Sistematicitate statica si dinamica
Distinctia intre sisteme statice si dinamice se afla la Kelsen in centrul gandirii lui si singura tipologie, plecand de la care caracterizeaza sistemul juridic, se bazeaza pe acest criteriu, adica din punctul de vedere al relatiilor existente intre norme.
Sistem static Kelsen considera acel sistem in care normele sunt valabile in virtutea continutului lor, caci fondul lor se subsumeaza ca particularul sub general.
Ca sistem dinamic Kelsen intelege acel sistem in care o norma data apartine sistemului in virtutea faptului ca este creata de o maniera determinata de norma fundamentala si nu pentru ca are un continut determinat. Aceasta distinctie pare simpla, dar comporta mai multe dificultati. Existenta unui sistem pur este imposibila, caci sistemul se poate mentine doar daca continutul normei fundamentale este imediat evident. Kelsen postula existenta dualismului radical intre vointa si ratiune si considera conceptul ratiunii practice drept imposibil de sustinut, caci nu pot exista norme imediat evidente cu exceptia cazului cand o astfel de norma ar fi creata de vointa lui Dumnezeu sau de cutuma. Deci, fundamentul ultim al validitatii se gaseste intr-o norma dupa care trebuie de condus ca sa corespunda comandamentului autoritatii care a creat-o sau normelor cutumiare. Astfel aceste norme formeaza un sistem dinamic.
La aceasta prima obiectie Ost adauga pe a doua ce va nega ideea insasi de sistem normativ. Kelsen la finele vietii a publicat in 1979 la Viena ' Allgemeine Teoria normelor' prin care neaga aplicabilitatea logicii, in particular a inferentei si non-contradictiei in domeniul normelor. Dar este imposibil de sustinut aceasta idee daca nu se poate deduce o norma din alta, atunci si notiunea de sistem static construita de Kelsen cade.
M.Troper considera ca existenta unui sistem pur dinamic tot trebuie respinsa pentru motivul ca nu poate un organ abilitat sa adopte norma fara relatia logica intre 2 norme. Deci, a concluzionat Wroblewski, conceptia lui Kelsen rupe cu orice forma de sistemism si consacra un 'decizionism' , o serie de decizii fara coerenta. Dar intrebarea este: trebuie oare abandonata tipologia lui Kelsen
Alte interpretari ale distinctiei: sistem static-sistem dinamic.
G.Timsit a incercat sa depaseasca aceste dificultati pe care le ridica conceptia lui Kelsen, aratand ca trebuie vorbit nu de dualitatea sistemelor normative, ci de dualitatea sistemului normativ considerat in 2 elemente constitutive: 1. o ordine normativa (On), sistem ierarhizat de norme fondat pe existenta unei relatii ierarhice; 2. Un spatiu normativ (En), sistem de apartenenta sau de includere a normelor intr-un ansamblu non-ierarhizat.
Wroblewski a definit sistemul dinamic ca avand caracter formal in sensul ca 'se caracterizeaza prin absenta oricarei relatii de continut intre normele apartinand acestui sistem, atunci cand un sistem static se caracteruzeaza prin aceea ca are o norma de validitate legata de un continut determinat de asa maniera ca toate normele apartinand sistemului pot fi deduse conform regulilor admise de inferenta'.
M.Troper a opus o noua formulare a tipologiei kelseniene, un sistem exclusiv dinamic este un sistem de delegari, in care continutul deciziilor nu este prescris si functionarii au o putere discretionara totala.
Imcercand sa raportam sistemul juridic la aceasta tipologie o amintim pe cea a lui Hart si la prima vedere s-ar parea ca regulile primare formeaza un sistem static, iar cel ce are si reguli secundare - cu cel dinamic.
Dar nu este asa. Pe de o parte, regulile primare nu alcatuiesc un sistem, ci doar ansamblu de modele, lipsite de orice caracter comun ce permite de a-l identifica. Pe de alta -regulile secundare in sistemul dinamic nu au numai abilitare si procedura, in cele de recunoastere sunt criterii multiple de identificare si nu in mod necesar implica o putere legislativa nelimitata, fapt demonstrat de limitarile constitutionale. Si apoi regulile de schimbare si decizie nu pot ignora regulile primare a caror aplicare o fac.
Regimul ce articuleaza regulile primare si secundare nu este in mod necesar unul pur dinamic.
Apropierea tipologiei de sistem prin raportare la teoria lui Hart prezinta interes prin faptul ca se observa ca existenta unui sistem dinamic nu presupune prezenta numai a regulilor secundare, se presupune si existenta regulilor secundare specifice, ce confera puteri publice sau private.
Aprofundand conceptia lui Hart, N.Bobbio a facut distinctia intre sisteme simple ce sunt compuse din reguli primare si din norma (e) de identificare si sisteme complexe ce contin, in afara de reguli primare, si norme de sanctionare si norme de productie juridica. Contrar lui Hart, Bobbio considera ca regulile unei societti primitive sunt un sistem, pentru ca este prezent implicit criteriul de apartenenta pe care Hart l-a ignorat.
Dar pentru ca nu sunt norme despre producerea normelor, Bobbio l-a numit sistem static.
O atare identificare nu se impune a priori cand existenta unei relatii deductive intre diferite norme apartinand sistemului nu este inerenta definitiei lor. De aceea F.Ost propune introducerea unei distinctii mai fundamentale, acea pe care a propus-o Troper - sistem ierarhizat si non-ierarhizat. Non-ierarhizat sau orizontal este sistemul unde toate normele sunt plasate la acelasi nivel , unde enunturile nu sunt justificate unele prin altele, iar sistemul ierarhizat sau vertical este sistemul, intre normele caruia exista o ierarhie, unde un enunt se prezinta ca o norma daca autorul ei o justifica invocand un enunt emanat de altul pe care norma sa are obligatia de a-l aplica. Distinctia in statice si dinamice se refera doar la sistemele verticale.
Ost afirma ca sistemele simple ale lui Bobbio sunt cand sisteme verticale, cand orizontale. In prima ipoteza e vorba de sisteme morala si drept natural ca sisteme statice, iar in a doua - de reguli de eticheta, sau cele din societatile primitive care nu pot fi calificate nici ca statice, nici ca dinamice.
Aceasta situatie a fost explicata si de Ch.Perelman care a aratat ca cele doua sisteme normative extreme au la origine doua utopii ale gandirii filosofice si anume:
. Utopia 'calculabilitatii'- regulile sunt astfel elaborate ca exclud orice putere de decizie, ceea ce Perelman a numit 'legislatie fara judecator'.
Utopia politica - Puterea de decizie este nelimitata, arbitrara, fara reguli prealabile, adica 'justitie fara legislator', prima fiind utopie rationalista, a doua - voluntarista, primei i-ar corespunde un sistem pur static, iar celei de a doua - un sistem pur dinamic. Ordinea calculabila reduce norma particulara la deductia plecand de la un numar mic de principii generale a caror continut este considerat evident, ordinea politica, din contra, justifca validitatea oricaror decizii prin unicul fapt ca emana de la un organ competent, fara ca si continutul lor sa fie limitat de reguli prealabile.
Aceasta tipologie este si ea utopica, caci nu se poate include nici un sistem doar intr-un tip sau altul, mai potrivit ar fi de subliniat caracterul mixt al sistemului juridic. Insusi Kelsen a sustinut ca sistemul este esential dinamic (E.A. - si nu pur dinamic) in sensul ca determinarea organului este minimul a ceea ce trebuie reglementat in raportul dintre o norma superioara si una inferioara. Norma superioara poate, conform lui Kelsen, sa stabileasca si procedura de urmat si chiar continutul regulilor, deci, reiese ca sistemul este mixt.
J.Wroblewski a sustinut ca sistemul juridic apartine categoriei dinamice statice complexe.
In acelasi sens s-a exprimat si M.Troper: 'Dreptul pozitiv al societatilor moderne este unul concomitent static si dinamic, pentru ca toate deciziile sunt mereu justificate prin conformitatea sa continutului altui enunt si prin abilitarea acordata autorului lor.'
Teza lui N.Bobbio conform careia 'ordinea juridica este un exemplu tipic de sistem normativ complex' nu face clarificari suplimentare, pe cand pozitia lui Perelman este mai transanta. Perelman afirma ca dreptul nu exista ca o disciplina tehnic autonoma decat in societatile ce fac loc intre calculabil si politic unei ordini la stabilirea careia concureaza mai multe vointe umane si asistam la o dialectica constanta a ratiunii si vointei .
In alti termeni - nu este sistem juridic decat acolo unde exista reguli generale ce fondeaza continutul deciziilor individuale si judecatori abilitati sa lichideze cu autoritate imperfectiunile inerente acestor reguli, adica a unui sistem normativ ce nu este nici pur static, nici pur dinamic.
|
