Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire, potrivit art. 242 C. pen., este incriminata sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în pas­tra­rea ori în detinerea unui organ sau a unei institutii de stat, ori a unei alte unitati din cele prevazute în art. 145. Fapta este mai putin grava daca distrugerea vreunuia dintre înscrisurile prevazute mai înainte are loc din culpa, iar înscrisul prezinta o va­loa­re artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare. Daca fapta este savârsita de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, pe­deapsa se majoreaza.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii îl constituie relatiile sociale privitoare la securitatea înscrisurilor sau documentelor aflate în detinerea unui organ sau institutie de stat ori a unei alte unitati din cele prevazute în art. 145 C. pen. si asigurarea prin aceasta a autoritatii acestora

b) Obiectul material îl formeaza dosarul, registrul, documentul sau orice alt înscris aflat în pastrarea ori în detinerea unei organizatii din cele prevazute de art. 145
C. pen.; dosarul cuprinde totalitatea actelor privind aceeasi problema, afacere, per­soa­na etc., de exemplu: dosarul de personal al celui încadrat în munca la o institutie de stat. Prin registru se întelege o condica cu un numar de foi în care sunt trecute anumite acte sau fapte juridice, de exemplu: registrul de poarta în care sunt consem­nate intrarile-iesirile de autovehicule; documentul constituie un înscris de o valoare deosebita, când ar reprezenta actul constitutiv al unui organ, un tratat international etc. În sfârsit, prin orice alt înscris se întelege înscrisurile care produc efecte juri­dice, de exemplu, un proces-verbal de constatare a perisabilitatilor.

Nu intra în categoria acestor înscrisuri cele care cuprind o valoare materiala certa, sustragerea sau distrugerea lor constituind infractiuni contra patrimoniului si nici cele emise de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie, sustragerea sau distrugerea acestora constituind o infractiune de sine statatoare, retinerea sau distrugerea de înscrisuri, prevazuta de art. 257 pen., infrac tiune care împiedica înfaptuirea justitiei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana. În cazul în care fapta este savârsita de un functionar ori alt salariat în exercitiul atri­butiilor de serviciu, exista circumstanta agravanta prevazuta în art. 242 alin. (3), iar pedeapsa va fi mai aspra. Un astfel de exemplu este cel privindu-l pe B.T., care, îndeplinind functia de pedagog la un grup scolar din Bucuresti, avea ca atributii si primirea cotizatiei pentru asociatia sportiva a scolii. În scopul însusirii unor sume de bani, acesta a distrus tabelele nominale privind încasarea banilor si a întocmit alte tabele fictive pe care le-a prezentat pentru a justifica sumele încasate

Participatia este posibila sub toate formele sale în ce priveste varianta simpla. În varianta agravata, autor n-ar putea fi decât tot functionarul public, însa instigatori si complici pot fi orice persoane.

b) Subiect pasiv este un organ sau institutie de stat ori o unitate din cele pre­vazute în art. 145, care desfasoara o activitate utila din punct de vedere social si care functioneaza potrivit legii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se caracterizeaza prin actiunea de sustragere ori distrugere a obiectului material. Prin sustragere se întelege luarea si deplasarea obiectului de la locul de unde se afla în alt loc, spre a fi scos din sfera de dispozitie a organizatiei prevazute în art. 145 C. pen. si a fi luat de faptuitor. Prin distrugere se întelege nimicirea, desfiintarea totala sau partiala a înscrisului.

În practica judiciara s-a ridicat problema delimitarii acestei infractiuni de acelea de furt si distrugere care au ca obiect material un înscris. Fapta concreta va constitui una sau alta din cele doua categorii de infractiuni, în raport de natura înscrisului asu­pra caruia poarta actiunea de sustragere sau distrugere . În cazul infractiunii pre­vazute de art. 242 C. pen., legea se refera la acele înscrisuri ce sunt purtatoare ale autoritatii organizatiilor publice, ceea ce implica respect pentru activitatea acestora.

b) Urmarea imediata consta în savârsirea uneia din faptele incriminate si crearea prin aceasta a unei stari de pericol pentru autoritatea de stat sau publica. Prin dis­trugerea înscrisului se produce si un rezultat sub forma unei leziuni efective materiale a obiectului însusi.

c) Legatura de cauzalitate rezulta, în genere, din materialitatea faptelor si nu este nevoie sa fie dovedita.

d) Cerinte esentiale. Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul comiterii infractiunii. În varianta agravata, prevederile art. 242 alin. (3) cer ca fapta sa se fi comis în timpul când faptuitorul avea calitatea respectiva si se afla în exercitarea atributiilor de serviciu.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza, în general, prin savârsirea faptei cu intentie, care poate fi directa sau indirecta. Legea pedepseste si distrugerea din culpa, atunci când înscrisul prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta valoare sociala, în cazul formei atenuate.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de toate formele infractiunii, actele pregatitoare nu sunt pedepsite de lege. Tentativa în cazul variantei prevazute de alin. (1) a infractiunii este incriminata, existând atunci când hotarârea de a savârsi actiunea de sustragere sau de distrugere a fost pusa în executare, dar aceasta a fost între rupta sau a ramas fara rezultat.

Consumarea are loc în momentul în care executarea a fost dusa pâna la capat si s-au produs urmarea si rezultatul vatamator.

B. Modalitati. În varianta simpla infractiunea exista sub doua modalitati normative (distrugere, sustragere), iar în varianta atenuata si agravata exista câte o modalitate normativa. Fiecareia din modalitatile normative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Sanctiunile variaza dupa cum este vorba de forma tip [art. 242
alin. (1)] pentru care se prevede închisoarea de la 3 luni la 5 ani, sau de forma atenuata [art. 242 alin. (2)] pentru care se prevede închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Pentru forma agravata [art. 242 alin. (3)] si care presupune un subiect activ calificat, maximul pedepselor se majoreaza cu un an.