prin:
- relaxarea fiscala
- simplificarea sistemului de impozitare, întarirea disciplinei fiscale si includerea în
sistem a parafiscalitatii si a altor taxe care vizeaza agentul economic;
- reducerea economiei subterane prin:
- micsorarea intensitatii fiscalitatii;
- înlaturarea practicilor de scutire si reesalonare a datoriilor;
- largirea bazei de impozitare prin stimularea initiativei particulare.
II. Dezvoltarea pietelor financiare
- Cresterea pachetelor de servicii oferite de sistemul financiar bancar, încurajarea
accesului la credite, prin:
- reducerea costurilor legate de creditare;
- debirocratizarea sistemului de accesare a creditelor;
- simplificarea mecanismelor de garantare a creditelor;
- reducerea costului capitalului pentru IMM-uri.
III. Combaterea coruptiei
- Accesul transparent la resurse si utilitati pentru operatorul economic
- Liberul acces la informatiile publice, cu recunoasterea valorii adaugate prin
serviciile de prelucrare a
acestora
17
- Respectarea acquis-ului comunitar privind politica concurentei si subventiile
- Transparenta si reguli unanim recunoscute privind sistemul de licitatii si achizitii
publice
- Dezvoltarea pietelor financiare si de capital în contextul dezvoltarii burselor de
marfuri si valori
- Eliminarea procedurilor preferentiale prin promovarea principiilor care combat
pozitiile de monopol public si/sau privat:
. reglementari aplicabile erga omnes;
. egalitatea de sanse;
. concurenta loiala;
. liberul acces la utilitatile publice (renuntarea la pozitiile dominante);
. clarificarea sistemului de subventii si ajutoare de stat.
IV. Eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afacerilor
Simplificarea la maximum a formalitatilor prin:
- intrarea pe piata a firmelor prin:
.. reintegrarea Registrului Comertului în Sistemul National al Camerelor de Comert;
.. responsabilizarea operatorului economic prin extinderea sistemului Declaratiei pe
propria raspundere;
- functionarea societatilor comerciale, cu simplificarea/ standardizarea sistemului
administrativ de avize, autorizari si aprobari, prin:
.. instituirea unor structuri de monitorizare activa, pe baza parteneriatului publicprivat;
- iesirea de pe piata a firmelor prin:
.. simplificarea procedurilor administrative si a formalitatilor de încetare a activitatii
societatii;
.. operationalizarea structurilor institutionale si aplicarea ferma a legii falimentului.
V. Consolidarea mediului de afaceri
- Stimularea initiativei private si a investitiilor prin:
. transparenta politicilor economice, monetare si de stimulare a exportului;
. privatizarea utilitatilor publice.
- Stabilitate institutionala si de reglementare în structurarea pietelor specifice
economiei de piata (piata muncii; piata de capital; piata produselor agricole; piata financiarbancara
etc.) :
. sistemul cameral interfata pentru comunicare rapida si integrata a posibilitatilor de
finantare si realizare de proiecte, prin programe care privesc mediul de afaceri;
. colaborare interinstitutionala cu factorii interni si externi pentru structurarea
mediului de afaceri, în favoarea economiei de piata functionale (guvernanta corporativa;
politicile de lobby si advocacy; parteneriatul public-privat).
VI. Politica de concurenta
- Sprijinirea activitatilor Consiliului Concurentei, în mediul de afaceri prin:
. promovarea reglementarilor antitrust si combaterea pozitiilor de monopol;
. detalierea ajutorului de stat si a altor interventii publice care deformeaza libera
concurenta;
. cunoasterea si aplicarea
prevederilor acquis-ului comunitar în domeniu.
18
VII. Politica în domeniul IMM-urilor si cooperatiei
- Perfectionarea cadrului institutioal, legislativ si financiar favorabil initiativei private
si IMM prin:
. reducerea costurilor creditelor pentru IMM;
. sprijinirea IMM în atragerea si folosirea fondurilor comunitare;
. modificarea atitudinii fata de investitori si contribuabili prin:
.. simplificarea procedurilor;
.. reducerea poverii sistemului de control;
.. servicii publice orientate catre client, prin pârghii comerciale uzuale;
.. stimulente pentru IMM-uri generatoare de servicii si subcontractori pentru marile
întreprinderi.
- Retele de servicii si structuri profesionalizate pentru administrarea transparenta a
utilizarii fondurilor comunitare destinate IMM si cooperatiei, prin:
. dezvoltarea retelei de Centre judetene de consultanta si informare pentru IMM-uri;
. crearea de Centre de promovare a produselor si serviciilor industriale, la nivelul
celor 8 regiuni de dezvoltare economica, în colaborare cu Ministerul Economiei si Comertului.
VIII. Piata muncii
- Asigurarea libertatii contractuale în domeniul relatiilor de munca prin:
. amendarea Codului muncii, în baza propunerilor avansate de catre comunitatea de
afaceri (ADER, Consiliul Investitorilor Straini etc.);
. încurajarea liberei circulatii a fortei de munca în interiorul si exteriorul tarii;
. limitarea exceselor birocratice în sistemul de aprobare si impozitare a fortei de
munca;
. accelerarea implementarii acquis-ului comunitar în domeniul calificarii si
recunoasterea diplomelor profesionale.
IX. Fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunatatirea
reglementarilor în domeniul mediului de afaceri
- Promovarea parteneriatului activ, interinstitutionale pentru fundamentarea,
elaborarea si aplicarea reglementarilor în domeniu.
- Diseminarea în teritoriu a mecanismelor si instrumentelor de masurare a
gradului de satisfactie al comunitatii de afaceri, cu privire la eficienta deciziilor
guvernamentale cu impact asupra mediului de afaceri.
III.7.3. Oportunitati si provocari pentru comertul si dezvoltarea firmelor în Europa
extinsa
* Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale largirii UE, asupra guvernelor
nationale?
1. Continuarea si consolidarea reformei administratiei publice (centrale si locale) prin
strategii specifice si coerente; institutii de implementare corespunzatoare la nivelul macroregiunilor
de dezvoltare economica; personal calificat în administratie, la standarde UE si
infrastructuri adecvate (Compatibilizarea structurilor institutionale pentru dezvoltarea locala).
2. Diminuarea semnificativa a rolului statului în economie, ca efect al privatizarii si
restructurarii economice (în special în industrie si utilitati publice), concomitent cu aplicarea unor
politici coordonate cu UE (Dezvoltarea regionala).
3. Reducerea cheltuielilor bugetare si a creditului guvernamental (restructurarea
resurselor financiare).
19
* Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale largirii UE, asupra comunitatii de
afaceri?
1. Consolidarea comunitatii de afaceri, bine structurate si reprezentative, pe domenii
specifice, în functie de interesele economice - (profesionalizarea grupurilor de interese
economice si internationalizarea afacerilor).
2. Introducerea Guvernantei Corporative în organizarea întreprinderilor, a relatiilor
contractuale si de proprietate (Protectia drepturilor actionarilor si implementarea principiilor
OECD).
3. Cresterea rolului activ si al participarii comunitatii de afaceri la procesul decizional si
de elaborare a politicilor economice.
* Care ar trebui sa fie cele mai importante 3 domenii de actiune pentru guvernele
nationale, pentru îmbunatatirea capacitatii comunitatii de afaceri de a participa la comertul
regional si international?
1. Întarirea rolului Parteneriatului Public-Privat si perfectionarea mecanismelor
institutionalizate pentru dialogul economico-social.
2. Armonizarea legislatiei si a politicii comerciale ca interfata între economia reala si
piata.
3. Asigurarea securizarii frontierelor si a unui sistem clar si transparent de garantare a
investitiilor si a schimburilor comerciale externe.
4. Alinierea politicilor si a structurilor vamale la regulile si uzantele UE
* Care sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere la
acquis-ului comunitar?
1. Reforma lenta a sistemului judiciar specializat pentru dreptul comercial - înfiintarea
"tribunalelor comerciale" si pregatirea de magistrati cu specializare în dreptul comercial si de
creanta
2. Derularea lenta a negocierilor de aderare pentru capitole importante si complexe cum
sunt: agricultura; mediul si concurenta.
III.8 Grupuri de interes economic
III.8.1. Notiune, sediul materiei
* Grupurile de interes economic (GIE) - notiune:
- creatie a dreptului francez, aparute din nevoia de a face fata concurentei internationale;
(A se vedea St. D. Carpenaru, op. cit., capitolul V Grupurile de interes economic, p 359-366.)
- se constituie prin contract, încheiat în forma autentica, numit act constitutiv;
- dobândesc personalitate juridica odata cu înmatricularea în Registrul Comertului;
- dobândesc si calitatea de comerciant daca obiectul de activitate are caracter comercial.
* Sediul materiei în dreptul intern: Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de
afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003, titlul V -
Grupurile de interes economic, începând cu art. 118).
* Sediul materiei în dreptul francez: Ordonanta 67-821/23 septembrie 1967,
completata prin Decretul din 2 februarie 1968 privind masurile de publicitate.
* Definitie: Grupul de interes economic - G.I.E. reprezinta o asociere între doua sau mai
multe persoane fizice sau juridice, constituita pe o perioada determinata, în scopul înlesnirii sau
dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al îmbunatatirii rezultatelor activitatii
respective.
III.8.2. Constituirea grupurilor de interes economic
Caracteristici:
20
* Grupul de interes economic este persoana juridica cu scop patrimonial, care poate avea
calitatea de comerciant sau necomerciant.
* Numarul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20.
* Grupul nu poate avea drept scop obtinerea de profituri pentru sine.
* Activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea economica a membrilor sai si
sa aiba doar un caracter accesoriu fata de aceasta.
* Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fara capital.
* Grupul de interes economic dobândeste personalitate juridica de la data înmatricularii
sale în registrul comertului.
* Înmatricularea se efectueaza în termen de 24 de ore de la data pronuntarii încheierii
judecatorului-delegat prin care se autorizeaza înmatricularea grupului.
* Înmatricularea nu prezuma calitatea de comerciant a grupului.
* Grupul de interes economic având calitatea de comerciant poate îndeplini, în nume
propriu, cu titlu principal si într-o maniera obisnuita, toate faptele de comert necesare realizarii
scopului sau.
* În termen de 15 zile de la data autentificarii actului constitutiv, fondatorii sau
administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în
registrul comertului în a carui raza teritoriala îsi va avea sediul grupul.
* Dreptul de a reprezenta grupul apartine fiecarui administrator, în afara de cazul în care
exista stipulatie contrara în actul constitutiv.
* Grupului de interes economic îi sunt aplicabile, în mod corespunzator, prevederile Legii
contabilitatii nr. 82/1991, republicata.
III.8.3. Functionarea grupurilor de interes economic
Functionarea grupurilor de interes economic este reglementata de art. l48-173 astfel:
Drepturi si obligatii ale administratorilor:
* Administratorii care au dreptul de a reprezenta grupul nu pot transmite acest drept decât
daca aceasta facultate li s-a acordat în mod expres.
* În cazul încalcarii prevederilor legale, grupul poate pretinde de la cel substituit
beneficiile rezultate din operatiune.
* Administratorul care fara drept îsi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta
pentru eventualele pagube produse grupului.
*Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a
obiectului de activitate al grupului, în afara de restrictiile aratate în actul constitutiv.
*Ei sunt obligati sa ia parte la toate adunarile grupului, la consiliile administratorilor si la
organele de conducere similare acestora.
*O persoana juridica poate fi numita sau aleasa administrator al unui grup de interes
economic.
*Drepturile si obligatiile partilor se stabilesc printr-un contract de administrare. În
contract se va stipula, printre altele, ca persoana juridica este obligata sa îsi desemneze unul sau
mai multi reprezentanti permanenti, persoane fizice. Reprezentantul este supus acelorasi conditii
si obligatii si are aceeasi responsabilitate civila si penala ca si un administrator, persoana fizica,
ce actioneaza în nume propriu, fara ca prin aceasta persoana juridica pe care o reprezinta sa fie
exonerata de raspundere sau sa i se micsoreze raspunderea solidara. Când persoana juridica îsi
revoca reprezentantul, ea are obligatia sa numeasca în acelasi timp un înlocuitor.
*Fiecare administrator va trebui sa depuna o garantie pentru administratia sa, prevazuta în
actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în acesta, aprobata de adunarea generala. Garantia nu
poate fi mai mica decât dublul remuneratiei lunare. Garantia se va depune înainte de preluarea
functiei de catre administrator; ea poate fi depusa si de un tert. Daca garantia nu va fi depusa
înainte de data preluarii functiei, administratorul este considerat demisionat. Garantia ramâne la
dispozitia grupului si nu va
putea fi restituita administratorului decât dupa ce adunarea generala a
21
aprobat situatia financiara a ultimului exercitiu financiar în care administratorul a îndeplinit
aceasta functie si i-a dat descarcare.
*Semnaturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comertului, în conditiile
prevazute la art. 132 alin. (1), o data cu prezentarea certificatului eliberat de persoanele care
îndeplinesc atributia de cenzor din care rezulta depunerea garantiei.
*Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt cele prevazute expres în Legea
161/2003 si de dispozitiile referitoare la mandat.
Raspunderea administratorilor:
Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru:
a) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
b) exacta îndeplinire a hotarârilor adunarilor generale;
c) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.
Actiunea în raspundere împotriva administratorilor apartine si creditorilor grupului, însa
acestia o vor putea exercita numai atunci când, prin operatiunile efectuate pentru realizarea
obiectului de activitate al grupului, nu sunt achitate la scadenta, în mod repetat, obligatiile
grupului, sau în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Situatia financiara a grupurilor de interese economice:
* Grupul nu poate avea drept scop obtinerea de profituri pentru sine.
* Daca din activitatea grupului rezulta profit potrivit situatiei financiare anuale, acesta va
fi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, în
cotele prevazute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în parti egale.
* Din profitul grupului nu se vor putea aloca, sub nici o forma, sume de bani pentru
constituirea de fonduri de rezerva.
* În cazul în care cheltuielile depasesc veniturile grupului, diferenta va fi acoperita de
membrii acestuia în cotele prevazute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în
parti egale.
* Sumele distribuite membrilor din profitul grupului, potrivit alin. (2), constituie
dividende, care sunt supuse impozitarii, în conditiile legii.
* Daca aportul la capitalul grupului apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate
solidar fata de grup si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor
decurgând din acest aport.
* Membrii sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile îndeplinite în numele
grupului de persoanele care îl reprezinta.
* Hotarârea judecatoreasca obtinuta împotriva grupului este opozabila fiecarui membru.
* Pentru aprobarea situatiei financiare si pentru deciziile referitoare la raspunderea
administratorilor este necesar votul majoritatii membrilor.
* Situatia financiara anuala a grupului de interes economic va fi întocmita dupa normele
prevazute pentru societatea în nume colectiv. Dupa aprobarea de catre adunarea generala a
membrilor, situatia financiara va fi depusa de administratori, în termen de 15 zile, la administratia
finantelor publice. Un exemplar al situatiei financiare anuale va fi depus la oficiul registrului
comertului.
* Aprobarea situatiei financiare anuale de catre adunarea generala nu împiedica
exercitarea actiunii în raspundere împotriva administratorilor.
III.8.4. Încetarea calitatii de membru. Excluderea si retragerea membrilor grupului
de interes economic (art. 177 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea
transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri,
prevenirea si sanctionarea coruptiei)
Calitatea de membru înceteaza,
dupa caz, prin:
22
a) excludere;
b) retragere;
c) cesiune a partilor de interes, în conditiile legii si ale actului constitutiv;
d) deces, respectiv încetarea personalitatii juridice, în conditiile legii.
Poate fi exclus din grupul de interes economic:
a) membrul care, pus în întârziere, nu efectueaza aportul la care s-a obligat;
b) membrul în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) membrul care se amesteca fara drept în administratie, contravine dispozitiilor art. 163
(Art 163 din Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea
coruptiei, - "Membrul care, fara consimtamântul scris al celorlalti membri, întrebuinteaza
capitalul, bunurile sau creditul grupului în folosul sau ori în cel al unei alte persoane este obligat
sa restituie grupului beneficiile ce au rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate.")
ori tulbura sau ameninta cu tulburarea grava a functionarii grupului;
d) membrul administrator care comite frauda în dauna grupului sau se serveste de
semnatura grupului ori de capitalul acestuia în folosul sau sau al altora;
e) membrul împotriva caruia exista un titlu executoriu detinut de un tert care se opune la
hotarârea de prelungire a duratei grupului, în conditiile prevazute la art. 175.
III.8.5. Dizolvarea si lichidarea grupurilor de interes economic
* Dizolvarea, fuziunea si divizarea grupului de interes economic sunt reglementate
începând cu art. 184, Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în
exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si
sanctionarea coruptiei,
Dizolvarea: Grupul de interes economic se dizolva prin:
a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia;
c) declararea nulitatii grupului;
d) hotarârea adunarii membrilor, adoptata cu votul unanim al acestora, cu exceptia
cazului în care actul constitutiv dispune altfel;
e) hotarârea tribunalului, la cererea oricarui membru, pentru motive temeinice, precum
neîntelegerile grave dintre membri, care împiedica functionarea grupului, precum si la cererea
oricarei autoritati publice competente;
f) declararea falimentului grupului;
g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al grupului.
Grupul se dizolva prin intrarea în faliment, incapacitatea, excluderea, retragerea sau
decesul, respectiv încetarea personalitatii juridice, în conditiile legii, a unuia dintre membri, când,
datorita acestor cauze, numarul membrilor s-a redus la unul singur. Se excepteaza cazul când în
actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii.
Dizolvarea grupului are ca efect deschiderea procedurii lichidarii. Dizolvarea are loc fara
lichidare, în cazul fuziunii ori divizarii totale a grupului sau în alte cazuri prevazute de lege.
Din momentul dizolvarii, administratorii nu mai pot întreprinde noi operatiuni; în caz
contrar, ei sunt personal si solidar raspunzatori pentru operatiunile pe care le-au întreprins
(conform art. 184-190).
Fuziunea se face prin absorbirea unui grup de catre un alt grup sau prin contopirea a
doua ori mai multe grupuri pentru a alcatui un grup nou. (art 193-205).
Divizarea se face prin împartirea întregului patrimoniu al unui grup care îsi înceteaza
existenta între doua sau mai multe grupuri existente sau care iau astfel fiinta.
Grupul nu îsi înceteaza existenta în cazul în care o parte din patrimoniul sau se desprinde
si se transmite catre unul sau
mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta.
23
Grupurile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai daca nu a început repartitia
între membri a partilor ce li s-ar cuveni din lichidare.
Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare grup, în conditiile stabilite pentru
modificarea actului constitutiv al grupului.
Daca prin fuziune sau divizare se înfiinteaza un nou grup, acesta se constituie în
conditiile prevazute de titlul respectiv din lege.
Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a grupului care îsi
înceteaza existenta si transmiterea universala sau cu titlu universal a patrimoniului sau catre
grupul ori grupurile rezultate din fuziune/divizare, în starea în care se gaseste la data fuziunii sau
a divizarii, în schimbul atribuirii de parti de interes ale acestora catre membrii grupului care
înceteaza si, eventual, a unei sume în bani care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a
partilor de interes atribuite.
* Lichidarea grupului de interes economic. Insolventa grupului de interes economic
(art. 206-218)
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentantii permanenti, persoane fizice ale societatii
lichidatoare trebuie sa fie lichidatori autorizati, în conditiile legii.
Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii.
Lichidatorii sunt datori, îndata dupa preluarea functiei, ca, împreuna cu administratorii
grupului, sa faca un inventar si sa încheie o situatie financiara care sa constate situatia exacta a
activului si pasivului grupului si sa le semneze.
Lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul grupului, registrele ce li
s-au încredintat de catre administratori si actele grupului. De asemenea, ei vor tine un registru cu
toate operatiunile lichidarii, în ordinea datei lor.
Lichidatorii îsi îndeplinesc mandatul sub controlul persoanelor care îndeplinesc atributia
de cenzor.
* Lichidarea grupului trebuie terminata în cel mult 3 ani de la data dizolvarii. Pentru
motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
* Dupa terminarea lichidarii grupului, lichidatorii trebuie sa întocmeasca situatia
financiara de lichidare si sa propuna repartizarea activului între membri.
* Grupul de interes economic, aflat în stare de insolventa, va fi supus procedurii
reorganizarii judiciare si falimentului, în conditiile stabilite de Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare. Aceste
reglementari se aplica indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a grupului de interes
economic.
III.8.6. Grupurile europene de interes economic, reglementate de Legea nr. 161/2003
privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a
functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (M. Of. nr. 279 din
21 aprilie 2003, titlul V Grupurile de interes economic, începând cu art. 232-237, cap. 2).
*Grupurile europene de interes economic - G.E.I.E., constituite cu respectarea
prevederilor legale, sunt recunoscute si pot functiona, în conditiile legii, în România.
* Grupul european de interes economic este acea asociere dintre doua sau mai multe
persoane fizice ori juridice, constituita pentru o perioada determinata sau nedeterminata, în scopul
înlesnirii ori dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al îmbunatatirii
rezultatelor activitatii respective.
* Pot fi membrii unui grup european de interes economic doar:
a) companii sau firme (în sensul art. 165 alin. 2) din versiunea consolidata a Tratatului
instituind Comunitatea Europeana, precum si alte persoane juridice de drept public sau privat,
care au fost înfiintate în conformitate cu legislatia unui stat membru al Uniunii Europene si care
îsi au sediul social, precum si centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare
pe teritoriul unui stat din
Uniunea Europeana; daca, conform legislatiei unui stat membru, o
24
companie, firma sau alta persoana juridica nu este obligata sa aiba un sediu social, este suficient
ca centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare a acestei companii, firme sau
a altei persoane juridice sa fie situat pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeana;
b) persoanele fizice care desfasoara activitati industriale, comerciale, mestesugaresti sau
agricole ori care furnizeaza servicii profesionale sau de alta natura pe teritoriul unui stat din
Uniunea Europeana.
* Grupurile europene de interes economic pot înfiinta în România filiale, precum si
sucursale, reprezentante si alte unitati fara personalitate juridica.
* Înfiintarea de sucursale sau filiale în România va fi supusa tuturor dispozitiilor
referitoare la înmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru grupurile
de interes economic române.
* Grupurile europene de interes economic nu sunt supuse autorizarii prevazute de
Decretul-lege nr. 122/1990 privind autorizarea si functionarea în România a reprezentantelor
societatilor comerciale si organizatiilor economice straine, cu modificarile si completarile
ulterioare.
* Vor fi supuse înregistrarii si mentiunile referitoare la:
a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolventa asupra grupului
european de interes economic;
b) dizolvarea grupului european de interes economic, numele/denumirea si puterile
lichidatorilor acestuia;
c) închiderea sucursalei/filialei.
Toate aceste formalitati se vor face la Oficiul registrului comertului de la sediul
sucursalei sau filialei.
Daca un grup european de interes economic înfiinteaza mai multe sucursale în România,
documentele de constituire si alte acte ale aceluiasi grup european, necesare pentru înmatricularea
unei sucursale, se depun numai la una dintre sucursale.
Reprezentantul sau reprezentantii sucursalei unui grup european de interes economic
raspund individual sau solidar, dupa caz, fata de grup sau fata de terti, pentru încalcarea
dispozitiilor legale reglementând grupurile de interes economic, pentru nerespectarea prevederilor
actului constitutiv, fie pentru culpe în activitatea desfasurata, care au produs prejudicii grupului.
În cazul în care mai multi reprezentanti pot fi tinuti responsabili pentru aceleasi fapte,
tribunalul va stabili contributia fiecaruia la repararea prejudiciului.
Veniturile anuale ale sucursalei unui grup european de interes economic se impoziteaza
în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 927 din 23
decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare).
III.9. Paradisurile fiscale
* În sens strict, fiecare tara poate fi considerata paradis fiscal, deoarece, într-o forma sau
alta, companiilor sau persoanelor fizice li se ofera stimulente pentru a încuraja investitiile lor si a
le promova cresterea economica. Inclusiv Statele Unite ale Americii pot fi considerate paradis
fiscal pentru persoanele care investesc în economia americana;
* pot aparea confuzii în utilizarea termenului, prin asocierea secretului operatiunilor
financiar-bancare si comerciale, desfasurate pe teritoriului statului, care poate fi astfel asociat
unui "paradis fiscal", desi toate statele impun un anumit nivel de protectie pentru informatiile
bancare si comerciale.
* Paradisurile fiscale cunoscute:
Antigua
Andora
Insulele Bahamas (The Commonwealth of the Bahamas)
Bermude
Insulele Canalului (The Channel
Islands)
25
Insula Omului (The Isle of Man)
Insulele Cayman (The Cayman Isle)
Cipru
Liechtenstein
Gibraltar
Monaco
Montserrat
Antilele Olandeze (The Netherlands Antilles)
Panama
Alte "nise europene":
Elvetia
Londra - Marea Britanie
Marele Ducat al Luxemburgului.
Principalele caracteristicile ale paradisului fiscal:
- impozite reduse;
- secretul operatiunilor desfasurate pe teritoriul si sub jurisdictia statului respectiv;
- activitatea bancara, cu regim juridic distinct între cetatenii nationali si cetatenii straini,
încurajeaza activitatile bancare externe;
- sisteme excelente de comunicare - cablu telefonic, telex, internet, servicii aeriene cu
linii directe, non stop, între diverse state si unele din aceste paradise fiscale - ex: cursa directa
Miami - Insulele Cayman;
- publicitate promotionala, agresiva, în care sunt prezentate avantajele oferite de statul
respectiv, considerat paradis fiscal;
- utilizarea limbii engleze ca limba principala în jurisdictiile caraibiene, apropierea
geografica de continentul american fac ca aceste paradisuri fiscale sa fie foarte atractive pentru
locuitorii Statelor Unite ale Americii si Canadei.
III.10. Criminalitatea "gulerelor albe"
Notiunea de "criminalitate a gulerelor albe" a fost prima data utilizata de Edwin H
Sutherland (Edwin H Sutherland, Donald R Cressey, Principles of Criminology, editia a V-a,
Philadelphia, J.B. Lippincott, 1955) pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite si ilegale
ale unor persoane care au, de obicei, o situatie si o pozitie sociala si economica înalta sau se
bucura de un prestigiu social în cadrul institutiilor sau organizatiilor în care lucreaza. (A se vedea
SM Radulescu, D Banciu, Sociologia crimei si a criminalitatii, Ed. Sansa, S.R.L., Bucuresti,
1996, Capitolul: Criminalitatea, violenta, coruptia si crima organizata, p 186-214).
De regula, retele crimei organizate functioneaza cu ajutorului persoanelor cu functii
oficiale, care astfel devin partasi la actiunile de criminalitate economica, financiara, bancara, care
sunt din ce în ce mai prezente în lume si care, din pacate, se diversifica odata cu explozia de
tehnologie.
Specialistii în drept penal, criminologie si sociologia criminalitatii au clasificat
fenomenul de coruptie în trei forme:
1) coruptie profesionala - include delicte de serviciu sau comise în timpul serviciului de
catre functionari publici sau alte persoane din sectorul public (administratie, sanatate, învatamânt,
politie, cultura, justitie); acestia încalca normele deontologiei profesionale, prin îndeplinirea
conditionata si preferentiala a atributiilor de serviciu legale (luare/dare de mita, abuz în functie,
trafic de influenta, abuz de încredere profesionala etc.);
2) coruptia economica - numita si criminalitatea economico-financiara sau criminalitate
de afaceri; include acte si fapte ilicite, ilegale, comise de persoane fizice, juridice, asociatii,
societati comerciale, organizatii non-guvernamentale, în legatura cu derularea unor afaceri,
tranzactii comerciale,
financiare, bancare, vamale, prin utilizarea înselaciunii, fraudei, abuzului de
26
încredere etc; actele si faptele ilicite, ilegale aduc prejudicii intereselor economice colective si
individuale, publice si private; exemplu: delicte de frauda bancara, escrocherie, falsificarea cifrei
de afaceri, evaziune fiscala, obtinerea ilegala de subventii, bancruta frauduloasa, polite de
asigurare nerambursabile, concurenta si reclama neloiala etc.); sunt greu de identificat de evaluat
si de dovedit;
3. coruptia politica - ansamblul de acte, fapte si comportamente care deviaza moral si
legal de la îndatoririle oficiale ale exercitarii unui rol public de catre anumite persoane, sau care
încalca normele privind interdictia exercitarii anumitor forme de influenta politica cu scopul
obtinerii unor avantaje personale.
Fenomenul coruptiei include multiple definitii, forme, dimensiuni de manifestare, iar cele
mai periculoase pentru societate sunt cele referitoare la coruptie si delictele din sfera economicofinanciara
si bancara, asociate de multe ori cu criminalitatea "cartelelor" si a "gulerelor albe",
precum si din sfera politiclului, administratiei si justitiei.
Sociologii au extins aria subiectilor criminalitatii "gulerelor albe" si în arii de competente
care nu mai apartineau numai puterii oficiale, ci si altor categorii de functionari ai unor companii
industriale, comerciale, bancare, alaturi de functionari ai guvernului, politicieni, lideri sindicali,
medici, juristi etc, în legatura directa cu ocupatiile lor profesionale"
Sediul materiei în legislatia interna:
1. Legea nr. 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
(M . Of. nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificarile si completarile ulterioare).
2. HG. nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului national de prevenire a coruptiei si a
Planului national de actiune împotriva coruptiei (M. Of. nr. 728 din 15 noiembrie 2001).
3. Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea
coruptiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003).
4. HG nr. 504/2003 pentru aprobarea Programului de aplicare a Legii nr. 161/2003
privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a
functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (M. Of. nr. 301 din
6 mai 2003).
5. OUG nr. 24/2004 privind cresterea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a
functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei (M.
Of. nr. 365 din 27 aprilie 2004). aprobata prin Legea nr..601/2004 pentru aprobarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 24/2004 privind cresterea transparentei în exercitarea demnitatilor
publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a
coruptiei (M. Of. nr. 1227 din 20 decembrie 2004).
6. HG nr. 1944/2004 pentru aprobarea Strategiei nationale anticoruptie pe perioada 2005
- 2007 (M. Of. nr. 15 decembrie 2004).
7. Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor masuri pentru prevenirea si combaterea
coruptiei în cadrul Ministerului Administratiei si Internelor (M. Of. nr. 476 din 6 iunie 2005).
8. HG nr.231/2005 privind aprobarea Strategiei nationale anticoruptie pe perioada 2005 -
2007 si a Planului de actiune pentru implementarea Strategiei nationale anticoruptie pe perioada
2005 - 2007 (M. Of. nr. 272 din 1 aprilie 2005).
III.11. Societatea Comerciala
III.11.1. Notiuni generale
* notiunea de societate provine din latina - societas - care înseamna întovarasire,
asociatie, comunitate, tovarasie, unire;
* a aparut ca institutie ca urmare a unor cauze sociale si economice; implica asocierea a
doua sau mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfasurarii unei
activitati economice si împartirii
beneficiilor rezultate;
27
* conceputa ca organism autonom, caruia legea i-a conferit personalitate juridica, pentru
a îndeplini rolul sau economic; (A se vedea St. D. Carpenaru, op. cit, capitolul IV, Societatile
comerciale, p. 138-357 si Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, capitolul
V, Societatile comerciale, p 85 - 246).
* gruparile de persoane si capitaluri, functionând juridic sub forma societatilor
comerciale, au contribuit la îndeplinirea si finalizarea unor mari realizari ale secolului al XIX-lea.
De exemplu realizarea Canalului de Suez, Canalului Panama, dar si exploatarea minelor si
zacamintelor, retelelor de cai ferate etc.; au permis dezvoltarea tehnicii, comunicatiilor, permitând
extinderea pietelor si contribuind la desavârsirea societatii moderne în ansamblul ei.
III.11.2. Sediul materiei, definitie:
* Sediul materiei în legislatia nationala îl constituie Codul Comercial, Cartea 1, Titlul
VIII, Despre societati si despre asociatiuni comerciale, capitolul 1, Despre societati,
* ulterior, art. 77 - 220, din sectiunea I-VI, au fost abrogate prin Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale;
* definitia din Codul civil, Titlul VIII, Despre contractul de societate, art 1491 defineste
societatea astfel: "Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se învoiesc
sa puna ceva în comun, cu scop de a împarti foloasele ce ar putea deriva";
* nu exista o definitie în Legea 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza regimul juridic al societatilor
comerciale;
* definitia contractului de societate (A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil,
Contracte speciale, Ed. Actami, Bucuresti, 1999, p 453 si urm.)
"Societatea este un contract în temeiul caruia doua sau mai multe persoane (asociati -
notiune generica, utilizata alaturi de termenul de actionari la diversele forme de societati
comerciale) se înteleg sa puna în comun anumite bunuri, pentru a desfasura împreuna o anumita
activitate, în vederea realizarii si împartirii beneficiilor care rezulta";
* elementele esentiale ale contractului de societate, care deosebesc aceste contract
de alte contracte:
- aportul la capitalul societatii (fiecare asociat se obliga "sa puna în comun" o valoare
patrimoniala);
- desfasurarea unei activitati comune care defineste obiectul de activitate al respectivei
societati;
- participarea asociatilor la realizarea si împartirea beneficiilor (si în mod corelativ si a
pierderilor);
* caracterele juridice ale contractului de societate:
- plurilateral - în încheierea lui participa doua sau mai multe persoane, cu asumarea de
catre fiecare parte a obligatiilor ce-i revin;
- cu titlu oneros - fiecare asociat urmareste realizarea unui folos patrimonial: obtinerea
de beneficii;
- comutativ - întinderea obligatiei fiecarui asociat este cunoscuta din momentul
încheierii contractului;
- consensual - se încheie prin acordul de vointa al partilor, în forma scrisa ceruta "ad
probationem".
III.11.3. Formele societatii comerciale
Constituirea unei societati are la baza o relatie "intuitu personae", generata de încrederea
între asociati.
28
- art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare reglementeaza imperativ si limitativ formele societatilor comerciale,
dupa cum urmeaza:
" Societatile comerciale se vor constitui în una dintre urmatoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandita simpla;
c) societate pe actiuni;
d) societate în comandita pe actiuni si
e) societate cu raspundere limitata."
Aceste forme asociative pentru activitatea comerciala si de afaceri sunt aceleasi atât în
România cât si în alte state europene, ca o dovada a faptului ca aceste forme nu sunt o inventie a
specialistilor ci rezultatul practicii îndelungate în domeniul comercial si al afacerilor din statele cu
economie de piata. (Pentru detalii a se vedea D.D. Saguna, M.R. Nicolescu, Societatile
comerciale europene, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996).
Caracteristici esentiale ale fiecarei forme de societate:
- criteriul de deosebire a formelor asociative îl constituie întinderea raspunderii
asociatilor fata de terti pentru obligatiile societatii (Art. 3 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale republicata, cu modificarile si completarile ulterioare:
(1) Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
(2) Asociatii în societatea în nume colectiv si asociatii comanditati în societatea în
comandita simpla sau în comandita pe actiuni raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile
sociale. Creditorii societatii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligatiile ei si,
numai daca societatea nu le plateste în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere,
se vor putea îndrepta împotriva acestor asociati.
(3) Actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii în societatea cu raspundere
limitata raspund numai pâna la concurenta capitalului social subscris)":
a) societatea în nume colectiv - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si
cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor;
b) societatea în comandita simpla - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social
si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; iar asociatii comanditari raspund
numai pâna la concurenta aportului lor;
c) societatea pe actiuni - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalul
social fiind împartit în actiuni); actionarii raspund numai în limita aportului lor;
d) societatea în comandita pe actiuni - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social (capitalul social fiind împartit în actiuni) si cu raspunderea nelimitata si solidara a
asociatilor comanditati, iar asociatii comanditari raspund numai pâna la concurenta aportului lor;
e) societatea cu raspundere limitata - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social; asociatii raspund numai în limita aportului lor.
Alte criterii de clasificare a societatilor comerciale:
A: O prima clasificare, conform autorilor Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia
Stoica (A se vedea op. cit, p 87).
1) în functie de raspunderea asociatilor:
*societati comerciale cu raspundere limitata;
*societati comerciale cu raspundere nelimitata;
2) în functie de structura capitalului:
* societati comerciale cu capital social împartit în actiuni;
* societati comerciale cu capital social împartit în parti de interese ;
3. în functie de titlurile de
valoare:
29
* societati comerciale care emit titluri de valoare;
* societati comerciale care nu pot emite astfel de titluri;
4. în functie de modul de reglementare:
*societati comerciale reglementate de legea generala (Legea nr.31/1990 privind
societatile comerciale republicata);
*societati comerciale reglementate de legi speciale:
*societati bancare - Legea nr. 58/1998, privind activitatea bancara, republicata
* societati de microfinantare reglementate de Legea nr. 240/2005 privind
societatile de microfinantare (Definitia societatii de microfinantare, conform art. Art 2 din
Legea nr. 240/2005 privind societatile de microfinantare - "persoana juridica constituita
cu scopul de a acorda microcredite si care nu poate desfasura activitati de atragere de
depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, în sensul Legii nr. 58/1998 privind
activitatea bancara, republicata");
*societati agricole - Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme
de asociere în agricultura
*societati de asigurari - Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si
supravegherea asigurarilor
*societati de intermediere, investitii - Legea nr.297/2004 privind piata de capital.
B. O a doua clasificare (A se vedea op. cit p 77, criterii regasite si la O Capatâna,
Caracteristicile generale ale societatilor comerciale, în Revista Dreptul nr. 9-12/1990, p 12-21):
1) în functie de numarul persoanelor asociate:
*societati comerciale unipersonale (societati comerciale cu raspundere limitata -
persoana fizica sau persoana juridica);
* societati comerciale pluripersonale (societati comerciale constituite din mai multe
persoane fizice sau persoane juridice);
2) în functie de factorul predominant (subiectiv/obiectiv) - factorul subiectiv
prevaleaza asupra factorului obiectiv si genereaza distinctia dintre:
* societati de persoane (societatea comerciala în nume colectiv);
* societati de capitaluri (societatea comerciala pe actiuni);
* societati intermediare (societatea comerciala în comandita simpla, societatea comerciala
în comandita pe actiuni, societatea comerciala cu raspundere limitata).
Societatile de persoane au un numar redus de asociati, societatile de capital pot avea un
numar de actionari nelimitat de lege.
Aportul de capital social al unei societati de persoane consta în prestatii în munca, în
creante.
Societatile de persoane se dizolva si pentru motive legate de situatia personala a
asociatiilor (retragere, excludere, incapacitate, faliment, decese), în vreme ce pentru societatile de
capital aceste situatii nu influenteaza existenta lor;
3) în functie de întinderea raspunderii persoanelor asociate:
* datoriile sociale deosebesc societatile comerciale cu raspundere limitata (societatile
comerciale pe actiuni si societatile comerciale cu raspundere limitata) de societatile comerciale cu
raspundere nelimitata. (societatea comerciala în nume colectiv);
* societatea comerciala în comandita simpla si societatea comerciala pe actiuni.
Comanditatii raspund nemarginit (si solidar, daca sunt mai multi) pentru datoriile sociale, la fel ca
asociatii într-o societate în nume colectiv.
4) în functie de structura capitalului social:
* societati pe actiuni (societatea pe actiuni si societatea în comandita pe actiuni);
* societati cu parti de interes (celelalte trei forme de societati comerciale). Asemanarile
între actiuni si partile de
interes (parti sociale în cazul societatilor cu raspundere limitata) sunt:
30
* confera aceleasi drepturi corporative;
* ambele aduc dividende;
* actiunile si partile de interes pot fi înstrainate;
* în cazul retragerii ori excluderii, ca si în cazul dizolvarii si lichidarii societatii asociatii
primesc echivalentul pecuniar al partii de interes sau pretul actiunii.
Deosebiri între actiuni si partile de interes - consta în regimul juridic al înstrainarii lor. Partile
de interes se transmit prin mijloace de drept civil, în conditii mai restrictive decât actiunile, care,
daca sunt nominative, au un regim de transfer specific dreptului comercial (Pentru detalii a se
vedea Ion Turcu, op. cit p 78).
5) în functie de emiterea titlurilor de valoare:
* societatile pe actiuni si societatile în comandita pe actiuni emit actiuni;
* societatile cu raspundere limitata emit certificate de parti sociale, dar numai actiunile
sunt titluri de valoare negociabile;
* celelalte societati (în nume colectiv si în comandita simpla) nu emit nici un fel de
titluri;
6) în functie de sursa aportului la constituirea capitalului social:
* societati cu capital integral românesc;
* societati cu participare de capital strain (mixt);
* societati cu capital integral strain;
III.11.4. Personalitatea juridica a societatilor comerciale
- Societatea comerciala se constituie din initiativa asociatilor, prin îndeplinirea
conditiilor prevazute de lege ;
- din momentul constituirii în conditiile prevazute de lege, societatea comerciala
dobândeste personalitate juridica,
- Sediul materiei: art. 1 din Legea nr. 31/19901990 privind societatile comerciale
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare: "În vederea efectuarii de acte de comert,
persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu
respectarea dispozitiilor prezentei legi. Societatile comerciale cu sediul în România sunt
persoane juridice române."
- Elementele constitutive ale societatii comerciale - persoana juridica - sunt
reglementate de Decretul Lege nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, cu
modificarile si completarile ulterioare, care la art 26 defineste aceste elemente constitutive astfel:
. persoana juridica are: "o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu
afectat realizarii unui anume scop în acord cu interesul obstesc";
. alte elemente definitorii pentru societatea comerciala ca persoana juridica sunt:
existenta unui statut care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de drept,
respectiv firma, sediul si nationalitatea, vointa proprie, care exprima vointele individuale ale
asociatilor, capacitate juridica de folosinta (aptitudinea de a avea drepturi si obligatii), de
exercitiu (aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile, savârsind acte
juridice), patrimoniu autonom.
III.11.5. Functionarea societatii comerciale
- Sediul materiei: TITLUL III - Functionarea societatilor comerciale, capitolul I -
Dispozitii generale din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, începând cu art. 65, si capitolele II-VI - Dispozitii
specifice pentru formele de
societate comerciala reglementate.
31
- Dispozitiile generale se refera la: regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în
societatea comerciala, dreptul asociatilor la dividende; administratorii societatii, obligatii
referitoare la actele societatii comerciale, desi Legea 31/1990 retine în sfera dispozitiilor comune
functionarii tuturor societatilor comerciale doar pe cele referitoare la administratorii societatii
comerciale. Aceasta reglementare se explica prin faptul ca statutul administratorilor este comun
tuturor formelor juridice ale societatilor comerciale.
- Cu toate acestea, pe lânga administratori, societatea comerciala are ca organe de
functionare si adunarea generala a actionarilor/asociatilor ca organ colectiv format din totalitatea
actionarilor/asociatilor si organe de control al gestiunii societatii (cenzorii).
- Legea reglementeaza, pentru fiecare forma juridica a societatii comerciale, organele
societatii, conditiile de organizare si functionare, atributiile acestora.
III.11.6. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale
-Orice societate comerciala urmeaza destinul implacabil, ca orice persoana fizica: "se
naste, traieste si moare" (A se vedea St. D Carpenaru, op. cit, p 255);
- societatea comerciala se constituie pentru desfasurarea activitatii prevazute în actul
constitutiv, pe durata prevazuta în actul constitutiv.
- sediul materiei: Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, Titlul VI, Dizolvarea, fuziunea si divizarea societatilor
comerciale, art. 227:
"Societatea se dizolva prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulitatii societatii;
d) hotarârea adunarii generale;
e) hotarârea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum
neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedica functionarea societatii;
f) falimentul societatii;
g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii"
- dizolvarea fiecarei forme de societate comerciala este reglementata distinct astfel: art.
228
" (1) Societatea pe actiuni se dizolva:
a) în cazul si în conditiile prevazute de art. 158;
b) când capitalul social se reduce sub minimul legal;
c) când numarul actionarilor scade sub minimul legal.
"(2) Societatea în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se dizolva în
cazul si în conditiile prevazute de art. 228 alin. (1) lit. a) si b)."
"Dispozitiile art. 228 alin. (1) si (2) nu se aplica în cazul în care, în termen de 9 luni de la
data constatarii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reîntregit sau este redus la
suma ramasa ori la minimul legal sau când societatea se transforma într-o alta forma la care
capitalul social existent corespunde.
Dispozitiile art. 228 alin. (1) lit. c) nu se aplica în cazul în care, în termen de 9 luni de la
data constatarii reducerii numarului de actionari sub minimul legal, acest numar este completat."
- Art. 229: "Societatile în nume colectiv sau cu raspundere limitata se dizolva prin
falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, când, datorita
acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.
Se excepteaza cazul când în actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii
sau când asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu
raspundere limitata cu asociat
unic.
32
Dispozitiile art. 229 (alineatele precedente) se aplica si societatilor în comandita simpla
sau în comandita pe actiuni, daca acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau
comanditar.
Caile dizolvarii societatii comerciale
* Dizolvarea de drept (ope legis) - nu necesita îndeplinirea vreunei formalitati, nu este
necesara nici o manifestare de vointa a asociatilor, nici o manifestare de publicitate.
* Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, cu
modificarile si completarile ulterioare, consacra un alt caz de dizolvare de drept a societatii
comerciale. Astfel, societatile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrarii în vigoare
a acestei legi nu îsi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din
29 ianuarie 1998, sunt dizolvate de drept si intra în lichidare pe aceasta data. (art. 10 si 11)
* Dizolvarea prin vointa asociatilor - manifestata în cadrul adunarii generale.
* Dizolvarea pe cale jurdecatoreasca - prin hotarârea tribunalului care trebuie înscrisa
în registrul comertului si publicata în Monitorul Oficial, formalitati care trebuie îndeplinite în
termen de 15 zile de la data la care hotarârea judecatoreasca a devenit irevocabila.
În cazul falimentului, hotarârea se pronunta de catre tribunalul învestit cu procedura
falimentului.
Art. 233: "Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii.
Dizolvarea are loc fara lichidare, în cazul fuziunii ori divizarii totale a societatii sau în alte cazuri
prevazute de lege.
Din momentul dizolvarii, administratorii nu mai pot întreprinde noi operatiuni; în caz
contrar, ei sunt personal si solidar raspunzatori pentru operatiunile pe care le-au întreprins."
Lichidarea societatilor comerciale
* definitia, conform doctrinei juridice: toate operatiunile care au drept scop
terminarea afacerilor în curs în momentul declararii dizolvarii, astfel încât sa se poata
obtine realizarea activului, plata pasivului si repartizarea activului patrimonial net între
asociati. (în sens restrâns: operatiile efectuate între momentul declararii dizolvarii si
momentul repartizarii activului patrimonial net între asociati) (Smaranda Angheni, Magda
Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, p 236);
* este reglementata distinct în Titlul VII, art. 252-270, care stabileste anumite reguli,
astfel:
Art. 252: "Pentru lichidarea si repartizarea patrimoniului social, chiar daca în actul
constitutiv se prevad norme în acest scop, sunt obligatorii urmatoarele reguli:
a) pâna la preluarea functiei de catre lichidatori, administratorii continua mandatul lor, cu
exceptia celor prevazute la art. 233; (art 233. alin 2) - "administratorii nu mai pot întreprinde noi
operatiuni; în caz contrar, ei sunt personal si solidar raspunzatori pentru operatiunile pe care le-au
întreprins.");
b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care îi tine locul si orice act ulterior, care
ar aduce schimbari în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul
registrului comertului, pentru a fi înscrise de îndata si publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a.
Numai dupa îndeplinirea formalitatilor de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnatura
lor în registrul comertului si vor exercita aceasta functie.
În urma efectuarii publicarii prevazute la alin. (2), nici o actiune nu se poate exercita
pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.
În afara de dispozitiile prezentului titlu, se aplica societatilor în lichidare regulile stabilite
prin actul constitutiv si prin lege, în masura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea.
Toate actele emanând de la
societate trebuie sa arate ca aceasta este în lichidare.
33
Principii care guverneaza procedura lichidarii:
1. lichidarea este prevazuta în favoarea asociatilor (nu poate interveni la solicitarea
creditorilor);
2. lichidarea este obligatorie (este o consecinta logica si necesara declararii dizolvarii -
o societate comerciala nu poate ramâne în faza de dizolvare);
3. efectul lichidarii este încetarea calitatii de subiect de drept a societatii comerciale
(data radierii societatii din registrul comertului face ca personalitatea juridica a societatii
respective sa înceteze);
4. lichidatorii trebuie sa întocmeasca bilantul contabil de lichidare si sa propuna
repartizarea activului net între asociati. (asociatul nemultumit poate face "opozitie" în termen
de 15 zile de la notificarea bilantului contabil de lichidare si a proiectului de repartizare a
activului net între asociati. Dupa expirarea acestui termen, sau dupa sentinta irevocabila asupra
opozitiei, bilantul contabil de lichidare se considera aprobat si elibereaza pe lichidatori.)
III.11.7. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciara)
* reglementari diversificate în dreptul francez, german, englez, italian etc.;
* distinctii în privinta:
1) domeniului de aplicare a procedurilor colective;
2) finalitatea procedurilor colective;
3) organismul care se ocupa cu întreprinderea în dificultate (organ al administratiei sau
tribunal) si momentul interventiei acestui organism;
4) importanta acordata privilegiilor si garantilor.
* Reglementari privind redresarea si lichidarea judiciara în dreptul francez - definitii si
aspecte terminologice.
III.11.8. Societati transnationale (multinationale)
* nu exista o definitie unanim acceptata a societatilor transnationale (multinationale),
datorita multitudinii de situatii practice, oferite de viata concreta si relatiile de afaceri, care de
multe ori exced cadrul de reglementare stabilit de catre legiuitor (national sau international) si
chiar de catre doctrinari;
* în doctrina româna de specialitate: societati care se fondeaza, chiar de la constituirea lor
pe elemente fara caracter national (capital provenind de la asociati din state diferite, stabilirea de
sedii principale pe teritoriul mai multor state), lipsite de o legatura juridica cu un anumit stat, iar
litigiile izvorâte din interpretarea si aplicare a actelor lor constitutive nu se afla (total sau partial)
sub competenta instantelor nationale, fiind date spre solutionare unor instante speciale;
* societatile transnationale desfasoara activitati multiple, diversificate, dispersate din
punct de vedere geografic, pot fi cu greutate localizate prin fuziunile si achizitiile constante, prin
schimbarile repetate de denumire etc.;
* societatile transnationale au o concreta si puternica influenta asupra vietii sociale,
economice, de afaceri si politice a statelor pe teritoriul carora îsi desfasoara activitatea;
* delegarea de competente, delegarea activitatii de productie efectiva catre terti, knowhow-
ul, marca si metodele de marketing sunt frecvent utilizate în societatile transnationale;
* indiferent de forma de organizare, deciziile importante se iau centralizat în societatile
transnationale pe baza unei strategii globale.
* exemplificari: - societati cu capitaluri mari, foarte mari, care provin de la asociati din
mai multe state;
- societati cu sedii în mai multe state,
- societati cu structuri organizatorice internationale (cu existenta juridica
concomitenta în mai multe state), dar cu un centru unic de control si comanda si
o gestiune globala,
34
- societati care desfasoara activitati de productie, comercializare si
prestari de servicii concomitent pe mai multe piete, dar pe baza unei strategii
economice si financiare comune. Tendinta lor economica este expansionista,
urmarind permanent patrunderea pe noi piete si consolidarea celor existente.
- litigii între asociati sau entitati juridice diferite, care sunt solutionate de
instante arbitrale sau tribunale internationale, fiind astfel scoase de sub jurisdictia
unui anumit state.
* Terminologie (A se vedea D Mazilu, Dreptul comertului international, Partea generala,
ELL, 1999 p. 210-214, 210-211, D. Mazilu, Comertul mondial sub impactul competitiei globale.
Puterea corporativa a transnationala. Concurenta în ansamblul economic si ocuparea pietelor, în
RDC, nr.7-8/2002, p 269-282, S Scurtu, Dreptul Comertului international, Ed. Universitaria,
2003, p. 64-66, Bernard Audit, Droit international prive, Ed Economica, ed. a III-a, 2000, p . 904,
nr. 1073, organizarea societatilor transnationale în B Oppetit, "Les societes mutinationales et les
Etats nationaux" în Melanges D Bastian, 1974, vol.1, p.161, DA Sitaru, Dreptul comertului
International tratat, Partea generala, Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 438-445): "transnational" si
"multinational" sunt sinonime, utilizate alternativ în literatura de specialitate si documente
internationale (Rapoarte ONU privind starea economiei mondiale).
* exista si opinii potrivit carora termenul de multinational contine si conotatia
"supranationala", în vreme ce termenul transnational include doar faptul ca sediile societatilor se
afla în mai multe state, deci societatile desfasoara o activitate în afara sediului principal;
* pentru a fi în concordanta cu opiniile majoritare din doctrina este preferat termenul de
transnational.
III.11.8.1. Societati transnationale (multinationale) - elemente definitorii sub aspect
economic
* Sub aspect economic rolul acestor societati s-a dezvoltat treptat:
- dupa anii '80, când a început procesul globalizarii (mondializarii) si liberalizarii
pietelor de produse, servicii si pietelor de capital, si ulterior;
- când s-au lansat programele de privatizare si atragere de investitii directe straine în
statele în curs de dezvoltare (în tranzitie) si în statele care au schimbat regimul politic totalitar cu
unul democratic, în care economiile "învata" sa devina treptat, economii de piata functionale;
influenteaza politica statelor în curs de dezvoltare unde îsi desfasoara activitatea, dar si politica
statelor puternice si a organizatiilor internationale cu roluri determinante în activitatea comerciala
si de afaceri internationala. (FMI (A se vedea Roxana-Daniela Paun, "Rolul crearii FMI si
obiectivele acestuia", în "Spatiul Monetar European, note de curs", ed. Expert, Bucuresti, 2004, p.
39), Banca Mondiala, OMC);
- conform statisticilor UNCTAD, exista peste 65.000 societati transnationale, cu mai
mult de 870.000 filiale, care controleaza practic economia mondiala;
- primele 200 societati transnationale se gasesc în SUA, Japonia, Germania, Marea
Britanie, Franta, Elvetia, Coreea de Sud, Italia, si Olanda, în sectoare cheie precum: industria
comunicatiilor si aerospatiala, echipamente si componente electronice, comertul de cereale si
cafea, dar si ramurile petroliere, de automobile, chimica si farmaceutica, alimentara, vestimentatie
etc.;
- societati transnationale cunoscute: Vodafone, General Electrics, British Petroleum,
Deutsche Telecom, Coca Cola, Mc Donald's, Bayer, Nike, Royal Dutch Schell, Avensis, Fiat,
Novartis, Levi Strauss, Adidas, C&A, Walt Disney, Shell, IBM, Parmalat, Unilevel, Du Pont,
Nestle etc.
III.11.8.2. Societati transnationale (multinationale) - elemente definitorii sub aspect
juridic:
* societate mama + filiale (fiecare, cu nationalitate proprie)+ sucursale sau participanti în
alte societati, pot constitui un
grup într-un domeniu de activitate, sau conglomerate, coalitii, cu
35
activitati variate, care se pot unifica prin fuziuni sau absorbtii, pot constitui grupari financiare
(holding-uri financiare):
* societatilor transnationale li se aplica dreptul national al statului în care îsi desfasoara
activitatea. Acestea nu au o nationalitate proprie, în adevaratul sens al cuvântului, dar au un sediu
legal în statul în care se afla sediul societatii - mama, fie în statul în care îsi desfasoara activitatea
în principal, fie în statul în care a fost înregistrata. Nationalitatea "de fapt" se poate determina în
functie de nationalitatea statului care sprijina interesele acesteia. (în cadrul organizatiilor FMI,
Banca Mondiala, OMC etc.).
III.11.8.3. Jurisdictia aplicata societatilor transnationale
* în actele constitutive ale societatilor transnationale se prevad clauze de jurisdictie si
compromisorii în favoarea unor instante arbitrale internationale (institutionale, CIRDI, ori
constituite ad-hoc) sau a tribunalelor internationale [Curtea Internationala de Justitie de la Haga],
mai ales în litigiile cu statele pe teritoriul carora îsi desfasoara activitatea.)
|
