TARA ROMÂNEASCÃ SI MOLDOVA SUB REGIMUL TURCO-FANARIOT
1. ORGANIZAREA DE STAT A TÃRII ROMÂNESTI SI A MOLDOVEI ÎN PRIMA FAZÃ A REGIMULUI TURCO - FANARIOT
Instaurarea regimului turco - fanariot
în Tara Româneascã si
Pentru a pune capãt opozitie românilor Turcia. a introdus sistemul numirii unor domni de regulã, din rândul grecilor fanarioti. În evolutia sa regimul turco - fanariot cunoaste douã faze 1) de la 1711 pânã la 1774 si 2) 1774-1821. În prima fazã a acestui regim, dominatia otomanã a încãlcat grav autonomia celor douã tãri românesti, iar în cea de a doua fazã, s-au redobândit treptat unele drepturi politice si eco 212g62c nomice, prin promovarea unei politici de echilibru între Turcia si Rusia.
- viata economico - socialã, - agriculturã, - cresterea vitelor, -productie simplã de mãrfuri, - exploatãri miniere, -creste numãrul mestesugarilor la oras (se încurajeazã deschiderea unor ateliere manufacturiere, întreprinderi de postav, hârtie, sticlã, ceramicã, etc.).
Statutul juridic al boierilor a cunoscut modificãri prin recunoasterea calitãtii de boier de cãtre stat, prin acte administrative, în cadrul unei ierarhii nobiliare. Conditionarea, recunoasterea titlului de noblete depindea de îndeplinirea unei slujbe în cadrul statului si va duce la slãbirea caracterului ereditar al boieriei. Cea mai mare parte a imunitãtilor feudale au fost desfiintate, mentinându-se numai monopolul asupra unor activitãti comerciale si economice. Acordarea dregãtoriilor în stat clientelei politice de cãtre domnii fanarioti faciliteazã pãtrunderea în rândurile boierimii a unui mare numãr de greci. Numãrul boierilor români în divanul tãrii rãmâne preponderent.
- tãranii aserviti - au o situatie înrãutãtitã deoarece obligatiile nu erau precizate fatã de boieri, rãmân legati de pãmânt pânã la jumãtatea secolului al XVIII-lea.
- tãranii liberi rãmân treptat fãrã pãmânt.
- orãsenii organizati în bresle.
-organele centrale ale statului.
DOMNUL - sistemul alegerii si confirmãrii domnului a fost înlocuit cu numirea de cãtre poartã, fiind destinat jefuirii sistematice a tãrilor române, - în general erau scurte iar domnitori mutati dintr-o tarã româneascã în cealaltã.
DIVANUL - a luat locul vechiului sfat domnesc, cu o competentã restrânsã în mod radical. Domnul nu se mai sprijinea pe factorii politici interni.
DREGÃTORIILE - cele traditionale s-au mentinut, nr. si importanta lor a crescut, puterea s-a centralizat.
ORGANIZAREA FINANCIARÃ: sistemul fiscal a fost reorganizat si modernizat, în scopul jefuirii sistematice a tãrilor române. Sistemul de impunere se unificã, fiecare contribuabil plãtind o singurã dare stabilitã în tidula de bir, de exemplu la 1740 = 10 lei plãtibilã în patru sferturi, în 1750 tributul se va dubla.
ARMATA traditionalã a fost desfiintatã, sub comanda cãpitanilor de tinuturi si judete rãmân contingente de cãlãrasi, plãiesi, vânãtori sau panduri, jandarmi rurali, grãniceri,paznici.
BISERICA este pusã sub controlul statului, dar preotii se recruteazã dintre slujitorii de carte. Mãnãstirile si preotii au fost scutiti de dãri.
organizarea administrativ teritorialã pânã la reforma administrativã a lui Constantin Mavrocordat la 1740 conducerea în plan local revenea marilor dregãtori si slujbasilor acestora, rezultând grave confuzii de atributii. La nivelul judetelor si tinutului numai ispravnicii puteau judeca procesele, ceea ce reprezintã un progres în directia delimitãrii activitãtii organelor statului.
2 ORGANIZAREA DE STAT A TÃRII ROMÂNESTI SI MODOVEI . ÎN CEA DE A DOUA FAZÃ A REGIMULUI TURCO - FANARIOT.
1) viata economico - socialã.
Dupã reformele lui Constantin Mavrocordat, boierii au reusit sã-si extindã stãpânirea absolutã asupra celor mai mari pãrti din mosii - terenurile cultivându-le în regie proprie sau în arendã, inclusiv prin folosirea muncii salariate.Treptat, boierimea este cea mai interesatã si mai implicatã în dezvoltarea productiei mari. Se alimenteazã totodatã concurenta între boierii pãmânteni si cei fanarioti. La începutul sec. al XIX-lea, burghezia constientizeazã interesele si rolul lor, protestând fatã de privilegiile boierilor.
2) organele centrale a le statului
DOMNUL - prin Tratatul de la Kuciuk - Kainargi domnii câstigã în stabilitate, domnia este fixatã la 7 ani, cu posibilitatea schimbãrii domnului în caz de greseli grave. Atributiile legislative ale domnului capãtã noi dimensiuni, pravilele fiind întãrite prin hrisov domnesc, deci prin aprobare. Dreptul de a judeca a fost îngrãdit odatã cu organizarea instantelor într-un sistem judiciar modern .
DIVANUL DOMNESC era compus numai din dregãtorii din categoria I, asadar un nr. restrâns, pentru hãtãrâri deosebite se convoca SFATUL DE OBSTE format de regulã din boieri si reprezentanti ai clerului. Legislativ, divanul aproba toate actele domnesti cu caracter normativ .
DREGÃTORIILE a) cu functii
b) fãrã functii, rezultând vânzarea titlurilor de noblete. Dregãtoriile erau împãrtite în trei categorii, criteriul de ierarhizare a boierului, cf. reformei lui C. Mavrocordat,
1) = marii dregãtori, adicã boierii veliti, urmasii lor numindu-se neamuri,
2) = ceilalti dregãtori, urmasii lor numindu-se mazili, 3) = boierii veliti se clasificã ulterior în alte douã categorii
ORGANIZAREA FINANCIARÃ se caracterizeazã prin realizarea unor progrese în directia separãrii vistieriei statului de cãmara domneascã. S-a modernizat sistemul fiscal prin repartizarea sarcinilor fiscale în functie de factorii economici si geografici, s-au instituit unitãti fiscale identice si s-a generalizat remunerarea dregãtorilor. Veniturile directe proveneau din capitatii si ajutorinte, iar cele indirecte din diferite taxe de import-export. Contribuabilii se împãrteu în douã mari categorii: bresle si birnici. Cea mai mare parte a veniturilor vistieriei era destinatã plãtirii tributului. În cãmara domneascã intrau veniturile vãmilor si al salinelor. Cãmara doamnei era alimentatã din birul pe tigani.
ORGANIZAREA ARMATEI - începând din 1775 exista oastea dinãuntru pentru asigurarea ordinei si oastea din afarã pentru paza hotarelor. Paza domnului era asiguratã de cãtre arnãuti. În rãzboaiele ruso-turce din aceastã perioadã au participat numerosi "volintiri" români între care si Tudor Vladimirescu.
ORGANIZAREA BISERICII - mitropoliile erau sub autoritatea spiritualã a patriarhiei de la Constantinopole, dar se bucurau de o largã autonomie.
3- organizarea administrativ teritorialã
- încercãri de modernizare prin delimitarea atributiilor administratiei de cele ale justitiei. Se mentin în linii generale vechile unitãti administrative. Orasele si-au pierdut treptat din autonomie prin dependenta fatã de domn. Politia capitalelor era asiguratã în zona centralã de cãtre agie iar la periferie de cãtre spãtãrie. Satele functionau în continuare ca obsti, conduse de pârcãlabi si vornici.
4- organizarea instantelor judecãtoresti.
- modernizarea sistemului judiciar începutã de C. Mavrocordat a fost desãvârsitã de Alex. Ipsilante. În primele cinci titluri din Praviliceasca Condicã adoptatã la 1775 se reglementeazã organizarea instantelor judecãtoresti, într-un sistem ierarhic, caracterizat printr-o clarã delimitaare a competentelor diferitelor trepte de jurisdictie si delimitarea activitãtii judiciare fatã de cea administrativã. - prima instantã era JUDECÃTORIA DUPÃ LA JUDET, compusã dintr-un judecãtor, ajutat de un logofãt, avea competenta de a judeca procesele civile dintre tãrani si unele pricini penale mãrunte. Ispravnicii putea si ei judeca fie singuri fie împreunã cu judecãtorul. DEPARTAMENTURILE erau instante care judecau procese civile si penale. aceste instante se pronuntau prin hotãrâri înscrise în condici.
DIVANUL DOMNESC era instanta supremã ce judeca procese penale si civile atât în primã instantã cât si în apel.
Pe lângã agie si spãtãrie functionau INSTANTE SPECIALE.
DEPARTAMENTURI SPECIALE judecau procesele între localnici si strãini.
|
