Seductia
1. Continutul legal
Constituie infractiunea de seductie, potrivit
art.
Prin incriminarea acestei fapte se urmareste ocrotirea persoanelor de sex feminin care nu au atins pragul majoratului si care, datorita lipsei de experienta de viata, pot fi induse în eroare, pentru a accepta raportul sexual, prin promisiuni de casatorie. Un asemenea consimtamânt obtinut prin inducerea în eroare a victimei, nu poate fi considerat valabil, iar raportul sexual realizat în aceste conditii reprezinta o încalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei de sex feminin, prin urmare, o fapta care prezinta pericol social.
2. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale refer 858b113i itoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a unei persoane de sex feminin mai mica de 18 ani împotriva faptelor de inducere în eroare a victimei, prin promisiuni de casatorie, spre a consimti la raport sexual. Legiuitorul a urmarit sa ocroteasca libertatea femeii de a avea raporturi sexuale, fara a i se obtine consimtamântul prin inducere în eroare. Prin manoperele autorului, victima este convinsa sa accepte relatiile sexuale, crezând ca-i va deveni sotie.
b) Obiect material este corpul minorei asupra careia s-a savârsit raportul sexual fraudulos.
B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana de sex masculin. Legea nu cere nici o conditie cu privire la starea civila a barbatului; ca urmare, subiectul poate fi atât o persoana necasatorita, cât si una casatorita (în acest caz, barbatul comite pe lânga seductie si infractiunea de adulter). O cerinta implicita este ca barbatul sa aiba aptitudinea fiziologica de a avea raport sexual[1].
Coautoratul nu este posibil, deoarece seductia este o infractiune care se comite în persoana proprie. Infractiunea se poate savârsi în celelalte forme de participatie, instigare sau complicitate. Instigatorul si complicele pot fi chiar si persoane de sex feminin.
b) Subiect pasiv poate fi orice persoana minora de sex feminin, având vârsta între 15-18 ani si care este necasatorita. Daca minora nu are vârsta de 15 ani, autorul va raspunde pentru infractiunea prevazuta în art. 198, indiferent în ce mod a obtinut consimtamântul victimei. Daca victima a împlinit vârsta de 18 ani, nu va exista infractiune. Nu are importanta daca victima între 15-18 ani este vaduva, divortata ori nu se bucura de o moralitate corespunzatoare. În fine, este necesar ca minora sa se afle în deplinatatea facultatilor mintale pentru a-si da consimtamântul la actul sexual în mod liber, altfel fapta va constitui infractiunea de viol.
Nu exista cerinte speciale cu privire la timpul si locul comiterii infractiunii.
3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza prin întretinerea unui raport sexual consimtit prin frauda, adica prin promisiuni mincinoase de casatorie. Pentru a determina victima sa consimta la raportul sexual, autorul trebuie sa-i faca doar promisiuni de casatorie, iar nu altfel de promisiuni, oricare ar fi acestea (de exemplu, nu va exista infractiune de seductie daca autorul promite victimei ca va întretine cu ea relatii de concubinaj ori îi va asigura întretinerea). Promisiunile trebuie sa aiba un caracter serios si sa fi fost determinante în obtinerea consimtamântului victimei. Determinarea presupune o actiune de convingere, staruinta, perseverenta din partea autorului spre a obtine consimtamântul victimei. Infractiunea presupune, de asemenea, ca promisiunea sa nu fi fost respectata de inculpat din cauza sa.
În practica s-a hotarât ca exista aceasta infractiune daca inculpatul, dupa ce a determinat pe minora la raporturi sexuale promitându-i casatoria, a început sa o evite, declarându-i ca nu se mai casatoreste cu ea[2]. Nu exista, însa, infractiunea de seductie daca nerealizarea promisiunii de casatorie s-a datorat refuzului victimei, care initial fusese de acord , ori când promisiunile au fost facute cu buna credinta, casatoria nesurvenind datorita unor împrejurari neimputabile faptuitorului .
Daca victima este mai mica de 15 ani, se va retine
numai infractiunea de act sexual cu un minor, chiar daca faptuitorul a facut
promisiuni de casatorie victimei, întrucât art.
b) În urma actiunii inculpatului constând în promisiuni de casatorie, trebuie sa se produca o stare de încalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a victimei ca urmare imediata a infractiunii.
c) Între actiune si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.
B. Latura subiectiva. Infractiunea de seductie se comite cu intentie sub ambele sale modalitati. Intentia indirecta ar putea exista atunci când autorul, necunoscând exact vârsta victimei, a admis posibilitatea ca aceasta sa nu fi împlinit vârsta de 18 ani.
Pentru a exista intentie este necesar ca promisiunea sa fie facuta cu rea-credinta, adica autorul sa stie ca nu-si va tine promisiunea. Nu va exista rea-credinta daca, intervenind împrejurari independente de vointa autorului (de exemplu, boala grava a victimei sau a autorului, un accident care a dus la desfigurarea, la provocarea unei infirmitati autorului sau victimei, un act dezonorant, conduita imorala a victimei), casatoria nu se poate realiza[5].
4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Desi sunt posibile forme imperfecte ale infractiunii, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa. Infractiunea de seductie este consumata în momentul când s-a produs raportul sexual cu victima, iar nu la data când promisiunile de casatorie s-au dovedit a fi mincinoase. Daca inculpatul are, la diferite intervale de timp, raporturi sexuale repetate cu victima, în baza promisiunii initiale de casatorie, va exista infractiunea de seductie în forma continuata[6].
B. Modalitati. Infractiunea de seductie nu cunoaste modalitati normative în afara celei simple (tipice). Acestei modalitati poate sa-i corespunda o varietate de moda litati faptice.
C. Sanctiuni. Pedeapsa pentru
seductie este închisoarea de la 1 la 5 ani. Desi promovarea actiunii penale se
face din oficiu, totusi împacarea partilor înlatura raspunderea penala. Împacarea
partilor poate sa se manifeste sub forma încheierii casatoriei, însa nu este
obligatorie; împacarea poate avea loc si în alt mod, conform art. 199
C. pen.
Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 1862/1971, în Repertoriu alfabetic de practica judiciara în materie penala pe anii 1965-1975, op. cit., p. 393; Trib. jud. Timis, decizia pen. nr. 75/1975, în RRD nr. 7/1975, p. 72.
|