Santajul

Santajul

1. Continutul legal

Exista infractiunea de santaj, potrivit art. 194 C. pen., cānd o persoana a fost constrānsa prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobāndi īn mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Fapta este mai grava cānd constrāngerea consta īn amenintarea darii īn vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenin­tata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata.

Caracteristica acestei infractiuni este atingerea libertatii persoan 11311k106l ei de a lua hota rāri si de a se manifesta potrivit vointei proprii, īncalcarea fiind facuta pentru a se obtine un folos.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este format din relatiile sociale referitoare la libertatea psihica a persoanei īmpotriva faptelor susceptibile sa īngra­deasca posibilitatea celui supus santajului de a voi si de a dispune de actiunile sale. De asemenea, dar numai ca obiect juridic special adiacent, sunt ocrotite si relatiile sociale susceptibile a fi vatamate sau periclitate prin folosul urmarit fara drept de faptuitor (de exemplu, relatiile sociale referitoare la patrimoniu, daca constrāngerea este exercitata īn vederea obtinerii unui folos material).

b) Infractiunea de santaj nu are, de regula, obiect material, libertatea psihica cons­tituind un drept personal; īn anumite situatii, cānd santajul are loc prin folosirea constrāngerii fizice, corpul victimei devine obiect material al infractiunii de santaj.

B. Subiectii infractiunii. a) Fapta poate fi savārsita de orice persoana si prin ori­care din formele participatiei penale.

b) Subiect pasiv poate fi, de asemenea, orice persoana care are capacitatea psiho-fizica de a simti presiunea psihica exercitata asupra sa.

Nu exista conditii speciale cu privire la timpul si locul savārsirii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective presupune o actiune de constrāngere, īn sensul ca se impune unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva īmpotriva vointei sale. Constrāngerea se poate realiza prin violenta sau amenintare. Violenta poate consta īn orice forma de silnicie fizica folosita īmpotriva unei persoane, de la simplele acte de lovire, imobilizare, legare, pāna la provocarea de vatamari corporale[1]. Violenta trebuie sa se exercite asupra persoanei, dar īn limitele prevazute de art. 180 C. pen. Daca prin folosirea violentei se produce o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, mai grava decāt cea la care se refera art. 180 alin. (2), va exista un concurs de infractiuni.

Amenintarea presupune efectuarea de catre faptuitor a unui act care sa inspire victimei temerea ca īn viitor ea, sotul ei sau o ruda apropiata va suporta un rau, constānd īn savārsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare, temere care o pune īn situatia de a nu mai avea resursele morale necesare pentru a se opune pre tentiilor autorului faptei. Nu intereseaza daca subiectul, victima a perceput actiunile inculpatului ca o siluire a vointei sale.

Violenta si amenintarea trebuie sa constituie mijloace de a exercita o constrān­gere asupra victimei. Nu intereseaza daca victima a cedat sau nu violentei ori amenintarii[2]. Prin astfel de mijloace, autorul trebuie sa determine pe subiectul pasiv sa dea, sa faca, sa nu faca ori sa sufere ceva, patrimonial sau nepatrimonial.

A da ceva, īnseamna a efectua un act de autodeposedare prin remiterea unui bun; a face - īn sensul legii - īnseamna a actiona īntr-un anumit fel sub presiunea constrāngerii; prin a suferi ceva se īntelege suportarea unui prejudiciu moral sau material.

Santajul este o infractiune īndreptata, īn principal, nu īmpotriva pa­trimoniului sau a altor interese ale persoanei, ci īmpotriva libertatii sale psihice. Īn cazul cānd fap­tuitorul pretinde concomitent cu exercitarea constrāngerii ca victima sa-i dea un bun mobil, va raspunde nu pentru infractiunea de santaj, ci pentru aceea de tālharie. Spre deosebire de tālharie, care presupune concomitenta violentei sau a amenintarii cu predarea bunurilor, santajul implica o predare ulterioara a bunului[3]. Astfel, fapta unei persoane de a-si īnsusi haina persoanei vatamate prin amenintare cu cutitul, cons­ti­tuie tālharie si nu infractiunea de santaj ; tot astfel, daca inculpatul a determinat victima, pe care a amenintat-o cu moartea, sa-i dea un lucru care īi apartine.

b) Urmarea imediata consta īn īngradirea libertatii psihice a victimei de a actiona potrivit vointei sale, creāndu-i-se o stare de temere.

c) Īntre actiunea faptuitorului si urmarea produsa trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

Infractiunea de santaj absoarbe, prin vointa legii, faptele de amenintare sau de loviri ori alte violente.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de santaj sub aspectul formei de vinovatie nu se poate comite decāt cu intentie directa (calificata prin scop). Īntr-adevar, autorul actio­nea­za avānd reprezentarea ca prin fapta sa va exercita o constrāngere ilicita asupra victimei pentru a o determina sa faca, sa nu faca, sa dea sau sa sufere ceva si urma­reste producerea acestui rezultat cu scopul de a dobāndi un folos injust. Actiunea de constrāngere exercitata de faptuitor trebuie sa urmareasca realizarea unui scop de terminat, anume obtinerea unui folos pentru sine sau pentru altul[5]. Alti autori con­sid­era ca infractiunea se comite atāt cu intentie directa, cāt si indirecta . Īn acest caz, scopul ur­marit de faptuitor se refera mai degraba la modul de savārsire a actiunii de constrān­gere.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Consumarea infractiunii are loc īn momentul cānd, drept urmare a actiunii faptuitorului, s-a produs urmarea ceruta de lege, adica starea de temere īn persoana celui constrāns. Tentativa infractiunii de santaj, desi posibila, nu se pedepseste.

B. Modalitati. Īn afara modalitatilor normative ale formei tipice, prevazuta īn art. 194 alin. (1) (santaj prin violenta, piraterie, santaj cu cerere de a da, de a face, de a suferi) santajul cunoaste si o forma agravata. Aceasta consta īn amenintarea darii īn vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenin­tata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata. Īn acest caz, constrāngerea se realizeaza numai prin amenintare cu darea īn vileag a unei fapte. A da īn vileag o fapta compromitatoare īnseamna a o aduce la cunostinta altor persoane. Nu intere­seaza daca darea īn vileag se face catre un cerc mai larg de persoane sau mai restrāns.

Nu are relevanta daca acea fapta este reala sau imaginara. Totusi, ea trebuie sa fie compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata. Aceasta fapta de santaj este mai grava, deoarece forta intimidanta a amenintarii - care, daca va fi adusa la īnde­plinire, va duce la compromiterea publica a subiectului pasiv - este mai mare. Fiecareia din modalitatile normative aratate poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Īn forma simpla (tipica), santajul se pedepseste cu īnchisoare de la 6 luni la 5 ani. Forma agravata se sanctioneaza cu īnchisoare de la 2 la 7 ani.