Dimensiunea macroeconomica
Una dintre principalele dificultati pe care le întâlnim când vrem sa cuantificam masa de bani murdari aflata în circulatie o reprezinta insuficienta preciziei sau contradictiile din statisticile oficiale aflate la dispozitie.
Traficul - fie ca este vorba de anumite droguri sau substanta prohibita-este prin definitie-ocult si nu apare în evidente contabile. Aceasta produce însa sume enorme de bani care, nu de putine ori , sunt injectate în economia reala.
De cealalta parte se afla indivizi sau grupuri criminale care vor sa-si sporeasca la infinit patrimoniul sfârsind prin a controla sectoare întregi de activitate.
Avem de-a face cu o alta incertitudine pentru ca valorile ilicite sunt concentrate într-un mic numar de mâini. Dintre multiplele întrebari pe care ni le putem pune enumeram doar câteva:
Care este masa monetara neagra si care sunt pericolele pe care le reprezinta aceasta pentru economia reala?
Putem sa ne imaginam ca valorile controlate de puterile criminale permit punerea sub control si influentarea unor structuri precum bancile sau centrele financiare? si aceasta mai ales în anumite tari aflate în tranzitie.
Prin amploarea dimensiunilor, banii negri pot dezechilibra economia mondiala în ansamblul sau.
Câteva evenimente , cum ar fi criza din spatiul asiatic sau deprecierea monedei mexicane s-au soldat cu producerea unor unde de soc , care au prefigurat scenariul catastrofic.[1]
Imediat dupa Al II-lea Razboi Mondial , situatia economica a determinat comunitatea internationala sa stabileasca reguli de control al fluxurilor financiare plasate sub tutela F.M.I.
Întrebarea ce se pune este daca acest control cât si supravegherea macroeconomica joaca si un rol de alerta pentru prevenirea unei crize mondiale?
Pentru a avea o idee, chiar daca nu foarte exacta din caza acumularii activitatilor organizatiilor criminale, vom prezenta câteva dintre estimarile oficiale.
Lucrarile economice consacrate criminalitatii sunt întâi de toate interesate de fata nevazuta a economiei mondiale fara a face distinctia între bani negri 111v212b si o alta paleta de la gri deschis la gri închis.
Doar daca banii gri, sau în afara legii , provin din fraude sau escrocherii diverse, banii negri apartin criminalitatii organizate.
Acestia sunt produsul activitatilor traditionale ale organizatiilor criminale, pirateria pietelor publice, prostitutie, extorsiune, racket, jocuri de noroc clandestine, al traficului ilegal de arme, dar mai ales al traficului de droguri ce reprezinta cel putin 50% din suma totala a reciclarii finantelor criminale.
Dupa statistica F.M.I. , valorile cumulate provenind din activitati ilicite sunt estimate l 500 de miliarde de dolari,adica 2% din Produsul Mondial Brut. Este vorba de fluxul anual, ceea ce înseamna ca stocul de bani murdari este superior. De asemenea este exprimat produsul activitatilor ilicite propriu-zise fara a-l include pe cel al investitiilor realizate de organizatiile criminale transnationale cu fonduri albite.
Precizam ca F.M.I. vorbeste de veniturile nete, adica de beneficii si nu de cifra de afaceri.
Partea provenind din trafic de stupefiante , reprezinta cifra de afaceri,este exprimata între 400-500 miliarde de dolari pe an.
Programul Natiunilor Unite pentru Controlul International al Drogurilor estimeaza si el aceasta cifra la 400 miliarde de dolari pe an , ceea ce înseamna 8% din comertul mondial , suma depaseste valoarea totala a celei obtinute prin vânzarea automobilelor în lume si sensibil egala cu cea a pietei industriei textile.
Daca retinem suma de 500 miliarde de dolari, reciclati anual în economia mondiala avem deja o idee asupra pirateriei financiare a organizatiilor criminale.
Expertii sunt de acord în a sustine ca organizatiile criminale s+au adaptat noilor cerinte ale economiei mondiale si au stiut sa obtina un formidabil profit în urma mondializarii schimburilor de marfuri si de capitaluri. Departe de a se replia în activitati traditionale si a adopta o atitudine defensiva, acestea au manifestat pragmatism si au studiat mutatiile produse pentru a penetra noi piete. Aceste organisme si-au diversificat investitiile, orientându-si cu precadere spre activitati legale care le-au oferit respectabilitate si le-au acoperit noile forme de criminalitate. Astfel si-au marit profiturile deja substantiale.
Pentru a încerca sa evaluezi valorile obtinute din toate tipurile de trafic , sunt utilizate metodele empirice aplicabile evidentelor la nivelul întregii planete si anume statisticile financiare ale F.M.I. Acestea sunt publicate lunar si contin date de ordin macroeconomic care intereseaza pentru analizarea subiectului abordat, prezentând o oarecare pertinenta.
La începutul anilor 80 , anumite anomalii financiare au determinat F.M.I. sa întreprinda studii pentru a afla caza lor.
Astfel s-a publicat Final Raport of the Working Party on the Statistical Discrepancz in World Current Acount Balancies, cunoscut sub numele de Raportul Esteva.
Concluzia a fost transanta- peste 60 de miliarde de dolari dispareau anual din circuitul oficial.
Calculata pe ultimii 5 ani ,"gaura neagra" a finantelor mondiale era cuprinsa între 80-100 de miliarde de dolari. În 1997, aceasta s-a ridicat la 113 miliarde de dolari.
Ceea ce retine atentia în mod deosebit sunt investitiile directe si cele de portofoliu care au o provenienta dubioasa.
Întradevar , banii murdari reciclati în sistemul financiar international genereaza dividende care sunt înscrise în rubrica "debit" în contul tarilor unde au fost realizate astfel de investitii, în masura în care ele constituie iesiri identificate de agentii comerciali.
Ele nu apar creditate de nimeni , beneficiarii bucurându-se, gratie unor bancheri întelegatori de o mare discretie în privinta identitatii.
Din acest punct de vedere , centrele offshore atrag între 50-60% din cifra neagra a finantelor mondiale. Se apreciaza de catre specialisti ca patrimoniile oculte depozitate în aceste locuri se cifreaza între 800-1200 miliarde de dolari.
În afara de analiza globala putem iata, aplica acest rationament la nivelul statisticii unei tari.
Se iau în considerare erorile si omisiunile nete în ajustarea reziduala a balantei de plati. În general, variatiile mari de erori si omisiuni sugereaza modificari importante de capitaluri necontabilizate.
Se constata fara dubii ca astfel de varietati mari se regasesc în centrele financiare recunoscute pentru opacitatea lor sau în tarile în care sunt active puternice retele de traficanti.
Pentru a ilustra aceste afirmatii sa luam cazul concret al Birmaniei. Ţara cuprinde în frontiera sa orientala cea mai mare parte a Triunghiului de Aur de unde se scot anual intre 250-290 tone de heroina, situându-se pe locul 4 în lume.
Economistii au semnalat anomalii în cifrele statistice si o reechilibrare a balantei de plati însotite de erori si omisiuni mai mult decât suspecte. Acestea au crescut evident în 1993 anul în care autoritatile de la Rangoon au permis birmanezilor sa detina devize si sa le schimbe, rata de schimb fiind cea de piata si nu cea oficiala. Rezultatul a fost urmatorul : narcotraficantii au început sa investeasca o parte al profitului în loc sa îl exporte, ca pâna atunci, clandestin, în totalitate.
Cel mai cunoscut traficant de opiu, Khun So , retras oficial în 1996 si+a extins afacerile între altele intrând în comertul cu jad si pietre pretioase si înfiintând mai multe societati de import-export cu China.
Dupa rapoartele serviciilor secrete thailandeze, Khun So ar fi retras numai în 1996 suma de 24 milioane de dolari din institutii financiare thailandeze pentru a le investi în Birmania. Datele oficiale demonstreaza ca pentru exercitiul financiar 1995-1996 , comparând cifrele comertului exterior furnizate de surse guvernamentale cu statisticile partenerilor comerciali ai Birmaniei, aparea suma de 400 milioane de dolari din investitii straine ca fiind de origine necunoscuta fata de 79 milioane dolari în exercitiul anului anterior ,ori cele doua marfuri de contrabanda care sunt preponderente în balanta de plati si care ar putea explica decalajul statistic sunt jadul si pietrele pretioase.
În sfârsit, 200 de miliarde de dolari au însemnat alte cheltuieli fara sa apara evidentiati. În total sunt circa 600 miliarde de dolari fara existenta statistica, dar care au corespondat economic.
Aceasta sugereaza în mod evident o relatie cu veniturile anuale rezultate din narcotrafic estimate între 700 de milioane si un miliard de dolari.
Spalarea banilor proveniti din operatii criminale este numai unul dintre multiplele aspecte ale unui proces mult mai vast , bazat, pe de o parte investitiile si tranzactiile comerciale care au loc în economia reala iar pe de alta parte pe tranzactii financiare globale imense care cresc continuu. Pietele financiare internationale cuprind zilnic tranzactii în valoare de mii de miliarde de dolari din care numai o mica parte, aproximativ 5%, par a fi legate direct de comertul mondial. Restul se bazeaza pe capitalul "fierbinte", "speculativ", "lichid" sau "semilichid" , investit pe termene scurte si care are plus avantajul garantarii anonimatului investitorilor.
Cresterea acestei imense mase monetare speculative este legata de diversi factori, cum ar fi internationalizarea celor mai mari banci si societati de holding, eliminarea restrictiilor si controlului asupra investitiilor straine si impactul tehnologiei electronice de transmitere a informatiilor asupra pietei financiare nationale. Aceste fenomene sunt de natura a descuraja orice încercare de control general asupra tranzactiilor financiare de catre o singura entitate institutiilor si creeaza conditii de camuflare a banilor "murdari" sau "fierbinti".
Numai în decursul unui deceniu au avut loc schimbari importante în structura bancilor , natura pietelor financiare internationale si în relatiile dintre bancile internationale. Bancile au devenit companii multinationale, cu o retea de filiale straine forme de asociere si joint-ventures , sporindu-i activitatile internationale într-o maniera spectaculoasa.
Contrar unei impresii generale , nu este adevarat ca cea mai mare parte a acestor bani provine din operatia criminale. Este de mentionat faptul ca banii "fierbinti" si cei "murdari" nu reprezinta unul si acelasi lucru. Banii "murdari" desemneaza doar o mica parte din banii"fierbinti" iar în ceea ce priveste prima categorie, exista o distinctie între banii care sunt murdari deoarece detinatorii lor opteaza pentru practici precum evaziunea fiscala si exportul ilegal de capital. În orice caz o mare parte a lichiditatilor speculative este formata din capital care ar trebui numit mai degraba "cenusiu" pentru ca , în general identitatea detinatorului ramâne necunoscuta. La sfârsitul zilei masa de bani "fierbinti" este conectata la operatia ilegala pe masa larga : banii "fierbinti" circula în toata lumea prin aceleasi canale geografice si institutionale deschide crimei organizate si folosite de aceasta.
Pentru transferul dintr-un loc în altul, acesti bani , folosesc tehnologii identice si tind sa se acumuleze în acelasi locuri la aceleasi banci.
În mod evident cea mai cunoscuta sursa de bani "murdari" care dispare într-un loc pentru a aparea si mai puternica în altul este traficul de droguri; profituri imense se obtin însa si pe alte cai, precum: livrarile ilegale de armament, traficul cu aur, bijuterii si pietre pretioase, traficul cu carne vie, coruptia politica pe scara mare, evaziunea fiscala si contrabanda.
În momentul de fata, traficul de droguri nu trebuie considerat ca fiind cel mai important mijloc de obtinere a banilor "murdari".Volumul global de fonduri ilegale rezulta din forme ale delincventei mari "benigne", inclusiv falsificarea marcilor de fabricatie si a biletelor bancare, fraudele fiscale si bancare.
Un important indiciu al unei anomalii serioase în circuitul mondial al tranzactiilor economice este faptul ca suma totala a balantei globale de plati este 0. Mai exact, totalul bunurilor si serviciilor exportate din orice tara si din ansamblul tuturor tarilor trebuie sa fie egal cu totalul bunurilor si serviciilor importate. Drept consecinta, suma totala a deficitelor balantelor de plati din toate tarile ar trebui sa tinda spre 0. Începând cu anii 70 a aparut si crescut continuu diferenta dintre valoarea globala a importurilor si exporturilor, ajungând a nivelul maxim de 100 de miliarde de dolari în 1982, nivel care s-a mentinut si în anii urmatori. Aceasta diferenta nu poate fi explicata decât prin faptul ca metodele de înregistrare a tranzactiilor internationale nu functioneaza corect sau prin faptul ca o mare parte din aceste tranzactii se produc în afara cadrului legal si oficial.
Explicarea acestor diferente prin imposibilitatea masurarii exacte a platilor internationale, prin existenta unor evidente statistice mai bune în unele tari decât în altele si prin tendinta de distorsionare a propriilor statistici existente în unele tario, nu este suficienta pentru justificarea diferentei constante între iesirile si intrarile de capital, diferenta care a crescut continuu în anii 70 în favoarea celei dintâi.
O ipoteza capabila sa explice aceasta aparenta "aberatie" este aceea care se bazeaza pe fluxurile ilegale de cxapital comercial, neînregistrate în statisticile oficiale si datorate dublei facturari a exportului si a platilor catre beneficiarii domiciliati în strainatate, care nu le declara autoritatilor locale. Expertii F.M.I. include aceste diferente în categoria "erorilor si omisiunilor" din evidentele statistice. În terminologia lor rigida aceasta "gaura" în balanta globala de plati devine un "dezechilibru comercial".
Pentru a întelege într-o oarecare masura cresterea exploziva a masei de capital speculativ care circula prin venele finantei internationele este necesar sa examinam unele procese oarecum obisnuite a caror legatura cu spalarea banilor nu a fost examinata pâna în prezent.
Unul dintre acestea este procesul de dezvoltare si integrare atât pe plan national cât si international a pietei ilicite. Aceasta dezvoltare a pietelor ilegale cu prioritate în ultimele doua decenii adeterminat o expansiune corespunzatoare a delincventei transnationale si a necesitatii ca aceasta sa stabileasca legatura cu institutiile care gazduiesc capitalurile "fara patrie".
Se poate afirma cu certitudine ca orice activitate criminala de anvergura, care isi propune obtinerea de câstiguri maxime, continuitatea operatiilor si contracararea initiativei organizatiilor financiare, va atinge momentul critic al necesitatii de integrare în sistemul bancar si finaciar. Un asemenea moment nu apare în cazul în care actiunea criminala este exceptional protejata sau daca nu prezinta prea multe pretentii în perspectiva. Totusi, abia în anii 1987-1988 au început sa se întrevada anumite piete "chei" cu simptome de maturizare, mai ales în domeniul drogurilor si a armelor. Încercari interesante de evaluare a cifrei de afaceri si a profiturlor obtinute din traficul de droguri au fost facute de Natiunile Unite în 1987 si de un grup din cele 7 tari puternic industrializate, în 1989.
Banii rezultati din tranzactiile pe piata drogurilor sunt spalati prin intermediul institutiilor financiare nationale si internationale, valoarea lor fiind estimata la 50-70% din totalul profiturilor comerciale în ansamblul. Chiar si fluxul total de bani produs prin tranzactiile ilegale de bunuri si servicii reprezinta doar o mica parte din masa totala de bani fierbinti, marimea sa în cifre absolute este de natura a influenta în mod hotarâtor economiile unor anumite tari, mai ales cele slabe din punct de vedere economic cum ar fi Bolivia si Peru.
Dezvoltarea pietei globale a drogurilor s-a facut în paralel cu aceea a vânzarilor ilegale de arme. Fabricantii vestici vând toate tipurile de arme guvernelor si miscarilor de rezistenta din Lumea a Treia prin intermediul comerciantilor, oamenilor de afaceri si serviciilor secrete care obtin profituri considerabile în urma acestor activitati.[4]
Sfârsitul Razboiului Rece si aparitia unei serii întregi de conflicte armate în Europa, Asia, si America Latina au determinat o escaladare rapida a industriei de armament si în mod legal si ilegal, a pietelor materialelor de razboi. Între 1970-1984, cheltuielile militare în ansamblul tarilor lumii au crescut de mai bine de doua ori, atingând un nivel de aproximativ 800 miliarde dolari pe an, în timp ce în aceeasi perioada exporturile au crescut de la 6 la mai mult de 40 de miliarde de dolari. Majoritatea acestor exporturi au mers în tarile Lumii a Treia. Pentru întelegerea într-o oarecare masura a acestor masive schimbari în atitudinea relatiilor economice si politice interne, pot fi citate cifrele referitoare la vanzarile de arme din S.U.A. în Lumea a Treia - între ultima parte a anilor 90, valoarea livrarilor de arme bazata pe acorduri militare între cele doua parti a crescut de mai bine de 14 ori. Aceasta enorma crestere a livrarilor de arme a fost însotita de cresterea importantei fortelor pietei ca factor cheie în determinarea naturii tranzactiilor. Pâna în 1988 inclusiv, nu au avut loc schinbari esentiale în aliantele politice si militare ale blocurilor de putere.
De aceea, restrictiile severe si embargourile asupra vânzarilor de arme au ramas fomal în vigoare îmreuna cu sisteme de autorizare si control al miscarilor de material de razboi si au fost adoptate de fiecare dintre tarile furnizoare. Drept rezulatat al acestor restrictii, gruparile interesate de piata armamentului au dat nastere unei tendinte crescânde de eludare a acestora, tendinta transformata întrun puternic impuls pentru piata ilicita. Pe lânga cei trei mari exportatori de arme din perioada imediat postbelica ( S.U.A., U.R.S.S.,Anglia) în ultimii ani alti trei (Franta, Germania si Italia) au început sa joace un rol important ulterior competitiei devenind si mai puternica pe masura ce printre furnizori au început sa apara altii ca Turcia, China, Brazilia si altele.
Unul dintre factorii cheie responsabili pentru cresterea valorii tranzactiilor de armament este faptul ca elitele politice ale Lumii a Treia carea au venit la putere dupa procesul de decolonizare din anii 50-60 au început sa isi contruiasca propria masinarie militara. Tehnoligia sofisticata de raazboi si acel tip de birocratie profesionala caracteristica sistemului de securitate si aparare s-au raspândit rapidîn toate aceste noi state suverane.
Peste tot gvernele nationale au recurs la forta pentru a-si impune propriile reguli, determinând puterile aliate sa adere chiar si pe cele recunoscute adc'verse sa le livreze armament necesar. Astefel aceste livraîri de arme au devenit tot mai importante în stabilirea aliantelor între centru si periferiile puterii, dominând relatiile traditionale bazate pe ajutor economic.
Acest flux de armament si tehnologie militara sofisticata catre tarile noneuropene a fost stipulat si putin initial, de conflictele tot mai numeroase din Africa, Orientul Mijlociu, America Latina. Majoriotatea a celor aproape 400 de confruntari statale au avut loc între tarile noneuropene dupa anul 1970.
O data cu trecerea timpului, interesele grupurilor de presiune din lumea traficului ilegal de arme au crescut pana la punctul din care acestea pot influenta intensitatea si durata conflictelor, având la îndemâna posibilitatea transformarii disputelor minore si a înclestarilor potentiale în veritabile conflicte armate.
În ultimii ani, cererea pe piata armelor pare sa se fi echilibrat chiar sa scada. Cresterea valorica a cheltuielilor globale s-a redus dupa 1985 si s-a stabilizat în 1987. Aceasta evolutie se datoreaza în principal reducerilor de cheltuieli militare în tarile în curs de dezvoltare dupa 1985. Pentru unele tari exportatoare precum Italia, aceasta tendinta de scadere a cererii s-a transformat într-o reducere buna a exporturilor între 1985-1987 , uneori de ordinul a 80 %. Presupunand ca piata ilegala a armelor a avut aceeasi evolutie cacea legala, se poate presupune ca volumul tranzactiilor ilegale cu material militar a luat de asemenea o turnura descendenta.
Cea de a doua contributie mai importanta cantitativ la formarea banilor "fierbinti" se datoreaza activitatii "subterane" în economia principalelor tari vestice organizate si mult mai extinse. În raportul privind investigatia întreprinsa de Senatul SUA în legatura cu evaziunea fiscala se consemneaza: " Dar ce socheaza este faptul ca metodele ilegale nu sunt folosite numai de criminali , ci si de tot mai multi americani care încearca sa se sustraga de la plata taxelor si de urmarirea creditorilor".
Cel de-al treilea izvor de bani "fierbinti" care se varsa în vastul ocean al fondurilor speculative este constitui din exodul de capital în tarile îndatorate din Lumea a 3-a. A existat o multitudine de factori care au generat acest exod , începând cu deceniul 7. A existat o perioada în care lipsa unor materii prime si cresterea corelativa a preturilor a generat afluxul unor sume considerabile de valuta forte din tarile în curs de dezvoltare catre tarile mai sarace. A urmat apoi în perioada 1973-1981 explozia împrumuturilor. Este momentul în care principalele institutii de creditare nu mai urmareau cu prioritate obtinerea de profituri maxime, ci acordarea unui volum cat mai mare de credite. Rezultatul a fost ca o întreaga generatie de functionari bancari multinationali a început sa nu mai depinda -în ceea ce priveste salariile, cariera si influenta lor- de profitabilitatea reala a împrumuturilor acordate ci mai degraba de volumul total al acestora, indiferent de calitatea si existenta unor depozite solide si suficiente, capabile sa acopere aceste activitati de creditare. Marile banci au devenit gestionarele unor pasive, facând împrumuturi imense si impunând conditii în cheltuirea lor de catre debitori de natura sa asigure restituirea acestora. Ele nu s-au mai preocupat într-o masura suficienta de provenienta depunerilor, iar unele banci americane în mod constient au acceptat bani din surse dubioase sau chiar vadit ilegale. Aceste fonduri au fost primite de guverne, autoritati locale, corporatii si companii, fiind controlate si garantate de Vest în diferite moduri, deopotriva legale si ilegale: cheltuieli publice, obiective de dezvoltare, armamente sofisticate si obiecte de lux pentru elita puterii locale si acolitii sai.
În orice caz o mare parte a creditelor din lumea a treia nu au fost nici investite si nici cheltuite pe plan local si returnate tarilor vestice sub forma capitalurilor exportate ilegal, adeseori depuse chiar în bancile care acordasera creditele initiale. Drept consecinta acestea din urma au obtinut profituri duble în baza aceluiasi capital, mai întâi ca împrumut acordat guvernelor si apoi la întoarcerea acestor capitaluri ca depuneri personale ale conducatorilor acelorasi guverne sau ale cetatenilor particulari din tarile care au primit împrumuturile respective.
Aceasta conduce inevitabil la urmatoarea concluzie: cei mai importanti detinatori de averi ilegale din ultimii aproximativ 20 de ani nu sunt nici traficantii, nici financiarii, si nici speculantii de capitaluri care au stat permanent în lumina presei internationale, ci sefii de stat, ministrii si înalte oficialitati guvernamentale din tarile dezvoltate. Cu complicitatea evidenta a celor mai mari banci si a guvernelor apusene, acestia au reusit sa comita cel mai mare jaf din istoria contemporana, contribuind într-un mod decisiv la înrautatirea problemei datoriei externe.
Numarul total al exodurilor de capital publicate în presa este impresionant, ca si influenta asupra economiei reale si asupra totalului datoriei acumulate de tarile lumii a 3-a. Exemplele merg de la continente întregi cum este America Latina, unde exportul de capital în valoare de aproximativ 50 miliarde de dolari a ruinat orice speranta de dezvoltare economica, pâna la tari individuale ca Zairul, Etiopia, Iran, Filipine, Haiti, Mexic si altele, unde despotismul claselor dominante a fost amplificat de coruptie si sporirea resurselor publice.
Situatia banilor "fierbinti" a devenit si mai îngrijoratoare începând cu 1981, anul în care principalele banci au început sa reduca creditele catre tarile în curs de dezvoltare. Drept urmare, fluxurile de capital nu au fost întrerupte, ci accelerate. Crizele economice si politice cauzate de deteriorarea pozitiilor internationale ale tarilor debitoare-unele dintre acestea ramân fara rezerve valutare si fiind astfel obligate sa adopte masuri antiinflationiste foarte severe- au provocat îngrijorarea în cadrul claselor locale de mijloc. Acestea au început sa imite comportamentul elitelor si sa dirijeze o mare parte a economiilor lor spre S.U.A. si în conturile secrete din Europa, Asia si Caraibe. Se estimeaza ca în perioada 1976-1985, peste 200 de miliarde de dolari au fost transferati în astfel de conturi de catre cetateni ai tarilor în curs de dezvoltare. Cu exceptia Braziliei (a carei imensa datorie externa poate fi cu greu influentata de posibila returnare de capital ilegal exportat) este evident ca datoriile tarilor în curs de dezvoltare pot fi reduse daca o parte dintre acestea provin din exodul de capital.
De altfel, în discutiile asupra masurilor necesare pentru compensarea datoriilor mondiale, revine frecvent propunerea de anulare a acelei parti a datoriei care corespunde exporturilor ilegale de capital, facute de clasele conducatoare ale tarilor debitoare din lumea a 3-a. Aceasta se poate face fie prin blocarea depozitelor bancare si a proprietatilor din strainatate obtinute ilegal, fie prin declararea acestora în proprietatea bancilor depozitare.
Toate procesele si problemele amintite mai sus trebuie considerate ca apartinând codului general al finantei internationale contemporane. Împreuna cu sporirea masei de bani "fierbinti", un numar de alti factori aflati în acelasi context au suferit o transformare. Nu este vorba de tendintele de integrare a pietelor sau de transferurile de capital prin intermediul computerelor, ci de faptul ca în universul financiar contemporan exista teritorii privilegiate, unde pot fi efectuate tranzactii imense, fara nici o posibilitate de control sau reglementare, care faciliteaza si încurajeaza circulatia mondiala a banilor "fierbinti". Câteva dintre cele mai importante asemenea centre se afla în punctele de intersectare a principalelor rute comerciale ilegale. Astfel, este îndeobste cunoscut ca Panama si Insulele Bahamas joaca un rol important în tranzactiile financiare de pe piata cocainei între America Latina si S.U.A. . Hong Kong-ul joaca acelasi rol în ceea ce priveste circuitul heroinei din Asia de Sud-Est spre Vest, în timp ce Elvetia si Liechtenstein-ul gazduiesc fondurile obtinute prin producerea si vânzarea de armament si din heroina provenite din Asia de Sud-Est. În afara de rolul lor pe piata interna a crimei organizate centrele mentionate si piata eurodolarilor sunt segmentate sistemului financiar mondial cu cea mai rapida dezvoltare.
Între sfârsitul anilor 60 si jumatatea ultimei decade acestea au crescut de 2-3 ori mai mult decât principalele piete financiare interne ale celor mai dezvoltate tari.
Evident, pe aceste piete cu profituri secrete ale companiilor multinationale si circuite turbionare sunt cooptati banii provenind din orice alte genuri de activitati. Caracterul speculativ al pietei eurodolarilor si pericolul pe care îl reprezinta pentru stabilitatea financiara mondiala au fost bine întelese de unele autoritati ale S.U.A., dar mai putin întelese în Europa.
Injectarea zilnica pe piata eurodolarilor a banilor "negrii" si " cenusii" generati de activitatile economice ilegale ale crimei organizate, pe de o parte si sporirea valorii banilor spalati prin operatiuni speculative, pe de alta parte - iata scenariul financiar general care constituie cauza destabilizarii globale.
În ciuda proportiilor relativ limitate, prezenta banilor de provenienta criminala în masa monetara globala poate declansa procese de o incalculabila gravitate, a caror premisa rezida în însasi contradictiile sistemului financiar international. Daca la aceasta se adauga o doza suplimentara de risc si anarhie generata de interventia operatorilor si bancilor legate de marea criminalitate, devine clar ca masa monetara ilegala poate arunca în aer întreg edificiul financiar dupa "Lunea Neagra" de pe Wall Street din 18- un eveniment care a demonstrat fragilitatea întregii ordini financiare contemporane- si amenintarea unei crize globale semnalata sistematic în ultimul timp de bancile americane este momentul ca aceste fenomene sa fie scoase din sfera limitata a specialistilor si supuse unor largi dezbateri politice.
2.4 Spalarea banilor murdari si narcotraficul
Legatura dintre narcotrafic (traficul de stupefiante) si reciclarea banilor murdari sine de o ecuatie foarte simpla: traficul de stupefiante contribuie la cresterea cu circa 50% a fluxurilor de bani negri care sunt reciclati în fiecare an în lume.
Din punct de vedere juridic, este foarte important a face deosebirea între narcotrafic si spalarea banilor murdari pentru a le putea incrimina pe acestea din urma.
Exemplul tipic al narco-statului care se studiaza în scoli si universitati este Columbia, tara în care legaturile dintre sferele politice, economice si criminale sunt cert stabilite. La doua zile dupa alegerea ca presedinte a lui Ernesto Samper au si aparut primele banuieli cu privire la finantarea campaniei sale. Continutul unor casete înregistrate a fost dezvaluit, era vorba de fratii Gilberto si Miguel Rodriguez Orejula sefi ai cartelului Cali, care vorbeau de o donatie de 3,7 milioane de dolari în beneficiul candidatului liberal.
Unul dintre ultimele scandaluri se refera la reciclarea unor sume importante de bani în banca fotbalului columbian, sportul cel mai popular în aceasta tara.
Conform organismului de supraveghere nationala Superintendencia- traficantii ar controla circa 80% din fondurile a 5 cluburi din prima divizie.
În continuare vom discuta cazul unui producator de stupefiante apoi cazul unei tari foarte active în traficul de droguri.
2.4.1 Cazul Mexicului:
Acest stat este clasat printre tarile de " înalta prioritate" de catre Departamentului de stat american care estimeaza ca o buna parte din profiturile obtinute din profiturile obtinute din vânzarea heroinei si cocainei din S.U.A. este repartizata aici si albite de catre cartelurile mexicane si, mai ales de cele columbiene. Conditiile sunt mai mult decât prielnice daca avem în vedere ca frontiera terestra între cele 2 tari este de 3200 de kilometri si numai în anii 90 a fost trecuta de 90 de milioane de autovehicule cu 240 milioane de persoane.
Având grupari criminale organizate si foarte puternice Mexicul dispune de atuuri solide pentru a ocupa prim-planul narcotraficul regional.
În fapt, se estimeaza ca între 50-70 % din cocaina introdusa în S.U.A. tranziteaza Mexicul fara a mai pune la socoteala importul clandestin de marijuana si livrarile de heroina care se numara cu sutele de kilograme.
Departamentul de Stat American retine ca factori care contribuie la agregarea procesului de spalarea a banilor murdari în Mexic:
puternicele legaturi între cartelurile mexicane si cele columbiene;
coruptia endemica, inclusiv în mediile politice si judiciare;
carenta în formarea agentilor însarcinati cu controlul si combaterea faptelor de spalare de bani;
o frontiera întinsa care permite trecerea clandestina a banilor lichizi;
o legislatie finala extrem de permisiva cuplata cu o reactie ostila a institutiilor financiare la schimbari legislative menite sa controleze fenomenul;
acceptarea fara retineri de dolari cash expediati din S.U.A..
Senatorul american John Keny, într-o carte referitoare la amenintarile pentru securitatea S.U.A. scria ca, desi Mexicul a editat o serie de legi menite sa combata reciclarea fondurilor criminale , lupta împotriva acestui fenomen este subminata de faptul ca o buna parte a acestor fonduri este folosita pentru coruperea oficialilor, bancherilor si oamenilor politici.
John Keny "The New War, the Well of Crime that treateures America's Security, New York, Simon & Schuster , 1997.
Desi fostul presedinte Ernesto Zedillo a afirmat cu tarie în mai multe rânduri ca lupta împotriva narcotraficantilor este prioritatea sa absoluta, scandalurile ce au urmat i-au contrazis unele dintre intentiile sale.
În decembrie 1996, procurorul general Antonio Lazano Gracia, care conducea lupta împotriva crimei organizate a fost destituit de seful statului. Lazano a pretins ca l-a informat pe seful statului de o substituire de probe în procesul intentat lui Raul Salinas, fratele fostului sef de stat Carlos Salinas, de Gotarzi ceea ce Zadillo a negat în mod formal.
Raul Salinas se afla în executarea unei pedepse fiind acuzat ca a ordonat uciderea unui politician si a adunat pe cai ilegale o avere de peste 100 milioane de dolari.
Transferul banilor la sucursala Citybank din New York s-a facut printr-o agentie guvernamentala Conasupo, care servea de asemenea ca suport logistic pentru traficul de cocaina în S.U.A..
Ancheta a vizat o serie întreaga de personalitati aflate în apropierea presedintelui Carlos Salinas. Legaturile acestora cu Cartelul Golfului - una dintre cele mai puternice organizatii criminale din zona - au fost evidentiate de Drug Enforcement Agency (DEA) care într-un raport a mentionat o întâlnire între seful personalului administratiei prezidentiale, secretarul personal al presedintelui si fratele acestuia cu Juan Garcia Abrego, seful cartelului.
La aceasta întâlnire s-a discutat despre posibilitatea de a utiliza societati publice pentru a albi fondurile criminale rezultate din traficul de droguri, urmând ca banii sa fie expediati în S.U.A..
Estimarile se refera la sume cuprinse între 15-30 miliarde de dolari, care ar fi albite anual în Mexic. Daca luam cifra cea mai joasa 15 miliarde de dolari, aceasta reprezinta 10% din activele bancilor mexicane la finele anului 1996.
În decembrie 1994, când deprecierea cu 40% a monedei nationale a aruncat tara într-o criza de proportii, nimeni nu a cunoscut cu adevarat rolul jucat de aceste fluxuri ilicite considerabile, dar s-a banuit cu usurinta ca bancile le-au primit cu destula larghete.
Într-o declaratie facuta în fata congresului american, agentul Harold D. Wankel a lasat sa se înteleaga ca DEA banuia organizatiile criminale ca au achizitionat actiuni la bancile mexicane si si-au plasat oameni în consiliile de administratie, în consecinta, numeroase banci au evidente paralele iar auditorii sunt cumparati de catre bancherii corupti.
Desi în august 1997 Asociatia bancilor a editat un manual menit sa usureze activitatea bancilor în lupta împotriva spalarii banilor murdari, rezultatele au întârziat sa apara, pentru ca organizatiile criminale se adaptasera extrem de rapid noilor interdictii, dar si pentru ca lipseste vointa de a face eficace aceasta lupta.
Cartelurile crimei investesc în economia licita cu dublu tel: acela de a-si recicla fondurile dar si de a avea fatade care sa justifice operatiunile ulterioare de albire.
Organizatiile criminale au o predilectie pentru activitatile care folosesc numerar: supermarket-uri, lanturi farmaceutice, comert cu amanuntul. Injectarea unor mari sume de bani face ca regulile concurentei sa nu mai fie respectate, astfel ca pot sa achizitionate cu preturi mici foarte multe întreprinderi si sa-si mareasca în acest fel influenta asupra unor sectoare întregi din economie.
Presedintele Asociatiei farmacistilor mexicani, Pascal Feria, spunea ca exista nu simple banuieli ci dovezi ca organizatiile criminale au în proiect sa preia controlul sectorului farmaceutic mexican, asa cum s-a întâmplat deja în Columbia. De asemenea , cartelurile mexicane au încheiat aliante cu cele columbiene pentru a investi împreuna în societati de transport rutier, în aviatia civila si imobile de vacanta. În mod deosebit, valul de privatizari initiat de fostul presedinte Salinas a furnizat cartelurilor criminale o serie de posibilitati de a penetra sectoare vitale ale economiei.
2.4.2 Cazul Turciei:
Situat în intersectia dintre Orient si Occident, Instambulul a ocupat de-a lungul timpului un loc privilegiat în schimburile dintre Asia si vechea Europa. Orasul cosmopolit care numara peste 10 milioane de locuitori cuprinde si organizatii criminale foarte puternice, acestea desfasurând activitati de la racket la traficul de toate genurile.
O buna parte din heroina produsa în Sud-Vestul Asiei este tranzitata de Turcia. Introduse în tara prin frontiera sa orientala, drogurile traverseaza tara pentru a ajunge în ruta balcanica.
Conform serviciilor de informatii occidentale, între 70-80% din cantitatea de heroina este tranzitata de Turcia. De asemenea în 1995 au fost confiscate 2,121 Kg de heroina de catre autoritatile nationale, în conditiile în care frontierele au fost traversate de peste 300 de mii de camioane grele.
Ca si Mexicul, Turcia face parte din cele trei tari clasificate de S.U.A. ca fiind, din acest punct de vedere, de " înalta prioritate". În mod firesc, tara este astfel cotata si dint-o alta perspectiva, cea a spalarii banilor murdari. O buna parte din profiturile generate de traficul de droguri este investita în activitati economice licite. Estimarile se refera la 50 miliarde de dolari - contravaloarea drogurilor care tranziteaza tara. Având în vedere ca organizatiile criminale implicate percep un comision cuprins între 5 si 7 %, putem observa ca aceasta reprezinta o suma cuprinsa între 2,5 si 3,5 miliarde de dolari, suma reciclata de economia turca.
Prin corporatie, masa salariala totala reprezinta 340 miliarde de dolari. Daca facem o analogie cu activitatea unei firme putem spune ca masa salariala constituie doar 10% din cifra totala de afaceri. Fostul sef al politiei turce estimeaza la rândul sau ca "20% din banii murdari, proveniti din narcotrafic, revin în mâna sefilor organizatiilor criminale, ceea ce provoaca un aflux de capital ilicit în economia tarii. Înainte de 1980 Turcia avea o nevoie disperata de capital, dar astazi devizele straine sunt asa de mari, încât nu mai avem ce face."
"Avem de-a face cu un miracol economic, unic în lume?" se întreaba un ziarist de la "Turkish Daily News" (numarul din 12 Februarie 1997).
La sfârsitul anului 1996, rezervele oficiale se ridica la 18 miliarde de dolari, mai mult cu 5,6 miliarde decât în previziuni.
Având în vedere faptul ca sporirea rezervelor Bancii Centrale provine din cresterea rezervei de devize si nu a capitalului domestic, se naste întrebarea daca autoritatile manifesta vointa reala de a lupta cu eficacitate contra acestor practici ilicite, care în final creeaza avantaje pentru afacerile lor.
Desi Turcia este supusa presiunilor internationale, rezultatele obtinute în aceasta materie nu sunt deloc convingatoare.
Semnatara a Conventiei de la Viena din 1988, ea nu a prezentat-o Parlamentului pentru ratificare decât în 1996. Într-un raport întocmit în 1995, G.A.F.I. si-a exprimat îndoielile cu privire la seriozitatea guvernului turc în combaterea reala a fenomenului de spalare a banilor murdari. "În ciuda vointei declarate a autoritatilor turce de a ataca aceasta problema, lupta împotriva reciclarii capitalurilor nu are decât o slaba prioritate în ochii lor". "Autoritatile si-au centrat eforturile pentru necesitatea de a face din albirea capitalurilor un delict (de a incrimina spalarea banilor murdari ca delict). Pentru a lupta cu eficacitate împotriva lui este nevoie de a adopta un ansamblu de reglementari care sa defineasca rolul fiecarei institutii din sistemul financiar."
Privirile comunitatii internationale au mers pâna acolo încât în 1997 G.A.F.I. a amenintat statul turc cu o ancheta în cazul în care nu va întreprinde masuri concrete si eficiente împotriva fenomenului.
Dupa ce cotidianul "Turkish Daily News", Ankara ar fi refuzat sa primeasca o misiune O.C.D.E. însarcinata sa întocmeasca un raport asupra acestui subiect.
Noile reglementari referitoare la cunoasterea clientilor si identificarea operatiunilor suspecte s-au izbit de rezistenta comunitatii bancare.
|
