Statutul asistentului social

Statutul asistentului social

Cadrul legal ce reglementeaza statutul juridic al personalului din sistemul de asistenta sociala este reprezentat de:

• Legea 292/2011, cap. VI (Personalul din sistemul de asistenta sociala)
• Legea 466 din 4 nov. 2004 privind statutul asistentului social  (M.Of. Nr.1088 din 23 nov 2004)
• Codul deontologic al profesiei de asistent social nr.1/2008, publicat in M.Of. Partea I nr. 178/6 martie 2008
• Pentru unele domenii ale asistentei sociale sunt reglementate si legi speciale (de e 525f52f xemplu Legea 272/2004 privind protectia si promo­varea drepturilor copilului, Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, Legea 123/2006 privind statutul personalului din servi­ciile de probatiune, O.G. nr. 26/2010 pentru modificarea Legii 123/2006, Legea 327/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de probatiune etc.)
• Hotararea nr. 8 din 29 martie 2011 privind acordarea treptelor de competenta profesionala asistentilor sociali, act emis de Colegiul Asistentilor Sociali.

Obligatii ale personalului in domeniul asistentei sociale – in conformitate cu art 22 Legea 47/2006, asistentului social ii incumba urmatoarele obligatii:

sa isi desfasoare activitatea in conformitate cu legislatia in vigoare;

sa asigure confidentialitatea informatiilor obtinute in exercitarea profesiei;

sa respecte intimitatea beneficiarilor;

sa respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale si furnizorii de servicii sociale;

sa respecte etica profesionala;

sa implice activ beneficiarii de servicii sociale si, dupa caz, familiile acestora in procesul decizional si de acordare a serviciilor sociale;

sa respecte demnitatea si unicitatea persoanei.

Codul deontologic al profesiei, precizeaza principiile generale profesio­nale, respectiv reitereaza obligatia exercitarii profesiei in acord cu legislatia in vigoare, inclusiv potrivit normelor profesionale specifice din domeniul asistentei sociale, obligatia de a promova si respecta valorile profesiei, metodologia exercitarii profesiei, ghidurile de buna practica in domeniu si obligatia perfectionarii continue a asistentului social (art. 5-6, C.deontologic al profesiei de asistent social).

Cine poate fi asistent social[1]?

Cetatenii romani

Cetatenii statelor membre UE, ai celorlate state din Spatiul Econo­mic European (SEE) si ai Confederatiei Elvetiene

Cetatenii statelor terte ( cu care Romania are acorduri bilaterale de reciprocitate; resedinta in Romania)

Titlul de asistent social poate sa fie detinut de:

Persoana care a obtinut diploma de licenta in cadrul unei institutii de invatamant superior de specialitate, acreditata

Persoana care detine diploma de asistent social echivalata conform legii

Persoana care detine diploma de asistent social eliberata/recunos­cuta in unul din statele membre UR, SEE, Confederatia elvetiana (art. 2 alin. 2 Legea 466/2004).

Titlul de asistent social nu poate fi obtinut de persoana ce se gaseste intr-unul din cazurile de incompatibilitate prevazute de Legea statutului asistentului social. În Sectiunea 3.3, art. 14 – 15 sunt precizate situatiile de incomptabilitate si interdictii. Astfel, NU poate beneficia de statutul de asistent social persoana care:

a)       nu este inregistrata in Registrul national al asistentilor sociali din Romania;

b)       a fost condamnata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pen­tru savarsirea cu intentie a unei infractiuni in imprejurari legate de exercitarea profesiei de asistent social si pentru care nu a intervenit reabilitarea;

c)       are stabilita pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a exer­cita profesia, pe durata stabilita, prin hotarare judecatoreasca definitiva;

d)       are suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sanctiune disciplinara, pe durata suspendarii.

Statutul de asistent social este INCOMPATIBIL cu:

a)       desfasurarea oricarei activitati de natura sa aduca atingere demnitatii profesionale;

b)       folosirea cu buna stiinta a cunostintelor sau metodelor profesionale in defavoarea persoanei sau in scop ilegal;

c)       apartenenta sau promovarea intereselor unor formatiuni politice ori grupari scoase in afara legii.

Formarea asistentului social si exercitarea profesiei

Formarea initiala a asistentilor sociali se realizeaza in cadrul institu­tiilor de invatamant superior acreditate conform legii, specializate in asis­tenta sociala, forme de invatamant universitar de scurta durata si de lunga durata (art. 6, Legea 466/2004). Data fiind particularitatea asistentei sociale din Romania, unde formarea in asistenta sociala a inceput abia in anul 1990, la momentul intrarii in vigoare a Legii 466/2004 existau persoane fara studii de specialitate ce lucrau in institutii de asistenta sociala si care exercitau atributii de asistent social. Pentru aceasta categorie de persoane, in art. 34 se fac urmatoarele precizari obligatorii de indeplinit de catre aceste categorii de personal, pentru a putea profesa in calitate de asistenta sociali. Astfel, persoanele fara studii de specialitate care indeplinesc atributii ale asistentului social au dreptul sa desfasoare activitati de asistent social daca fac dovada ca sunt inscrise si frecventeaza cursurile unei institutii de invatamant superior cu specializarea in asistenta sociala, institutie acreditata conform legii, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi (art. 34 alin.1). Dreptul de a desfasura activitati de tip asistenta sociala pentru persoanele care au absolvit o forma de invata­mant superior, dar cu o alta specializare decat asistenta sociala, este exer­citat daca aceste persoane fac dovada ca urmeaza studii postuniversitare in domeniul asistentei sociale, organizate de institutiile de invatamant supe­rior acreditate, in termeni de 5 ani de la intrarea in vigoare a Legii 466/ 2004. Aceasta ultima categorie de persoane trebuie sa mai indeplineasca o conditie cumulativa, si anume, vechime in munca de minim 3 ani in domeniul asistentei sociale (art. 34 alin. 2, Legea 466/2004). Profesia poate fi exercitata daca persoana indeplineste cumulativ urmatoarele conditii (art. 7 Legea 466/2004):

Este cetatean roman/cetatean al altui stat

Are studii de specialitate in asistenta sociala

Este inregistrata in Registrul national al asistentilor sociali (aprobarea cererii de inscriere ca memebru in Colegiu duce automat la inregistrarea in Registrul national)

Nu se gaseste in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.

Asistentul social poate exercita profesia in regim salarial sau independent, cu drept de libera practica fie in:

a)          in sectorul public, in conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile ulterioare, si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare;

b)          in sectorul privat, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003, cu modificarile ulterioare, a prevederilor regulamentelor societatii sau organizatiei respective.

Profesia de asistent social poate fi exercitata independent dupa obtine­rea atestatului de libera practica. Pentru obtinerea atestatului de libera practica asistentul social trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii, cumulativ (art. 9 alin. 5, Legea 466/2004):

a)          sa faca dovada ca a practicat asistenta sociala o perioada de cel putin 5 ani pana in momentul depunerii cererii;

b)          sa nu fi fost gasit vinovat de Colegiu in cazul unor anchete privind practica de asistenta sociala;

c)          sa depuna la Colegiu: cererea insotita de curriculum vitae, o scri­soare de motivatie si recomandari din partea a 3 asistenti sociali.

Asistentii sociali pot opta pentru infiintarea de cabinete individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale, in care pot exercita profesia in mod independent, in conditii de libera practica.

Conform art. 3 alin. 1 Legea 466/2004 asistentul social acorda asistenta persoanelor sau comunitatilor, la cererea acestora sau ori de cate ori situatia o impune. Mai mult, in Codul deontologic se face urmatoarea precizare cu referire la asistenta sociala mandatata: „asistentul social va trata cu prioritate cazurile minorilor aflati in dificultate, fiind activat in mod automat principiul interesului superior al acestora,in conditiile Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, in acest sens avand obligatia de a se autosesiza” (art. 14 alin.3). De asemenea se precizeaza in art. 3 alin. 2 al Legii 466/2004 participarea activa a asistentului social la elaborarea si aplicarea politicilor sociale in domeniu, a strategiilor si planurilor de actiune la nivel local, judetean, national si international in scopul promovarii bunastarii sociale.

În ceea ce priveste tipurile generale de activitati ce pot fi desfasurate de catre asistentul social acestea sunt, conform art. 3alin. 3 al Legii 446/2004 urmatoarele:

a)       identifica segmentul de populatie ce face obiectul activitatilor de asistenta sociala;

b)       identifica si evalueaza problemele socioumane dintr-o anumita regi­une, comunitate sau localitate;

c)       dezvolta planuri de actiune, programe, masuri, activitati profesio­nalizate si servicii specializate specifice domeniului;

d)       sensibilizeaza opinia publica si o informeaza cu privire la proble­matica sociala;

e)       stabileste modalitatile concrete de acces la prestatii si servicii specia­lizate de asistenta sociala pe baza evaluarii nevoilor;

f)        dezvolta programe de cercetare stiintifica si formare profesionala.

La acelasi articol se prevede faptul ca aceste tipuri de activitati pot fi modificate si completate la propunerea colegiului, respectandu-se preve­derile legale in vigoare.

Principiile etice sunt prevazute in cap.III, art.19-25, Legea 466/2004. Astfel,

Scopul principal al activitatii asistentului social este acela de a asista persoanele sau comunitatile aflate in nevoie, implicandu-se in identificarea, intelegerea, evaluarea corecta si solutionarea problemelor sociale.

Asistentii sociali promoveaza principiile justitiei sociale, preva­zute in actele normative cu privire la asistenta sociala si serviciile sociale.

Asistentii sociali asigura egalitatea sanselor privind accesul per­soa­nelor asistate la informatii, servicii, resurse si participarea acestora la procesul de luare a deciziilor.

Asistentii sociali respecta si promoveaza demnitatea individului, unicitatea si valoarea fiecarei persoane.

Asistentul social nu trebuie sa practice, sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare

Asistentul social sprijina persoanele asistate in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile, in vederea alegerii celei mai bune optiuni.

Asistentii sociali contribuie la consolidarea relatiilor dintre per­soane cu scopul de a promova, reface, mentine si/sau imbunatati calitatea vietii persoanelor, familiilor, grupurilor, organizatiilor si comunitatilor.

Asistentii sociali actioneaza cu onestitate si responsabilitate fata de beneficiari, institutii si societate, in concordanta cu normele deontologice ale profesiei, adoptate de comunitatea profesionala prin Colegiu.

Asistentii sociali trebuie sa isi desfasoare activitatea numai in aria de competenta profesionala determinata de calificarea si experi­enta profesionala. Asistentii sociali au obligatia de a-si imbunatati permanent cunostintele si deprinderile profesionale si de a le aplica in practica.

Asistentii sociali contribuie la imbunatatirea si dezvoltarea bazei de cunostinte a profesiei.

Legea asistentei sociale prevede posibilitatea muncii in echipe pluridisciplinare in furnizarea serviciilor sociale, iar rolul de coordonare al echipei revine managerului de caz sau responsabilului de caz. De asemenea se prevede posibilitatea implicarii in rezolvarea cazului a membrilor de familie, alte persoane fizice, voluntari, atunci cand acest lucru se impune.

Drepturile si obligatiile asistentului social sunt prevazute in art.12-13, Legea nr.466/2004 si sunt prezentate in tabelul urmator:

Colegiul National al Asistentilor Sociali – aspecte generale

În Cap. IV al Legii 466/2004 se reglementeaza infiintarea Colegiului National al Asistentilor Sociali (CNAS). Este necesara si recomandam studentilor studierea Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului National al Asistentilor Sociali. Conform art. 26 alin. 1, Legea 466/2004 CNAS reprezinta o organizatie profesionala, neguvernamentala, de interes public, apolitica, nonprofit, cu personalitate juridica, autonoma, independenta, constituita cu rolul de a ocroti la nivel local, judetean, national si international interesele profesiei de asistent social.

Principalele atributii ale CNAS-ului sunt:

a)       elaboreaza si adopta Codul deontologic al asistentului social, precum si ghidurile de buna practica in domeniu, pentru respectarea prin­cipiilor etice;

b)       propune ministerului de resort norme si reglementari in domeniul asistentei sociale;

c)       coordoneaza si sprijina aplicarea reglementarilor si normelor Cole­giului de catre asistentii sociali, organismele publice si private in Romania;

d)       avizeaza si elibereaza atestatul de libera practica al asistentului social;

e)       pregateste programele de perfectionare continua in domeniul asis­tentei sociale;

f)        reprezinta, apara si promoveaza drepturile si interesele membrilor la nivel local, national si international;

g)       monitorizeaza respectarea Codului deontologic, reglementarilor si normelor de catre asistentii sociali, indiferent de locul de munca, si aplica sanctiuni disciplinare;

h)       colaboreaza cu ministere, institutii ale administratiei publice centrale si locale, institutii de invatamant si cercetare, organizatii neguverna­mentale, agenti economici etc.

i)        gestioneaza Registrul national al asistentilor sociali din Romania;

j)        stabileste cuantumul cotizatiei de membru si al taxelor pentru dife­ritele sale servicii;

k)       colaboreaza cu organisme similare din alte tari in probleme de interes comun.

Acordarea treptelor de competenta asistentilor sociali se realizeaza de catre Colegiul National al Asistentilor Sociali, prin Biroul executiv al acestuia, la propunerea Comisiei de avizare si atestare profesionala. Asistentul social poate fi incadrat intr+una din urmatoarele trepte de competenta: treapta de competenta profesionala debutant (mai putin de 12 ani vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii profesiei de asistent social si vechime practica in domeniu), treapta de competenta profesionala practicant (minimum un an vechime), treapta de competenta profesionala specialist (minimum 3 ani vechime) si treapta de competenta profesionala principal (minimum 5 ani vechime)[2].

Strategia privind reforma in domeniul asistentei sociale, plecand de la una dintre problemele identificate in asistenta sociala din Romania, respectiv numarul insuficient de personal dar si lipsa specializarii acestuia la nivel de administratii publice locale, mentioneaza ca obiectiv pe urma­torii doi ani intarirea componentei resurse umane in domeniu. Astfel, se preconizeaza angajarea de personal calificat. Se mentioneaza explicit rolul de manager de caz al asistentului social si responsabilitatea acestuia in stimularea beneficiarului pentru masurile active de protectie sociala, in generarea planurilor de interventie complexe - prestatii si servicii sociale. Teoretic, al trebui sa creasca numarul personalului angajat in sistemul de asistenta sociala, cu studii de specialitate in domeniul asistentei sociale.

Teme de reflectie: a). Cititi cu atentie Codul deontologic al profesiei de asistent social pentru a contura cat mai bine activitatile ce pot fi desfasurate de asitentul social, responsabilitatile etice ale asistentului social si aspecte privind atributiile Colegiului National al asistentilor Sociali. b). Reperati in textul Legii asistentei sociale atributii specifice ce incumba asistentilor sociali.