Stabilirea vechimii documentelor
Necesitatea stabilirii vechimii actelor apare cand nu se cunoaste data intocmirii lor sau atunci cand asupra datei mentionate exista dubii. Problema datei intocmirii unui act se pune foarte rar in cazul actelor originale (doar cand acestea nu sunt datate sau cand data este stearsa ori ilizibila); in schimb ea apare frecvent in cazul actelor contrafacute. De asemenea, in cazurile de fals integral alcatuirea actului presupune in mod curent antedatarea sa. Determinarea datei reale la care el a fost intocmit constituie fara indoiala un element de seama in dovedirea falsului, indeosebi in situatiile in care actul nu contine si alte elemente materiale pe baza carora sa se poata conchide asupra veridicitatii sale.
Ca elemente de compara 757j94h tie se folosesc continutul spiritual al actului, proprietatile hartiei, ale cernelii sau ale minei creionului, precum si caracteristicile masinii de scris in cazul actelor dactilografiate.
Deoarece particularitatile cercetarii criminalistice in cazul stabilirii datei intocmirii actului in raport cu modificarile in timp ale hartiei si ale materialelor de scriere vor face obiectul unor capitole separate, in cele ce urmeaza ne vom opri asupra celorlalte elemente de compara 757j94h tie.
Astfel, frecvente sunt anacronismele dintre data actului si continutul sau, in sensul ca faptele si imprejurarile cuprinse in act nu avusesera loc sau ele nu puteau fi cunoscute la pretinsa data a actului.
Astfel, un contract de vanzare-cumparare a unui autoturism a fost prezentat ca fiind un act autentic, iar la prima vedere nu prezenta indicii de fals. Avand dubii asupra veridicitatii acestuia si mai ales asupra persoanei care l-a prezentat, organele de politie au efectuat cercetari din care a reiesit ca la data semnarii actului, respectiv 18.09.1998 in Bucuresti nu exista vreo strada cu denumirea de Calea Traian sau vreun notar pe nume Blink Eugen. In consecinta, faptuitorul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunilor prev de art 215 alin 2, art 289, art 291 Cod penal.[2]
Un alt criteriu de apreciere asupra datei intocmirii unui act este scrisul, gradul sau de evolutie, modul de executare, stilul scrierii, folosirea unei anumite ortografii etc. Avand in vedere ca scrisul este un fenomen in continua schimbare, ca dominantele sale au o relativa stabilitate, se poate examina si constata carei perioade ii apartine scrisul in litigiu. De asemenea, dereglarile scrisului datorita unor afectiuni ale organismului constituie indicii in baza carora grafismul in litigiu se poate incadra intr-un anumit interval de timp. Cu cat modificarile scrisului sunt mai accentuate, de la o perioada la alta, cu atat rezultatul ce se poate obtine va fi mai cert. Constituie temei de apreciere asupra vechimii actului si folosirea unor reguli ortografice si de punctuatie neintroduse inca in limba la pretinsa data a intocmirii actului.
Importante elemente de determinare relativa a datei intocmirii actului le pot oferi si textele dactilografiate. Mecanismele si piesele masinilor de scris se deregleaza, se uzeaza in cursul timpului. Momentul aparitiei defectiunilor si intervalul de timp cat au durat acestea se constata prin analiza actelor dactilografiate in perioada cand se presupune ca s-a intocmit actul in litigiu. Constatarea unor neconcordante evidente va atesta irealitatea datei inserate in actul supus examinarii. In cazul in care nu se cunoaste modelul masinii de scris urmeaza sa se constate daca la data indicata in act exista marca sau modelul masinii respective.
Impresiunile de stampila si parafele de pe un act sunt de natura sa furnizeze doua genuri de informatii asupra perioadei: unele se refera la momentul confectionarii lor, putandu-se stabili ca nu existau la data mentionata in act; altele se refera la diferitele defectiuni ce apar in decursul timpului datorita uzurii stampilei, putandu-se stabili intervalul de timp in care au aparut acestea.
La fel de importante sunt timbrele si marcile postale; in functie de data emiterii si de timpul cat s-au aflat in circulatie, ele pot furniza indicii pretioase asupra posibilitatii sau imposibilitatii. Existenta pe act a unor timbre sau marci ce inca nu fusesera emise la data pe care o poarta acel act constituie o dovada peremptorie a fictivitatii sale.
La stabilirea vechimii unui act de mai multe pagini se pot lua in considerare, pe langa elementele amintite mai sus, procedeul de legare, tipul capselor ,al clamelor, sistemului de perforare, fiecare dintre acestea insemnand dovezi de contrafacere in cazul in care se constata ca nu erau inca utilizate la data trecuta in acel act.
Valoarea potentiala a oricaruia din criteriile de mai sus se poate fructifica numai daca specialistul se afla in posesia unor colectii cat mai complete de hartie, de instrumente scripturale, de texte dactilotgrafiate, de stampile, de timbre etc, cunoscand in acelasi timp datele cand ele au aparut sau incetat sa mai fie fabricate ori emise. Fara mostre de comparatie si fara date informative corespunzatoare, cu greu se pot pune in valoare elementele oferite de materialele utilizate la intocmirea unui act. Chiar si anacronismele relevate de continutul textului necesita cunoasterea unor date preliminare, care se completeaza-de la caz la caz-cu informatii concrete privitoare la speta analizata.
|
