Stabilirea contrafacerii documentelor

Stabilirea contrafacerii documentelor

1 Individualitatea scrierii

Activitate exclusiv umana-scrisul constituie o deprindere intelectuala cointeresand si un lant psiho-somatic complex. In cadrul unui proces mai indelungat de invatare si fixare prin repetare are loc constituirea unor legaturi la nivelul cortexului care permit transpunerea grafica a cuvintelor si a simbolurilor percepute prin citire, ascultare, pronuntie sau rezultate din procesul reflexiei si idealizarii.

Stabilirea contrafacerii scrisului sau a semnaturii, determinarea elementelor care atesta falsul presupun cunoasterea procesului scrierii si a particularitatilor de executie a semnaturilor. Numai astfel se poate face distinctia dintre indiciile de autenticitate si cele de fals si se pot cunoaste limitele contrafacerii grafismului altei persoane.

Particularitatile anatomo-fiziologice si psihice ale omului, complexul de reflexe conditionate, stereotipul dinamic determina individualitatea si stabilitatea relativa a scrierii. Tendintei de imitare a scrisului sau a semnaturii unei persoane ori de deghizare a propriului grafism i se opune deprinderilor de scriere, adica stereotipul dinamic. Stabilitatea stereotipului format- manifestata atat la grafismele efectuate la diferite intervale de timp, cat si la cele efectuate in conditii diferite- co 939b17j nstituie esenta fenomenului fiziologic care asigura posibilitatea identificarii persoanei dupa scris.

Stabilitatea deprinderilor de scriere este relativa, datorita influentei asupra acestora a diferitor factori interni si externi. Intr-o enumerare, fara pretentii de exhaustivitate am include printre elementele care pot interveni:

1.Modificari la nivelul evolutiei scrierii

Dupa formarea si cristalizarea scrierii la unele persoane evolutia grafismului stagneaza; la alte persoane aceasta trece printr-o evolutie lenta (chiar aproape neevident pentru perioade relativ scurte).

2.Modificari psiho-somatice

Data fiind paleta extrem de larga de stari ce se abat de la normalitatea psihica si fiziologica cat si legatura de netagaduit dintre starea psihica si cea fizica scrisul va putea suferi “alterari” generate de unele stari de moment cum ar fi : oboseala, surmenajul, ingestia de toxice (exemplu: biletele sinucigasilor, scrisul alcoolicilor, toxicomanilor, bolnavilor psihici).

Bolile mentale afecteaza profund scrisul sub raportul miscarilor- lipsa de coordonare, plasarea aberanta a unor caractere, cuvinte si chiar fraze, dezalinieri, aspectul haotic al continutului, repetitii de fraze incomplete sau incoerente.

Batranetea care este adesea asociata cu stari de boala in stationare sau progresie se manifesta in scriere prin dezorganizare -destructurare, fragmentarea (poligonarea) traseelor arcuite sau a ovalurilor.

3.Modificari rezultate din actiunea asupra mainii (unei persoane bolnave, analfabete) de catre o alta persoana.

Acest procedeu este utilizat deseori pentru executarea unor semnaturi pe acte (testamente, contracte).

Modificari produse de stari de intoxicatie- in mod special alcool, droguri, medicamente, intoxicatii cu ciuperci, otraviri suicidare;

5.Modificari cauzate de incapacitati fizice ale organelor implicate in scriere ;

6.Modificari generate de factori aleatori –sunt rezultatele unor influente de moment si afecteaza numai cate un specimen de scris sau semnatura, care sunt date in acele conditii speciale (ex: suportul actului, pozitii de scriere incomode, instrument de scris necunoscut sau defectuos).

2 Caracteristicile generale si particulare ale scrisului

Caracteristicile generale ale scrisului, denumite si “dominante grafice” sunt cele care prin ansamblul combinarilor lor determina aspectul general al scrisului unei persoane. Enumerarea care urmeaza cuprinde zece elemente a caror unitate si diversitate face ca, in baza unor corecte aprecieri sa putem identifica sau exclude o anumita persoana ca fiind autorul unui scris.

1.Dimensiunea scrisului

Scrisul mediu (normal sub aspect dimensional) se situeaza intre limite la 2-4 mm inaltime. Peste 4-5 mm inaltime scrisul este mare, iar sub 2 mm este un scris mic. Apreciind scrisul dupa latime acesta este: dilatat, normal si inghesuit. Sub aspectul continuitatii inaltimii scrisul poate fi: uniform, crescator (ingladiolat), descrescator (gladiolat) sau filiform.

2.Proportionalitatea scrisului

-proportional- cand intre masjuscule depasante si minuscule nedepasante este un raport de aproximativ ½ ;

-subinaltat-cand raportul dintre majuscule si minuscule este de 1/1;

-suprainaltat-cand raportul este de 1/3 intre minuscule si majuscule, ca si intre depasante (b,f,h,l,d,j,y,t,k) si nedepasante.

3.Nivelul de evolutie a scrierii

Este poate caracteristica cea mai dificil de apreciat sub aspect vizual datorita finetei gramelor. Evolutia scrisului exprima gradul in care o persoana si-a insusit deprinderea de a scrie, gradul de coordonare a miscarii. Scrisul poate fi:

evoluat (superior);

mediu (mediocru) cu grade intermediare-la limita nivelului superior, mediu si la limita nivelului inferior;

neevoluat (inferior).

Forma scrisului

Aceasta caracteristica poate fi apreciata dupa configuratia literelor, urmarindu-se si sensul, tipul miscarilor si complexitatea executiei. Exista mai multe criterii de clasificare:

dupa configuratie- scris cursiv, scris cu caractere ce imita pe cele tipografice;

dupa miscare- arcadat, ghirlandat, unghiular, rotunjit; pot rezulta si forme mixte precum arc-ghirlandat;

dupa gradul de simplificare- scris simplificat, scris simplu, scris complicat (incarcat);

5.Inclinarea scrisului

Poate fi verticala, spre dreapta (dextrogir), spre stanga (sinistrogir).

6.Dinamica si viteza scrierii

Aplicarea acestor caracteristici se va face intr-un context mai complex. Este evident ca un scris evoluat va avea o dinamica superioara, putand fi executat cu viteza. In cazul imitatiilor servile sau a modelelor fanteziste va lipsi spontaneitatea, dinamica fiind alterata iar viteza mai redusa.

7.Presiunea si spatierea scrisului

Presiunea poate fi mare, normala, redusa, fluctuanta, constanta, crescatoare, decrescatoare.

Spatierea poate fi normala, inghesuita sau scrisul poate fi risipit (spatiere mare). Ea mai poate fi si inconstanta.

8.Gradul de legare (continuitatea).Forma traseelor

Legarea poate fi intensa (sunt legate chiar mai multe cuvinte), normala, grupata (2,3 litere), tocata (de la “toccare”=a atinge in limba italiana, fiecare litera este executata separat).

Forma traseelor este data de modul in care variaza presiunea pe instrumentul de scris, traseele putand fi cilindrice, maciucate, fusiforme, ascutite.

9.Topografia elementelor si a textului

Aceasta priveste plasarea unor categorii de elemente cum ar fi : titlul, data, semnatura, adresa etc precum si plasarea textului-in dreapta, in stanga etc. Se poate aprecia si forma si dimensiunile aliniatelor.

10.Directia si forma randurilor

Poate fi orizontala, ascendenta, descendenta sau fragmentat ascendenta, fragmentat descendenta (scrisurile scaliforme).

Forma randului poate fi concava, convexa, sinuoasa, nedefinita (saltareata).

Exemple de scris

Figura 49

Scris unghiular

Scris ascendent

Scris legat normal

Scris evoluat filiform

Scris descendent

Scris inclinat spre dreapta

Spatiere a cuvintelor mare

Scris incarcat

Scris rotunjit

Scris ascutit ascendent

Scris tocat

Caracteristicile particulare ale scrisului privesc elementele (detaliile) de constructie literala. Ele reprezinta modul particular, personal in care un anumit autor executa constructia semnelor grafice, a literelor, a cifrelor. Ele pot fi grupate in: morfologia (structura) semnelor grafice; numarul elementelor constructive; forma elementelor constructive; directia miscarilor predominante; modul de incepere (atacul) semnelor grafice ; modul de finalizare, legarea semnelor si a elementelor lor; modul de repartizare a presiunii pe trasee; alinierea semnelor pe linia de baza; modul de executie a unor semne grafice; modul de scriere a unor mentiuni.[2]

Desi destul de succinta, expunerea asupra caracteristicilor scrisului dovedeste bogatul arsenal de care dispune expertul pentru a stabili daca un grafism este sau nu autentic. Aceeasi remarca este valabila si pentru semnaturi, dar trebuie mentionate anumite particularitati pe care le prezinta acestea. Semnaturile pot fi redate si prin semne grafice neliterale fara a se diminua din aceasta cauza caracterul lor individual. Un alt specific il constituie faptul ca la anumite persoane ele sunt executate cu o coordonare mai precisa a miscarilor fata de scrierea textului, aparand sub acest aspect un contrast in ce priveste gradul de formare a deprinderilor de scriere, ca urmare a executarii mai frecvente a semnaturilor si, de multe ori, a exersarii speciale ce se face pentru formarea unui semn de certificare cat mai personal. O pondere speciala in caracterul individual al semnaturilor o au caracteristicile topografice (pozitia semnaturii fata de elemente ale textului, fata de liniatura si de marginile hartiei) si cele privind corelatia miscarilor, raportul semnelor grafice si al detaliilor acestora.

3 Procedee de contrafacere

In marea majoritate a cazurilor se falsifica semnaturile, contrafacerea textelor avand o frecventa mai mica. Aceasta din urma se intalneste, de obicei, la texte foarte scurte, rezolutii, mentiuni (de tipul “se aproba”, “am primit”), la cifre, mai ales in cazul adaugirii, ocazie cu care se incearca imitarea celor existente pe textul original. Falsificarea cu prioritate a semnaturilor se explica prin faptul ca textul manuscris este mult mai dificil de contrafacut decat semnatura. Pe de alta parte semnatura primeaza din punct de vedere juridic fata de text: un act cu semnatura contrafacuta va fi fals, indiferent de faptul ca textul apartine titularului acelei semnaturi. Se cere insa respectata conditia ca in cuprinsul actului sa nu existe stersaturi, adaugiri, modificari de cifre etc.

Modalitatile de falsificare a semnaturilor sunt multiple, mai des intalnite fiind imitatia si copierea.

In cele ce urmeaza vom prezenta un exemplu de falsificare a unor marci postale fabricate in Islanda, in secolul trecut. Timbrul falsificat prezinta numeroase indicii de neautenticitate: conturul neregulat al marginilor, filigranul neregulat al modelului, impresiunea de sigilii neclara.

Timbrul fals  Timbrul autentic

Figura 50

4 Imitatia

Imitarea semnaturii este o activitate desfasurata cu intentie, pentru imitarea servila sau libera, in scop infractional a unei semnaturi care apartine unei persoane.[4] Imitatia in scop fraudulos vine in contradictie cu deprinderile de scriere ale plastrografului, ajunse la un anumit stadiu de consolidare. Acestea vor constitui un obstacol in redarea perfecta a particularitatilor grafismului autorului original deoarece, dupa cum am aratat anterior deprinderile de scriere au o stabilitate relativa si nu se pot schimba dupa vointa falsificatorului. Ele se vor manifesta in semnatura sau scrisul imitat, constituind elemente de identificare a autorului falsului. Daca se incearca imitarea cat mai exacta a modelului, falsificatorul iese din stereotipul sau grafic si atunci va fi tradat de imperfectiunea trasaturilor realizate; daca da curs obisnuintelor sale de scriere trasaturile obtinute vor fi mai cursive, dar vor semana mai putin cu modelul imitat.

Imitarea semnaturii unei persoane se realizeaza pe doua cai:

a)      prin urmarirea vizuala lenta a traseului semnaturii autentice, operatia asemanandu-se cu o desenare dupa model si poarta denumirea de imitatie servila;

b)      prin executarea semnaturii intr-un ritm relativ normal dupa ce, in prealabil, falsificatorul a studiat modelul original al semnaturii sau a facut exercitii de imitare denumita si imitatie libera.

Imitatia servila genereaza o serie de aspecte grafice considerate indicii ale executarii artificiale a semnaturii. Efortul de a imita scrisul altei persoane se exprima, inainte de toate, prin incetinirea scrierii, care ia locul grafiei dinamogene, in executarea semnelor grafice simplificat, conform principiului minimului efort, in amplitudinea trasaturilor de atac si a celor finale. In prim plan se situeaza lipsa miscarilor coordonate, ritmul scazut de executie. Trasaturile sunt lente, lipsite de siguranta si spontaneitate. Elementele care materializeaza cursul lent al miscarilor sunt intrerupte (plasate anormal, deoarece falsificatorul nu are in imagine intreaga semnatura pe care o imita), ezitarile, tremurarile, retusarile. Opririle sunt determinate de necesitatea urmaririi fiecarui gest grafic al semnaturii model, in vederea redarii acesteia cat mai fidel posibil. Aceasta frangere a trasaturilor si tremurarile sunt urmarea incetinirii miscarilor. Se manifesta indeosebi la trasaturile ascendente si la cele dificil de imitat pentru plastrograf. Un alt indiciu il reprezinta gradul de presiune accentuat si uniform. El se oglindeste in urmele formate pe suprafata ori in stratul hartiei si in calibrul mare al trasaturilor.

Fenomenul este insotit si de ingrosarea partilor incipiente si finale ale trasaturilor. La semnaturile autentice gradul de presiune si calibrul trasaturilor alterneaza in functie de directia lor, cele orientate descendent si cele spre dreapta fiind mai accentuate decat cele orientate ascendent si spre stanga.

Aceste aspecte sunt usor de remarcat printr-un exemplu.

In figura 51 este reprodusa o semnatura cu aspectele de fals reliefate mai sus. Ea se afla pe o chitanta care atesta ca reclamantul a primit de la parat suma de bani pe care acesta sustinea ca i-o datora. Expertiza efectuata in cauza a demonstrat ca semnatura era efectuata prin imitatie servila dupa un model autentic. In sprijinul acestei concluzii vin tremuraturile inregistrate, nesiguranta generala care se degaja, intreruperile nejustificate ale traseului, gradul de presiune accentuat si uniform, manifestat si prin calibrul mare al firului grafic. In baza expertizei instanta a dispus nu doar restituirea sumei datorate ci si tragerea la raspundere penala a faptuitorului pentru savarsirea infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals.

Figura 51

Semnatura contrafacuta prin imitatie servila

Prin imitatia servila se obtine o asemanare de ansamblu a actului cu semnatura model in ceea ce priveste pozitia, alcatuirea, dimensiunea, forma si inclinatia elementelor grafice. Atentia fiind insa concentrata asupra aspectului exterior al modelului semnaturii plastrografului ii scapa unele elemente de detaliu cum sunt: particularitatile orientarii miscarilor, pozitia punctelor de atac si finale, plasarea intersectiei trasaturilor, raportul dimensional al semnelor grafice, distanta dintre ele, forma si plasamentul elementelor accesorii (sedilele, suprasemnele minusculelor a, a, i, i, linioarele).

Persoanelor cu un scris involuat le este imposibil sa realizeze in acest mod contrafacerea semnaturii unei persoane cu un grafism evoluat. Tentativa lor va fi depistata la o prima confruntare a semnaturii contestate cu semnaturile originale ale titularului. La o asemenea modalitate de contrafacere recurg, de regula, persoanele cu un scris mai evoluat, care au posibilitati superioare fata de persoanele a caror semnatura o contrafac.

In cazul imitatiei libere elementele de contrafacere difera. Principala deosebire este determinata de ritmul diferit de executie, acesta fiind mai rapid. De aici decurg alte deosebiri: proportia mai mica sau chiar absenta intreruperilor, tremuraturilor, retusarilor; alternarea gradului de presiune care nu apare in cazul imitatiei servile. De aceea examenul semnaturii presupus false este un proces mai complicat,care necesita in mod obligatoriu confruntarea cu semnaturile necontestate ale titularului.

Semnatura falsificata corespunde in ansamblu si ca particularitati grafice semnaturii autentice. Concorda in principal alcatuirea semnaturii, marimea semnelor grafice, inclinatia lor, elementele topografice precum si detaliile grafice aparente si mai usor de reprodus. Totusi, plastograful, datorita conflictului dintre propriile deprinderi de scriere si cele ale scrisului imitat- nu reuseste sa reproduca toate caracteristicile acestuia, toate elementele specifice semnaturii autentice. El pierde din vedere semnele grafice mai putin perceptibile precum semnele insotitoare ale semnaturii (puncte,linioare, abrevieri) sau particularitatile de executie si plasament ale acestora. De asemenea autorul contrafacerii nu sesizeaza orientarea miscarilor mai complexe si nu poate reda unele forme grafice cum ar fi gladiolarea (reducerea dimensionala progresiva a semnelor grafice). O alta caracteristica este cea a gradului de presiune si a distributiei acestuia: asemanarea cu modelul nu va fi perfecta deoarece operatia este extrem de dificila, impunand reducerea ritmului miscarilor si ezitarile inerente acesteia, care tradeaza intr-o masura si mai mare contrafacerea.

Un exemplu il constituie urmatorul caz din practica judiciara: chiriasul unui imobil prezinta in instanta o chitanta care atesta plata chiriei catre proprietar pe perioada cat acesta pretinde ca nu a primit-o. Proprietarul a contestat autenticitatea si instanta a dispus efectuarea unei expertize care, prin compararea semnaturii in litigiu cu mostre de semnaturi necontestate prelevate de la proprietar sa stabileasca daca aceasta apartine sau nu proprietarului. In urma analizei de laborator se constata ca semnatura in litigiu nu apartine proprietarului, fiind contrafacuta prin imitatie libera. Dovada falsului o constituie ritmul mai incet de executte si neconcordanta unor particularitati de constructie grafica-dupa cum se poate observa si in figura 52.

Figura 52

a)Semnatura contrafacuta prin imitatie libera

b)Semnatura contrafacuta

5 Copierea

Operatia de copiere consta in reproducerea grafismului unei alte persoane prin folosirea unor mijloace ajutatoare, fapt pentru care mai este denumita de catre specialisti “fals tehnic” al semnaturii. Spre deosebire de imitare, prin copiere se reproduce nu numai forma generala a semnaturii si a semnelor grafice componente, dar si proportiile dimensionale, plasamentul reciproc al elementelor ce alcatuiesc semnatura, existand de cele mai multe ori o corespondenta perfecta intre semnatura model si cea falsa.

In functie de modalitatea de falsificare, semnaturile obtinute prin copiere pot fi de doua feluri:

a)      semnaturi care nu contin urme ale unei executii prealabile;

b)      semnaturi care contin asemenea urme.

Caracteristic pentru prima grupa este copierea prin transparenta, care se realizeaza direct, fara trasaturi obtinute in prealabil prin alte mijloace. Tipica pentru cea de-a doua grupa este copierea prin apasare si cu ajutorul hartiei copiative, urmata de repasarea traseului initial, de obicei cu cerneala.

La copierea prin transparenta urmarirea traseului semnaturii autentice este un proces lent care se materializeaza in semnatura contrafacuta prin unele elemente asemanatoare cu acelea constatate la semnaturile falsificate prin imitatie servila. Lipsa de spontaneitate a trasaturilor, presiunea relativ mare si mai ales uniforma, nesiguranta de executie si ezitarile reprezinta indicii caracteristice care vor dovedi falsificarea semnaturii. Datorita similitudinii simptomelor imitatiei servile si a copierii prin transparenta, precizarea genului de contrafacere folosit se poate face numai in cazurile in care se descopera semnatura model dupa care s-a realizat copierea.

In figura 53 este ilustrata o astfel de situatie. Absenta spontaneitatii miscarilor in executarea semnaturii, lipsa cursivitatii trasaturilor s-ar fi putut interpreta ca indicii de imitatie servila daca nu s-ar fi gasit semnatura care a servit drept model. In acest caz magazionerul unui depozit a incercat sa justifice lipsa unei cantitati de marfa din gestiunea sa prin intermediul unei note de transfer catre o alta unitate. S-a dovedit insa ca in realitate marfurile au fost sustrase iar semnatura de pe actul fictiv a fost copiata prin transparenta.[8]

Figura 53

a)Semnatura copiata prin transparenta

b)Semnatura originala folosita ca model

Pe langa lipsa de cursivitate si dinamism semnaturile copiate prin transparenta pot prezenta si alte indicii de fals: depozitarea unei cantitati de cerneala mai mare in partea inferioara a trasaturilor, cand copierea se face pe o fereastra, prezenta unor stropi de cerneala datorita aceleiasi pozitii incomode de scriere. Pe reversul actului in litigiu in dreptul semnaturii se pot constata urme ale materialului cu care era executata semnatura initiala sau urme ale substantei cu care se umecteaza uneori hartia pentru a putea fi transparenta. Prin copiere nu se reproduce exact modelul original. Se pot constata diferente in privinta plasamentului punctelor de incepere a semnelor grafice si orientarii miscarilor, datorita nesesizarii sau interpretarii inexacte a acestor detalii.

Proba absoluta a copierii prin transparenta o constituie suprapunerea semnaturii suspecte de fals cu semnatura originala dupa care ea a fost reprodusa. Cand doua semnaturi coincid prin suprapunere cel putin una din ele este falsa. Nu este insa exclusa ipoteza ca ambele sa fie copiate dupa un model comun. Aceasta constatare are practic valoare de axioma deoarece semnaturile unei persoane nu sunt identice in totalitatea elementelor lor componente, nu se suprapun, chiar daca sunt executate succesiv si in conditii identice. Exceptii, extrem de rare, s-ar putea intalni la semnaturile excesiv de prescurtate si de o constructie foarte simpla.

Stabilirea si ilustrarea identitatii formelor si dimensiunilor semnelor grafice se poate face prin mai multe procedee. Cel mai simplu se rezuma la masuratori cu ustensile obisnuite de determinat valori lineare, unghiulare si curbe. Apoi urmeaza reproducerea uneia dintre semnaturi pe hartie de calc si suprapunerea sa cu cealalta semnatura. O alta operatie simpla este alaturarea si aplicarea deasupra celor doua semnaturi a unei grile din material transparent; elementele componente ale grafismelor comparate vor avea aceeasi incadrare intre figurile geometrice ale grilei.

Alte procedee, mai complicate dar deosebit de eficiente sunt si urmatorarele: fotografierea si suprapunerea uneia dintre semnaturi pe hartie foto obisnuita, iar a celeilalte pe hartie foto transparenta. Suprapunerea lor va dovedi, prin suprapunerea trasaturilor, copierea. Un alt procedeu il constituie proiectarea concomitenta, pe o singura hartie fotografica, a peliculei negative executate dupa una din semnaturi si a unei pelicule pozitive executate dupa cealalta semnatura. Peliculele se suprapun si se decaleaza putin, pe verticala sau orizontala, in scopul dobandirii unei imagini pozitive cu efect de umbra, procedeu foarte sugestiv pentru ilustrarea contrafacerii (figura 54).

Figura 5 Fals prin suprapunere si fotografiere

Descoperirea falsului este posibila si in cazul copierii prin transparenta, mai intai cu creionul si apoi prin repasarea trasaturilor cu cerneala, cu pasta de pix sau cu creion colorat. Se va inregistra o incetinire a ritmului de executie, lipsa de fermitate si de dinamism si ,mai ales inregistrarea trasaturilor subadiacente de creion. Acestea se pot observa cu usurinta la o examinare microscopica iar in anumite cazuri chiar cu ochiul liber. Metoda cea mai eficienta consta in disocierea optica a trasaturilor de creion cu cele dea. Astfel majoritatea cernelurilor si pastelor de pix sunt transparente pentru radiatiile infrarosii, in timp ce scrisul executat cu creionul este opac. Practic, daca un scris sau o semnatura sunt copiate in prealabil cu creionul si apoi repasate cu cerneala, imaginea obtinuta la o examinare cu ajutorul radiatiilor infrarosii va prezenta numai trasaturile de creion.

In situatiile de copiere prin punctare sau intepare urmate de repasare, falsul se poate descoperi dupa punctele incomplet mascate si mai ales dupa intepaturile hartiei. Ca indicii ale contrafacerii mai pot aparea variatiile anormale de calibrare a trasaturilor suprapuse, ritmul scazut de executie, vibrarea unor linii, ingrosarea incipientei si terminarea trasaturilor etc. De asemenea, se mai remarca dereglarea coordonarii miscarilor, reducerea cursivitatii si fermitatii de executie, ca o consecinta a urmaririi trasaturilor originale cu un varf ascutit si a repasarii cu creion si cerneala a urmelor de adancime de pe actul in litigiu; nu sunt excluse opririle, retusarile, devierile de la model.

Copierea prin intermediul hartiei carbon este un procedeu asemanator celui mentionat anterior, caracteristica principala fiind ca intre actele suprapuse se intercaleaza indigoul; traseul scrisului urmarit cu creionul, pasta de pix sau cu un alt varf mai ascutit, se va imprima in culoarea stratului copiativ: negru, violet, albastru etc. Uneori, indeosebi in cazul scrisului, operatia de fals se opreste la acest stadiu, dar cel mai adesea imaginea obtinuta se repaseaza cu cerneala sau cu pasta. Constatarea trasaturilor de indigo sub trasaturile de cerneala sau paralel cu aceasta (datorita unei repasari nereusite) constituie dovada elocventa a contrafacerii.

Pentru punerea in evidenta a trasaturilor subadiacente, formate cu ajutorul hartiei copiative, sunt indicate indeosebi examinarile microscopice, inclusiv cele cu iluminarea verticala, folosirea filtrelor de lumina corespunzatoare distingerii colorantilor celor doua materiale suprapuse, analiza in radiatii infrarosii-aceasta fiind eficienta doar in cazul in care hartia copiativa are in componenta sa un material opac pentru asemenea radiatii, cum este de exemplu, carbonul.

Pe langa procedeele de falsificare desoperite mai sus, mai rar, se folosesc si altele cu pondere aproape exclusiva la semnaturi: copierea cu grafit, transferul cu materiale adezive, reproducerea in facsimil, proiectarea cu mijloace optice, decuparea si trucarea fotografica.

Copierea cu grafit se aseamana de copierea cu hartie carbon. Ea prezinta ca elemente de fals ritmul lent de executie si urmele de grafit ale traseului original care se pot evidentia fie direct fie prin examinarea in radiatii infrarosii.

Figura 55

Semnatura copiata prin apasare cu creionul, ulterior repasata in cerneala.

Falsul a fost descoperit prin fotografiere in infrarosu

Referitor la transferul cu materiale adezive trebuie notat ca atunci cand semnatura transferata nu este repasata, trasaturile sale vor releva la o examinare microscopica caracterul specific de depunere a materialului de scriere prin contact static, lipsind orice relief, orice urma de apasare. Vor fi trasaturi fara vitalitate, palide, cu margini neregulate si o repartizare inegala a colorantului. Repasarea unor asemenea trasaturi (cu cerneala, pasta sau creion) nu face decat sa multiplice indiciile de contrafacere, care in genere sunt identice cu cele prezentate mai sus.

Criteriile de constatare a reproducerii cu facsimil-confectionat prin gravarea semnaturii originale in metal (inclusiv cu mijloace poligrafice), in lemn sau in materiale plastice- sunt in parte similare celor enuntate mai sus, intrucat imaginea obtinuta se repaseaza cu cerneala sau cu alt mijloc de scriere.

Unii plastografi recurg la reproducerea semnaturii model prin proiectie cu un sistem adecvat si repasarea imaginii luminoase cu un instrument scriptural oarecare pentru a evita asemanarile dimensionale, posibilitatea dovedirii falsului prin suprapunerea semnaturii in litigiu cu semnatura originala. Manevra nu este insa eficienta deoarece se patreaza intacte proportiile semnelor grafice, pozitia lor reciproca. Aceeasi situatie se intalneste in cazul in care semnatura originala este scanata imaginea digitala astfel obtinuta poate fi cu usurinta redimensionata, modificandu-se proportiile sau dimensiunile prin utilizarea unor programe grafice tip CorelDraw, CorelPhotoPaint sau altele asemanatoare. Imaginea astfel obtinuta este ulterior imprimata (de preferinta cu laser) pe hartie. Daca in acest caz falsul este usor de identificat, in situatia in care se prezinta o copie xerox a acelui document este mult mai greu de demonstrat, fiind necesare tehnici speciale.

In cazurile de contrafacere prin decupare este necesar sa se retina ca pentru mascarea operatiei se recurge de obicei la o uzura artificiala a actului in litigiu sau chiar la ruperea lui, intercalandu-se intre bucatile reconstituite ale actului si fragmentul cu semnatura decupata; de asemenea decuparea se mascheaza uneori prin fotografierea (sau scanarea) actului fals si prezentarea fotocopiei ca fiind conforma cu originalul. De aceea se impune o atentie sporita fata de actele deteriorate si fata de cele prezentate in xerocopie.