TEORIA GENERALA A SISTEMELOR POLITICE COMPARATE
Analiza sistemelor sociale presupune conectarea planurilor empiric,
teoretic si practic. De aceea, acuratetea si eficienta unui anumit model
analitic de factura sistemica în planul cercetarii sociale trebuie apreciate prin
capacitatea acestuia de a surprinde diversitatea si contingenta realitatii
sociale, mentinându-si în acelasi timp inteligibilitatea si coeziunea teoretica. 242r175c
Karl Deutsch afirma ca definirea sistemica a politicului este de
neconceput în afara societatii în ansamblul sau, deoarece sistemul politic
regleaza sistemele de activitate ale societatii în ansamblul sau.
Jean William Lapierre considera ca un sistem politic este ansamblul
proceselor de decizie care
vizeaza ansamblul unei societati organizate statal.
2
Acelasi autor considera ca functiile unui sistem politic sunt
urmatoarele:
1) functiile de mentinere si adaptare, care vizeaza crearea de noi roluri
politice si înlocuirea celor vechi, în raport cu exigentele sistemului;
2) functiile de conversie politica, care vizeaza transformarea cererilor
în bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul; raportul dintre
legislativ, executiv, judecatoresc în cadrul separatiei puterilor;
3) functiile de reglementare, care privesc activitatea desfasurata de
structurile specializate ale sistemului politic în controlul
comportamentului politic al indivizilor si grupurilor;
4) functiile de determinare a scopurilor si sarcinilor sociale, care îsi
gasesc expresia în acte normative programatice, formulate în
concordanta atât cu interesele celor care ocupa pozitii-cheie în viata
politica, cât si cu interesele legitime ale guvernantilor;
5) functiile de integrare a elementelor societatii în structuri socialpolitice
si întarirea coeziunii lor în jurul obiectivelor generale.
Toate functiile enumerate sunt specifice oricarui sistem politic, dar ele
difera în fiecare
formele de manifestare si mecanismele de realizare.
Unul din conceptele de baza cu care opereaza disciplina "Sisteme
politice comparate" este acela de sistem politic ca expresie a relatiilor
socio-umane care se constituie în societate în legatura cu exercitarea
puterii, relevând o dinamica a raporturilor politice.
Dar toate acestea se petrec în cadrul unui sau unor sisteme
constitutionale si în contextul anumitor raporturi sau relatii politice, ele
însele dinamice, în schimbare continua.
Dintre caracteristicile puterii politice retinem:
1) Puterea este inerenta tuturor sistemelor sociale si tuturor relatiilor
umane.
2) Sistemul de putere îi include pe toti oamenii societatii organizate
statal.
3) Sistemul puterii statale în orice societate este subdivizat în
subsisteme de putere din ce în ce mai mici.
Daca de la greci am mostenit termenul de politica, de la romani am
preluat un alt concept fundamental - puterea.
Din Antichitate si pâna în prezent, puterea a ramas elementul central al
politicii.
Trebuie mentionat ca statul reprezinta o institutie politica fundamentala.
Studiul sistemelor politice presupune, implicit, studiul regimurilor
politice si al institutiilor
politice într-un sistem constitutional dat.
3
În istoria dreptului, se poate vorbi astazi despre o geografie juridica a
acestuia.
Un prim aspect care trebuie retinut este acela al receptarii dreptului
imperial de catre popoarele supuse. Primul dintre acestea a fost fenomenul
receptarii dreptului roman, aplicabil în multe tari ale lumii, secole de-a
rândul, chiar dupa caderea imperiului roman.
În Germania sau în Grecia, dreptul roman s-a aplicat în mod direct pâna
în secolul XX. În Anglia primul document constitutional, Magna Carta de la
1215, era redactat în limba latina. În Franta, dreptul roman a fost aplicat
"melanjat" (cum spun francezii), împreuna cu cutumele si normele locale.
Un alt proces de receptare care s-a impus în geografia dreptului a fost
cel de receptare a dreptului francez. Cuceririle napoleoniene au introdus
codul civil si codul comercial francez în Italia, Olanda, Belgia si
Luxemburg.
Legea franceza a devenit apoi aplicabila în fostele colonii franceze;
chiar dupa dobândirea independentei, ea si-a mentinut aplicabilitatea. De
asemenea, anumite state în care influenta culturii si stiintei juridice franceze
a fost preponderenta au adoptat reglementari specifice, inspirate dupa
modelul francez, printre care se numara si România.
Într-o alta parte a lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptului
britanic. Common-law, asa cum este denumit acest sistem, s-a extins în
fostele colonii britanice (Australia, Noua Zeelanda, Canada, cu exceptia
Quebec-ului, unele state anglofone din Africa). În India s-a realizat un
sistem de o deosebita originalitate, prin fuziunea dintre dreptul hindus
traditional si dreptul britanic, care pentru prima data în lume, a fost codificat.
Un fenomen interesant a avut loc în S.U.A., cu exceptia provinciei
Louisiana (fosta colonie franceza care a receptat dreptul francez). Aici,
Common-law adus de colonistii englezi s-a adaptat structurii federale a
acestei tari, rezultând un sistem juridic sensibil diferit de cel original.
Si exemplele ar putea continua.
În temeiul celor aratate mai sus, sistemele juridice nationale se grupeaza
în mari sisteme de drept care configureaza geografia lumii juridice.
Exista astazi, între mentalitatile juridice, dar si între reglementarile
pozitive dintre diferite tari, deosebiri atât de însemnate, astfel ca, sub multe
aspecte, conceptul de drept apare atât de strâns legat de o anumita tara, încât
este greu sa o întelegi fara a-i cunoaste sistemul normativ.
În aceste conditii, ramâne în sarcina dreptului comparat studierea
acestor sisteme juridice în
întrepatrunderea lor.
4
Trebuie sa mentionam ca dreptul comparat nu este suficient de cunoscut
nici în mediile juridice, iar în mod frecvent se face o confuzie regretabila
între dreptul strain si dreptul comparat.
Dreptul comparat nu este o ramura de drept care sa cuprinda un
ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor sociale.
În literatura juridica, atunci când se vorbeste de natura juridica a
dreptului comparat, s-au formulat doua opinii:
a) dreptul comparat ca stiinta a dreptului;
b) dreptul comparat ca metoda de studiu.
Putem defini astfel dreptul comparat ca un ansamblu de procedee
potrivit carora se realizeaza compararea unor norme, a unor reglementari, a
unor institutii sau a unor sisteme juridice nationale cu norme, reglementari,
institutii sau sisteme juridice din alte tari, în scopul de a evidentia
asemanarile si deosebirile dintre ele si a propune îmbunatatirea unora sau a
celorlalte.
Stiinta dreptului constitutional comparat are ca obiect de studiu puterea
politica sau puterea de stat. În acest sens, doctrina constitutionala
comparatista opereaza în general cu urmatoarele notiuni:
a) drept constitutional;
b) institutii politice;
c) forme de guvernamânt;
d) regimuri politice;
e) regimuri constitutionale;
f) sisteme constitutionale.
a) Dreptul constitutional reprezinta acea ramura a dreptului formata
din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce
apar în procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.
b) Institutiile politice. În drept, prin institutie se întelege un grup de
norme juridice, unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare, obiect
care îi asigura unitatea si permanenta. Pentru disciplina noastra, prezinta
interes institutiile relative la putere. Astfel determinate, institutiile politice
cuprind autoritatile împuternicite sa realizeze puterea politica si normele
juridice referitoare la aceasta realizare, cum ar fi: Presedintele României,
Primul-Ministru, Parlamentul, Autoritatile publice locale.
c) În dreptul constitutional, prin forma de guvernamânt întelegem în
general modul în care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea
este raportata, în principiu, la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la
raporturile sale cu puterea legiuitoare. Realizând o sinteza a formelor de
guvernamânt, vom retine ca cele mai utilizate au fost si sunt monarhia si
republica.
5
d) Regimul politic este, într-un anumit stat, rezultanta jocului fortelor
politice, în principal a partidelor, într-un anumit cadru institutional si juridic,
tinând seama de determinarile istorice, ideologice si economice. Regimul
politic se refera la institutiile politice stabilite prin Constitutie, precum si la
partidele politice si alte grupuri de presiune.
În doctrina juridica, regimul politic mai este definit ca reprezentând
anumite modalitati prin care puterea politica este organizata într-o tara
determinata.
Într-o alta conceptie, regimul politic însumeaza însusi modul de
organizare si de functionare a mecanismelor prin care se înfaptuieste puterea
politica, în strânsa legatura cu situatia drepturilor si libertatilor democratice.
Dintre clasificarile regimurilor politice stabilite de literatura de
specialitate, retinem:
a) regimuri democratice;
b) regimuri nedemocratice;
c) regimuri autoritare;
d) regimuri autocratice;
e) regimuri coloniale;
f) regimuri constitutionale;
g) regimuri fasciste;
h) regimuri marioneta;
i) regimuri militare;
j) regimuri parlamentare;
k) regimuri prezidentiale.
e) Regimul constitutional reprezinta un subsistem al regimurilor
politice, având în vedere numai modalitatile prin care regimul politic se
reflecta în sistem.
În doctrina de specialitate, regimurile constitutionale sunt de doua
feluri:
a) regimul prezidential - cu un executiv unic
- cu un executiv dual
b) regimul parlamentar.
f) Sistemul constitutional poate fi analizat pe baza urmatoarelor
criterii:
1) al conceptiilor politice care stau la baza sa.
În functie de acest criteriu, distingem doua feluri de sisteme
constitutionale:
1.a) sisteme constitutionale bazate pe conceptiile liberale si pe marile
idei umaniste despre drepturile si libertatile cetatenesti, pe
principiile pluralismului
politic;
6
1.b) sisteme constitutionale a caror doctrina politica si economica se
bazeaza pe conceptia partidului unic, pe restrângerea drepturilor
cetatenesti sau pe favorizarea anumitor clase sau grupuri sociale.
2) al raporturilor existente între puterea legislativa si puterea
executiva, îndeosebi între parlament si seful statului.
În functie de acest criteriu, distingem urmatoarele sisteme
constitutionale:
2.a) sisteme prezidentiale cu un executiv unic ( S.U.A., toate statele din
America Latina si de Sud, unele state din Africa;
2.b) sisteme prezidentiale cu un executiv dual (Franta, Finlanda,
Austria, Portugalia, Polonia, România, Bulgaria);
2.c) sisteme constitutionale parlamentare (Italia, Grecia, Germania,
Elvetia, Suedia s.a.m.d.)
3) din punct de vedere al doctrinei ideologice.
În functie de acest criteriu, distingem urmatoarele sisteme
constitutionale:
3.a) sistemele constitutionale socialiste bazate pe o ideologie oficiala si
dominanta;
3.b) sistemele constitutionale democratice, la care pluralismul ideologic
este o componenta definitorie a societatii civile.
|
