TACTICA CERCETARII LA FA|A LOCULUI IN INFRACTIUNILE DE OMOR

TACTICA CERCETĂRII LA FA|A LOCULUI ÎN INFRACŢIUNILE DE OMOR

Solutionarea cauzelor penale - ndeosebi a celor de mare periculozitate umana si sociala, cum este cazul infractiunilor de omor - debuteaza printr-un act deosebit de important, denumit cercetarea la fata locului.

Acest act face parte dintre acele activitati procedurale carora, cu tot caracterul lor, asa-zis auxiliar, li se atribuie o semnifi­catie deosebita n realizarea scopului procesual penal.

Astfel, cercetarea la fata lorului reprezinta activitatea procedurala al carui obiect l constituie perceptia nemijlocita de catre organele de urmarire penala, a locului unde s-a desav rsit activitatea infractionala, descoperirea, fixarea, ridicarea si examinarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, precizarea pozitiei si starii acestora, av nd ca scop stabilirea naturii si mprejurarilor comiterii faptei, precum si a datelor necesare identificarii faptuitorului.

Importanta acestei activitati rezida n faptul ca organul de urmarire penala percepe nemijlocit mprejurarile n care a action­at faptuitorul obiectele folosite sau atinse de acesta, put ndu-se obtine probe deosebit de pretioase pentru cauza

De altfel, prezinta conditia de baza pentru solutionarea cu succes a cauzelor penale, ntruc t n marea majoritate a infracti­unilor rezultaetle obtinute cu acest prilej constituie punctul de plecare, determina directiile n care se vor desfasura ulterior cercetarile, iar alteori cercetarea la fata locului reprezinta singura modalitate de obtinere a probelor n prima faza a cercetarilor.

n cazul infractiunilor de omor, locul faptei l constituie:

- portiunea de teren, segment de drum ori ncaperea n care a fost descoperit cadavrul, parti din acesta, schelet, precum si mprejurarile acestora;

- locul unde s-a consumat episodul principal al faptei, respectiv unde a fost suprimata viata victimei;

- locul unde a fost abandonata victima n situatia n care acesta nu coincide cu locul agresiunii;

- caile de acces folosite de faptuitor pentru a patrunde n c mpul infractiunii precum si locul pe unde l-a parasit.

Potrivit prevederilor art. 209 din C.pr.pen., urmarirea penala n cazul infractiunilor de omor se efectueaza n mod obligatoriu de catre procuror.

Din practica a rezultat faptul ca n numeroase cazuri organele de politie sunt primele sesizate despre sav rsirea unor infracti­uni de omor, disparitii de persoane de la domiciliu, gasirea de cadavre sau parti din acestea, decesul unor persoane ranite grav ce au fost internate n spitale, si altele.

n aceste cazuri, desi urmarirea penala se efectueaza n rnod obligatoriu de catre procuror, organele de politie au obligatia legala n cazuri urgente - de a efectua acte de cercetare penala ce nu sufera am nare (art. 213 C.pr.pen.), ntocmesc acte pre­mergatoare si ntreprind alte masuri care sunt necesare procurorului.

Odata sesizate, organele de cercetare penala au obligatia de a lua primele masuri, si anume: verificarea sesizarii, salvarea victimei, daca acest lucru mai este posibil, consemnarea aspectului faptei, anuntarea echipei de cercetare constituita la nivelul fiecarei unitati de politie, a procurorului, medicului legist, precum si a altor specialisti, n raport de situatia concreta de la locul faptei si problemele ce le ridica fiecare cauza n parte.

Datorita faptului ca cercetarea la fata locului constituie una din cele mai complexe si importante activitati ale carei rezultate conditioneaza de cele mai multe ori nu numai directia, ci nsasi finalitatea investigatiilor ce se efectueaza n cauza n cazurile n care, datorita situarii locului sav rsirii infractiunii sau datorita altor mprejurari, primii ce vin n contact cu locul faptei sunt organele de politie, care sunt obligate sa ia unele masuri urgente menite sa asigure conservarea locului faptei si care, datorita urgentei, pot fi efectuate si de alte organe chiar daca primesc (privesc) fapte ce nu intra n competenta lor.

n principal, aceste masuri sunt urmatoarele:

a) Salvarea victimelor si asigurarea acordarii primului ajutor medical.

b) Identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea si retinerea faptuitorului sau - dupa caz - luarea masurilor de urmarire si prindere a acestora.

c) Consemnarea aspectului locului faptei prin:

ndepartarea curiosilor;

- interzicerea patrunderii n c mpul infractiunii;

- asigurarea urmelor si mijloacelor materiale de proba n raport de natura acestora, natura locului faptei si conditiile meteo­rologice existente.

d) ncunostiintarea organului de urmarire penala competent sa efectueze cercetarea la fata locului etc.

Neluarea acestor masuri ori tratarea lor cu superficialitate a dus la pierderea unor probe pretioase pentru cauza, dirijarea cercetarii pe piste gresite, cu repercusiune directa asupra finalitatii judiciare si ceea ce este mult mai grav si de neconceput la aparitia erorilor judiciare.

Oricare ar fi mprejurarile comiterii faptei, salvarea vietii victimelor si asigurarea acordarii primului ajutor este o sarcina pri­oritara nsa cel ce a sosit primul la fata locului are obligatia ca nainte de a ridica victima sa noteze si sa marcheze locul si pozitia

Q care a fost gasita. Lu nd masuri pentru nlaturarea curiosilor", primul sosit la fata locului nu trebuie sa omita faptul ca, printre acestia ar putea sa se afle si persoane ce au perceput mprejurarile comiterii faptei, actiunile faptuitorului dupa sav rsirea infracti­unii, directia n care s-a deplasat, semnalmentele acestuia ori caracteristicile tinutei vestimentare.

De asemenea, politistul care a sosit primul la fata locului nu trebuie sa piarda din vedere ca cercetarea locului faptei este de regula irepetabila si n consecinta sa depuna toate diligentele at t pentru a nlatura posibilitatea modificarii a aspectului initial al locului unde s-a sav rsit infractiunea, c t si pentru a evita distrugerea, alterarea sau disparitia urmelor si mijloacelor de proba

Fiind sesizat de comiterea infractiunii, organul de urmarire penala trebuie sa se pregateasca temeinic, urm nd sa efectueze o serie de masuri pregatitoare care n ordinea cronologica parcurg doua etape si anume:

1. P na la deplasarea la fata locului, care sunt:

a) primirea, consemnarea si verificarea sesizarii;

b) asigurarea tehnico-materiala

c) asigurarea deplasarii cu operativitate a echipei la fata locului;

d) asigurarea prezentei specialistilor, a aparatorului si a martorilor asistenti.

2. Masuri pregatitoare dupa sosirea la fata locului:

a) informarea operativa asupra evenimentelor care au avut loc si au fost constatate de catre lucratorii sositi primii la fata locului;

b) verificarea modului n care cel sosit primul la fata locului a actionat p na la sosirea echipei, rezultatele pe care Ie-a obtin­ut, dispun nd, dupa caz, fie continuarea masurilor deja ntreprinse ori completarea lor cu alte activitati de maxima urgenta, fie reluarea acestora, tin nd cond de toate elementele de fapt oferite de aspectul c mpului infractiunii;

c) stabilirea p na n cele mai mici detalii a modificarilor survenite n aspectul initial al locului faptei;

d) delimitarea corecta a locului de cercetat;

e) identificarea amartorilor oculari si a persoanelor suspecte ce nu-si justifica prezenta n zona ori nu pot da o explicatie plauzibila n legatura cu actiunile ntreprinse dupa producerea evenimentului: mutarea cadavrului n alt loc, desi acest lucru nu era reclamat de actiunile de salvare sau acordarea primului ajutor, efectuarea curateniei" n locul unde s-a comis infractiunea, sesizarea cu nt rziere a organelor competente, ncercarea de a canaliza depozitiile martorilor prin impunerea si argumentarea" propriei versiuni;

f) organizarea sau, dupa caz, suplimentarea masurilor de paza a locului faptei, inclusiv a celor menite sa duca la nlaturarea pericolelor iminente - surse de incendii, explozii etc.

Dupa efectuarea masurilor pregatitoare - at t a celor p na la deplasarea la fata locului, c t si a celor dupa sosirea la locul faptei - se trece la efectuarea propriu-zisa a cercetarii la fata locului, cercetare ce trebuie sa se faca cu respectarea urmatoarelor reguli tactice:

1 ...O importanta regula tactica ce se impune a fi observata este cea potrivit careia cercetarea la fata locului trebuie efectuata ne nt rziat de ndata ce organele de urmarire penala au luat la cunostinta despre sav rsirea unei infractiuni n raport cu care contactul nemijlocit cu locul ce pastreaza modificari ce sunt o consecinta a faptei sav rsite este imperios necesara

Potrivit practicii ntre urgenta efectuarii cercetarii la fata locului si rezultatele acestei activitati exista o relatie directa cu c t intervalul de timp cuprins ntre momentul n care organul judiciar a luat cunostinta despre sav rsirea infractiunii si momentul deplasarii la fata locului este mai scurta, cu at t sporesc ntr-o masura direct proportionala sansele stabilirii tuturor mprejurarilor necesare aflarii adevarului n cauza data

2. Cercetarea la fata locului trebuie efectuata n mod complet si obiectiv.

Obiectivitatea - atribut ce trebuie sa calauzeasca ntreaga activitate a organelor de urmarire penala - impune celui chemat sa efectueze cercetarea la fata locului, adoptarea unei atitudini ce exclude orice pornire subiectiva ce obliga la consemnarea si fixarea completa si fidela a configuratiei reale a locului sav rsirii infractiunii, a urmelor si mijloacelor materiale de proba, a tuturor constatarilor desprinse ca urmare a unei temeinice examinari a situatiei de fapt existente la fata locului.

Caracterul complet al cercetarii presupune extinderea acestei activitati asupra acelor limite teritoriale legate ntr-un fel sau altul de infractiunea sav rsita si totodata continuarea acestei activitati chiar si atunci c nd ntr-un stadiu incipient au fost descoperite urme si mijloace materiale de proba, ce ar dovedi n suficienta masura fapta sav rsita si vinovatia faptuitorului.

3. Cercetarea la fata locului trebuie sa se faca minutios.

Aceasta regula tactica exprima dezideratul potrivit careia cu ocazia cercetarii la fata locului trebuie cautate, ridicate si fixate" n vederea examinarii lor ulterioare, toate urmele si mijloacele materiale de proba aflate ntr-un raport sau altul cu fapta sav rsita, astfel nc t nici un aspect av nd legatura cu infractiunea comisa sau cu faptuitorul acesteia sa nu fie ignorat, sa nu ram na n afara cercetarilor.

4. Cercetarea la fata locului trebuie efectuata organizat, dupa un plan judiciar elaborat.

Eficienta cercetarii la fata locului este conditionata ntre altele, de caracterul calificat, organizat ce se impune acestei activitati, care sa asigure utilizarea judicioasa a fortelor umane si materiale ce concura la realizarea acesteia.

Pe plan teoretic, activitaeta de cercetare propriu-zisa a locului sav rsirii infractiuniia re doua faze si anume:

- faza statica

- faza dinamica

Activitatea criminalistica desfasurata n faza statica a cercetarii are ca obiect constatarea starilor de fapt, a urmelor si mijloacelor materiale de proba, fara a se proceda la atingerea sau schimbarea pozitiei n care acestea au fost depistate.

n cadrul activitatii desfasurate n faza dinamica a cercetarii se procedeaza, cu precadere, la examinarea minutioasa si n miscare a fiecarei urme sau alt mijloc material de proba prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate.

Practica activitatii criminalistice a pus n evidenta faptul ca aceste doua faze se pot ntrepatrunde, n functie de specificul si particularitatile locului cercetat.

Examinarea propriu-zisa a locului faptei debuteaza cu orientarea locului faptei din punct de vedere topografic si criminalis-tic. Fixarea locului unde s-a sav rsit infractiunea se face cu ajutorul fotografiei de orientare si a fotografiei schita

n cazul n care cercetarea se efectueaza pe un loc nchis pentru a permite identificarea cu usurinta a acestuia, fotografia de orientare trebuie sa prinda n mod obligatoriu anumite puncte de reper.

Daca infractiunea de omor a fost sav rsita ntr-un imobil, fotografia de orientare trebuie sa fixeze caile de acces spre imobil precum si intrarile-iesirile n si din locuinta n cauza

la r ndul ei fotografia schita trebuie sa redea imaginea cadavrului si a obiectelor din jurul acestuia, indiferent de procedeul prin care se realizeaza

Dupa marcarea cailor de acces n c mpul infractiunii se trece la examinarea cadavrului.

Examinarea priveste, pe de o parte, cercetarea corpului victimei, iar pe de alta parte, cercetarea mbracamintei si ncaltamintei. Fara a modifica pozitia cadavrului, medicul-legist va constata realitatea mortii, evidentiind semnele mortii si modi­ficarile cadaverice. Totodata, examinarea cadavrului trebuie sa puna n evidenta semnele de violenta, urmarindu-se locul si numarul, natura, aspectul exterior si nclinatia, forma marginilor si evident pozitia plagilor n raport de anumite puncte anatomice de referinta

n aceeasi ordine de idei trebuie evidentiate semnele particulare, precum si alte urme ale infractiunii - depuneri de substante sau produse biologice.

Descriind cadavrul, mai ales cel cu identitate necunoscuta, nu trebuie omise: v rsta aproximativa, talia si constructia, culoarea parului si a ochilor etc.

De o mare importanta pentru explicarea mecanismului de formare a urmelor, pentru determinarea modului de operare folosit de faptuitor si implicit pentru formularea corecta a versiunilor este descrierea pozitiei cadavrului, locul unde a fost gasit, culoarea pielii si a mucoaselor, urmele eventualelor noduri sau legaturi, scurgeri de substante de natura biologica, semnele si gradul de putrefactie, mirosul s.a.

Datele culese de medicul legist vor fi continuate prin investigatiile stiintifice de laborator si se vor concretiza n cuprinsul raportului de constatare medicala. Dar interpetarea acestora la fata locului este de natura sa directioneze cercetarile, sa ofere cel putin indicii cu privire la natura mortii, mecanismul de formare a leziunilor, data instalarii mortii si sa constituie temei pentru formularea versiunilor ce trebuie verificate paralel cu eaminarea locului faptei.

Examinarea victimei presupune si cercetarea mbracamintei. Practica judiciara recomanda ca aceasta activitate sa se desfasoare ntr-o anumita ordine de idei, ncep ndu-se cu obiectele de la exteriorul bustului, continu ndu-se cu lenjeria si finali-z ndu-se cu examinarea articolelor de mbracaminte. Cercetarea articolelor de vestimentatie trebuie facuta cu multa atentie, accentul fiind pus pe descrierea fiecarui obiect n parte, a marimii, taliei, pozitiei si ordinei n care sunt dispuse pe cadavru.

Examin nd vestimentatia, specialistul criminalist si medicul legist trebuie sa puna n evidenta eventualele urme de t r re, de murdarire recenta si semnele de violenta si corespondenta dintre acestea si urmele imprimate pe corpul victimei.

De pe mbracamintea si ncaltamintea victimei pot fi ridicate si alte categorii de urme, precum si microurme, fie de natura umana, fie de natura animala sau vegetala

Reamintim ca nainte de examinarea victimei - c nd pozitia cadavrului nu a fost modificata - se executa fotografii judiciare.

n cazul n care s-au descoperit cadavre sau parti din acestea ngropate, fotografiile trebuie sa redea succesiv diferite etape ale dezaprobarii, aspectul si pozitia acestora n fiecare etapa a cautarilor, inclusiv dupa scoaterea la suprafata

Pentru a se evita alterarea sau stergerea urmelor, micro- sau macro-relieful leziunilor existente pe corp, precum si a urmelor descoperite pe vestimentatie se executa fotografii de detaliu.

Dupa examinarea cadavrului si a vestimentatiei acestuia si dupa fixarea si ridicarea urmelor descoperite cu aceasta ocazie, se trece la examinarea suprafetei de sub cadavru si din imediata sa vecinatate, ntruc t n jurul acestuia pot fi descoperite urme de natura umana si alte categorii de urme.

Cu prilejul examinarii terenului din jurul cadavrului trebuie sa se acorde atentie deosebita modului n care sunt dispuse urmele si mijloacele materiale de proba care, coroborate cu pozitia cadavrului pot oferi indicii valoroase privind raportul dinamic agresor-victima

Totodata, se impune evidentierea asa-numitelor mprejurari negative", respectiv a acelor urme, obiecte, situatii, indicii ce contravin logicii care contrazic at t sustinerile unor persoane privind natura faptei sav rsite c t si datele concrete oferite de locul faptei.

n cazul omorului sav rsit prin arme de foc, trebuie sa ss descrie n amanunt orificiul de intrare, zona corpului unde sunt amplasate, aspectul exterior al leziunii, orificiile de iesire, precum si urmele secundare ale mpuscaturii, respectiv arsuri n jurul

orificiului de intrare, urmele rezultate din actiunea gazelor, cele de funingine, de pulbere nearsa n special pe hainele victimei. Descoperirea armei n astfel de cazuri este una din sarcinile importante ale cercetarii la fata locului. Ea trebuie cautata n ime­diata vecinmatate a cadavrului, c t si n locurile unde faptuitorul a lasat urme ori pe caile de acces. Tuburile trase vor fi cautate ncep nd din zona n care se banuieste ca a stat infractorul. Gloantele pot fi descoperite n diverse locuri n raport cu mpre­jurarile n care s-a comis fapta. Daca au fost gasite arma, tuburile si gloantele, trebuie sa se-stabileasca pozitia acestora at t fata de cadavru, c t si a unora fata de celelalte.  ^:

Toate acestea, coroborate cu leziunile de pe cadavru constituie elemente de baza n stabilirea directiei, distantei de la care s-a tras si a unghiului de tragere, put ndu-se stabili cu exactitate locul de unde s-a executat tragerea. Or, descoperirea altor urme cu valoare pentru cauza

Descoperirea pe corpul victimei de leziuni produse prin instrumente ascutite, respectiv plagi ntepate, impune cautarea instrumentelor creatoare de urme, inclusiv pe caile de acces.

Cu privire la obiectele descoperite trebuie sa se noteze natura, pozitia lor fata de corp si alte repere fixe din teren, starea n care se afla si urmele pe care le poarta

Atunci c nd, din analiza starii cadavrului si a mediului ambiant rezulta ca moartea s-a produs prin otravire, la fata locului tre­buie sa se procedeze la ridicarea recipientelor, tac murilor, resturilor alimentare si de h rtie, vomismentelor si chiar a materiilor fecale, ntruc t ele pot evidentia ingerarea unor substante toxice.

De asemenea, trebuie acordata atentie descoperirii de nscrisuri emanate de la victima, ele fiind de natura sa indice daca n cauza este vorba de omor sau sinucidere.

Daca moartea s-a produs prin electrocutare ori, ca urmare a temperaturilor nalte, cu ocazia examenului extern al cadavru­lui trebuie puse n evidenta at t leziunile caracteristice - marca electrica, arsura electrica, c t si urme ce pot indica originea arsurii n raport cu acestea put ndu-se stabili, pe de o parte natura si cauza mortii, iar pe de alta parte daca arsurile s-au produs n tim­pul vietii sau post-mortem. Ultimul aspect prezinta importanta deosebita din punct de vedere al cercetarii ntruc t arderea cadavrului este o dovada de ascundere a adevaratei cauze a mortii. Pornind de la acest considerent, cu ocazia cercetarilor la fata locului, n toate cazurile se impune cautarea urmelor focului, examinarea sferei instalatiilor electrice, existenta ori lipsa unor obiecte de uz casnic ce functioneaza pe baza de curent electric.

Toate constatarile facute cu ocazia cercetarii la fata locului, toate urmele si mijloacele materiale descoperite, relevate, fixate si ridicate vor trebui descrise amanuntit n cuprinsul procesului verbal, respect nd ntocmai conditiile de fond si forma pe care trebuie sa le ndeplineasca acest principal mijloc de fixare al rezultatelor cercetarii locului sav rsirii infractiunii. Este obligatorie consemnarea tuturor constatarilor facute indiferent daca ntre urmele, mijloacele materiale d eproba, ori diversele mprejurari ale cauzei si versiunile elaborate cu privire la modalitatile concrete de sav rsire sau la legatura lor cu fapta comisa, se poate stabili sau nu vreo conexiujne logica. Aceasta se face ulterior c nd cel ce efectueaza cercetarea are posibilitatea sa coreleze toate datele si indiciile, sa aprecieze la justa valoare probele obtinute si sa le raporteze la ceea ce a perceput nemijlocit n timpul cercetarii locului faptei.

Se interzice cu desav rsire inserarea n procesul verbal a presupunerilor, parerilor sau concluziilor pe marginea celor con­statate.

Pornind de la premiza ca schita locului faptei, indiferent de modalitatile de reprezentare grafica, ajuta la ntelegerea corecta a tabloului real al locului sav rsirii omorului, ntregeste celelalte mijloace de fixare a cercetarii la fata locului si trebuie sa ilus­treze c t mai fidel constatarile din procesul verbal, cei ce efectueaza cercetarea au datoria sa depuna toate diligentele pentru a asigura exactitatea masuratorilor sia le transpune grafic, respect nd cu strictete regulile stabilite de tactica criminalistica

Alte mijloace tehnico-criminalistice ce ajuta la fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului este filmul si videofonograma judi­ciare, care sporesc caracterul demonstrativ si ntaresc eficienta doveditoare a acestui act procedural.

Utilizate la fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului, at t filmul judiciar c t si videofonogramja judiciara prezinta n raport cu celelalte mijloace de fixare necontestate avantaje, ceea ce explica frecventa lor folosire la cercetarea la fata locuuli.

Astfel, daca ne referim la filmul judiciar, acesta ofera ntre altele, urmatoarele avantaje:

- pronuntatul caracter ilustrativ al tuturor activitatilor ce se ntreprind cu ocazia cercetarii la fata locului;

nsusirea de a surprinde activitatile efectuate n dinamismul lor, din primul si p na la ultimul moment al desfasurarii aces­tora;

- fidelitatea cu care sunt nregistrate imaginile si fenomenele acustice ceea ce confera acestui mijloc de fixare un nalt grad de obiectivitate;

- capacitatea de a surprinde toate sau o extrem de larga sfera de situatii de fapt, urme si mijloace materiale de proba ntr-un cuv nt, toate sau aproape toate modificarile ce constituie un rezultat al infractiunii, fara a opera o selectie n raport cu impor­tanta pe care o prezinta un aspect sau altul, ntr-un moment dat al efectuarii cercetarii la fata locului;

- rapiditatea cu care se fixeaza pe pelicula diferite secvente, persoane si obiecte aflate n anumite raporturi cu infractiunea;

- fenomenele acustice imprimate ntregesc informatiile oferite de imaginea cinematografica

- orice secventa a filmului judiciar constituie un cliseu dupa care se pot executa fotografii marite ce vor putea fi supuse unei atente examinari ulterioare.

Tot astfel, videofonograma magnetica prezinta fata de filmul judiciar avantaje de netagaduit:

- posibilitatea obtinerii de ndata a videofonogramei fara a mai fi necesara prelucrarea de laborator;

- posibilitatea utilizarii repetate fara stergere a aceleiasi benzi;

- calitatea imaginii oferite de videofonograma de multe ori superioara fata de fixarea pe pelicula cinematografica

nregistrarea concomitenta a sunetului si imaginii pe aceeasi banda magnetica

n fine, imposibilitatea falsificarii videofonogramei.

O larga utilizare n fixarea rezultatelor cercetarii la fata lopului, ce a fost impusa de evidentele avantaje pe care o ofera, o prezinta fotografia judiciara care fixeaza prin mijlocirea imaginilor cele mai semnificative aspecte legate de cercetarea infractiu­nilor.

De-a lungul cercetarii la fata locului se realizeaza mai multe genurti de fotografii, si anume, fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale si fotografia detaliu.

Fotografia de orientare ofera imaginea de ansamblu a locului faptei si stabileste raporturile n care se afla locul infractiunii fata de mprejurarile acestuia.

Fotografia schita fixeaza nsasi locul infractiunii n ntregime desprins de cadrul nconjurator, pun nd n evidenta obiectele principale.

Fotografia de detaliu reda aspectul exterior al obiectului si este chemata sa fixeze caracteristicile care 71 individualizeaza, urmele existente si modul de dispunere al acestora.

Asadar, tactica cercetarii la fata locului n infractiunile de omor - legata adesea de tehnica folosita - constituie activitatea cea mai importanta n descoperirea si tragerea la raspundere penala a autorilor care au comis acest gen de infractiuni.